BusinessMagazin

Tag: finante

  • FMI e cu noi! Oare?

    Îngheţarea salariilor şi a pensiilor în 2012 va face ca bugetul României să aibă un efect negativ asupra creşterii economice şi a cererii, astfel încât FMI “recomandă autorităţilor să ia în calcul creşteri moderate ale veniturilor pentru angajaţii din sectorul public şi pensionari, dacă o vor permite condiţiile bugetare”. Recomandarea figurează în raportul FMI emis după misiunea de toamnă a Fondului în România; misiunea s-a încheiat la 7 noiembrie 2011, raportul a fost finalizat la 5 decembrie.

    Faptul că raportul a fost publicat de FMI abia săptămâna trecută a făcut ca fraza despre salarii să pară pentru unii o noutate uluitoare, deşi Jeffrey Franks, şeful misiunii, declarase limpede încă din emisiunea “După 20 de ani” de la Pro TV, din 13 noiembrie, că se poate discuta despre o mărire modestă a pensiilor şi a salariilor în 2012, “poate ceva care să compenseze inflaţia, în jur de 3-4%”, în funcţie de evoluţia economiei şi a bugetului şi în acord cu legea responsabilităţii fiscale, conform căreia nu pot creşte salariile şi pensiile cu şase luni înainte de alegeri. Între timp, la 14 decembrie, Guvernul a luat deja decizia de majorare a salariului minim brut pe ţară de la de la 670 de lei la 700 de lei, începând de la 1 ianuarie 2012, cu impact estimat asupra a circa 790.000 de salariaţi.

    În privinţa situaţiei bugetului, FMI apreciază că deficitul de 1,9% din PIB (numerar) prevăzut de Guvern pentru acest an este “mai mic decât cel strict necesar pentru încadrarea în plafonul de 3% din PIB (ESA) cerut de UE. FMI recunoaşte că această supraperformanţă (adică faptul că suntem mai catolici decât Papa la deficit bugetar) “ar putea întări reputaţia României de corectitudine fiscală în condiţiile economice actuale”, însă în acelaşi timp influenţează negativ cererea internă, adică pilonul pe care se bazează toate previziunile pozitive de creştere a PIB pentru acest an, având în vedere că tăierea cheltuielilor de la buget a redus investiţiile, problemele din zona euro au redus finanţarea bancară, iar anul agricol 2011 e puţin probabil să se repete. Ca atare, FMI conchide că un deficit un pic mai mare, deşi tot sub plafonul de 3%, “va menţine semnalul pozitiv pentru pieţele financiare, dar ar fi mai puţin prociclic” – adică ar afecta mai puţin perspectiva de creştere.

    Explicaţia faptului că suntem mai catolici decât Papa la ţintirea deficitului a dat-o preşedintele Traian Băsescu, speriat că oricât de impresionantă a fost ajustarea fiscală realizată de România comparativ cu alte state europene (4,35% din PIB în 2011, sub ţinta de 4,4% stabilită cu FMI şi mult sub deficitul de 6,5% din PIB din 2010), prima de risc pentru datoria ţării – CDS – tot s-a mărit pe parcursul anului trecut, sporind astfel povara sumelor de rambursat în viitor şi dificultatea de a obţine credite noi de pe piaţă. Ce va fi de acum înainte?

    “Tensiunile persistente pe pieţele externe sugerează că statul nu va avea o sarcină uşoară în a se împrumuta în 2012”, apreciază analiştii Raiffeisen Bank, care estimează că necesităţile de finanţare externă vor fi uşor mai mari decât anul trecut, dar nu este exclusă o scădere a deficitului de cont curent dacă Guvernul reuşeşte să majoreze absorbţia fondurilor europene. În acelaşi timp, anul acesta va începe rambursarea banilor de la FMI, mai exact circa 1,6 mld. euro. Rezerva valutară de la BNR este mare (33,2 mld. euro) şi poate face faţă fără probleme şi plăţii datoriilor, şi unor eventuale ieşiri de capital, însă pentru a preveni ieşiri importante de capital va fi necesară rostogolirea unor sume importante ajunse la scadenţă, mai spun analiştii Raiffeisen.

