Tag: recensamant

  • Ce trebuie să ştiţi despre recensământul populaţiei

    Faţă de celelalte recensăminte, cel din 2011 are o serie de particularităţi, a explicat Vergil Voineagu, preşedintele Institutului Naţional de Statistică, întrucât are în vedere statistici care se referă nu doar la numărul populaţiei, ci şi la structura ei, respectiv variabile de natură demografică, condiţii de locuit şi migraţia populaţiei.

    Pentru perioada 2011-2013, costul generat de organizarea recensământului se va ridica la 193 milioane de lei, la colectarea datelor participând peste 120.000 de persoane.

    La acest recensământ, a precizat Voineagu, datele sunt înregistrate pe libera declaraţie şi nu se cere nici un act atunci când recenzorul merge să înregistreze date. De asemenea, “populaţia trebuie să fie conştientă că datele sunt confidenţiale şi nu folosesc nici justiţiei, nici fiscalităţii, nici unui partid sau altuia, sunt date de natură statistică. Nu avem variabile, caracteristici de natură politică sau sugerate de un partid sau altul”, a spus Voineagu, ci doar variabile normale, stabilite în acord cu regulamentul internaţional şi cu mediul academic.

    Pentru persoanele plecate temporar, recenzorii au posibilitatea să folosească şi surse indirecte, “de la celelalte persoane care au rămas acasă, de la vecini, de la primar, de la secretarul primăriei, de la preot, pentru că ne interesează să vedem câţi suntem şi, la un moment dat, legat de migraţie, şi pe unde suntem”, a adăugat şeful INS.

    Rezultatele preliminare vor fi date publicităţii în primul trimestru al anului 2012, iar rezultatele finale după 27 de luni, adică în 2014.

    Nu se aplică sancţiuni pentru persoanele care nu primesc în casă recenzorul, pentru că procedura nu prevede ca acesta să intre în casa cetăţeanului, însă persoanele care refuză să declare date pentru recensământ sunt sancţionate contravenţional cu sume între 2.000 şi 5.000 de lei.

    Recenzorii sunt selectaţi şi angajaţi de prefecturi şi primării (vezi aici condiţiile), pe baza unor teste, pentru că în unele judeţe sunt mai multe persoane care doresc să fie recenzori decât numărul de locuri, în timp ce în alte judeţe sunt mai puţini candidaţi, astfel încât va fi nevoie să se apeleze acolo la cadrele didactice, a mai spus Voineagu. Toţi recenzorii încheie convenţii civile unde sunt specificate obligaţiile pe care le au, iar când colectează datele trebuie să aibă asupra lor legitimaţii şi genţile speciale de recensământ cu documentele pe care le prezintă cetăţenilor.

    Procesul decurge astfel, potrivit lui Vergil Voineagu: există o vizită preliminară, în care persoanei intervievate i se anunţă data la care soseşte recenzorul. “Dacă persoana care ar trebui să fie intervievată nu poate la data de, la ora de, comunică la ce oră poate. Şi recenzorul revine până când înregistrează datele”. Persoanele care sunt temporar absente dintr-o localitate sunt obligate ca până la sfârşitul lunii octombrie să se prezinte la Comisia locală de recensământ, spre a declara datele cerute.

  • Un alt fel de recensamant

    “Daca tu crezi ca poti sau daca tu crezi ca nu poti, ai
    dreptate”, spunea Henry Ford in urma cu atat de multi ani incat
    nici nu mai conteaza ca a spus-o el sau nu. Imi place sa imi
    amintesc fraza asta cand stau fata in fata cu oameni care se
    considera subevaluati in Romania si imi argumenteaza cum nu reusesc
    sa plece de aici, desi si-ar dori asta foarte mult. Nu ii
    dezamagesc atunci cand discut cu ei. Nu le spun ca au ramas in
    Romania pentru ca poate nu sunt destul de competenti. Nu le spun
    nici ca au ramas aici pentru ca de fapt nu aveau chef sa munceasca
    din greu. Sa porneasca de jos. Sa transpire.

    Statistica nu stie sa imi spuna exact cati romani mai traiesc
    acum in Romania. Acte romanesti mai au un pic peste 20 de milioane,
    dar datele arata ca maximum 18 milioane mai sunt aici. Suntem inca
    destul de multi si da, celor mai multi nu le place in Romania. Va
    rog sa ma contraziceti daca nu am dreptate.

