În aceste condiţii, se vor adeveri oare, din nou, predicţiile economistului Nouriel Roubini, care vorbea, zilele trecute, de o revoluţie mondială, în contextul agravării crizei globale? Într-un editorial, publicat recent în Economonitor, economistul Nouriel Roubini, cel care a vorbit prima data şi despre actuală criză economică mondială, nu vine deloc cu veşti bune. După trei ani de convulsii economice, care au dus la scăderea nivelului de trai a majorităţii oamenilor, ar putea urma convulsii sociale şi proteste de stradă, spune Roubini, care vede în ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu, Israel sau Marea Britanie semne ale generalizării revoltelor cu accente violente.
Tag: viitor
-
Cea mai ravnita meserie din lume: sa ghicesti cum va arata tehnologia peste zece ani
Nu sunt multi cei care pot sa isi treaca in CV o slujba ca aceea a lui Dave Evans. El este futurologul companiei Cisco si seful departamentului de solutii de internet pentru business, iar responsabilitatile lui difera de la o zi la alta. |n fisa postului, lui Evans i se cere sa faca previziuni legate de modul cum va evolua tehnologia si sa identifice tendintele care vor schimba lumea in urmatorii zece ani. O misiune grea, dar nu imposibila, iar previziunile lui Evans nu par chiar atat de desprinse de realitate cata vreme Foxconn, cel mai mare producator de electronice si componente IT din lume, anunta chiar saptamana trecuta ca va inlocui pana in 2014 oamenii din fabrici cu peste un milion de roboti. Ei vor creste in acest timp eficienta si vor reduce costurile de productie pentru electronice, indeplinind activitati de manevrare si asamblare a componentelor de care sunt responsabili astazi angajatii companiei, potrivit The Atlantic. |n fond, pana in 2020, robotii vor deveni superiori oamenilor din punct de vedere fizic. 2025 va fi anul in care populatia robotilor o va depasi pe cea umana, in 2032 vor deveni mai buni si la capitolul inteligenta, iar in 2035 vor inlocui complet forta de munca.
Evans distinge si alte mari schimbari care vor aparea in urmatorii zece ani. |n primul rand, Cisco IBSG prezice faptul ca numarul dispozitivelor conectate la internet va depasi 50 de miliarde de unitati pana in 2020, ceea ce inseamna mai bine de sase dispozitive pentru fiecare locuitor al planetei. Nascut in 2008, conceptul “Internet of Things” este definit ca momentul cand mai multe dispozitive au fost conectate la internet decat numarul efectiv de oameni. Pasul urmator este valul “zetta”. Circa cinci exabytes de informatii insemna traficul total pe internet in 2008, echivalenul in memorie a un miliard de DVD-uri. Dupa numai trei ani, cantitatea de informatie a ajuns la 1,2 zettabytes, care se traduce in memorie cu postarile pe Twitter ale tuturor oamenilor de pe planeta pentru 100 de ani. Cea mai mare parte a traficului este cea video, analistii prognozand ca, pana in 2015, 90% din trafic sa provina tocmai din acest canal. Valul “zetta” va suprasolicita retelele existente si va necesita imbunatatirea arhitecturilor de retele, un motor de crestere important pentru companii care activeaza in sfera IT.
O a treia schimbare este intens vehiculatul “cloud”. O treime din traficul global de internet il vor reprezenta aplicatiile software “din nori”, accesibile fara licenta prin internet, o afacere de cateva zeci de miliarde de euro anual. Veniturile pe nisa “cloud” vor creste cu 20% anual, iar investitiile in cercetare ale companiilor vor depasi o mie de miliarde de dolari pana in 2014.
Folosind exemplul locuintei lui Dave Evans, viteza retelelor de internet a crescut de 170.000 de ori, fata de anul 1990. Evans are astazi in casa 38 de dispozitive conectate mereu la internet si o latime de banda de 50 Mbps. |n urmatorii zece ani, viteza va mai creste de alte trei milioane de ori.
-
Sistemul monetar al viitorului. Ne intoarcem la etalonul aur?