    Cât priveşte inflaţia pe care Franks spunea că ar putea s-o acopere ipoteticele majorări de salarii, ea rămâne într-adevăr o variabilă: analiştii cred că ea va scădea la minime aproape de 2-2,5% anul acesta, inclusiv graţie efectului de bază; singur FMI şi-a declarat temerea că vor urma creşteri ale preţurilor administrate (e vorba mai ales de proiectatele liberalizări de preţuri pe piaţa energiei, cerute tot de FMI) şi de aceea a şi recomandat BNR să nu mai scadă dobânda de politică monetară, adusă la 5 ianuarie la de la 6% la 5,75%. În lipsa unor şocuri externe ale preţurilor, e puţin probabil însă ca Guvernul să procedeze la majorări brutale, care ar afecta direct creşterea economică, nemaivorbind de impactul lor într-un an electoral.

  • Cât aţi economisit anul trecut?

    Ponderea celor care nu intenţionează să economisească nicio sumă a scăzut uşor; în schimb, s-au înmulţit cei ce au de gând să pună deoparte cel puţin 5.000 de lei.

    Întrebare din sondaj: Ce sumă aveţi de gând să economisiţi în noul an?

    Sursa: Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie (IRES), raportul “Proiecţii sociale pentru anul 2012”, decembrie 2011. Eşantion sondaje: 1.374 persoane (8 dec. 2010), 1.435 persoane (13 dec. 2011). Eroare maximă tolerată: 2,7% (2010), 2,6% (2011).

  • Fericiţi cei fără datorii

    În clasamentul celor mai riscante ţări, măsurat în costul asigurării contra riscului de neplată a datoriilor (CDS – credit default swap), România era la finele anului trecut pe locul al 16-lea, în urcare cu un loc faţă de sfârşitul lui septembrie, conform raportului de săptămâna trecută al CMA (Credit Market Analysis din Londra, membră a CME Group, cea mai mare bursă de derivative). Pentru titlurile de stat pe cinci ani, CDS a crescut de la 420,19 la 445,1 puncte de bază pe parcursul ultimelor trei luni din 2011 (ceea ce înseamnă majorarea costului de asigurare a unei datorii de zece milioane de dolari la 445.000 de dolari), în timp ce, faţă de sfârşitul lui 2010, CDS aproape s-a dublat, valoarea de atunci fiind de 295,5. Aceasta înseamnă, conform calculelor din raport, că România a ajuns la o probabilitate cumulată – teoretică – de incapacitate de plată de 27,3%, faţă de 26,2% în trimestrul al treilea, raportat la 93,8% pentru prima clasată în top, Grecia.

    Evoluţia de pe parcursul anului trecut e neliniştitoare din mai multe puncte de vedere. Adâncirea crizei din zona euro a pus capăt definitiv pariului investitorilor, valabil încă în 2010, pe o divergenţă între pieţele emergente (CEEMEA) şi cele din zona euro, în virtutea căreia riscul calculat pentru România sau Ucraina scădea, în timp ce se socotea că problemele Greciei, ale Portugaliei sau ale Irlandei pot trage în jos numai centrul zonei euro, nu şi statele est-europene sau din Orientul Mijlociu. În 2010, indicatorul CDS pentru CEEMEA scădea cu 0,11%, în timp ce indicele pentru zona euro creştea cu 1,29%; în schimb, dacă în ultimele trei luni din 2011, indicele pentru zona euro a căzut cu 9%, cel pentru CEEMEA a scăzut cu 10%.

    Singurele ţări care pe parcursul lunilor octombrie-decembrie şi-au îmbunătăţit poziţia de risc au fost din afara Europei (Indonezia, Malaezia, Coreea de Sud, Filipine, China), în timp ce, în Europa de Est, CDS a crescut cu 18% pentru Ungaria şi numai Polonia şi Ucraina au reuşit o mică ameliorare. Aceste evoluţii, precum şi apropierea marcată a indicilor pentru zona euro şi pieţele emergente anunţă pentru 2012 un risc dublu, respectiv ca orice înrăutăţire a situaţiei la periferia zonei euro sau în nucleul ei să aibă efecte imediate şi directe în Est, iar orice înrăutăţire spectaculoasă într-o ţară estică (exemplul Ungariei) să aibă impact în restul regiunii.

