Tag: jurnalisti

  • Tăriceanu anunţă norme mai stricte pentru accesul în Parlament şi reguli noi pentru jurnalişti

    “Ceea ce s-a întâmplat ieri în Parlament ne demonstrează că se încearcă de către USR şi poate PNL, într-o măsură variabilă sau mai mică, să se transforme Parlamentul într-un soi de Piaţa Matache. Cred că unul dintre membrii Parlamentului a venit şi a aunţat că se încearcă transofrmarea în unitate militară. Ei bine, vreau să vă spun că elementul de referinţă pe care unul dintre colegii noştri, domnul deputat Ciolacu (Marcel Ciolacu – n.r.), l-a propus pentru a se avea în vedere elaborarea propunerilor de modificare a regulamentului şi a regulilor pe care le aplicăm în Parlament este ceea ce se întâmplă la Parlamentul European. Nici mai mult, nici mai puţin. Dacă la Parlamentul European nu sunt reguli civilizate, nu există posibilitate de manifestare democratică pentru parlamentari, atunci nu ştiu ce să mai zic. Noi intenţionăm decât să revenim la normalitate şi să nu lăsăm în Parlament să degenereze în violenţe fizice, în agresiuni, aşa cum mi s-a întâmplat mie ieri din partea celor de la USR, a manifestanţilor care au fost aduşi şi chiar şi a celor care probabil unii dintre ei sunt astăzi cu camerele de luat vederi aici”, a afirmat Tăriceanu, după Biroul permanent reunit.

    Preşedintele Senatului a susţinut că ceea ce s-a întâmplat ieri a fost un fel de ” maul ca la rugby”.

    “Ceea ce s-a întâmplat a fost un fel de maul ca la rugby, în care erau de-a valma diferite persoane. Sunt de 26 de ani în Parlament şi ceea ce mi s-a întâmplat ieri, nu mi s-a întâmplat niciodată de când sunt în Parlament. Pe baza propunerilor pe care le vom primi, aşa cum v-am spus, şi în baza bunelor practici de la Parlamentul European sau alte Parlamente democratice, le vom stabili şi în Parlamentul României. Parlamentul nu trebuie confundat, nu se fac manifestaţii publice nici paşnice, nici nepaşnice. Ieri am văzut că practica instaurată încet-încet de un an şi jumătate de USR se extinde. Am avut parte de tot felul de noutăţi de tip PRM. Vă aduceţi aminte, după plecarea PRM-ului în Parlament se instalase o atmosferă cât de cât civilizată. Acum, locul PRM a fost luat de paridul USR. Colegii mei nu suntem de acord cu asemenea gest de manifestări. În final o să trebuiească să existe şi anumite reguli în ceea ce vă priveşte, adică camerele pot să stea acolo, nu cred că trebuie să vină toţi cameramanii cu camerele peste noi, să ne îmbrâncească, să ne forţeze să dăm declaraţii” a mai precizat Tăriceanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Locul din România care a impresionat mai multi jurnalişti străini de la cele mai mari trusturi de presă europene

    Un sfert dintre turiştii care au ajuns anul trecut în Delta Dunării au fost străini. Interesul pentru această zonă creşte, dovadă că multe pensiuni sunt deja rezervate până la toamnă. 

    Au mers să vadă Delta noastră şi jurnaliştii unora dintre cele mai mari trusturi de presă din Europa. Ce impresie le-a făcut ‘tărâmul dintre ape’, aflaţi, în exclusivitate, într-un reportaj de Cătălin Deacu şi Sorin Eşeanu.

    Murghiol, “poarta” de intrare în Deltă. Un grup de jurnalişti de la prestigioase publicaţii şi televiziuni din Europa a venit în România să scrie reportaje despre “Tărâmul dintre ape”.

    Nick Thorpe este corepondentul BBC pentru Europa de Est. Relatează despre România încă de la Revoluţie. Pentru el, Delta are o semnificaţie aparte, aşa că i-a dedicat o carte.

    Încet dar sigur, Delta Dunării se transformă. Tot mai mulţi pescari deschid pensiuni agro-turistice. Se aşteaptă să crească numărul turiştilor după ce Tulcea va avea un aeroport funcţional, anul acesta.

    Pentru a stimula construcţia de pensiuni agro-turistice cu bani europeni, Ministerul Turismului a redus suprafaţa minimă de teren eligibilă de la 1.000 de metri la 200 de metri.

    Vizita jurnaliştilor străini a fost organizată de Ministerul Turismului şi Ministerul Afacerilor Externe pentru a promova România ca destinaţie turistică, în contextul în care ţara noastră va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2019, timp de şase luni, scrie stiriletvr.ro

  • Motivul pentru care echipa Antena 3 a fost dată afară din curtea PNL

    Mai mulţi martori oculari au explicat însă pentru G4Media.ro motivul real al evacuării angajaţilor Antena 3: unul dintre reporteri s-a filmat punându-i întrebări câinelui din curtea PNL despre salariul prutătorului de cuvânt al partidului, Ionel Dancă.

    ”Cei de la Antena 3 au venit cu câteva ore înainte de accesul public în sediul PNL. Unul dintre reporteri umbla după prostii. Întreba câinele câte este salariul lui Dancă şi cine i-l plăteşte.

    Au fost invitaţi să iasă afară din curte şi să revină în momentul în care va fi permis accesul, aşa cum prevede programul”, a povestit pentru G4Media.ro unul dintre martorii oculari la eveniment.

    Într-o transmisiune live, unul dintre reporterii Antenei 3, postat la poarta sediului PNL, a ”explicat” motivul evacuării:

    ”În urmă cu puţin timp am fost daţi afară din curtea PNL. Asta pentru că am venit să dăm nişte live-uri de aici şi purtătorul de cuvânt al PNL, Ionel Dancă, ne-a spus că nu avem voie în curtea PNL şi că ar fi bine să ieşim.

    Pe de altă parte, spunea domnul Dancă că el este purtătorul de cuvânt al partidului şi că el ia decizii. În acest moment suntem în faţa PNL, am ieşit din curte pentru că am fost daţi afară, deşi nu voiam decât să facem un live din curtea PNL, însă acest lucru a fost aproape imposibil pentru că domnul Dancă a venit imediat la noi şi ne-a dat echipele de filmare afară”.

    Câinele filmat de echipa Antenei 3 este un maidanez aciuat în curtea PNL. De altfel, acesta a apărut într-o filmare postată pe pagina de Facebook a lui Ludovic Orban, alergând alături de liderul liberal.

    Antena 3 a demarat în ultimele săptămâni o campanie de atacuri la adresa PNL, care s-a intensificat de săptămâna trecută, după ce Ludovic Orban a depus plângerea penală împotriva premierului Viorica Dăncilă.

  • TOPUL celor mai bune restaurante din România. Restaurantul din Bucureşti care se bate cu cele mai prestigioase nume la nivel mondial

    „Nu ştiu să fierb un ou, dar cred că ştiu care ar trebui să fie gustul mâncării”, spunea într-un interviu din presa internaţională Henri Gault, unul dintre cei doi jurnalişti francezi care au pus bazele ghidului Gault&Millau, un reper în bucătăria internaţională, prezent din Canada şi Maroc până în Japonia, Australia şi Maldive. Ce înseamnă lansarea acestuia pentru restaurantele din România?

