Tag: afaceri

  • Clorofila in afaceri

    …Pare a fi un extraordinar liant chimic, care intareste legaturile de business si le da un incontestabil parfum de responsabilitate sociala. Pe asta miza cu un an in urma Patricia Pop, fondatoarea companiei Botanique, atunci cand isi povestea pe un blog ideea de afaceri fara sa aiba in mana … ei bine, nimic! De Babytree s-a indragostit de prima oara cand l-a vazut. O mica planta – “de companie”, cum ii place Patriciei sa o numeasca – de numai 4 centimetri inaltime care creste si se dezvolta intr-o capsula-breloc timp de 3 pana la 6 luni a fost colacul de salvare al afacerii ei. Antreprenoarea cu o vechime de cateva luni a descoperit site-ul producatorului francez al plantelor-breloc intr-un moment dificil al afacerii pe care abia o lansase si a tinut neaparat sa aduca aceste produse in tara in ciuda rezervelor cunoscutilor ei. Cunoscuti care au trebuit sa-si recunoasca greseala atunci cand au fost convocati la o sesiune ad-hoc de ambalare a miilor de Babytree pe care Patricia trebuia sa ii livreze companiilor entuziaste. “In momentul lansarii pe piata pur si simplu nu faceam fata, stateam incontinuu in fata mail-ului numai ca sa raspund la mesaje si sa spun cand vor fi facute livrarile”, isi aminteste ea. “Cand au venit primele comenzi pentru cateva mii de bucati, am convocat rude si prieteni pentru ca trebuiau pregatite, puse in plic, ambalate, etichetate, livrate. A fost o nebunie!” Un an si 10.000 de comenzi mai tarziu, si-a invatat lectia de business: isi pune telefonul la incarcat din timp si isi face stocul de acum.

    Brelocurile vii. Inainte sa isi lege numele de plante, Patricia Pop a lucrat in presa. Dupa ce a terminat facultatea de jurnalism, a ajuns in redactia ziarului Romania Libera ca reporter. “Dupa 6 ani, mi-am zis ca e momentul sa trec de cealalta parte a baricadei, in PR. A fost o provocare care mi-a placut foarte mult si am tot mers asa, din firma in firma, pana cand mi-am zis ca vreau mai mult.” Antreprenoriatul nu a fost o decizie dificila, ci una pregatita din timp. “E adevarat ca imi doream de multa vreme sa ajung in zona asta de antreprenoriat, asa ca m-am uitat din timp ba in stanga, ba in dreapta pentru inspiratie. Ca jurnalista am cunoscut multa lume, m-am plimbat prin diverse medii si am cam mirosit care sunt domeniile de activitate care se dezvolta. Explozia constructiilor in Romania este incontestabila, insa despre asta chiar nu stiam nimic si nu este un domeniu in care sa poti sa devii expert peste noapte. Mi-am zis insa ca, odata cu acestea, spatiile verzi si serviciile conexe se vor dezvolta in acelasi ritm.” Asa s-a nascut in ianuarie 2007 Botanique, compania care ofera solutii de proiectare si amenajare peisagistica.
    “Am deschis firma in ianuarie si, pana in septembrie-octombrie, nu am facut nimic. A fost foarte greu. Am pierdut practic sezonul pentru ca nu eram pregatiti, nu stiam ce e de facut si uite asa am ratat primavara. A venit apoi perioada concediilor in care nu mai gaseai clienti nici sa dai cu tunul. Toata perioada din ianuarie pana in octombrie a fost o perioada fantastica de cautari, nopti pierdute cu documentarea. Ajunsesem sa invat numele latine ale plantelor.” Salvarea a venit cautand ceva pe internet. “Am ajuns intamplator la site-ul babytree si mi-am zis ‘Ia te uita ce chestii interesante!’. Pentru ca sunt un fost jurnalist, stiu ce inseamna sa primesti cadouri de sarbatori de la companii, asa ca imediat ce am vazut aceste plante, primul meu gand a fost ca ar fi un cadou corporate nemaipomenit. Am inceput prin a testa ideea printre prieteni si cunostinte, sa vad ce parere au ei despre un asemenea produs. Pe vremea aceea aveam o partenera in afacere si i-am zis: ‘Uite Mihaela, am gasit o chestie super-tare: brelocuri vii. Iti dai seama ce nemaipomenit, e ca o minisera la purtator’. A fost foarte sceptica, ca de altfel toata lumea din jurul meu. Asa ca am pornit cu un pas putin nesigur, din cauza ca nu am avut in totalitate sprijinul celor din jur, dar nu am incetat sa-mi sustin ideea.”

