Tag: UNILEVER

  • Conturi, branduri, oameni mari

    Daca ar fi sa facem o simpla socoteala, primele patru au investit in total in publicitate anul trecut peste 550 de milioane euro la rate-card. Bani care insa nu se pierd, se reintorc in companii sub forma de profit.

    Inainte insa bugetele ajung la agentiile de publicitate, care dezvolta campaniile de promovare. Conturile mari se castiga in urma unor pitch-uri dificile. Anul acesta, pe piata au fost organizate putine pitch-uri pentru companii mari. Unul dintre acestea a fost cel pentru contul Vodafone, care a ramas in continuare la McCann Erickson. Acesta, impreuna cu contul Coca-Cola, aduc in jur de 30 de milioane de euro la cifra de afaceri a agentiei, care anul trecut a fost de 60 de milioane de euro. Ca urmare, dincolo de faima pe care o castiga agentia daca are in portofoliu un cont de o asemenea amploare, businessul acesteia e principalul beneficiar.

    Nu trebuie neglijat insa faptul ca, pe cat brandul e mai important, pe atat cresc bataile de cap ale agentiei. Mai exact, ale Account Managerului, omul de legatura cu directorul de marketing sau brand managerul din cadrul companiei.

    Relatia dintre agentie si companie trebuie sa fie una foarte buna, pentru ca ambele parti vor sa-si minimizeze riscurile cat mai mult. Pe langa relatia profesionala care se impune sa fie una fructuoasa pentru binele ambelor companii, relatia personala este, de asemenea, extrem de importanta. O intalnire intre agentie si client este, de fapt, o intalnire intre doua persoane, cu posibile caractere diferite, care trebuie sa colaboreze pentru acelasi obiectiv: binele brandului.

    Privita din afara, relatia pare a fi una de succes daca e sa judecam dupa rezultatele si eficienta campaniilor. Insa munca din spate este presarata cu foarte multe momente mai mult amare si de putine ori foarte dulci. Motivele divergentelor sunt nenumarate. Cel care da cele mai mari batai de cap pare a fi brief-ul – acele informatii pe care compania trebuie sa le trimita agentiei si in care trebuie sa specifice conceptul, obiectivele, limitele si responsabilitatile in cazul unei anume campanii. Dar de cele mai multe ori, acesta este neclar sau lipseste cu desavarsire. Sophie Petrova, Senior Brand Manager Nutriday, unul dintre brandurile Danone, spune ca cel mai important lucru intr-un brief este claritatea. "Am lucrat opt ani in publicitate si stiu cat este de dificil sa primesti un brief neclar. Cateodata, nici noi, oamenii de marketing, nu stim exact ce vrem si credem ca daca dam agentiei o simpla foaie de hartie pe care o numim brief ne justificam munca. Trebuie sa fim insa foarte, foarte precisi. Se intampla uneori ca nici noi sa nu stim ce vrem si atunci cerem agentiei sa ne ajute”, explica aceasta.

    Brief-ul devine cu atat mai important, cu cat sta si la baza evaluarii propunerilor creative ale agentiei. “Este greu sa obtii idei creative cand esti limitat de un brief, dar tocmai aceasta abilitate transforma o simpla idee intr-una geniala”, adauga Petrova.

    Anul trecut, Danone a investit in total in promovare 103,78 milioane de euro la rate-card. De partea de BTL – actiuni de promovare neconventionale – se ocupa de sase ani agentia Odyssey. Sumele alocate pentru aceste proiecte depind insa de fiecare produs in parte. Spre exemplu, campaniilor pentru Nutriday le sunt alocate aproximativ 20% din bugetul de promovare, in timp ce campaniilor de ATL – mijloacelor clasice de promovare- aproximativ 80%.

  • STEVE ALLISON, UNILEVER

    20 IUNIE, 1994, OTOPENI, ORA 18:25

    Britanicul Steve Allison aterizeaza pentru prima data in Romania.

    CE SPERA: Ca va gasi un loc la fel de exotic ca Africa.

    CE STIE: Ca va petrece in Bucuresti doar trei luni, cat dureaza proiectul PHARE pentru care l-a trimis compania de consultanta in management PE International.