    141 de localuri sunt incluse în ediţia de anul acesta, prima din România, a ghidului culinar de origine franceză Gault&Millau; 90 dintre acestea sunt restaurante, iar 51 sunt unităţi denumite de reprezentanţii ghidului drept „POP”, populare (locuri unde clienţii au parte de mâncare bună, dar amprenta unui chef este mai vizibilă; localul este vizitat mai ales din alte motive, poate pentru o listă mai lungă de cocktailuri sau o ambianţă deosebită, un design avangardist etc.). Topul primelor zece restaurante din ghidul recent lansat Gault&Millau este condus de şapte unităţi din Bucureşti, două din Cluj-Napoca şi una din Teşila (pensiunea Atra). Acestea au obţinut punctaje cuprinse între 13 şi 15 dintr-un maxim posibil de 20; totodată, sistemul de notare prevede, la fel ca în cazul stelelor Michelin – acordarea de bonete. Nota se dă astfel binomului bucătar-restaurant; restaurantele şi chefii din România au obţinut un maxim de trei astfel de bonete dintr-un potenţial maxim de cinci.

    În România, cel mai mare punctaj – 15 puncte şi 3 bonete – a fost acordat chefului Alexandru Petricean, de la restaurantul bucureştean Maize, deschis anul trecut. El s-a format, potrivit autorului ghidului, în echipele unor restaurante de top, Frantzén (Stockholm, Suedia), Central (Lima, Peru) sau Noma (Copenhaga, Danemarca).

    Sistemul de evaluare Gault&Millau oferă, pe lângă o recenzie a restaurantelor de pe piaţa locală, o imagine a evoluţiei acesteia: spre exemplu, dacă în ghidul românesc sunt incluse sub 150 de restaurante, în Franţa, acesta include în jur de 6.000. Totodată, dacă primul restaurant din topul românesc a primit un punctaj de 15 dintr-un maximum de 19,5 şi trei bonete, în Franţa evaluările ajung la 20 de puncte şi la cinci bonete. Ghidul a fost lansat după o perioadă de cinci luni de evaluări, în şase oraşe din România. În evaluarea restaurantelor de pe piaţa locală au fost realizate aproximativ 350 de vizite de către evaluatori anonimi (în condiţiile în care un restaurant a fost vizitat o dată, de două sau trei ori), circa 50% dintre unităţile vizitate nu au fost incluse în ghid. Ghidul va fi publicat însă anual, iar chefii şi proprietarii de restaurant vor primi de acum încolo vizite constante din partea evaluatorilor.

    Ce este însă ghidul Gault&Millau? De origine franceză, acesta a fost lansat în urmă cu aproximativ 45 de ani de doi jurnalişti, Henri Gault şi Christian Millau. Potrivit reprezentanţilor din România ai ghidului, cei doi jurnalişti francezi şi-au propus în acel moment să vină cu o alternativă la ce însemna recenzia şi evaluarea culinară în perioada respectivă; şi-au denumit de altfel prima revistă „ghidul nou” (Le Nouveau Guide Gault Millau).

    Jurnaliştii francezi şi-au propus să analizeze mai întâi ceea ce este în farfuria clientului, povesteşte Ştefan Mortici, co-CEO al ghidului Gault&Millau din România, aspect care este valabil şi în prezent în modul în care se notează restaurantele. Notele sunt acordate în afara spiritului clasic al acelor vremuri, în care mâncarea cu atât mai complexă era considerată mai bună şi se axează pe ideea că şi o mâncare simplă poate să fie cu adevărat desăvârşită. „Accentul era pus pe ingrediente, calitate şi pe modul în care reuşeşti să găteşti prin punerea în valoarea a acelor ingrediente; ei sunt fondatorii curentului nouvelle cuisine în Franţa de acum 30 de ani”, povesteşte şi Raluca Hriţcu, cel de-al doilea co-CEO al ghidului din România.

    Gault&Millau este privit de pasionaţii din gastronomie drept „ghidul purist” explică cei doi, în proporţie de aproximativ 70% din nota acordată unui restaurant venind din ceea ce se află în farfurie. „Evalutorii se uită în primul rând la ce înseamnă mâncarea şi cum a fost – cât de vizionar, autentic, creativ a fost bucătarul – contează în proporţie de 30% şi alte aspecte, precum ambianţa dintr-un restaurant, serviciile, designul, dar cel mai important este ce se află în farfurie”, explică Hriţcu. Evaluatorii care participă la realizarea ghidului nu merg doar în restaurantele foarte cunoscute sau în cele cu o poveste bună, ci în orice fel de spaţiu în care ar putea să evalueze mâncarea. „Nu merg cu părerea deja formată, nu merg să reconfirme lucruri, ci să descopere”, adaugă Hriţcu.

    Aceasta ar fi, potrivit lor, diferenţa între acest ghid şi ghidul Michelin. „Testează, descoperă bucătari tineri la început de drum, dar care prezintă potenţial”, adaugă şi Mortici. El îl oferă ca exemplu pe bucătarul internaţional Paul Bocuse, care a revoluţionat bucătăria franceză datorită abordărilor sale inovatoare şi prin calitatea din restaurantele sale.

    Evaluatorii sunt anonimi, iar notele lor ar trebui să reflecte experienţa pe care ar putea să o aibă orice client într-un restaurant. „Nu ne dorim un tratament special, evaluatorii îşi păstrează identitatea ascunsă, îşi plătesc nota de mâncare etc.”, explică Mortici. Pe piaţa locală există deocamdată unsprezece evaluatori din România, iar trei sunt internaţionali. În medie, există câte 25 de evaluatori în ţările în care ghidul este prezent, numărul variind în funcţie de dimensiunea pieţei.

    Profilul evaluatorilor este cel al pasionaţilor de gastronomie, care nu sunt afiliaţi comercial niciunui restaurant, care şi-au cultivat pasiunea de-a lungul anilor, acumulând cunoştinţe teoretice şi practice la cursuri, workshop-uri. Ca stil de viaţă, merg în restaurante de 3-4 ori pe săptămână, atât în România, cât şi în afara ţării.

    „Au multe puncte de referinţă dintre marile restaurante ale lumii tocmai fiindcă uneori îşi leagă inclusiv vacanţele, nu doar viaţa profesioanlă de destinaţii culinare”, explică Hriţcu. Rolul de evaluator se potriveşte astfel vieţii lor discrete, este însă o experienţă consumatoare de timp: o vizită în restaurant durează chiar şi peste două ore, iar la întoarcerea acasă, într-un interval de timp relativ scurt, ei completează chestionarul de evaluare, activitate care durează cel puţin o oră şi jumătate. Raluca Hriţcu spune că acesta este plin de detalii, deopotrivă cantitative şi calitative. Ulterior, ei scriu recenzia propriu-zisă, cea care este publicată în ghid.

    „Sunt persoane care s-au născut şi au trăit din România, dar au şi experienţă de peste 20 de ani în alte ţări, cu alte bucătării internaţionale cunoscute, care s-au mutat de mult timp în România ajungând să cunoască şi bucătăria de aici foarte bine; sunt deopotrivă angajaţi în companii şi liber profesionişti, au în comun un grad de profesionalism ridicat în ceea ce fac”, descrie ea profilul evaluatorilor.