    O comanda? Siguuur ca daa… La un moment dat pe prwave.ro, site-ul unei prietene a Patriciei, a inceput o tema de discutie despre cadourile corporate. “Am fost prima care a postat un mesaj in care vorbeam despre acest produs si spuneam ca mie mi s-ar fi parut foarte interesant, ca ziarista, sa primesc cadou de la o companie un babytree.”
    Insa in momentul in care isi impartasea ideea de afaceri pe site, Pop nu avea practic in mana niciun produs si cu atat mai putin vreun contract de exclusivitate in Romania cu producatorul. Ea insasi recunoaste ca vindea doar ideea si asta mai mult ca sa isi dovedeasca ca ar prinde. “Mai tarziu, cand Loredana Pascal, fondatoarea site-ului, a povestit pe blogul ei felul in care au decurs de aici lucrurile, toata lumea a spus ca povestea e cusuta cu ata alba. Insa chiar asa s-a intamplat”, se amuza Patricia. De la acel mesaj discutia s-a aprins, au dezvoltat subiectul si altii, iar cineva de la BRD a prins din zbor ideea si a contactat-o. “Mi-au cerut 200 de bucati pana la sfarsitul lunii!”, povesteste Pop. “Oooops! se pare ca va trebui sa import babytree.” Altfel spus, o afacere cu pistolul la tampla. “Am acceptat comanda, iar in secunda urmatoare puneam mana pe telefon sa contactez furnizorul. Nu ne cunosteam. ‘Cine e la telefon? David? +aa, buna David, uite as vrea sa cumpar si eu 200 de bucati de babytree. Exista un furnizor in Romania? Nu exista, uite ai putea sa fii tu. Ooo, grozav, bine.’” Comanda trebuia sa ajunga pana la sfarsitul lunii, atunci cand avea loc evenimentul organizat de BRD. Dar primul colet s-a pierdut. “Eu tot asteptam, urmaream mail-urile, si toata comunicarea pe care o aveam cu furnizorul si speram sa-mi spuna ca a plecat de la ei coletul. Intre timp nu mai dadea niciun semn si m-am alarmat. Am aflat ca trimisese produsele cu CronoPost, o firma de curierat care nu are distributie in Romania, si ca pachetul s-ar fi pierdut undeva in Germania. I-am zis ca nu conteaza, uite alti bani, doar mai trimite-mi o data comanda, numai ca de data asta trimite-o cu DHL. Trebuia sa ma misc repede, pentru ca altfel nu mai ajungea in timp util.” Produsele au ajuns a doua zi si a fost dragoste la prima vedere. “Cand le-am vazut prima oara, am ramas surprinsa. Pe site pareau mai mari, avusesem o cu totul alta impresie despre ele. Imediat am inceput sa ma extaziez, insa mi-am dat seama ca am comandat exact cate imi cerusera cei de la BRD. Le-am luat si a doua zi le-am si dat. Mie nu-mi ramasese niciuna. In aceeasi saptamana a sosit si coletul initial. Se intorsese din Germania in Franta, iar furnizorul l-a trimis din nou. “Cand l-am deschis, am vazut ca vreo 40-50 de bucati erau distruse, inghetasera, dar celelalte erau foarte frumoase si m-am bucurat nespus ca aveam cateva pe stoc pe care le puteam prezenta tuturor.”