    În privinţa zonei euro, în ciuda avertismentelor privind o reintrare în recesiune, “sunt indicii că deteriorarea peisajului macroeconomic ar putea să fi ajuns la un final”, notează analiştii ING. “Sentimentul pieţei s-a ameliorat în ultimele săptămâni din decembrie, Germania rezistă relativ bine, iar un euro slab şi o îmbunătăţire a situaţiei în SUA şi Asia sunt de natură să susţină aşteptările Băncii Centrale Europene în estimarea sa precaut optimistă a unei redresări moderate pe parcursul anului 2012”, apreciază Carsten Brzeski, economist-şef al ING Bruxelles, într-o notă publicată săptămâna trecută. Brzeski nu exclude însă nici acum ca marea injecţie de lichiditate din partea BCE, care a liniştit piaţa în decembrie – şi căreia îi va succeda o alta în februarie – să fie urmată de o reducere sub 1% a dobânzii şi apoi de o adevărată relaxare monetară cantitativă (evitată până acum cu încăpăţânare de BCE), dacă lucrurile nu vor merge bine pe piaţă.

    Iar aceasta ar depinde, cum a depins şi în 2011, de ceea ce se va întâmpla cu ratingurile, în special cele pentru Franţa şi Italia, precum şi de soarta datoriei greceşti. Deşi continuă negocierile cu creditorii privaţi pentru ca ei să accepte să prescrie 100 mld. din datoria Greciei (ceea ce înseamnă o pierdere de 50% asumată de ei la valoarea nominală a obligaţiunilor), deja au apărut opinii – cum e cea a lui Athanasios Orphanides, guvernatorul băncii centrale a Ciprului – care susţin renunţarea la implicarea creditorilor privaţi, “pentru a restabili încrederea” în zona euro şi a scădea costul împrumuturilor pentru celelalte ţări membre. Varianta e improbabilă însă, având în vedere opoziţia Germaniei, întemeiată pe o logică a recuperării creşterii economice în Grecia (şi a păstrării acesteia în zona euro) care ar fi imposibilă fără despovărarea de o parte din datorii.

    Până unde ar putea merge însă această despovărare, ţinând cont că în vară s-a plecat de la o reducere cu 21% la valoarea obligaţiunilor deţinute de bănci şi de fonduri şi s-a ajuns la 50%, valoare acceptată şi aşa foarte greu de creditori şi de pieţe, iar între timp austeritatea a afundat şi mai tare Grecia în recesiune? “Nu cred că am văzut încă ultima fază a discuţiilor despre restructurarea datoriei greceşti.

  • Cum va arăta pactul fiscal european la care va adera România

    Pe de altă parte însă, spre deosebire de versiunile precedente, proiectul nu mai cere ca regula bugetului echilibrat să fie inclusă obligatoriu în constituţiile statelor membre, ci doar să aibă “caracter ferm şi permanent” şi doar opţional să figureze în constituţie.

    Pactul ar urma să intre în vigoare la începutul lui 2013, dacă parlamentele a 12 ţări din cele 15 ale zonei euro vor ratifica până atunci acordul. Textul final va fi discutat la reuniunea miniştrilor de finanţe ai UE şi apoi la Consiliul European, ambele la sfârşitul lui ianuarie.

    Preşedintele Traian Băsescu a propus modificarea Constituţiei, spre a include în text, între altele, prevederea potrivit căreia România trebuie să menţină un deficit bugetar zero. România a fost printre primele ţări UE din afara zonei euro care şi-au exprimat dorinţa de a adera la viitoarele reglementări bugetare ale zonei euro.

  • De unde bani, dacă băncile nu mai dau credite?

    Din 2004, de când s-a extins mai rapid creditarea în România, şi până în 2011 inclusiv, profitul net în sistemul bancar a fost de 16,7 miliarde de lei, şi chiar dacă din cauza crizei, în 2010 şi în primele trei trimestre din 2011, o parte dintre bănci au înregistrat pierderi totale de 1,3 mld. lei, sistemul bancar a rămas cu un câştig net de peste 15 mld. lei, ceea ce “e un bilanţ rodnic”, declara luna trecută Florin Georgescu, prim-viceguvernatorul BNR.

    Mai mult, din profitul total au fost distribuite ca dividende mai puţin de 5 miliarde, iar aproape 12 miliarde au fost reinvestite: “băncile n-au fugit repede cu banii să-i ofere acţionarilor, ci i-au reinvestit pe cei mai mulţi, mizând pe dezvoltare într-un mediu economic stabil, predictibil, cu potenţial de absorbţie şi generator de profituri substanţiale”, observa Georgescu.