    Nota de plată de la restaurant este acoperită de Gault-Millau; evaluatorii sunt şi remuneraţi pentru fiecare dintre recenzii. În plus, au parte de sesiuni de formare, teoretică şi practică, sesiuni de calibrare în care merg mai mulţi evaluatori în acelaşi restaurant, şedinţe pe care le au cu un evaluatorul şef. Există deopotrivă evaluatori locali, iar în paralel, echipa internaţională lucrează îndeaproape cu ei, îi instruieşte, testează, validează. Ei vin şi fac independent evaluări în România pentru a verifica notele şi potenţialele premii, fiind implicaţi în discuţiile finale de acordare note şi premii.

    De ce acum? „Momentul lansării ghidului în România este unul foarte interesant, fiindcă începe să se contureze noua bucătărie românească”, descrie Raluca Hriţcu lansarea recentă a ghidului local.

    „Se vede clar o evoluţie pe piaţa restaurantelor în ultimii trei ani în ceea ce priveşte exigenţele şi dorinţele publicului, dar şi în libertatea chef-ilor de a se exprima şi a propune cu adevărat ceea ce cred ei”, descrie şi Ştefan Mortici unul dintre motive. Apoi, adaugă el, Gault&Millau îşi doreşte să descopere noi pieţe. Sectorul local al restaurantelor este din ce în ce mai efervescent, începând să se contureze noi tendinţe. „Am descoperit preocuparea pentru timpul de calitate petrecut la masă, pentru sezonalitate, ingrediente de cea mai bună calitate, colaborarea cu producători locali. Totodată, am observat că proximitatea începe să scadă din punctul de vedere al importanţei atunci când este un criteriu de alegere a restaurantului – restaurantul devine o destinaţie, iar acest lucru este ceva ce ne dorim cu siguranţă să încurajăm”, descrie Raluca Hriţcu principalele tendinţe observate.

    În ceea ce priveşte capitolele la care mai este loc de îmbunătăţiri, acestea se axează mai ales pe zona serviciilor. „Serviciile clar sunt primul segment în care trebuie făcute îmbunătăţiri, constanţa în ofertă – practic ai vrea ca având acelaşi fel de mâncare, în mai multe vizite să găseşti aceeaşi calitate; nu se întâmplă întotdeauna aşa şi există mai mereu o inegalitate în cadrul aceleiaşi vizite – în cadrul meniului sunt nişte preparate cu mult mai bune decât altele”, spune Hriţcu. Totodată, au observat reprezentanţii Gault-Millau, lista de vinuri din restaurante poate fi îmbunătăţită.

    Ce înseamnă pentru un restaurant o poziţie bună în clasament? O creştere a traficului de clienţi. Iar pentru bucătari – recunoaştere şi un aspect care dă greutate CV-ului.

    Raluca Hriţcu a lucrat în consultanţă de management iniţial, apoi a continuat în resurse umane coaching, management – fiind în prezent angajată la Roland Berger; Ştefan Mortici lucrează în management strategic în cadrul BCR. Cei doi s-au cunoscut în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger, unde au lucrat împreună şi povestesc că pasiunea lor pentru gastronomie a existat anterior, însă este prima dată când fac un proiect formal în acest sens.

    Iniţiativa aducerii ghidului pe plan local este a lui Alexandru Almăjeanu, un investitor român care locuieşte în Franţa. Reprezentanţii ghidului nu menţionează valoarea investiţiei, însă precizează că aceasta va fi făcută treptat.

    La următoarea ediţie şi-au propus să treacă la acoperire naţională în evaluarea pieţei locale a restaurantelor. Fiind un spaţiu public, proprietarii de restaurante sau bucătarii nu trebuie să îşi dea acordul pentru a fi incluşi în evaluare. Aşdar, la ce trebuie să fiţi atenţi, dacă sunteţi chefi sau proprietari de restaurant? „Să îşi facă munca de zi cu zi din ce în ce mai bine şi să lucreze cu respect pentru clientul din restaurant; să fie oneşti cu privire la producători, ce se află în farfurie”, îi sfătuieşte Raluca Hriţcu. 

    Evaluatorii îşi doresc să ştie dacă în urma experienţei culinare, autorul preparatelor este un chef curajos, autentic, care îşi asumă o viziune pe care reuşeşte să o transmită în fiecare fel de mâncare. „Pot exista şi restaurante în care ai o execuţie foarte bună, dar nu simţi o viziune puternică a bucătarului. Acest lucru ne-am dorit noi să vedem: bucătari puternici, care coagulează în jurul lor toată echipa din bucătărie, furnizorii etc.” 

  • Restaurantele din România, sub lupă

    141 de localuri sunt incluse în ediţia de anul acesta, prima din România, a ghidului culinar de origine franceză Gault&Millau; 90 dintre acestea sunt restaurante, iar 51 sunt unităţi denumite de reprezentanţii ghidului drept „POP”, populare (locuri unde clienţii au parte de mâncare bună, dar amprenta unui chef este mai vizibilă; localul este vizitat mai ales din alte motive, poate pentru o listă mai lungă de cocktailuri sau o ambianţă deosebită, un design avangardist etc.). Topul primelor zece restaurante din ghidul recent lansat Gault&Millau este condus de şapte unităţi din Bucureşti, două din Cluj-Napoca şi una din Teşila (pensiunea Atra). Acestea au obţinut punctaje cuprinse între 13 şi 15 dintr-un maxim posibil de 20; totodată, sistemul de notare prevede, la fel ca în cazul stelelor Michelin – acordarea de bonete. Nota se dă astfel binomului bucătar-restaurant; restaurantele şi chefii din România au obţinut un maxim de trei astfel de bonete dintr-un potenţial maxim de cinci.

    În România, cel mai mare punctaj – 15 puncte şi 3 bonete – a fost acordat chefului Alexandru Petricean, de la restaurantul bucureştean Maize, deschis anul trecut. El s-a format, potrivit autorului ghidului, în echipele unor restaurante de top, Frantzén (Stockholm, Suedia), Central (Lima, Peru) sau Noma (Copenhaga, Danemarca).

    Sistemul de evaluare Gault&Millau oferă, pe lângă o recenzie a restaurantelor de pe piaţa locală, o imagine a evoluţiei acesteia: spre exemplu, dacă în ghidul românesc sunt incluse sub 150 de restaurante, în Franţa, acesta include în jur de 6.000. Totodată, dacă primul restaurant din topul românesc a primit un punctaj de 15 dintr-un maximum de 19,5 şi trei bonete, în Franţa evaluările ajung la 20 de puncte şi la cinci bonete. Ghidul a fost lansat după o perioadă de cinci luni de evaluări, în şase oraşe din România. În evaluarea restaurantelor de pe piaţa locală au fost realizate aproximativ 350 de vizite de către evaluatori anonimi (în condiţiile în care un restaurant a fost vizitat o dată, de două sau trei ori), circa 50% dintre unităţile vizitate nu au fost incluse în ghid. Ghidul va fi publicat însă anual, iar chefii şi proprietarii de restaurant vor primi de acum încolo vizite constante din partea evaluatorilor.

    Ce este însă ghidul Gault&Millau? De origine franceză, acesta a fost lansat în urmă cu aproximativ 45 de ani de doi jurnalişti, Henri Gault şi Christian Millau. Potrivit reprezentanţilor din România ai ghidului, cei doi jurnalişti francezi şi-au propus în acel moment să vină cu o alternativă la ce însemna recenzia şi evaluarea culinară în perioada respectivă; şi-au denumit de altfel prima revistă „ghidul nou” (Le Nouveau Guide Gault Millau).