    Retail online si, ocazional, pe strada. Botanique a fost infiintata in ianuarie si a prins comanda de Babytree in noiembrie. “Imediat ce am avut aceasta prima comanda, am dat si primul comunicat de presa, anuntand lansarea pe piata. Cum dadeam un comunicat, presa il si prelua si a doua zi incepeau sa curga si comenzile. A fost o nebunie, un zvac fantastic. Dupa perioada sarbatorilor de iarna a urmat perioada 1-8 martie, cand iarasi a fost nebunie, am avut 5.000 de bucati comandate de Holcim, 3.000 de bucati de la Bancpost. “Daca ar fi sa faca un bilant, ar plasa numarul de babytree pe care i-a vandut in Romania undeva la peste 10.000 de bucati, dar o cifra exacta nu poate da, avand in vedere sezonalitatea acestui business. “E adevarat ca dupa aceasta perioada, cererea a stagnat, adica nu mai vin comenzi masive de la companii, dar in fiecare zi primesc cel putin un mail cu o solicitare pentru cativa Babytree din partea persoanelor fizice.”
    Tot ei sunt si cei mai entuziasti clienti ai Babytree. “A fost o perioada in care ma intalneam cu prieteni sau cunostinte pe strada si cand ma intrebau ce fac, eu le spuneam ‘A! uite’ si le aratam plantuta mea. Ajunsesem sa vand pe strada. ‘A! vreau si eu, nu, acuma, stai ca iti dau banii, da-mi trei, cinci, stai! vreau si pentru sora mea, vreau si pentru…’ Imi pusesem una la telefon si mai luam cateva cu mine, dar niciodata nu erau de ajuns. Chiar m-a surprins.” Acum vinde brelocurile vii doar online, pe site-ul botanique.ro, acolo unde clientii gasesc 22 de specii diferite de plante pe care si le pot agata la telefon in schimbul sumei de 12 euro plus taxe de transport. Telefonul Patriciei a inceput sa zbarnaie inca din luna august a acestui an pentru comenzi corporate. “Imi doresc, si asa presupun ca se va intampla, ca si anul acesta sa fim coplesiti de comenzi in perioada sarbatorilor de iarna”, spune fosta jurnalista. “Spun asta tocmai pentru ca de pe acum primesc mail-uri si telefoane prin care diverse companii ma intreaba daca le putem asigura o comanda in luna decembrie. Deocamdata tatoneaza terenul, isi fac calculele, dar mizez pe faptul ca voi recastiga clientii de anul trecut, care s-au convins deja asupra produsului, si de la ei trendul se va propaga mai departe. Nu am decat experienta anului trecut si, in lipsa unei istorii lungi de cativa ani, nu pot sa fac niste statistici si sa anticipez evolutia, dar presimtirea mea este ca va fi la fel de puternica.”

    Pe online e mai bine
    Masura succesului este data de obicei si de numarul celor care incearca sa te imite. “La o luna de la lansarea noastra pe piata, a aparut primul site pirat care vindea sub marca babytree niste plante care stateau intr-un gel. Nu stiu ce s-a mai intamplat cu ei, au inchis site-ul, fiindca furnizorul nostru a amenintat ca ii va da in judecata.” Dar Patricia Pop nu crede ca va schimba modalitatea de vanzare, preferand sa ramana exclusiv online. “Babytree este prin definitie un produs atipic, nu o marfa pe care sa o pui pe un raft intr-un magazin si care daca se vinde bine, daca nu, nu. Sunt plante, sunt vii, au nevoie de conditii, de lumina, umezeala, apa. Plus ca nu rezista mai mult de 6 luni in capsula. M-au tot contactat oameni de la Metro sau Carrefour care ar fi vrut sa revanda produsul, dar i-am refuzat. In plus eu l-am promovat ca pe un produs corporate. Fiind lansat asa pe piata, stiu exact care-mi este targetul, nu ma adresez micilor comercianti sau angrosistilor. Nu mi se pare un produs care s-ar putea preta la asa ceva.”

  • Business online, afaceri reale

    Ca si in viata reala, si in online se intampla ca un business de succes pe hartie sa fie falimentar cand este pus in aplicare. Care ar fi atunci ingredientul minune pentru o afacere online?
    “Succesul in mediul online are la baza o idee inovatoare care este pusa exemplar in practica. Restul se rezolva pe parcurs”, sustine Marius Dascalu, CEO & Creative Director al 2Fresh, agentie de consultanta pentru branding si design interactiv. Termenul de “idee inovatoare” in online nu este foarte bine definit. Sunt exemple de idei “imprumutate” care au avut un succes si in Romania, precum site-urile de social networking sau site-uri care au mers pe drumul deschis de YouTube.
    Un exemplu elocvent din Romania este Trilulilu, care a fost achizitionat, in proportie de 51%, cu peste un milion de euro, de investitorul francez Alexis Bonte. Dupa cum recunoaste si Sergiu Biris, fondatorul site-ului, Trilulilu a avut o abordare autohtona si jucausa la un business model deja existent. Astfel de idei, cum este exemplul Trilulilu, au fost “inovatoare” pe plan local, pentru publicul din Romania, nu si pentru universul online la momentul respectiv. In acelasi timp, “multe afaceri online de succes pareau stupide inainte de a fi lansate”, crede George Lemnaru, fondatorul Erepublik,com, un joc online massive-multiplayer.
    Insa acestea au dovedit, in timp, ca ideea din spatele lor a fost exact ce lipsea in momentul acela. Biris este de parere ca tocmai faptul ca au fost primii in Romania care au imprumutat reteta YouTube a reprezentat un avantaj competitiv, care insa nu a garantat faptul ca vor avea succes. Foarte multi isi pornesc afacerea promitand ‘marea cu sarea’. Consider ca este mult mai bine sa promiti putin, dar sa oferi peste asteptari”, spune Biris.