Indicator al sanatatii unei monede, raportul dintre datoria
totala a unei tari si PIB este in Statele Unite evident
dezechilibrat, dupa ce a ajuns la peste 370%. Scepticii spun ca
asta e dovada ca economia se afla intr-o plina bula a datoriei,
fiindu-i necesari din ce in ce mai multi dolari imprumutati pentru
a obtine un dolar de produs intern brut, raport care ajunsese
recent la 10 dolari imprumutati pentru un dolar de crestere a
PIB.Fata de anul 2000, PIB a crescut cu 56% (de la 9,4 trilioane de
dolari la 14,7 trilioane), insa datoria totala s-a umflat cu 112%
(de la 26,1 trilioane de dolari la 55,3 trilioane), potrivit
USDebtclock.org. In timpul crizei din 1929-1933, acelasi raport
ajunsese la un maximum de aproape 300% inainte de a face implozie
si de a trimite intreaga lumea intr-un vertij la capatul caruia
s-au aflat ororile razboiului mondial. Iar acum, tot razboiul
dintre republicani si democrati se duce exact pe tema datoriei:
poate fi marit plafonul de indatorare, ca statul sa nu ramana fara
bani, sau trebuie taiate drastic cheltuielile, tocmai intr-o
perioada cand relansarea economiei SUA e incerta?Cantitatea de moneda americana de pe piata a crescut deja odata
cu programele de stimulare Q1 si Q2 de care aminteam mai sus si
odata cu ea au crescut (aproape s-au dublat) si preturile
principalelor marfuri. Corelatia dintre cresterea ofertei de dolari
si inflatia mondiala nu denota insa o cauzalitate mecanica, afirma
unii analisti: marfurile s-au scumpit pentru ca exista o cantitate
mai mare de bani in piata, insa acea cantitate n-ar fi de dolari,
ci de yuani.China, mai mult decat Statele Unite si Europa la un loc,
tipareste yuani ca sa plateasca cu ei cantitatea in crestere de
materii prime pe care o cere economia sa. Intre 1996 si 2008 China
si-a crescut masa monetara M2 cu 17,4%, iar in 2009 ritmul de
crestere fata de anul precedent a fost de 24,6%. La randul lor, SUA
au majorat cu 6,3% masa monetara intre 1996 si 2008, iar in 2009 cu
3,5% fata de anul precedent.
La randul sau, Europa sta si ea destul de inconfortabil, mai
ales ca nevoia de reformare a fundamentelor zonei euro se suprapune
peste calendarele electorale din Germania si Franta. Conducerea
Bancii Centrale Europene (BCE) ia in discutie saptamana aceasta
problema datoriilor Greciei, unde criza datoriilor s-a acutizat.
Problema in cazul Greciei este evident de solvabilitate, iar
randamentele pe care le cer investitorii pentru a cumpara datorie
greceasca arata clar ca isi fac foarte putine sperante ca Atena va
fi vreodata in stare sa isi onoreze platile in structura lor de
acum.Europa este insa divizata intre viziunea Germaniei, care nu-si
doreste acordarea unor noi imprumuturi Greciei, ci restructurarea
celor existente, si cea a Bancii Centrale Europene, pentru care o
restructurare, fie ea si una “soft”, ar insemna decredibilizarea
anticipata a oricaror alte viitoare emisiuni de datorie ale zonei
euro.