    Discursul său răspundea, indirect, temerilor că extinderea crizei în zona euro şi cerinţele noi de adecvare a capitalului vor duce la o fugă a băncilor străine din România, cu consecinţa secării creditului, devastatoare pentru o economie atât de dependentă de banii din străinătate. Restrângerea creditării a fost, de fapt, o problemă acuzată de oamenii de afaceri încă din 2009, de la începutul crizei în România, însă a revenit în prim-plan după recomandarea din noiembrie a băncii centrale din Austria ca instituţiile financiare ale ţării care au filiale în Est să limiteze la 110% proporţia dintre creditele nou acordate de aceste filiale, pe de o parte, şi depozitele noi ori alte resurse de finanţare atrase local (ceea ce era, în fond, un apel la reducerea supraexpunerii).

    În cel mai recent raport privind sectorul bancar din Europa Centrală şi de Est, analiştii Raiffeisen Research din Viena afirmă, într-adevăr, că până în 2015, “cu posibila excepţie a Albaniei, este improbabil ca sectoarele bancare din Europa de Sud-Est să cunoască rate mari de creştere nominală a volumelor de credite şi active”. Mai ales că vârful creditelor neperformante nici n-a fost încă atins în unele ţări, iar volumul respectivelor credite va putea descreşte până în 2015 doar la aproximativ o treime din nivelul actual, într-un scenariu optimist (ceea ce pentru România ar însemna scăderea de la circa 15% la aproximativ 3% în totalul împrumuturilor), sau la aproximativ două treimi, intr-un scenariu pesimist.

    Cu toate acestea, “piaţa bancară din România are toate şansele să fie cea mai atractivă din sud-estul Europei în aceşti ani, datorită atât faptului că este cea mai mare din Europa de Sud-Est, cât şi şanselor de creştere aparent sustenabilă, ceea ce înseamnă o rată de creştere nominală a creditelor şi a activelor de circa 8-11% anual în euro”, cred analiştii Raiffeisen.

    Pentru 2012, singurul bancher care a anunţat până acum un obiectiv de creştere a creditării cu două cifre este Robert Rekkers, care a afirmat la evenimentul Meet the CEO, organizat în decembrie de BUSINESS Magazin, că Banca Transilvania, cea mai mare instituţie bancară cu capital privat autohton, are ca ţintă o majorare a creditării cu 10%. Cât priveşte băncile cu capital majoritar străin, speranţele ca ele să-şi majoreze creditarea vor fi direct legate de capacitatea şi de efortul lor de a atrage depozite, având în vedere situaţia băncilor-mamă: “S-a observat în ultimele şase luni o scădere masivă a finanţării pentru sistemul bancar european, îndeosebi la nivelul finanţărilor pe termen lung. Prin urmare, capitalul va fi mai scump şi mai greu de accesat în 2012. Desigur, liderii politici şi conducerea Băncii Centrale Europene pot schimba această situaţie, prin asigurarea de lichiditate suficientă sistemului bancar şi prin recapitalizarea băncilor cu probleme”, comentează Vasile Iuga, country managing partner al PwC România.

    Din punctul de vedere al beneficiarilor de împrumuturi, Dragoş Dinu, partener al firmei de consultanţă pentru industria farmaceutică Link Resource, spune că nu se aşteaptă însă la foarte multe investiţii noi pentru 2012 în care antreprenorii să fie dornici să apeleze la credite, într-un context volatil şi înainte de alegeri. “Finanţările, atâtea câte vor fi, se vor duce către businessurile stabile şi care şi-au dovedit capacitatea de a se restructura şi de a-şi relua creşterea în 2011 sau către zona de fuziuni şi achiziţii”, afirmă el.

    Alina Radu, partener NNDKP, adaugă că băncile vor continua să fie selective cu proiectele finanţate, iar pe măsură ce condiţiile de creditare devin mai stricte, companiile care sunt parte din grupuri cu prezenţă internaţională s-ar putea îndrepta mai degrabă spre soluţii de finanţare la nivelul grupului în loc de a discuta obţinerea unei finanţări la nivel local, pentru că prima abordare le facilitează obţinerea de credite şi condiţiile de acordare.