    Competitia conteaza Daca in urma cu 5 ani aproape orice concept de afacere online avea toate sansele sa aiba succes, acum lucrurile sunt un pic mai dificile, pentru simplul fapt ca multe teritorii din acest mediu au fost ocupate. Astfel, “inovator”, in online, ar putea insemna acum “de nisa”.
    “Principala miza este gasirea unor teritorii neexplorate; sunt multe nise inca deschise. In acelasi timp, online-ul inca evolueaza rapid, transformarile sunt majore de la an la an. Sa nu uitam ca YouTube are numai 3 ani de existenta, FaceBook numai 4. Ideile noi pot avea evolutii spectaculoase”, spune Dascalu.
    Un lucru la fel de important ca si gasirea unei idei si a unui spatiu de “desfasurare” este felul in care privesti afacerile din mediul online. “Un business online urmeaza aceleasi concepte de baza ca si in lumea reala. Este nevoie de munca pentru a-l creste si a-l imbunatati, exista cheltuieli (ceva mai mici, dar exista totusi), exista concurenti si exista si esec”, spune Mihai Dragan, fondatorul MB Dragan, agentie de publicitate. Despre concurenta, Dragan considera ca e cel mai important aspect ce trebuie studiat inainte de a incepe o afacere. Astfel, un studiu de piata ar trebui sa vizeze competitorii si sa raspunda la intrebarile: Ce ofera?, Ce nu ofera?, Care sunt avantajele si slabiciunile lor?, Care sunt nevoile clientilor?, Cum sunt satisfacute acestea?, Exista o modalitate mai buna de a le satisface?
    “Tendinta pietei este un alt vector important. Spre exemplu, in acest moment, tendinta de crestere in e-commerce este mai putin interesanta in domeniul IT&C decat in alte sectoare (in mare parte datorita saturatiei)”, crede Dragan. Pe de alta parte, finantarea este probabil cel mai des uitat amanunt, desi probabil este cel mai important. “Evident ? exista povesti de succes si fara finantare initiala sau cu finantari scazute, dar acestea sunt exceptii, nu reguli.”
    Referitor la necesitatea unui studiu de piata in prealabil, parerile din online sunt impartite. Sunt voci care sustin necesitatea unui astfel de studiu, cum ar fi fondatorul Trilulilu, sau voci care sustin ca afacerile de succes au nevoie de viziune si originalitate, nicidecum de un studiu de piata. “Adevaratele afaceri online nu s-au facut pornind de la studii de piata, ci au fost construite pe baza unei viziuni, prin inspiratie. Asta nu inseamna ca o analiza amanuntita a tot ceea ce ar implica viitoarea afacere nu e necesara, insa un studiu riguros de piata probabil ca ar consuma prea multe resurse pentru cineva care se afla la inceput”, spune Dascalu. Biris crede ca studiile de piata asupra segmentului de consumatori caruia te vei adresa sunt absolut necesare. “Fara o pozitionare corecta, proiectul are sanse foarte mari de esec.”