Tratamentul care a fost aplicat in Grecia din mai anul trecut si
pana acum nu a dat roadele asteptate: economia nu si-a revenit,
majoritatea imprumuturilor au fost folosite sa le rostogoleasca pe
cele vechi, insa la dobanzi mai mari, iar tintele fiscale au fost
ratate. Aceasta a deschis discutia despre posibilitatea ca
aplicarea masurilor fiscale si tot programul de privatizare in
valoare de 50 de miliarde de euro, la care Grecia s-a angajat
pentru urmatorii trei-cinci ani, sa fie scoase de sub autoritatea
Atenei si trecute in raspunderea directa a Bruxellesului. Ar
insemna un pas inainte spre unificarea fiscala a zonei euro, asa
cum e ea dorita de Germania, dar tot nu ar exclude un deznodamant
prost al crizei datoriilor grecesti, lucru sanctionat prompt prin
retrogradarile succesive de rating suferite de Grecia din partea
Moody’s sau a Fitch.Coruptia, birocratia, fuga profiturilor in strainatate, faptul
ca economia elena se afunda in recesiune in loc sa-si revina si
faptul ca protestele de strada zilnice au devenit sport national
compun un amestec cu potential exploziv, care ii determina pe unii
comentatori greci si straini sa propuna o solutie radicala, de
iesire din zona euro si din UE si de reintoarcere la drahma, pentru
a-si putea apoi reaseza datoriile prin devalorizarea puternica
(50-60%) a propriei monede. Ar fi pentru prima data cand un stat
renunta la moneda unica (mecanismul de iesire din zona euro nici
macar n-a fost prevazut in tratate), iar consecintele pentru zona
euro ar fi catastrofale: dupa Grecia, pe usa ramasa deschisa ar
putea urma oricand Irlanda si Portugalia, lipsite si ele de
capacitatea de rambursare conform planului a imprumuturilor uriase
pe care le-au angajat.Nimeni nu vrea sa deschida insa o astfel de cutie a Pandorei,
pentru ca proiectul monedei unice europene e sfant pentru liderii
ei, iar cei ce au interesul economic ca zona euro sa reziste si sa
poata oferi o contrapondere solida la dominatia mondiala a
dolarului sunt multi. Pe investitorii chinezi ii vedem deja in
Grecia, cumparand active si oferindu-si sprijinul. Si daca ne luam
dupa conservatorii americani speriati de o invazie rosie, au
inceput deja sa faca acelasi lucru si in SUA. -
Managementul a murit – traiasca managementul!
Da insemne asta ca Gary Hamel, unul dintre cele mai sonore nume
ale strategiei economice la nivel mondial, fondator al Management
Innovation Lab, canta prohodul managementului? Dimpotriva, el
clameaza urgenta unei innoiri manageriale fundamentale si apusul
managementului traditional ca tehnica de gestiune. Gary Hamel ii
invita pe toti conducatorii de intreprinderi (si, de fapt, pe toti
cititorii sai) sa iasa de pe caile batatorite si sa practice
“inovatia manageriala”, pe care o asaza in fruntea tuturor
celorlalte tipuri de inovatie (strategica, produse/servicii,
procedee).Sprijinindu-se pe numeroase exemple, culese din experienta a
circa o suta de intreprinderi, cartea ne ajuta sa punem intrebarile
potrivite, ca sa rasturnam principiile generale ale managementului
(ca, de pilda, “De ce sa opunem libertatea disciplinei?”) si sa
renuntam la prejudecati. Cele trei exemple de baza sunt niste
companii cu dimensiuni, cultura si sectoare diferite: Whole Foods,
distribuitor de produse bio, WL Gore, o companie de inovatie
industriala, si Google, sistematizatorul de informatie pe net. El
analizeaza, in cazul fiecarei companii, functionarea, modul de
lucru si caracteristicile manageriale care le deosebesc de alte
societati similare. Dar si punctele comune: principii manageriale
care favorizeaza adaptarea la mediul in care se afla plasate, un
scop antreprenorial limpede si integrat la nivelul tuturor
colaboratorilor, echipe autonome si, desigur, ambitii de anvergura.
Nu in ultimul rand, increderea in capacitatea angajatilor de a
participa la evolutia firmei si la punerea in practica a proceselor
care valorizeaza ideile, actiunile si oamenii.Desigur, fiecare companie este diferita, fiecare cultura este
specifica. Asa incat fiecarui sef de institutie ii revine misiunea
ca, in contextul propriu, sa-si puna problema propriei conduceri si
a raportului cu salariatii. Bogatia exemplelor furnizate de Hamel
(dincolo de cele deja pomenite) subliniaza faptul ca problema
inovatiei manageriale este una pentru toti si doar raspunsurile
sunt multiple, iar ele trebuie cautate cu rabdare, in sanul
fiecarei comunitati si al fiecarui mediu de afaceri in parte.Gary Hamel, Bill Breen, “Viitorul managementului”, Editura
Publica, 2010 -
Mancarea viitorului: “Bug” Mac cu insecte si viermi
“Are gust de.. alune”, isi asigura studenta de 20 de ani
colegii, ea prevazand ca larvele vor invada meniurile
restaurantelor in viitorul apropiat la preturi mult mai accesibile.