    Jurnaliştii francezi şi-au propus să analizeze mai întâi ceea ce este în farfuria clientului, povesteşte Ştefan Mortici, co-CEO al ghidului Gault&Millau din România, aspect care este valabil şi în prezent în modul în care se notează restaurantele. Notele sunt acordate în afara spiritului clasic al acelor vremuri, în care mâncarea cu atât mai complexă era considerată mai bună şi se axează pe ideea că şi o mâncare simplă poate să fie cu adevărat desăvârşită. „Accentul era pus pe ingrediente, calitate şi pe modul în care reuşeşti să găteşti prin punerea în valoarea a acelor ingrediente; ei sunt fondatorii curentului nouvelle cuisine în Franţa de acum 30 de ani”, povesteşte şi Raluca Hriţcu, cel de-al doilea co-CEO al ghidului din România.

    Gault&Millau este privit de pasionaţii din gastronomie drept „ghidul purist” explică cei doi, în proporţie de aproximativ 70% din nota acordată unui restaurant venind din ceea ce se află în farfurie. „Evalutorii se uită în primul rând la ce înseamnă mâncarea şi cum a fost – cât de vizionar, autentic, creativ a fost bucătarul – contează în proporţie de 30% şi alte aspecte, precum ambianţa dintr-un restaurant, serviciile, designul, dar cel mai important este ce se află în farfurie”, explică Hriţcu. Evaluatorii care participă la realizarea ghidului nu merg doar în restaurantele foarte cunoscute sau în cele cu o poveste bună, ci în orice fel de spaţiu în care ar putea să evalueze mâncarea. „Nu merg cu părerea deja formată, nu merg să reconfirme lucruri, ci să descopere”, adaugă Hriţcu.

    Aceasta ar fi, potrivit lor, diferenţa între acest ghid şi ghidul Michelin. „Testează, descoperă bucătari tineri la început de drum, dar care prezintă potenţial”, adaugă şi Mortici. El îl oferă ca exemplu pe bucătarul internaţional Paul Bocuse, care a revoluţionat bucătăria franceză datorită abordărilor sale inovatoare şi prin calitatea din restaurantele sale.

    Evaluatorii sunt anonimi, iar notele lor ar trebui să reflecte experienţa pe care ar putea să o aibă orice client într-un restaurant. „Nu ne dorim un tratament special, evaluatorii îşi păstrează identitatea ascunsă, îşi plătesc nota de mâncare etc.”, explică Mortici. Pe piaţa locală există deocamdată unsprezece evaluatori din România, iar trei sunt internaţionali. În medie, există câte 25 de evaluatori în ţările în care ghidul este prezent, numărul variind în funcţie de dimensiunea pieţei.

    Profilul evaluatorilor este cel al pasionaţilor de gastronomie, care nu sunt afiliaţi comercial niciunui restaurant, care şi-au cultivat pasiunea de-a lungul anilor, acumulând cunoştinţe teoretice şi practice la cursuri, workshop-uri. Ca stil de viaţă, merg în restaurante de 3-4 ori pe săptămână, atât în România, cât şi în afara ţării.

    „Au multe puncte de referinţă dintre marile restaurante ale lumii tocmai fiindcă uneori îşi leagă inclusiv vacanţele, nu doar viaţa profesioanlă de destinaţii culinare”, explică Hriţcu. Rolul de evaluator se potriveşte astfel vieţii lor discrete, este însă o experienţă consumatoare de timp: o vizită în restaurant durează chiar şi peste două ore, iar la întoarcerea acasă, într-un interval de timp relativ scurt, ei completează chestionarul de evaluare, activitate care durează cel puţin o oră şi jumătate. Raluca Hriţcu spune că acesta este plin de detalii, deopotrivă cantitative şi calitative. Ulterior, ei scriu recenzia propriu-zisă, cea care este publicată în ghid.

    „Sunt persoane care s-au născut şi au trăit din România, dar au şi experienţă de peste 20 de ani în alte ţări, cu alte bucătării internaţionale cunoscute, care s-au mutat de mult timp în România ajungând să cunoască şi bucătăria de aici foarte bine; sunt deopotrivă angajaţi în companii şi liber profesionişti, au în comun un grad de profesionalism ridicat în ceea ce fac”, descrie ea profilul evaluatorilor.

    Nota de plată de la restaurant este acoperită de Gault-Millau; evaluatorii sunt şi remuneraţi pentru fiecare dintre recenzii. În plus, au parte de sesiuni de formare, teoretică şi practică, sesiuni de calibrare în care merg mai mulţi evaluatori în acelaşi restaurant, şedinţe pe care le au cu un evaluatorul şef. Există deopotrivă evaluatori locali, iar în paralel, echipa internaţională lucrează îndeaproape cu ei, îi instruieşte, testează, validează. Ei vin şi fac independent evaluări în România pentru a verifica notele şi potenţialele premii, fiind implicaţi în discuţiile finale de acordare note şi premii.

    De ce acum? „Momentul lansării ghidului în România este unul foarte interesant, fiindcă începe să se contureze noua bucătărie românească”, descrie Raluca Hriţcu lansarea recentă a ghidului local.

    „Se vede clar o evoluţie pe piaţa restaurantelor în ultimii trei ani în ceea ce priveşte exigenţele şi dorinţele publicului, dar şi în libertatea chef-ilor de a se exprima şi a propune cu adevărat ceea ce cred ei”, descrie şi Ştefan Mortici unul dintre motive. Apoi, adaugă el, Gault&Millau îşi doreşte să descopere noi pieţe. Sectorul local al restaurantelor este din ce în ce mai efervescent, începând să se contureze noi tendinţe. „Am descoperit preocuparea pentru timpul de calitate petrecut la masă, pentru sezonalitate, ingrediente de cea mai bună calitate, colaborarea cu producători locali. Totodată, am observat că proximitatea începe să scadă din punctul de vedere al importanţei atunci când este un criteriu de alegere a restaurantului – restaurantul devine o destinaţie, iar acest lucru este ceva ce ne dorim cu siguranţă să încurajăm”, descrie Raluca Hriţcu principalele tendinţe observate.

    În ceea ce priveşte capitolele la care mai este loc de îmbunătăţiri, acestea se axează mai ales pe zona serviciilor. „Serviciile clar sunt primul segment în care trebuie făcute îmbunătăţiri, constanţa în ofertă – practic ai vrea ca având acelaşi fel de mâncare, în mai multe vizite să găseşti aceeaşi calitate; nu se întâmplă întotdeauna aşa şi există mai mereu o inegalitate în cadrul aceleiaşi vizite – în cadrul meniului sunt nişte preparate cu mult mai bune decât altele”, spune Hriţcu. Totodată, au observat reprezentanţii Gault-Millau, lista de vinuri din restaurante poate fi îmbunătăţită.

    Ce înseamnă pentru un restaurant o poziţie bună în clasament? O creştere a traficului de clienţi. Iar pentru bucătari – recunoaştere şi un aspect care dă greutate CV-ului.

    Raluca Hriţcu a lucrat în consultanţă de management iniţial, apoi a continuat în resurse umane coaching, management – fiind în prezent angajată la Roland Berger; Ştefan Mortici lucrează în management strategic în cadrul BCR. Cei doi s-au cunoscut în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger, unde au lucrat împreună şi povestesc că pasiunea lor pentru gastronomie a existat anterior, însă este prima dată când fac un proiect formal în acest sens.