    Publicitate pentru utilizatori Scopul final al unei afaceri este profitul. Chiar daca cel care dezvolta un startup online o face initial din pasiune, profitul este ceea ce intereseaza pana la urma. Cu atatea povesti de succes in care personaje principale sunt tineri care s-au imbogatit “peste noapte”, mediul online a deschis apetitul romanilor pentru business. Dar lansarea unui site nu garanteaza banii. Banii vin poate la fel de greu in online cum vin in viata reala. In mediul real clientii iti aduc banii, in mediul virtual utilizatorii ii atrag prin vanzarea de publicitate. Cand se vorbeste de publicitate pe site, se vorbeste automat de trafic. “Daca ai un site care are trafic si continut de calitate, publicitatea vine singura”, spune Dascalu. Insa, traficul se masoara in cifre.
    Astfel ca, in opinia lui Dascalu, un site ar trebui sa aiba minimum 10.000 de vizitatori lunar, pentru a incepe sa vanda publicitate, dar rentabil este abia peste 50.000 de vizitatori lunar. “Exista insa cazuri care functioneaza cu succes sub limita aceasta, de cele mai multe ori pentru ca abordeaza o nisa de calitate, foarte valoroasa pentru advertiser. Sunt insa si multe alte variabile care determina profitabilitatea, cum ar fi costurile de administrare a site-ului, care variaza mult in functie de tipul proiectului”, spune Dascalu. Dragan crede ca atragerea publicitatii pe site se poate face fie prin afilierea la o retea de vanzare de media online, precum Boom, Arbomedia sau Adevolution, fie prin angajarea unei echipe serioase de vanzari. In acelasi timp, numarul de utilizatori unici ar trebui sa fie de cel putin 1.000 pe zi (aprox. 30.000 de utilizatori unici pe luna).
    Lemnaru crede si el in utilitatea unei echipe competente de vanzari, dar spune ca un site ar trebui sa aiba cel putin 20.000 de vizitatori pe saptamana (aproximativ 80.000 de vizitatori pe luna) pentru a atrage publicitate. Biris este si mai strict; el crede ca un site devine interesant pentru advertiseri in momentul in care depaseste 1 milion de vizitatori unici lunar.
    Un lucru este cert ? pana la problema numarului de utilizatori este necesara dezvoltarea afacerii. Pentru aceasta este nevoie de o idee, de un plan de afaceri si de resurse. Si ceea ce toata lumea sustine ? un business online este ca oricare altul; daca nu este privit cu seriozitate, esecul este garantat.

    Ce costuri implica un business online?

    “Este greu de cuantificat o suma pentru acest gen de proiect. Poate sa inceapa cu 100 de euro si sa aiba un succes imens sau poate sa inceapa cu sute de mii sau milioane de euro si sa se piarda intr-o pleiada de afaceri online falimentare.”
    Mihai Dragan, fondator al MB Dragan

    “In Romania apar in continuare retete de succes care nu au pornit cu investitii mai mari de 50.000 de euro. Noi am lansat un site pentru comunitatea de designeri, arhitecti si profesionisti in arte vizuale in luna mai cu costuri de dezvoltare de 15.000 de euro. Costurile crearii unui business online sunt legate in special de dezvoltare si imbunatatirea unei aplicatii/platforme online si de mentenanta acesteia. A doua directie mare de cheltuieli o reprezinta investitii in promovare. Insa aici exista si un arsenal de solutii low-cost la care poti apela.”
    Marius Dascalu, CEO & Creative Director al 2Fresh

    “Depinde foarte mult de tipul fiecarui proiect. Un proiect de video sharing ca Trilulilu are cheltuieli ridicate datorita costurilor mari implicate de partea de streaming. Comparativ cu o afacere offline, investitia initiala poate fi destul de mica – pana in 30.000 de euro.”
    Sergiu Biris, fondator al Trilulilu

    “Sunt site-uri care au pornit cu investitii initiale de cateva sute de euro si multa munca din partea antreprenorului si s-au dovedit proiecte de succes. In cazul in care vrei sa lansezi un proiect international de talia Facebook trebuie sa pornesti cu o investitie initiala de cel putin cateva sute de mii de euro.”
    George Lemnaru, fondator al Erepublik

  • Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

    Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
    vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
    saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
    doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
    putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
    iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

    Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
    buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
    producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
    de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
    producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
    principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
    din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
    apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
    abilitatile angajatilor.
    Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
    diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
    este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
    salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
    chestiune de imagine.
    “Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
    britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
    coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
    cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
    premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
    150.000 de euro).
    Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
    britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
    Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
    face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
    lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
    fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
    Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
    de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
    fabricii de la Crewe.
    Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
    producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
    transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
    Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
    anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
    dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
    pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
    de realizarea tapiteriei.
    “Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
    pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
    la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
    Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
    tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
    care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
    aminte Whitlock.
    Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
    britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
    situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
    fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
    marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
    Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
    Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
    Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
    data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
    urma cu cinci sau zece ani.
    “Cresterea vine in special de la economii emergente precum
    China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
    spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
    desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
    a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
    stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
    intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
    red.).”
    Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
    descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
    oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
    Bentley inmatri­culate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
    probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
    Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
    Romania, importatorul grupului Volkswagen.

    Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
    de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
    activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
    service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
    de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
    reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
    diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
    contactati de importator.
    “Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
    asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
    Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
    se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
    Pascu.