    Cu toate acestea, sunt destul de multi si cei carora le place.
    Celor care au considerat ca, asa cum spunea Liliana Solomon (fostul
    CEO local al Vodafone), in Romania se intampla lucruri, ai loc sa
    cresti si sa te dezvolti, sa demonstrezi ca esti in stare. Mai mult
    de atat, aici e distractiv: traim intr-o tara care s-a transformat
    de la a fi complet pesimista la definitiv optimista si de curand a
    luat-o de la capat.

    De aceea cred acum ca ultimii 20 de ani traiti in Romania vor
    semana destul de mult cu urmatorii 20 de ani. Desigur, multe
    lucruri s-au schimbat si se vor mai schimba, dar in esenta va fi la
    fel. Nu ca e comod sa stii cum arata planul? Pe de alta parte, nu
    stau cei mai multi oameni in relatii care nu le plac, in joburi
    care nu le plac, in tari care nu le plac? Doar pentru ca e caldut
    si cunosc cum merge treaba?

    Ce daca stim ca Romania e datoare pana peste cap si ne va fi cel
    putin la fel de greu sa trecem de urmatoarea decada cum ne-a fost
    sa trecem de anii ’90? Conteaza ca am trecut, ca fiecare a facut-o
    in felul lui, mergand inainte doar pentru el, poate fara a plati
    taxele, poate facand lucruri la limita legalitatii, cei mai multi
    fara a se implica. Exact ca intr-o casnicie in care, cumva, fiecare
    il insala pe celalalt, dar nimeni nu are curaj sa discute cu
    cartile pe masa. De aceea am ajuns in 2010 sa fim mai datori decat
    am fost vreodata.

    2010 nu a fost usor: TVA a ajuns sa fie un sfert din
    pretul-a-orice, au fost taiate salariile, nu au fost bani de
    medicamente, tara s-a dezorganizat din ce in ce mai mult. Dar noi
    ce am facut? Cumva nu am mai mancat copios din cauza ca rosiile
    erau prea scumpe? Nu am mai mers la petreceri din cauza ca ne-au
    fost taiate salariile si nu am avut bani sa ne luam un costum nou?
    Sa fim seriosi. Ne-am “descurcat” – cum ne place noua sa spunem. Nu
    am vazut niciun cetatean de rand sau CEO de companie sa se duca la
    Guvern la inceputul anului si sa intrebe: ok, ce ar trebui sa facem
    noi, ca oameni si firme, ca Romania sa nu se mai imprumute de la
    FMI? Ca si noi, Guvernul s-a descurcat.

    Partea care imi displace mie cel mai mult in discutiile astea
    este ca stiu ca cei mai multi dintre cei care ar vrea sa plece vor
    ramane in Romania, se vor plange toata ziua, nu isi vor plati
    taxele, vor incalca regulile si vor fi totusi multumiti. Cei care
    au avut curaj sa plece au plecat. Dupa multi dintre ei imi pare
    rau, erau oameni determinati, pe care Vestul i-a disciplinat.

    De aceea as vrea sa stiu cati dintre cei care au ramas sunt
    multumiti si vor cu adevarat sa traiasca in Romania. Doar pe
    romanii care vor sa traiasca in Romania ne putem baza. Ceilalti nu
    vor face decat sa ne puna bete in roate. Asa ca eu i-as ruga pe
    toti cei care la recensamant ar spune ca vor sa traiasca in alta
    tara sa plece chiar acum. Macar sa incerce. Daca le va iesi, bine,
    le doresc sa fie fericiti in Canada, Noua Zeelanda, Danemarca sau
    oriunde in alta parte. Daca nu le va reusi, as vrea sa dea un test
    de redobandire a cetateniei pentru a se intoarce. Pentru ca, intre
    timp, in Romania nu vor vrea sa traiasca doar chinezi sau cetateni
    ai unor popoare oropsite la ele acasa, ci si alti oameni, mai de la
    vest, satui de transformarile care vor avea loc in tara lor.
    Fiecare are dreptul la o sansa. Pentru a doua, ar trebui sa
    demonstreze ca merita.