    Iniţiativa aducerii ghidului pe plan local este a lui Alexandru Almăjeanu, un investitor român care locuieşte în Franţa. Reprezentanţii ghidului nu menţionează valoarea investiţiei, însă precizează că aceasta va fi făcută treptat.

    La următoarea ediţie şi-au propus să treacă la acoperire naţională în evaluarea pieţei locale a restaurantelor. Fiind un spaţiu public, proprietarii de restaurante sau bucătarii nu trebuie să îşi dea acordul pentru a fi incluşi în evaluare. Aşdar, la ce trebuie să fiţi atenţi, dacă sunteţi chefi sau proprietari de restaurant? „Să îşi facă munca de zi cu zi din ce în ce mai bine şi să lucreze cu respect pentru clientul din restaurant; să fie oneşti cu privire la producători, ce se află în farfurie”, îi sfătuieşte Raluca Hriţcu. 

    Evaluatorii îşi doresc să ştie dacă în urma experienţei culinare, autorul preparatelor este un chef curajos, autentic, care îşi asumă o viziune pe care reuşeşte să o transmită în fiecare fel de mâncare. „Pot exista şi restaurante în care ai o execuţie foarte bună, dar nu simţi o viziune puternică a bucătarului. Acest lucru ne-am dorit noi să vedem: bucătari puternici, care coagulează în jurul lor toată echipa din bucătărie, furnizorii etc.” 

  • Bilanţul dublului atentat de la Kabul a ajuns la cel puţin 25 de morţi şi 45 de răniţi


    Luni, 30 aprilie 2018 / 12:31:33

    Bilanţul dublului atentat de la Kabul a ajuns la cel puţin 25 de morţi şi 45 de răniţi

    KABUL (MEDIAFAX) – Cel puţin 25 de oameni au murit, inclusiv şase jurnalişti, în urma a două atentate sinucigaşe coordonate, revendicate de Stat Islamic, care au avut loc luni dimineaţa în centrul oraşului Kabul, într-o zonă în care se află sediile mai multor instituţii afgane şi ambasade străine.

    Dublul atentat a avut loc în zona Shashdarak din centrul Kabulului, în apropierea sediului serviciului de informaţii afgan şi a unui minister, informează site-ul cotidianului The Guardian.

    “După primul atac sinucigaş în care o motocicletă a fost folosită, după 30 de minute, un al doilea atacator, care avea o camera foto pretinzând că era jurnalist, a detonat explozibilii pe care îi avea asupra lui în mijlocul cameramanilor şi reporterilor şi echipajelor de salvare”, a declarat un oficial din cadrul poliţiei.

    Şase jurnalişti, dar şi patru ofiţeri de poliţie, se numără printre persoanele decedate. Agenţia France-Presse a comunicat că printre jurnaliştii decedaţi se numără şi Shah Marai, fotograf-şef al agenţiei la Kabul. “A decedat într-o explozie care a vizat un grup de jurnalişti ajuns la locul unde a avut loc un atac sinucigaş în capitala afgană”, se arată într-un mesaj postat pe Twitter de AFP, potrivit cotidianului The Guardian. De asemenea, un fotograf al agenţiei Reuters a fost rănit uşor de schije.

    Reţeaua teroristă Stat Islamic a revendicat ulterior dublul atentat produs luni la Kabul, printr-un comunicat postat pe site-ul agenţiei Amaq, afiliată organizaţiei extremiste.

    Acest incident terorist grav are loc la doar o săptămână după ce 60 de persoane au decedat în urma unui atac sinucigaş cu bombă la Kabul, comis la un centru pentru înregistrarea participanţilor la vot.

  • Cum reuşeşte un singur om să terorizeze cea mai periculoasă grupare de traficanţi din Columbia

    Acesta este unul dintre jurnalistii care au avut curajul sa scrie despre bandele de traficanti si despre implicarea politistilor si politicienilor in afacerile murdare ce ucid societatea columbiana.
     
    In acest moment, in Columbia sunt peste 150 de jurnalisti ce traiesc sub protectia guvernului. Acestia au paza armata cu ei in permanenta sau diferite forme de protectie, pentru a nu fi asasinati de cei despre care
    scriu.
     
    Leiderman Ortiz este insa in capul listei pentru traficanti. Acesta este o tinta inca din 2010, cand a avut loc prima tentativa la viata lui. Jurnalistul scrie despre cea mai periculoasa banda din Columbia, gherila paramilitara ce controleaza zona Caucasia, o zona bogata in aur.
     
    Spre deosebire de cartelurile cunoscute pentru traficul de droguri, gherila din zona Bajo Cauca este mult mai periculoasa, avand organizarea unei armate si controland o zona semi-independenta din Columbia, unde guvernul are putine sanse sa controleze lucrurile.
     
    Acesta s-a nascut in Caucasia si si-a asumat riscul de a scrie despre cum traficantii de cocaina au pus stapanire pe minele de aur si extrag aurul in mod ilegal, provocand daune imense in zona prin defrisari masive si prin otravirea apei potabile.
     
    Leiderman a ajuns sa traiasca intr-un bunker, cu geamuri antiglont, fiind pazit in permanenta de o masina de militari si 4 bodyguarzi.
     
    “Abia daca ma pot odihni, dorm cate 3-4 ore pe noapte, si atunci foarte greu”, spune jurnalistul pentru colegii sai de la El Mundo, care au venit sa il viziteze, scrie sport.ro
  • Daune morale de 300.000 lei pentru Laura Codruţa Kovesi de la Antena 3 şi trei jurnalişti. Decizia nu e definitivă

    “Respinge acţiunea precizată formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtul Radu Tudor şi cu pârâtul-reclamant Savaliuc Răzvan-Ovidiu ca neîntemeiată. Obligă pe pârâţii Gâdea Mihai-Emanuel, Grigore Bianca, Ciuvică Mugur-Cristian şi SC Antena 3 SA, în solidar, la plata sumei de 300 000 (trei sute mii)lei cu titlu de daune morale către reclamanta-pârâtă pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată”, se arată în decizia judecătorilor.

    “Obligă pe pârâţii SC Antena 3 SA şi Gâdea Mihai-Emanuel să formuleze scuze publice reclamantei-pârâte, precum şi să redea, în mod public şi în integralitate, dispozitivul prezentei hotărâri în termen de maxim cinci zile de la data rămânerii definitive a acesteia, după cum urmează: – pe pârâta Antena 3 S.A. în cadrul fiecărui buletin informativ al zilei, pe parcursul a trei zile consecutive, precum şi pe platforma online a acesteia.; – pe pârâtul Gâdea Emanuel-Mihai, în cadrul emisiunii realizate de acesta -„Sinteza Zilei””, arată judecătorii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consultanţii lui Trump, filmaţi în timp ce spuneau că dau mită şi se folosesc de prostituate pentru a-i constrânge pe adversarii politici

    Directori din managementul de top al Cambridge Analytica – compania de gestionare baze de date care îşi arogă meritele pentru victoria magnatului în alegerile din 2016 – au fost filmaţi cu camera ascunsă în timp ce spuneau că pot să-i constrângă pe politicieni folosindu-se de mită şi de lucrătoare sexuale din Ucraina. Investigaţia sub acoperire a fost realizată de jurnaliştii de la Channel 4 News, iar aceştia au descoperit că directorul executiv Alexander Nix ştie şi afirmă răspicat în cercurile sale că firma britanică face în secret campanii în alegerile din întreaga lume. Acest lucru include operaţiuni derulate prin intermediul unor firme web obscure sau sub apanajul unor subcontractori.