Van Tol si alti 200 de degustatori au facut cercetare pentru un
grup de oameni de stiinta olandezi. Incercarea lor a constat in a
dovedi ca, in ciuda cutumelor cu care ne-am obisnuit, insectele pot
fi mai sanatoase decat traditionala carne si, in plus, o sursa mai
buna de proteine. “Va veni o zi cand un Big Mac va costa 120 de
euro, iar un Bug Mac (continand insecte in loc de vita n.r.) va
costa 12 euro, iar atunci oamenii se vor obisnui sa manance insecte
in loc de carne”, a declarat cercetatorul Arnold van Huis audientei
de la Universitatea Wageningen din Olanda. “Cea mai buna cale e sa
incercati”, a continuat van Huis.Cititi mai multe despre
mancarea viitorului intr-un amplu articol in
www.breitbart.com -
Cum vor arata mallurile in 2020: preturi negociabile si plati cu telefonul mobil
Mersul la mall doar pentru a face
cumparaturi va fi o raritate in urmatorul deceniu. “Comertul in
general se muta online. De aceea, multe magazine din centrele
comerciale vor capata aspectul unor showroomuri”, sustine Andrei
Vacaru, senior consultant al Jones Lang LaSalle.Preturile fixe vor disparea.
Personalul care se ocupa de vanzari va putea sa intre in negociere
directa cu potentialul client pentru a concura cu magazinele de pe
internet. Magazinele de tip “clona”, care vand acelasi gen de
produse, cu aceleasi tehnici de marketing, in orice mall ai intra,
vor deveni din ce in ce mai putin profitabile. Cei care vor trece
pragul centrelor comerciale vor plati pentru serviciile pe care
internetul inca nu le poate furniza.Detalii pe www.gandul.info.
-
Programarea si banda de montaj
In primele luni in care am lucrat ca programator am avut parte
de un test interesant. Se punea problema lansarii unui proiect
software, iar conducatorul de proiect venit de la “centru” (CTCE,
pentru cine-si mai aminteste) si seful meu direct (in calitate de
beneficiar) s-au retras intr-un birou si au discutat vreme de vreo
doua ore cerintele pe care aplicatia trebuia sa le satisfaca.
Probabil s-a ajuns la o neintelegere cu privire la termene, pentru
ca seful m-a chemat, mi-a expus pe scurt problema, dupa care m-a
intrebat in cat timp apreciez eu ca se poate realiza. Aplicatia imi
parea simpla, mi-am facut o socoteala si am dat verdictul: o
saptamana. Stupoare. Pana la urma s-a convenit la sase luni si a
fost randul meu sa raman mirat.Diferenta de estimare venea din abordare: in vreme ce eu
consideram dezvoltarea de software mai degraba un mestesug, oamenii
de la “centru” il considerau un soi de industrie. Adica un proces
cu o metodologie stricta, cu o planificare riguroasa, cu etape care
se succedau si toate celelalte detalii care ma duceau cu gandul la
banda de montaj din “Timpuri noi” (Chaplin, 1936). Pentru a-mi
confirma mie insumi ca n-am facut o gafa majora, am realizat in
cinci zile un prototip functional pe cerintele date, dupa care am
colaborat la procesul standard care, intr-adevar, a durat ceva mai
mult de o jumatate de an.Partea buna a procesului de tip industrial este ca lasa in urma
lui multa documentatie si se poate realiza cu programatori
mediocri, care primesc specificatii detaliate, fara sa aiba nevoie
de imaginea de ansamblu. In felul acesta, oricine poate fi inlocuit
oricand, de pilda pentru a ajuta la un alt proiect. Insa nici acum,
dupa atatia ani si proiecte, nu stiu cine a avut dreptate. Este
dezvoltarea de software un proces de tip industrial sau este un soi
de mestesug high-tech? E mai rentabil sa lucrezi cu programatori
foarte buni sau sa “depersonalizezi” munca?Mi-am pus din nou aceasta problema dupa ce am regasit blogul
“Joel on Software”, unde aceste intrebari sunt mereu discutate.