    CE NU STIE: Ca nu va mai pleca din Romania. Si ca prima romanca pe care o va vedea – femeia care il asteapta la coborarea din avion – ii va deveni sotie peste 15 luni.

     

    Cand sefii l-au anuntat pentru a treia oara ca expeditia in Romania ii va fi substantial remunerata si ca va dura doar trei luni, Steve Allison a inceput sa se intrebe „cat de ingrozitor trebuie sa fie?“. Dar nu a exagerat cu ingrijorarile: urmau sa fie doar trei luni, credea el.

     

    In primele doua luni, se tot intreba ce cauta in Romania. „In 1994, dupa ce ieseai de la lucru, totul era foarte gri, inca nu se intampla mare lucru“, isi aminteste managerul IT de la Unilever. „Strazile erau pline de vanzatorii aceia tristi, vanzand marfa ieftina.“ Intre timp, cele trei luni au devenit patru, „cum se intampla de obicei cu astfel de proiecte“. O oferta foarte avantajoasa din punct de vedere financiar, venita din Marea Britanie, nu l-a convins totusi sa se intoarca acasa.

     

    Dar nici propunerea sefului din Romania de a mai ramane alte cateva luni si nici dragostea ce se infiripa intre el si colega care il asteptase la avion nu l-au putut convinge sa-si anuleze biletul de avion spre Anglia, atunci cand proiectul pentru care venise s-a incheiat. L-au facut sa se intoarca insa dupa numai o saptamana, cu un „one way ticket“ (bilet „dus“).

     

    „Cand i-am zis ca ma intorc in Romania, seful din Anglia m-a intrebat: «Cum o cheama?»“, povesteste razand Allison. O chema Luminita, si in anul urmator o mai chema si Allison. In Romania, Allison a instalat reteaua de calculatoare pentru noul – atunci – sediu al Shell, apoi pentru Cargill si, in cele din urma, pentru Unilever, unde lucreaza si astazi. Aici a luat locul fostului manager IT, care „a fugit din senin in Vietnam“. „Cu Romania, nu exista cale de mijloc“ – explica englezul gestul colegului sau.

     

    „Ori ai o minte inchisa si o urasti pentru ca asa crezi ca trebuie, ori ai o minte deschisa, esti dispus sa privesti in jur si atunci te va prinde.“ In 2000, Allison a devenit manager regional, o data cu extinderea la nivel regional a atributiilor sediului romanesc. Acum se ocupa de operatiunile din noua tari din regiune, unde petrece destul de mult timp. Spune ca e fericit in Romania si nu planuieste sa plece de aici. Anglia ii pare cel mai plictisitor loc de pe planeta, iar dupa 48 de ore petrecute acolo spune ca e disperat sa se urce in avion.

     

    „Nu se intampla nimic acolo, totul e prea plat.“ In schimb, Romania inseamna „serpentine“ – cuvant pe care il pronunta foarte corect, fara accent britanic. Serpentinele inseamna si bune, si rele. Rele au fost birocratia si coruptia. O experienta simbolica in acest sens pentru managerul de la Unilever a fost incercarea esuata de a obtine cetatenia romana, in urma cu doi ani si jumatate, pentru a-l putea adopta pe fiul din prima casatorie a sotiei sale.

     

    Dar in ciuda tuturor dificultatilor traiului in Romania, Allison a inceput sa se simta ca acasa dupa primele trei luni, cand si-a dat seama ca e trist cand pleca in Anglia si vesel cand revenea. „Cand am vazut urarea de pe aeroportul Manchester – «Welcome back to Manchester Airport» – iar eu am citit «Welcome back to the rat race» («Bine ati revenit in cursa de sobolani»), mi-am dat seama ca ceva se schimbase in mintea mea. De atunci, totul a fost diferit“, spune britanicul.

     

    Dincolo de toate celelalte, Allison e convins ca adevaratul motiv pentru care strainii nu mai pleaca din Romania sunt femeile: „Orice ti-ar spune altii, nu crede pe nimeni, acesta e adevaratul motiv“.