    Întrebat despre materialele scoase la iveală despre adversarii politici, Nix a răspund că ar putea “trimite nişte fete care să ajungă în casa candidatului”, adăugând că femeile din Ucraina sunt “foarte frumoase” şi că această strategie “funcţionează foarte bine”. 

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Într-o ţară europeană coruptă condusă de populişti dubioşi, jurnaliştii mor executaţi

    Cu 14 ani în urmă, în oraşul Michalovce sosea un italian pe nume Carmine Cinnante. Într-o dimineaţă s-a urcat la volanul Fiatului său şi a ieşit din Novo-sad, un sat aflat la aproximativ 40 de kilometri de Michalovce, unde locuia cu concubina sa Lýdia. Destinaţia era Italia. Era însoţit de un slovac pe nume Ján, căruia îi promisese că îi va găsi de lucru acolo. În Michalovce, fiecare a patra persoană activă era şomeră.

    Când s-au apropiat de şoseaua principală dintre satele Porostov şi Ostrov, venind pe un drum de ţară, cei doi au observat o patrulă de poliţie. Fiatul lor Punto, alb şi cu număr de înmatriculare de Italia, a început să dea imediat cu spatele.

    Echipajului de poliţie i s-a părut ceva suspect. Au oprit maşina şi au verificat-o. Pe bancheta din spate au găsit o servietă din lemn negru cu un pistol automat, 50 de gloanţe şi un încărcător. Era un pistol-mitralieră funcţional cehoslovac, modelul 26, cu ghidaj din laser şi cu numărul de producţie distrus.

    Potrivit experţilor, servieta a fost făcută special pentru depozitarea mitralierei. Cinnante a fost acuzat de posesie ilegală de armă, iar judecătorul instanţei districtuale din Michalovce l-a condamnat pe acesta la doi ani de închisoare cu dreptul la eliberare condiţionată. Procurorul l-a descris pe italian ca un ”antreprenor cu afaceri în Slovacia în domeniul agriculturii“. Câteva luni mai târziu, poliţia italiană a venit să-l aresteze pe Cinnante. Motivul a fost contrabanda cu arme în Italia pentru liderul mafiot Guirin Iona.

    Iona era şeful clanului Belvedere Spinello, unul dintre cele mai puternice grupări mafiote din punct de vedere economic din Italia − ‘Ndrangheta.

    După cum arată documentele anchetei, Carmine Cinnante este unul dintre membri. Un om pe care autorităţile slovace îl ştiau doar ca antreprenor în agricultură.

    Cinnante nu este singurul italian cu legături cu mafia care şi-a făcut a doua casă din Slovacia. Mafioţii italieni au început să facă afaceri, să primească subvenţii, să atragă fonduri de la UE şi, mai ales, să-şi creeze relaţii cu oameni influenţi în politică. Au ajuns până la guvernul Republicii Slovace.

    La o fermă cooperativă dintre satele Dvorianka şi Parchovany din comuna Trebišov, afacerile mafiotului Carmine Cinnante iau contact cu Antonino Vadala. Şi acesta avea probleme cu poliţia acasă, în Italia.

    Luni, 3 februarie 2003, o instanţă din Reggio Calabria, din sudul Italiei, a luat o hotărâre în privinţa a nouă inculpaţi dintr-un caz care implică un alt clan mafiot  Libri. Clanul Libri este unul dintre cele mai puternice din ‘Ndrangheta.

    Printre acuzaţi s-a numărat Antonino Vadala, venit din satul Bova Marina din sudul Calabriei.

    Potrivit anchetatorilor italieni, Vadala, la cererea clanului, l-a ajutat să se ascundă şi să scape de poliţie pe mafiotul Domenic Ventura  condamnat pentru uciderea brutală a unui membru al unei bande concurente.

    Poliţiştii italieni au interceptat conversaţii telefonice între Antonino Vadala şi Francesco Zindato, şeful clanului, în care cei doi discutau despre detaliile acţiunii. În 2003, Vadala a fost eliberat din lipsă de probe.

    Într-un alt caz, instanţa de judecată descrie situaţia în care Antonino Vadala şi alţi doi bărbaţi s-au dus la Roma pentru a ”pedepsi“ fizic o persoană neidentificată care ”a produs pagube clanului“.

    ”El a încredinţat sarcina oamenilor în care (şeful clanului, Francesco Zindato) a avut cea mai mare încredere, printre aceştia fiind şi Antonino Vadala“, a explicat judecătorul.

    Când i s-au adus acuzaţii în Italia, Vadala nu s-a dus în instanţă pentru a primi verdictul. A găsit adăpost şi o casă nouă în estul Slovaciei. Vadala a început acolo o afacere în agricultură, apoi în domeniul imobiliar şi al energiei. A devenit una dintre cele mai distinse figuri ale comunităţii italiene din Slovacia.

    În 2009 au apărut informaţii că omul de afaceri italian, Antonino Vadala intenţionează să construiască două fabrici în parcul industrial Lučenec, o investiţie de aproape 70 de milioane de euro. Deşi proiectul a fost anulat, Vadala a devenit un ”antreprenor din domeniul energiei“. Astfel l-a descris fostul ministru al economiei Pavol Rusko, acum acuzat că a comandat un asasinat. Rusko a ajuns la Vadala prin intermediul unui consilier de stat, Mária Trošková, care acum lucrează îndeaproape cu premierul Robert Fico. ”Ea lucra pentru noi de aproximativ trei luni. A trecut mult timp de atunci, patru ani. A întâlnit un antreprenor cu origini italiene care, printre altele, era implicat în afaceri cu centrale solare şi s-a dus să lucreze cu el“, povesteşte Rusko.

    Faptul că Trošková şi-a continuat cariera alături de Fico la guvern nu la surprins foarte mult: ”Mă gândeam că nu se va întâmpla atât de rapid, dar nu m-a surprins, pentru că a înţeles foarte repede cum să se descurce în viaţă“.

    În august 2011, Vadala şi Mária Trošková au înfiinţat Gia Management. Trošková a părăsit compania după un an pentru a deveni mai târziu asistenta deputatului Viliam Jasaň. Politicianul nu a vrut să spună presei cum a descoperit-o pe această femeie, cunoscută ca un model topless şi concurentă în finala Miss Univers 2007. A menţionat doar că un prieten i-a recomandat-o. ”Un asistent m-a părăsit şi un prieten mi-a recomandat-o pe această femeie“, a spus Jasaň. A refuzat să confirme dacă prietenul în cauză era Antonino Vadala.

    Cu toate acestea, după mai puţin de un an, în martie 2015, Mària Trošková a părăsit şi biroul lui Jasaň şi a început să lucreze pentru nimeni altul decât premierul Fico. Un an mai târziu, Jasaň i s-a alăturat. Primul-ministru l-a numit director de cabinet şi secretar al Consiliului de Securitate al Statului. În calitate de secretar al Consiliului, el îi raportează direct lui Fico.

    Jasaň participă la reuniunile Consiliului de Securitate, întocmeşte rapoarte pentru Fico şi este responsabil de documentarea activităţilor consiliului. Astfel, el are acces la toate documentele şi informaţiile consiliului, al cărui obiectiv este de a asigura funcţionalitatea sistemului de securitate al ţării şi, în timpul războiului, de a îşi asuma puterea de a guverna.