  • Fotoreportaj: Cum se produce un Bentley

    Marcile de masini Dacia si Bentley nu au nimic comun la o prima
    vedere. Prima exista de doar 40 de ani, este destinata celor mai
    saraci dintre cei care isi permit o masina, in timp ce cea de-a
    doua are in gama doar masini al caror pret in euro se scrie cu cel
    putin sase cifre. Bentley este in proprietatea grupului Volkswagen,
    iar Dacia e detinuta de francezii de la Renault.

    Si totusi, atat Dacia, cat si Bentley traverseaza acum cea mai
    buna perioada din istoria lor. Se afla printre cei mai profitabili
    producatori de masini din lume, cu marje ale profitului operational
    de 8% si, respectiv, 11% anul trecut. Fabricile pe care cei doi
    producatori le au la Mioveni si respectiv Crewe sunt una dintre
    principalele surse de venituri pentru locuitorii din micile orase
    din Romania si Anglia. In plus, ambele fabrici au decis sa nu
    apeleze la roboti industriali, ci se bazeaza aproape exclusiv pe
    abilitatile angajatilor.
    Doar ca aici asemanarile se despart, motivatiile fiind complet
    diferite. In timp ce la Dacia folosirea fortei de munca manuale
    este determinata strict de argumente economice (cateva zeci de
    salariati sunt mai ieftini decat un robot), pentru britanici este o
    chestiune de imagine.
    “Este foarte important pentru noi sa fim perceputi ca un brand
    britanic si nu doar ca origine”, spune Tim Hodgson, care
    coordoneaza vanzarile de limuzine de lux Bentley Arnage sau, asa
    cum spune el, clientii premium (daca poate fi vorba de clienti
    premium cand pretul de baza al celui mai ieftin Bentley este de
    150.000 de euro).
    Hodgson lucreaza de peste 35 de ani in cadrul producatorului
    britanic de masini. Si exemplul lui este departe de a fi singular.
    Oliver Whitlock, ghidul care ne-a facut turul fabricii (si care
    face acest lucru in mod frecvent pentru clienti potentiali),
    lucreaza la randul sau la Bentley din anul 1972. Si probabil ca la
    fel de multi ani de experienta in spate au si Ben Parker, Russ
    Hodges, Rob Jones sau Chris Wood, cativa dintre cei aproape 4.000
    de oameni care produc acum 40-45 de masini Bentley pe zi in cadrul
    fabricii de la Crewe.
    Angajatii realizeaza manual toate operatiunile necesare pentru
    producerea masinii, de la asamblarea motoarelor si pana la
    transformarea furnirului de stejar in elegante tablouri de bord.
    Altfel spus, in timp ce alti producatori de masini renunta la
    anumite operatiuni sau chiar la fabrici intregi din tarile
    dezvoltate pentru a le muta in estul Europei, Bentley a decis sa
    pastreze in cadrul fabricii din Crewe chiar si operatiunile legate
    de realizarea tapiteriei.
    “Am avut o mare problema in gasirea de angajati calificati
    pentru operatiunile textile, deoarece trebuie sa fim foarte atenti
    la detalii, dar am descoperit o firma de pe Savile Row (strada din
    Londra renumita pentru magazinele de croitorie – n. red.) care
    tocmai intrase in faliment si am preluat aproape intreg personalul,
    care s-a mutat cu tot cu familiile in aceasta zona”, isi aduce
    aminte Whitlock.
    Nu este de mirare astfel ca in cazul unora dintre familiile
    britanice – cum este chiar cazul lui Tim Hodgson – s-a ajuns in
    situatia ca mai multe generatii sa lucreze in paralel in cadrul
    fabricii, acesta fiind vazut ca un bun element de marketing pentru
    marca britanica achizitionata in urma cu zece ani de grupul german
    Volkswagen. “Am fost un pic speriati cand am fost cumparati de
    Volkswagen, insa lucrurile au mers foarte bine”, recunoaste Oliver
    Whitlock. Intr-adevar, Bentley a depasit anul trecut pentru prima
    data pragul de 10.000 de masini produse, o valoare de neimaginat in
    urma cu cinci sau zece ani.
    “Cresterea vine in special de la economii emergente precum
    China, Rusia sau de la tarile din estul Europei, precum Romania”,
    spune Hodgson. El aminteste apoi de unul dintre clientii romani –
    desi refuza sa il numeasca – venit tocmai in Marea Britanie pentru
    a-si personaliza masina. “Mi s-a parut ca era foarte bine informat,
    stia ce vrea de la masina, dar nu a cerut nimic exotic (asa cum se
    intampla in unele cazuri cu marii bogatasi din lumea araba – n.
    red.).”
    Iar numarul tot mai mare al romanilor care au ajuns sa
    descopere marca britanica a determinat producatorul sa demareze
    oficial de luna trecuta operatiuni de import. “Sunt deja 135 de
    Bentley inmatri­culate in Romania in ultimii ani, iar alte 15
    probabil circula in Romania, dar cu numere straine”, sustine Adrian
    Pascu, brand manager Bentley si Lamborghini in cadrul Porsche
    Romania, importatorul grupului Volkswagen.

