Decizia subliniaza ingrijorarea Japoniei fata de stagnarea
economiei si declinul exporturilor cauzat de intarirea monedei
nationale.
Cititi mai multe despre decizia guvernului japonez pe
www.zf.ro.
Decizia subliniaza ingrijorarea Japoniei fata de stagnarea
economiei si declinul exporturilor cauzat de intarirea monedei
nationale.
Cititi mai multe despre decizia guvernului japonez pe
www.zf.ro.
In august, deflatia perpetuata de-a lungul ultimului deceniu a
potolit in cele din urma orice avant in economia Japoniei si a
facut ca aceasta sa coboare si de pe locul al doilea in topul
economiilor lumii, loc pe care il ocupa de multa vreme. China a
ajuns pe locul al doilea, in urma Statelor Unite, dar unii
economisti avertizeaza ca si economia americana ar putea fi
afectata de deflatie. Intre timp, recentele semne ale unei
redresari in economia japoneza par sa paleasca: din aprilie pana in
iunie, cresterea n-a depasit un anemic 0,1%.
Iar un yen care se intareste si care afecteaza Japonia,
facandu-i exporturile mai putin competitive, i-a determinat pe
multi sa ceara bancii centrale sa relaxeze si mai mult politica
monetara pentru a impulsiona afacerile si chiar sa solicite o
interventie a guvernului pe piata valutara (interventie care a avut
loc, in cele din urma, pentru prima data din 2004 incoace; Banca
Japoniei a vandut saptamana trecuta yeni si a cumparat dolari in
limita unei sume estimate la 20 de miliarde de dolari).
Economistul Milton Friedman a avut la un moment dat propunerea,
ajunsa celebra, sa fie aruncati bani dintr-un elicopter pentru a-i
determina pe consumatori sa-si croiasca drum prin deflatie, acea
scadere concomitenta a preturilor si salariilor care poate antrena,
in cerc vicios, ani intregi de stagnare si de apatie a economiei.
La 23 august, sperantele referitoare la o actiune hotarata au fost
spulberate insa, cand premierul Naoto Kan si guvernatorul Bancii
Japoniei, Masaaki Shirakawa, au decis sa inlocuiasca o
mult-anticipata intalnire cu o convorbire la telefon pret de 15
minute, timp in care s-au pus de acord “sa comunice indeaproape” in
continuare.
“Nici nu s-a pus problema” de o interventie pe curs in timpul
conversatiei lor, le-a spus reporterilor Yoshito Sengoku,
purtatorul de cuvant al guvernului. Indicele Nikkei a cazut la 23
august cu 0,68%, pana la 9.116,69 puncte, cel mai mic nivel din
acest an, ca urmare a comentariilor lui Sengoku. Yenul a continuat
sa oscileze aprope de maximul ultimilor 15 ani, la 85,35 yeni
pentru un dolar american.
“Guvernul a adoptat din nou o atitudine de expectativa”, e de
parere Norio Miyagawa, senior economist la Mizuho Securities
Research and Consulting. “Adevarul e ca nu exista o solutie minune,
dar pietele sunt dezamagite ca nu se face nici macar un singur
pas.” Intr-adevar, desi oficialii japonezi au fost indelung
criticati ca se misca prea greu si timid, acum se pare ca le-au mai
ramas putine optiuni viabile, indiferent de cat de bune le-ar fi
intentiile de a le incerca.
In Statele Unite se poarta o dezbatere sustinuta daca economia
americana se confrunta sau nu si ea cu riscuri deflationiste, si
daca Rezerva Federala ar trebui sa faca mai multe pentru a se
asigura ca economia nu cade intr-o capcana similara. Unele dintre
aceste temeri ar putea fi exagerate. Dar un studiu indelung citat
al lui James Bullard, presedintele Rezervei Federale din St. Louis,
a avertizat ca economia americana risca sa se trezeasca
“incorsetata intr-un scenariu deflationist de tip japonez in
urmatorii cativa ani”.