    Cu toate acestea, s-a dovedit că Jasaň are legături cu un bărbat care a lucrat direct cu mafia italiană. Relaţia dintre Jasaň şi Vadala poate fi dovedită în special în activităţile de afaceri. Politicianul din partidului de guvernământ Smer a deţinut o companie de securitate privată, Prodest.

    Vadala şi oamenii săi au preluat recent compania. În afară de aceasta, fiul lui Jasaň, Slavomír, mai are un joint-venture cu italienii, numit AVJ Real. În plus, atunci când una dintre companiile lui Vadala a dat recent faliment, s-a dezvăluit că Vadala avea creanţe la o companie de securitate privată cu care Jasaň şi fiul său Slavomir au avut legături.

    Aceasta înseamnă că doi oameni apropiaţi de persoana care a venit în Slovacia ca acuzată de a avea legături cu mafia în Italia au acces zilnic la premierul Slovaciei, Robert Fico, care i-a ales personal. Nu doar aceste persoane sunt tentaculele politice ale lui Vadala. Un vechi contabil al acestuia, Švingál, a candidat pentru parlamentul regional.

    Vadala însuşi susţine în mod deschis Smer, în principal pe reţelele de socializare. El îl laudă pe Fico în faţa prietenilor săi italieni, îl apără pe ministrul Kaliňák de întrebările opoziţiei şi îl sprijină vehement pe Richard Raši de la Smer în campania sa pentru preşedinţia regiunii autonome  Košice. A descris Smer ca fiind ”partidul nostru“. Formarea actualei coaliţii de guvernare a fost motiv de sărbătoare pentru Vadala.

    El şi prietenii săi italieni au avut probleme şi cu legea slovacă. Cu toate acestea, în ciuda mai multor acţiuni penale, ei încă evită cu succes justiţia.

    Iată câteva exemple de cazuri de şantaj şi fraudă. Aktuality.sk împreună cu partenerii lor au reconstruit cazurile din dosarele de la poliţie şi instanţe.

    Cazul numărul 1 s-a întâmplat în estul Slovaciei în 2013. Într-o dimineaţă de toamnă, angajaţii unei companii din oraşul Trebišov au găsit un pachet ciudat la poarta de intrare. Este vorba de o plasă agăţată de gard care conţinea chibrituri, zece gloanţe funcţionale şi un buchet de flori pentru înmormântare. Buchetul era înfăşurat într-o bucată de hârtie cu cuvântul ”Jerad“ scrisă pe ea. Era de fapt numele şefului Gerhard scris greşit. Numele de batjocură Jerad a fost folosit adesea de un italian care a pretins de la companie aproape 40 de hectare de teren arabil. Gerhard a ignorat la început avertizarea. A raportat-o poliţiei atunci când un angajat, un şofer de tractor, a fost şi el ameninţat.

    După doi ani de investigaţie, o rudă a lui Antonino, Sebastiano Vadala, a fost pus în cele din urmă sub urmărire penală de către tribunalul districtual din Trebišov pentru infracţiunea de şantaj. Potrivit procurorului Peter Prokopovič, Vadala l-a ameninţat pe managerul companiei că îl împuşcă şi a imitat cu mâinile tăierea gâtului bărbatului. Tot el l-a ameninţat pe şoferul de tractor spunând că ”va împuşca pe oricine va lucra pe câmpul cu pricina şi că va da foc tractorului“.

    Compania făcea agricultură pe un câmp pe care italienii îl voiau pentru afacerile lor. Pe autorităţi nu le-a interesat niciodată cine era adevăratul proprietar al terenului. Pe lângă mărturii, compania a prezentat ca probe pachetul special destinat lui Gerhard. La expertiză s-a stabilit că toate cele 10 gloanţe puteau fi trase şi că, din punct de vedere legal, cine le deţinea ar fi trebuit să aibă permis. 

    O filmare făcută cu camera de securitate a companiei ar fi trebuit să facă dovada vizitei lui Vadala, în timpul căreia el l-a ameninţat verbal pe Gerhard. Vadala a negat acuzaţiile. El a susţinut în instanţă că la momentul presupuselor ameninţări nu era în Trebišov, ci în Michalovce. Acest lucru a fost confirmat de Švingál, contabilul lui Vadala, şi de un alt italian.

    Tribunalul din Trebišov şi mai târziu Curtea Regională de la Košice au constatat că probele sunt insuficiente. Anul trecut, lui Sebastiano Vadala i s-au retras toate acuzaţiile. Milan Petričko, judecător la tribunalul din Trebišov, a scris că ”nu s-a dovedit că fapta pentru care acuzatul a fost urmărit s-a întâmplat în realitate“. Mărturiile martorilor n-au fost suficiente pentru condamnarea lui Vadala. În hotărârile instanţelor nu sunt menţionate nici pachetul special, nici buchetul de flori şi nici filmarea. S-a spus chiar că interogatoriul contabilului Švingál a fost în afara legii. Vadala le-a spus anchetatorilor că el nu vorbea şi nici nu înţelegea limba slovacă, astfel că nu-şi putea ameninţa victima. Mai mulţi martori au spus contrariul. Chiar Sebastiano Vadala, doi ani mai târziu, spunea că ”în calitate de cetăţean italian care trăieşte în Slovacia de mult timp, cunoaşte limba slovacă“. Antonino Vadala a fost implicat direct într-un alt caz, de fraudă, cu tranzacţii speculative cu trei apartamente din cartierul Petržalka din Bratislava. Cazul a început în 2011 şi s-a încheiat abia anul trecut. Proprietarul iniţial al celor trei apartamente a fost italianul Antonio Palombi, mai exact compania acestuia, Alto.

    În 2011, proprietarii au început să se schimbe: compania Genna şi apoi la o altă companie, AV-Real. Vadala a lucrat la prima firmă, iar cealaltă era condusă de chiar el când au fost efectuate transferurile.

    La trei ani după această afacere, Palombi s-a adresat poliţiei spunând că Vadala nu i-a plătit preţul de achiziţie pentru apartamente. Potrivit documentelor poliţiei, Palombi a susţinut iniţial că Vadala l-a înşelat. Tot aşa au fost relatate faptele şi în presă, în 2015. Însă realitatea a fost un pic diferită. De fapt, Palombi şi Vadala au fost de acord ca transferul de apartamente să se facă fără plăţi efective şi ca apartamentele să ajungă în cele din urmă la compania Kannone, pe care o deţineau. Scopul tranzacţiilor a fost ca AV-Real, a treia verigă a lanţului, să primească deduceri de TVA de aproximativ 80.000 euro. Palombi a recunoscut acest lucru poliţiei ca martor şi victimă în acelaşi timp.

    ”A spus că Antonino Vadala l-a sfătuit să transfere apartamentele către AV-Real prin intermediul Genna Ltd. deoarece această companie era implicată în afaceri imobiliare, iar Alto nu era plătitor de TVA. Genna ar fi trebuit să transfere apartamentele pentru un preţ mai mare. În acest fel, întrucât AV-Real era plătitor de TVA, diferenţa ar fi fost dedusă la cumpărare”, a remarcat anchetatorul lui Palombi.