    Pentru împrumuturile către persoane fizice, Marius Popescu, directorul general al ING Pensii, anticipează că adoptarea regulamentului privind creditele pentru populaţie “va restricţiona semnificativ creditul în valută”, însă, în acelaşi timp, reducerea treptată a dobânzii de politică monetară de către BNR (ajunsă acum la 5,75%) reprezintă un semnal de încurajare a creditării in lei, aşa încât “este posibil să asistăm la o revigorare uşoară a împrumuturilor în moneda naţională şi la o diminuare a creditului în valută, în condiţiile în care şi resursele de finanţare în valută ale instituţiilor financiare vor fi sub presiune”.

    În afară de reducerea dozată cu atenţie a dobânzii – suficient de puţin încât să nu provoace o scădere a a atractivităţii depozitelor, suficient de mult încât să încurajeze ieftinirea creditelor în lei -, BNR a susţinut puternic în ultimul an reorientarea populaţiei de la o cultură a consumului la una a economisirii. De câte ori a avut ocazia, guvernatorul Mugur Isărescu a îndemnat la redescoperirea prudenţei de către consumatori, inclusiv prin dojeni politicoase la adresa celor care s-au supraîndatorat pe termen lung pentru maşini sau plasme.

    Marius Ghenea, preşedintele Fit Distribution, introduce în discuţie şi un alt punct de vedere: “Anatemizarea creditării a fost o mare greşeală pentru România. Mulţi încă mai consideră creditele de orice fel o pată pe onoarea personală şi a familiei, ceea ce este anormal şi ar trebui să încercăm să depăşim acest complex, posibil implantat în mintea românilor, culmea, chiar de comunişti”, odată cu efortul grotesc din anii ’80 de achitare a întregii datorii externe. Deocamdată, cultural vorbind, va fi greu de găsit un echilibru între intenţia normală de dezvoltare pe credit şi pornirile fie spre îndatorare excesivă, fie spre strângerea excesivă a curelei. Mai ales când, după ce înainte de criză am avut creşteri ale creditării cu câte 60% pe an, acum şi o creştere cu 10% ni se pare un record.

  • S&P a retrogradat 9 ţări din zona euro. Efectul pentru România: presiune pe costurile de finanţare în euro

    Florin Cîţu: “Efectul imediat al acestor decizii se va simţi în costul de finanţare. Din păcate pentru noi, faptul că Franţa, Italia, Austria se finanţează mai scump înseamnă că şi preţul capitalului direcţionat către România va fi mai mare”.

    Economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru: “Mi se pare că agenţiile de rating încercă cumva să împingă ţările cu probleme către probleme şi mai mari. Dacă ai ajuns să retrogradezi ţări ca Austria şi Franţa, investitorii se vor întreba: Dar Europa de Est ce are? E posibil ca la nivel european să vedem un nou val de aversiune şi să vedem o aversiune şi în Europa de Est, prin contagiune”.

    Economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank, Dan Bucşa: “Nu va fi un impact semnificativ dacă nu face un pas similar şi Moody’s sau Fitch. Dar dacă Franţa îşi pierde definitiv ratingul AAA, adică o altă agenţie de rating o retrogradează, atunci niciun bond emis de o entitate europeană nu mai poate să fie triplu A”.

    S&P a retrogradat vineri ratingurile Italiei, Spaniei, Portugaliei şi Ciprului cu câte două trepte şi pe cele ale Franţei, Austriei, Maltei, Slovaciei şi Sloveniei cu o treaptă. Calificativele Franţei şi Austriei au fost coborâte de la AAA la AA+, clubul ţărilor din zona euro cu rating maxim fiind astfel restrâns la patru membri – Germania, Olanda, Luxemburg şi Finlanda. Olanda, Luxemburg şi Finlanda au fost puse însă pe perspectivă negativă, singura ţară complet neafectată de raportul S&P fiind Germania.

    Mai mult pe www.mediafax.ro

  • Ministerul Finanţelor propune ca procedura falimentului să fie aplicată şi reasiguratorilor

    Ministerul Finaneţelor propune şi reglementarea unui termen special de prescripţie de cinci ani (faţă de termenul general de 3 ani), în care Fondul de garantare va putea plăti indemnizaţiile/despăgubirile, pentru protejarea intereselor legitime şi a drepturilor creditorilor de asigurări. Proiectul de act normativ vizează şi introducerea unei secţiuni care să reglementeze modul de dizolvare şi lichidare (voluntară) a societăţilor din domeniul asigurărilor, inclusiv a brokerilor de asigurare, necesitate ce a rezultat ca urmare a unor situaţii ivite în practica din ultima perioada de timp, se precizează în nota de fundamentare. Potrivit documentului, procedurile privind redresarea financiară şi falimentul societăţilor de asigurare nu vor fi aplicate sucursalei unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru al Uniunii Europene (sau Spaţiului Economic European) care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum se reciclează foştii finanţişti? Se fac meditatori!