    Cu alte cuvinte, o baza initiala importanta pentru activitatea
    de service a Porsche Romania – cea mai profitabila dintre
    activitatile derulate in general de un dealer de masini. Iar
    service-ul din zona Pipera din nordul Capitalei a fost deja vizitat
    de multi dintre posesorii de Bentley din Romania (cu ocazia
    reviziilor programate la un anumit numar de kilometri sau pentru
    diverse alte operatiuni), aproape toti fiind deja identificati si
    contactati de importator.
    “Pana acum nu aveam statut oficial de importator, dar chiar si
    asa am avut intre 20 si 30 de clienti pe care i-am indrumat catre
    Viena (sediul Porsche Holding, proprietarul Porsche Romania, unde
    se afla si un centru dedicat marcii Bentley – n. red.)”, adauga
    Pascu.

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Pe cap de abonat

    Alegerea intre abonament si asigurarea privata nu tine de avantaje si dezavantaje, ci de cat sunt oamenii dispusi sa cheltuiasca, in afara contributiilor obligatorii, pe sanatate. Iar din acest punct de vedere, deocamdata, romanii de abia se obisnuiesc cu ideea de a apela la servicii private medicale pe baza unui abonament, chiar si a unuia de medicina a muncii, unde costurile sunt suportate de angajator. De aceea, segmentul abonamentelor corporative genereaza venituri care cantaresc greu mai ales in cifrele de afaceri ale liderilor din domeniu.
     
    Spre exemplu, Medicover, care estimeaza pentru anul acesta venituri de 15 milioane de euro, numara in jur de 62.000 de abonati, dintre care 95% ii reprezinta clientii corporativi, iar MedLife acopera o treime din piata de profil, cu 50.000 de abonati pe segmentul preturilor ridicate (de la 5-7 euro/abonat/luna) si 120.000 pe cel al preturilor mai scazute (minim 2,5 euro/abonat/luna).
     
    Atunci cand nu este vorba despre o cheltuiala proprie, aproximativ un sfert dintre angajati isi doresc o asigurare privata de sanatate ca principal beneficiu extrasalarial, detronand pensia privata in topul preferintelor, potrivit unui studiu recent realizat de firma de cercetare Mednet si de grupul Media Xprimm. Insa “la noi, piata asigurarilor private medicale este zero, pentru ca daca unii clienti au deja abonamente, este greu sa-i mai convingi sa-si faca si asigurare”, spune Mihail Marcu, presedintele MedLife. Dupa parerea lui, piata de profil nu este bine definita in lipsa unei deductibilitati reale oferite de stat, in conditiile in care nu este delimitat foarte clar pachetul de servicii de baza decontate. Multi dintre asiguratori trec cu greu de ordinul sutelor de clienti; aceasta nu l-a impiedicat insa pe seful MedLife sa infiinteze, anul trecut, divizia de asigurari de sanatate AsiLife, care are acum 2.000 de asigurati, adica o cincime fata de numarul inregistrat de liderul pietei, Interamerican, dupa aprecierile lui. “AsiLife este un instrument care, la momentul potrivit, cand se va schimba legislatia, va transfera portofoliul de abonati in cel de asigurati”, apreciaza Marcu, precizand ca brokerul de asigurare detine deocamdata o pondere foarte mica in cifra de afaceri a companiei, estimata pentru anul acesta la 22 de milioane de euro.
     
    Dar pana cand asemenea schimbari legislative ar putea avea loc, important pentru operatorii privati este ca prin serviciile lor sa genereze cat mai multe venituri, fie ca este vorba despre abonamente sau asigurari. Momentan, afacerile cu abonamente sunt in crestere, pentru ca “sistemul de abonamente a promovat medicina preventiva si a creat un sentiment de bunastare printre angajatii companiilor”, potrivit Doinei Zidaroiu, directorul de vanzari al Medsana, furnizor pentru care clientii corporativi inseamna 40% din cifra totala de afaceri. Clientii respectivi au de ales intre trei tipuri de abonamente, cu preturi care variaza de la 18 la 62,5 euro/abonat/luna.
     