    Palombi a repetat de mai multe ori că preţul de 360.000 de euro era fictiv. De fapt, apartamentele ar trebui să revină la el. ”Suspectul a spus că dacă va primi 80.000 de euro din TVA, va transfera aceste apartamente companiei lor comune, Kannone. Astfel, activele s-ar întoarce la compania deţinută de păgubit.“ În plângere, păgubitul spune că ar fi trebuit să primească o parte din TVA returnată.

    ”Suspectul i-a spus că apartamentele vor fi vândute companiei Genna. I-a explicat că Genna va cere o deducere de TVA, din care jumătate ar fi fost acordată notificatorului“, se arată în rezoluţia procurorului. Vadala a negat totul, spunând că nu ştie nimic despre nicio înţelegere şi că a cumpărat apartamentele pe căi normale.  Ancheta a fost oprită, iar procurorul a concluzionat că Palombi nu a fost înşelat. Dacă ar fi fost comisă vreo infracţiune, aceasta ar privi returnarea de TVA.

    Palombi a cerut iniţial în instanţă returnarea apartamentelor, dar şi-a retras plângerea în februarie anul trecut, după doi ani. A apelat la autorităţi târziu, după câţiva ani, după ce i-a fost clar că Vadala nu-i va da banii din TVA şi nici apartamentele. Investigaţia nu l-a atins pe Antonino Vadala. Două dintre companiile sale au intrat recent în faliment cu datorii la fisc de peste 100.000 de euro.

    Antonino Vadala şi Carmine Cinnante nu acţionează singuri în Slovacia.

    În partea de est a ţării  după coordonare şi cooperare reciprocă  operează patru reprezentanţi ai mafiei italiene din Calabria, locul de naştere a ‘Ndrangheta.

    În afară de Vadala şi Cinnante, fac ”afaceri“ şi familiile Roda şi Catropove. Agricultura a devenit principala lor preocupare în Slovacia. Au deţinut sau mai deţin zeci de companii. Proprietăţile lor ajung la zeci de milioane de euro. Administrează sute până la mii de hectare de teren, pentru care primesc subvenţii de milioane de euro. Doar între 2015 şi 2016 companiile din jurul acestor familii au reuşit să obţină mai mult de 8 milioane de euro din plăţile directe de la agenţia de plăţi agricole (PPA) şi alte sute de mii de euro din subvenţiile pentru proiecte.

    Eligibilitatea acestor plăţi este discutabilă. Aktuality.sk împreună cu partenerii săi au documentat mai multe cazuri de încălcare a regulilor. Într-un caz, o companie a cerut plăţi care s-ar fi cuvenit pentru suprafeţe de până la opt ori mai mari decât cele pe care a lucrat efectiv. Într-un alt caz, italienii au cerut plăţi pentru terenuri pentru care nu plăteau chirie şi nici nu aveau dreptul să le utilizeze.

    Una dintre aceste companii italiene a falsificat decizia PPA pentru a convinge o bancă că va primi în curând banii. Bani publici au fost colectaţi sub influenţa italienilor şi pentru centrale electrice pe biogaz. Spre exemplu, trei companii ale familiei Diego Roda au primit 8,3 milioane de euro în astfel de plăţi din 2012 până în 2017. Şi nu a existat nicio suspiciune. Autorităţile le-au amendat în 2015, dar pentru că în raportarea obligatorie au supraestimat cantitatea de energie produsă de centralele pe biogaz. Subvenţiile depind de cantitatea de energie produsă.

    Spălarea banilor este principala activitate a ‘Ndrangheta şi în străinătate. Scopul este de a curăţa banii şi de a face afaceri într-un mod care să pară legitim. Aceasta poate implica utilizarea terţilor ca proprietari fictivi ai societăţilor, exportul de bunuri supraevaluate în mod artificial sau exercitarea de presiuni asupra concurenţilor.

    Clanul Libri, cu care a colaborat Vadala, este unul dintre cele mai influente în districtul Reggio Calabria şi îşi desfăşoară o parte substanţială a activităţilor în afara Italiei. Formele pe care le iau activităţile lor sunt multiple, pentru că acest clan este implicat în mod special într-o afacere financiară internaţională. Nu există dovezi că membrii din Slovacia au spălat bani. Cu toate acestea, există semne de îndoială cu privire la originea banilor folosiţi de familiile italiene menţionate aici. Din documente reiese clar că o parte substanţială a banilor a venit din Italia. De exemplu, Antonino Vadala apare în mai multe hotărâri ale curţilor slovace care arată că acesta a primit bani de la oameni din Italia. Aceştia au afirmat că banii i-au fost daţi lui Vadala în numerar pentru că el voia aşa. Banii ar fi trebui folosiţi, de exemplu, pentru a cumpăra o cooperativă agricolă în Slovacia. Dar pentru că nu au avut beneficii din comerţ, şi-au cerut banii înapoi de la Vadala. Acesta a susţinut în instanţă că nu datorează nimic italienilor şi că declaraţia în care a spus contrariul a fost semnată sub constrângere.

    Companiile fraţilor Roda înfiinţate în Slovacia în anii 1990 au primit o parte substanţială din capitalul social de la societăţile omonime din oraşul de origine Condofuri din Italia. Aceste companii sunt CO.BE.R. (Diego Roda) şi TRA.CE.R. (Antonio Roda), care au firme surori cu acelaşi nume în Italia.

    În rapoartele anuale de la începutul mileniului, companiile slovace raportează angajamentele şi asistenţa financiară către companiile din Italia, precum şi faptul că întreaga lor producţie se întoarce în ţara de origine.

    La CO.BE.R se arată chiar că a fost creată ca o investiţie străină cu o cotă de capital de 100% în Italia.

    În Italia, Pietro Roda, fratele lui Antonino şi al lui Diego, acţionează ca reprezentant al firmei de familie TRA.CE.R. şi este implicat în spălarea de bani pentru ramura ‘Ndrangheta numită El Dorado. Poliţia l-a arestat în 2013 în timpul unei operaţiuni împotriva clanului mafiot Gallicianò. A fost acuzat de apartenenţă la mafia (o infracţiune specifică în legislaţia italiană) şi de spălare de bani. Cu toate acestea, în 2014, Curtea Supremă l-a achitat din lipsă de probe.

    În 2017, numele membrilor familiei lui Antonino Vadala au apărut într-un mandat de arestare pentru 18 membri ai unei bande care ar fi trebuit să vândă sute de kilograme de cocaină în Europa pentru ‘Ndrangheta.

    Familia Vadala este doar menţionată în mandatul de arestare. Detaliile cazului nu sunt încă cunoscute.

    Aici se opreşte articolul lui Kuciak. Jurnalistul n-a apucat să-l termine. Moartea sa a fost descrisă ca fiind cea mai întunecată zi a jurnalismului slovac. La înmormântarea lui Kuciak au participat mii de oameni care au denunţat corupţia cu rădăcini adânci în societatea şi politicul din Slovacia, o ţară membră a UE şi a zonei euro. În octombrie anul trecut, jurnalista de investigaţie şi activista anticorupţie Daphne Caruana Galizia a fost ucisă în Malta. O bombă a fost detonată în maşina sa. Cât despre mafia italiană, un raport din 2016 al agenţiei UE pentru cooperare judiciară, Eurojust, semnalează infiltraţiile acestei organzaţii în economia legală mai ales în Spania, Olanda, Franţa, Germania, Marea Britanie şi România. Şi cum face aceasta? În primul rând prin ”investiţii imobiliare şi participarea la contracte publice sau private în construcţii, utilităţi publice şi depozitarea deşeurilor“.