Joel Spolsky a lucrat cativa ani la Microsoft si a condus echipa
care a realizat programul Excel, asadar cunoaste la modul practic
cum functioneaza marea industrie de software. Cu toate acestea,
cand a parasit Microsoft si a fondat firma Fog Creek Software,
formula pe care a adoptat-o s-a rezumat la patru obiective, ce
decurg unele din altele: sa creeze cele mai bune conditii de munca,
astfel incat sa atraga cei mai buni programatori, care sa realizeze
cel mai bun software, iar de aici sa vina profitul. Convingerea sa
este ca programatorii foarte buni sunt cheia intregului edificiu,
fiindca cinci programatori mediocri nu vor realiza niciodata (iar
Joel accentueaza acest “niciodata”) un soft de calitatea celui
realizat de un programator foarte bun, asa cum cinci Salieri nu vor
produce Recviemul lui Mozart nici daca ar lucra 100 de ani.Comparatia ii apartine si nu este intamplator ca se refera la
arta, care implica viziune, inspiratie, dar si mestesug stapanit la
perfectie. Exista insa si explicatii mai pragmatice, cum ar fi
“Legea lui Brooks”, care spune ca adaugand mai multi programatori
la un proiect intarziat nu vei obtine decat o intarziere si mai
mare. Evident, un singur proiectant cu mare productivitate nu va
avea problemele de coordonare si de comunicare pe care le are o
echipa, mai ales cand se adauga oameni noi. Pana la urma, Joel
considera ca programatorul bun este mai degraba un designer, ceea
ce aduce si putina arta in ecuatie, deci implicit si mestesug.Daca acceptam varianta mestesugului, cum se explica faptul ca
exista o industrie de software (si exista cu adevarat), in vreme ce
dezvoltarea de software nu este un proces industrial? Mitul
eficientei metodologiilor riguroase, de tip banda de montaj, a fost
spulberat de modelul de dezvoltare practicat in multe proiecte open
source (“bazarul”), care abandoneaza orice rigoare cu exceptia
celei privind calitatea codului. La fel de haotice par la prima
vedere noile metode de dezvoltare reunite sub numele de “programare
agila”, in care mai important este raspunsul rapid la schimbari
decat urmarea unui plan, iar programul trebuie sa fie functional
cat mai repede.Pana la urma, cred ca am avut dreptate cand am estimat la o
saptamana un proiect care avea sa dureze o jumatate de an. Daca
primesti feedback foarte devreme nu risti sa dezvolti doua luni
intr-o directie gresita. Este un principiu al bazarului: “Release
early, release often”. -
Studiu: Bucurestiul va avea cel mai ridicat grad de dezvoltare din Europa, in urmatorii cinci ani
Bucurestiul ocupa primul loc si in privinţa evolutiei numarului
de locuri de munca, cu un avans mediu de 3,7% pe an, se arata in
studiu.Mai multe amanunte pe
www.zf.ro -
Viitor de vanzare
Alcatuirea unui portofoliu echilibrat de investitii este o sarcina pe cat de dificila pe atat de personala. Sa fie arta si actiuni, obligatiuni si imobiliare sau valuta si Steen? Cel putin aceasta este intrebarea pe care Ron Steen, in varsta de 19 ani, spera sa o aduca pe buzele a cator mai multi oameni de afaceri. In luna august Steen s-a pus pe el insusi la vanzare pe eBay. De fapt, o bucata din viitorul sau. Tanarul student aspirant vrea sa isi vanda 2% din toate castigurile sale viitoare celui care va licita mai mult, pretul de incepere fiind 100.000 de dolari. El vrea sa isi plateasca cu acesti bani studiile universitare.”Sunt un tip foarte inteligent si o investitie sigura”, spune el in prezentarea pe care si-o face pe eBay. Steen spune ca se asteapta sa castige mai mult de 125.000 de dolari pe an pana la varsta de 65 de ani, varsta pana la care un potential investitor si-ar amortiza o investitie de 100.000 de dolari. De fapt Steen ar trebui sa castige in medie 1,5 milioane de dolari pe an pentru ca investitia sa aiba un randament anual de 6%. Bineinteles ca propunerea de afaceri a lui Steen nu a convins pe toata lumea. eBay a sters licitatia lui Steen dupa numai 5 zile pe motiv ca a violat politica de caritate a site-ului. In plus bloggerii au semnalat ca in anuntul sau se gaseau greseli de ortografie. Deocamdata tatal lui Steen il ajuta sa isi plateasca studiile la Universitatea de stat California din Fullerton. Insa tanarul Steen spune ca este optimist in legatura cu sansele sale si ca un investitor va aparea pana la urma, ceea ce pune intr-o noua lumina conceptul de investitii in educatie.