Experienta Japoniei arata ca deflatia poate parazita o economie
si poate fi extrem de greu de inlaturat. In Japonia, companiile
raman nesigure cu privire la volumul investitiilor, pentru ca
deflatia nu le permite sa aproximeze corect cat de mult vor putea
sa vanda si la ce preturi. Gospodariile au putine motive sa
cheltuiasca, stiind ca bunurile si serviciile se vor face tot mai
ieftine pur si simplu pe masura ce asteapta.
Reducerea cheltuielilor de consum, pe de alta parte, adanceste
deflatia, intrucat companiile sunt fortate sa coboare preturile
intr-un efort de a atrage cumparatorii. O populatie imbatranita si
tot mai putin numeroasa face ca nivelul cererii sa ramana in mod
natural scazut. Acelasi efect il au temerile legate de locurile de
munca, salarii si pensii, care ii indeamna pe consumatori sa stea
in expectativa si sa economiseasca in loc sa cheltuiasca.
Vedeti dumneavoastra, personaje de calibru ale politicii
americane s-au codit in repetate randuri sa faca ceva in legatura
cu manipularea de catre China a propriei monede, cel putin partial
din teama ca nu cumva chinezii sa se opreasca din cumparat
obligatiunile noastre. Si totusi, in actualul climat, achizitiile
Chinei nu ne fac bine, ci rau. Japonezii inteleg asta. Noi de ce
nu?
Putina istorie: daca discutia despre politica monetara chineza
pare confuza, este doar pentru ca multi nu sunt dispusi sa
priveasca in fata realitatea bruta si simpla, ca Beijingul
subevalueaza deliberat moneda nationala.
Consecintele acestei politici sunt si ele brute si simple: de
fapt, China suprataxeaza importurile, in vreme ce-si subventioneaza
exporturile, alimentand un urias excedent comercial. S-ar putea sa
vedeti teorii cum ca surplusul comercial al Chinei n-are nimic de a
face cu politica sa monetara; daca ar fi asa, ar fi o premiera in
istoria lumii. O moneda subevaluata promoveaza intotdeauna
excedentele comerciale, iar China nu face exceptie.
Si intr-o economie globala in depresiune, orice tara cu un
excedent comercial artificial fura altor state mult-necesarele
vanzari si locuri de munca. Din nou, oricine spune altceva sustine
ca de fapt China este cumva exceptata de la logica economica
aplicabila tuturor celorlalti.
Deci ce-ar trebui sa facem? Oficialii americani au incercat sa
se inteleaga cu omologii chinezi, sustinand ca o moneda mai
puternica ar fi in interesul Chinei. Au dreptate: o moneda
subevaluata promoveaza inflatia, erodeaza salariile reale ale
muncitorilor si risipeste resursele tarii. Dar in vreme ce
manipularea monedei este rea pentru China ca atare, ea e buna
pentru influenta politica a companiilor chinezesti, multe dintre
ele detinute de stat. Asa ca manipularea monetara merge
inainte.
Din vreme in vreme, oficialii americani au tot anuntat progrese
in problema monedei; de fiecare data s-a dovedit insa ca au fost
trasi pe sfoara. In iunie, Timothy Geithner, ministrul de finante,
a laudat anuntul Chinei ca va trece la un curs de schimb mai
flexibil. De atunci, yuanul a crescut cu un maret 1% (da, ati citit
bine) fata de dolar – mare parte din crestere petrecandu-se in
ultimele saptamani, inaintea anuntatelor audieri pe teme monetare
din Congres. Si de vreme ce dolarul a scazut fata de toate marile
valute, avantajul artificial de cost al Chinei a crescut, de
fapt.
Evident, nimic nu se va intampla pana cand sau daca Statele
Unite nu vor arata ca sunt dispuse sa ia acele masuri normale
atunci cand o alta tara isi subventioneaza exporturile: sa impuna
un impozit suplimentar temporar, care sa anuleze subventia. De ce o
astfel de masura nu a fost niciodata pusa in discutie?
Un raspuns, dupa cum am sugerat deja, este teama de ce s-ar
putea intampla daca Beijingul se opreste din cumpararea de bonduri
americane. Dar aceasta frica e complet nelalocul ei: intr-o lume ce
abunda de rezerve si economisiri in exces, n-avem nevoie de banii
Chinei – in special pentru ca Rezerva Federala ar putea si ar
trebui sa cumpere orice obligatiune pe care chinezii ar scoate-o la
vanzare.