    Meditatorul ideal pentru britanici, în ultima vreme, este cineva cu studii la una din universităţile renumite ale ţării, cum ar fi Oxford sau Cambridge, cunoscător de limbi străine, cu o inteligenţă peste medie, ceea ce-l face candidat la o categorie nou apărută, aceea de “super-meditator”. Aceştia sunt foarte căutaţi, ajungând un fel de celebrităţi printre părinţii dornici să le ofere copiilor cel mai bun profesor particular pe care-l pot găsi.

    Meditatorii sunt plasaţi clienţilor interesaţi de serviciile lor de către agenţii specializate, care nu numai că nu au fost afectate de criză (întrucât părinţii, fie ei şi cu venituri mai mici, tot fac un efort măcar să le asigure pe o perioadă scurtă copiilor lor un profesor particular care să-i ajute să treacă un examen sau să-şi îndrepte notele), dar chiar au beneficiat de pe urma ei, pentru că acum reuşesc să găsească mai uşor super-meditatori buni la matematică pe care altădată i-ar fi recrutat companiile din domeniul financiar-bancar.

    Se preferă persoane tinere pentru rolul de super-meditatori, pentru că ele ştiu ce se cere pentru obţinerea notelor bune, ştiu să explice materia elevilor şi, în plus, sunt şi la curent cu ultimele noutăţi din domeniile predate.

    Ca să atragă clienţi, unele agenţii de intermediere se laudă cu meditatorii din portofoliu, publicându-le CV-ul şi poza pe site-ul lor. Inclusiv unii clienţi bogaţi se laudă cu profesorii particulari pe care i-au angajat să le mediteze copiii, luându-i uneori şi în călătorii alături de ei.

  • Planul Finanţelor de a emite bonduri în SUA, pus în pericol de explozia primelor de risc pe regiune

    Prima de risc pentru România reflectată de cotaţiile CDS-urilor a continuat să urce astăzi până la 463 de puncte de bază (4,63 puncte procentuale), ceea ce ar conduce la o dobândă în dolari de peste 7%, după unele estimări de pe piaţă, ceea ce înseamnă un nivel extrem de greu de acceptat.

    Cu excepţia Poloniei, care rămâne o oază de rezistenţă, întreaga regiune este lovită de o nouă undă de şoc care se propagă pe pieţele financiare, cea mai afectată fiind Ungaria, cu CDS-ul la 620 de puncte. În acest context, chiar şi Slovacia, care are CDS-ul la 280 de puncte, aproape de cel al Poloniei, a fost ieri nevoită să amâne o emisiune de eurobonduri după ce a primit cereri de subscriere de numai 13 mil. euro! – analiştii vorbind despre o evaporare a lichidităţilor disponibile pe regiune. Ca urmare, este probabil ca şi România să decidă amânarea împrumutului programat în State. Managerii emisiunii sunt bănci foarte puternice – Citi,

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Planul Finanţelor de a emite bonduri în SUA, pus în pericol de explozia primelor de risc pe regiune

    Prima de risc pentru România reflectată de cotaţiile CDS-urilor a continuat să urce astăzi până la 463 de puncte de bază (4,63 puncte procentuale), ceea ce ar conduce la o dobândă în dolari de peste 7%, după unele estimări de pe piaţă, ceea ce înseamnă un nivel extrem de greu de acceptat.

    Cu excepţia Poloniei, care rămâne o oază de rezistenţă, întreaga regiune este lovită de o nouă undă de şoc care se propagă pe pieţele financiare, cea mai afectată fiind Ungaria, cu CDS-ul la 620 de puncte. În acest context, chiar şi Slovacia, care are CDS-ul la 280 de puncte, aproape de cel al Poloniei, a fost ieri nevoită să amâne o emisiune de eurobonduri după ce a primit cereri de subscriere de numai 13 mil. euro! – analiştii vorbind despre o evaporare a lichidităţilor disponibile pe regiune. Ca urmare, este probabil ca şi România să decidă amânarea împrumutului programat în State. Managerii emisiunii sunt bănci foarte puternice – Citi,

    Cititi mai multe pe www.zf.ro