E adevarat ca dolarul ar scadea daca Beijingul ar decide sa
renunte la unele dintre activele americane pe care le detine. Dar
asta ar ajuta de fapt economia americana, facandu-ne exporturile
mai competitive. Intrebati-i pe japonezi, care nu mai vor sa le mai
cumpere China obligatiunile, pentru ca aceste achizitii intaresc de
fapt yenul.
Pe langa nejustificatele temeri financiare, exista si o cauza
mai sinistra a pasivitatii americane: teama mediului de afaceri de
represaliile chinezesti.
Ganditi-va la o chestiune complementara: subventiile evident
ilegale oferite de statul chinez industriei sale de energie verde.
Aceste subventii ar fi trebuit sa duca la o plangere formala a
companiilor americane; in realitate, singura organizatie dispusa sa
inainteze o plangere a fost sindicatul metalurgistilor. De ce? Dupa
cum a relatat The New York Times, “companiile multinationale si
asociatiile comerciale din domeniul energiei verzi, ca si din alte
domenii, s-au codit sa inainteze plangeri, temandu-se de reputatia
oficialilor chinezi de a se razbuna pe joint-venture-urile din tara
lor si de a merge pana la interzicerea accesului pe piata pentru
orice companie care se pune contra Chinei”.
Intimidari de acelasi fel au ajutat cu siguranta la descurajarea
actiunilor de pe frontul valutar. Asa ca e un moment bun sa ne
aducem aminte ca ceea ce e bun pentru companiile multinationale e
adesea rau pentru America, in special pentru muncitorii ei.
Asa ca aceasta e intrebarea: se vor lasa decidentii americani
speriati de fantomele financiare si pacaliti de actiunile de
intimidare contra companiilor? Vor continua sa nu faca nimic in
fata politicilor ce favorizeaza interesele speciale ale Chinei,
deopotriva pe seama muncitorilor chinezi si a celor americani? Sau
vor lua masuri in cele din urma? Tineti aproape.
În funcţie de cât de rapid va creşte cursul de schimb al
yuanului, China ar putea depăşi şi SUA peste aproximativ 15 ani,
potrivit proiecţiilor Băncii Mondiale, grupului american Goldman
Sachs şi altor instituţii financiare.
Economia chineză a fost anul trecut foarte aproape de a depăşi
Japonia, astfel că anunţul lui Yi nu a constituit o surpriză.
“China este de fapt acum a doua mare economie a lumii”, a spus
oficialul într-un interviu acordat revistei China Reform.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Este vorba despre al patrulea premier care isi intrerupe
mandatul in mai putin de patru ani, in Japonia.
Actualul vicepremier si ministru al Finantelor, Naoto Kan, in
varsta de 63 de ani, pare cel mai bine plasat pentru a-i lua locul,
probabil chiar de vineri, potrivit presei.
Rezistand timp de patru zile unei presiuni tot mai puternice,
alimentata de sondaje defavorabile, Hatoyama, in varsta de 63 de
ani, a acceptat sa demisioneze cu doar cateva saptamani inainte de
alegerile senatoriale, stabilite la 11 iulie.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Pimco isi concentreaza investitiile pe pietele emergente, care
inregistreaza un grad mai ridicat al economisirii, lipsa
fundamentelor pentru crize ale datoriilor si o capacitate mai
ridicata a guvernelor de a cheltui, se arata intr-o nota a sefului
biroului companiei din Australia, John Wilson, transmite
Bloomberg.
Cititi mai multe pe
www.mediafax.ro
In incercarea de a recastiga controlul asupra datoriei publice,
Japonia a luat o decizie surprinzatoare: birocratii sunt obligati
sa isi apere bugetele in audieri publice si sa renunte la
cheltuielile inutile. Audierile, transmise live pe internet, sunt
parte a incercarilor guvernului instalat in urma cu opt luni si
condus de premierul Yukio Hatoyama de a reduce datoria tarii,
ajunsa deja la dublul unui PIB al Japoniei de 5.000 de miliarde de
dolari, dupa ani de cheltuieli nesabuite. Criza datoriei Greciei,
care a panicat investitorii si a fortat Europa sa inchege cu FMI un
pachet de salvare financiara de 750 de miliarde de dolari, a
alimentat temeri similare la Tokio ca, daca nu sunt ingradite
cheltuielile, Japonia s-ar putea afla in epicentrul urmatoarei
crize financiare globale.
Hatoyama si Partidul Democrat aflat la guvernare incearca si ei
sa preia controlul economiei japoneze de la puternica birocratie a
tarii.
“Vrem ca platitorii de taxe sa vada exact cum sunt cheltuiti
banii din impozitele lor”, spune Yukio Edano, ministrul responsabil
cu reforma administrativa. “Apoi vom face schimbari majore.” Tinta
celor mai recente audieri, incepute la 23 aprilie, este reteaua
cvasi-guvernamentala de agentii si corporatii publice care consuma
circa 36 de miliarde de dolari anual, dar lucreaza la adapost de
privirile publicului. Criticii au afirmat de multa vreme ca aceste
organizatii, dintre care multe ofera functii executive oficialilor
retrasi din administratie, sunt un exemplu perfect de cheltuire
fara rost a banului public, dintre cele ce au adus datoria publica
a Japoniei la cote periculoase.
Marturiile zilnice ale birocratilor cu capete plecate, carora
presa locala le ofera spatii generoase, le-au oferit japonezilor
prima ocazie de a vedea in detaliu cum le cheltuieste statul banii.
Pana acum, oamenii erau doar martori neincrezatori ai absurditatii
unor cheltuieli facute de guvern.
Spre exemplu, la o audiere publica din 27 aprilie s-a aflat ca
Organizatia Nationala pentru Agricultura si Cercetare Alimentara,
organism finantat de guvern, a cheltuit anul trecut 130 de milioane
de yeni (1,4 milioane de dolari) pe un cinematograf 3D folosit
pentru a proiecta imagini din viata rurala.
Cinematograful, care difuzeaza si inregistrari cu bazaituri de
insecte sau clipocitul lacurilor, este inchis pentru public si este
folosit pentru a studia cum reactioneaza creierul uman la diferite
tipuri de peisaje, a explicat Takami Komae, seful departamentului
tehnic al organizatiei sus-amintite. Datele colectate vor fi
folosite pentru a ajuta zonele rurale sa gaseasca modalitati de a
atrage mai multi turisti, a declarat el la audiere.
“Chiar daca problemele Japoniei nu sunt comparabile cu cele ale
Greciei, stat care trece printr-o criza a datoriilor,
vulnerabilitatea bugetara a Japoniei poate creste la niveluri
foarte ridicate”, a declarat directoruul general adjunct al FMI,
Naoyuki Shinohara, pentru agentia de presa nipona Kyodo.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
In primul trimestru, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare
Economica (OCDE) anticipeaza pentru G7 o crestere economica
agregat, anualizata, de 1,9%, comparativ cu ultimele trei luni din
2009, urmata de un avans de 2,3% in trimestrul al doilea.
In ultimul trimestru al anului trecut, statele membre ale
organizatiei au inregistrat o crestere economica de 3,7%.
“Activitatile economice s-au accelerat in majoritatea tarilor din
OCDE, in ultimul trimestru din 2009, cu exceptia celor din zona
euro”, se arata intr-un comunicat al OCDE.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cel mai tarziu la inceputul anului viitor vor incepe lucrarile
de constructie a magistralei de metrou care va lega Bucurestiul de
Aeroportul International Henri Coanda Otopeni. Dupa cum anuntase in
exclusivitate ziarul Gandul inca de acum doua saptamani,
presedintele Traian Basescu a profitat de vizita oficiala pe care o
intreprinde in Japonia pentru a asista la semnarea acordului de
imprumut cu Banca Japoneza pentru Cooperare Internationala, in
valoare de 41,8 miliarde de yeni (320 milioane de euro).
Cititi mai multe pe www.gandul.info