    Preturi mai scazute practica Gral Medical, retea de clinici detinuta de sotii Serban, unde jumatate din venituri sunt generate de cei 125.000 de clienti care au abonamente de medicina a muncii. Cele mai solicitate sunt abonamentele standard incluse in pachetul de medicina a muncii, cu un tarif de 5 euro/abonat/luna, la care se adauga cele specifice pentru femei si barbati, cu un pret de 10 euro/abonat/luna. “Preturile serviciilor private sunt ori foarte mari, ori foarte mici si astfel se ajunge la o lupta de jungla, cu clinici medicale aparute in apartamente de bloc, in pofida reglementarilor in vigoare”, sustine Georgeta Serban, directorul general al Gral Medical.
     
    Chiar daca unele tarife par piperate, tot mai multi sunt dispusi sa apeleze la serviciile private, cautand sa scape de un sistem public in care bacsisul face legea. In esenta, serviciile private prospera in contextul unui sector public care nu reuseste sa satisfaca nevoile asiguratilor, iar Romania nu face exceptie. “Peste tot in lume, serviciile private medicale se dezvolta daca cele de stat sunt proaste, ca de exemplu, in Brazilia, Argentina, Turcia sau Polonia”, afirma Marcu, explicand ca in tarile occidentale sistemul sanitar beneficiaza de cheltuieli de la buget in jur de 10% din PIB, fata de 5,1% din PIB la noi. In acest context, perspectivele de crestere a pietei serviciilor private sunt mai mult decat optimiste, pentru anul acesta existand estimari de 380-400 de milioane de euro, ceea ce inseamna un avans de 35% fata de 2007.
     
    Potentialul de dezvoltare a pietei de profil a atras atentia si la nivel regional, atat fondurilor de investitii, cat si operatorilor de clinici din strainatate. Multi furnizori romani de servicii medicale au deja ca actionari, cu participatii diferite, fonduri de investitii, ca in cazul CMU (3i), Romar (Reconstruction Capital II) sau Hiperdia (Bedminster Capital Management). Georgeta Serban spune ca primeste saptamanal oferte de preluare, cele mai recente venind din partea unor companii de servicii medicale private din Slovacia si Germania – “se doreste sa se realizeze la nivel european o concentrare a operatorilor, intrucat inca nu exista momentan un jucator puternic in regiune”. Deocamdata insa, familia Serban nu este interesata de aceste propuneri si-si face planuri de extindere a retelei de centre medicale, care acum are opt unitati, iar perspectiva cea mai optimista vizeaza construirea, in 2010, a unui spital privat de 100 de paturi, in urma unei investitii de 6-7 milioane de euro. Proprietarii Gral Medical au in plan si sa investeasca 4 milioane de euro intr-un centru de recuperare din statiunea Calimanesti-Caciulata si urmaresc posibilitatea de a intra pe piata din Republica Moldova, discutiile purtandu-se deja in privinta asigurarilor publice.

  • Astra-Uniqua intra pe piata asigurarilor de sanatate

    Astra Medica, care a incheiat deja peste 150 de contracte cu furnizori de servicii medicale din sectorul privat si public din toata tara, va viza, pentru inceput, segmentul corporate al clientilor, costul unui abonament lunar variind de la 6 euro la 150 de euro, in functie de complexitatea serviciilor medicale acoperite.

    “Deocamdata, pacientii nu fac diferenta intre abonamentele la asigurarile medicale private, cele care tin de medicina muncii si clauzele din contractele de asigurari de viata”, a explicat Scarlatescu, pentru BUSINESS Magazin, motivul pentru care compania s-a orientat catre segmentul asigurarilor de sanatate suplimentare, cele pe care clientul si le face in mod voluntar.

    Piata asigurarilor medicale private este inca la inceput, dezvoltarea sa fiind puternic franata de faptul ca pachetul minim de servicii medicale asigurate de stat nu este inca stabilit, ceea ce ii impiedica pe asiguratorii privati sa-si defineasca pachetele de servicii. In momentul de fata, pe piata de profil activeaza doar cativa mari jucatori – Interamerican, Allianz, AsiLife (divizie a operatorului de servicii medicale private MedLife), care contorizeaza doar cateva mii de clienti.
     

  • Mai vreti sa luati credit?

    Este neserios din partea bancherilor sa spuna ca vor gasi cai pentru a ocoli noile reguli de creditare impuse de banca centrala, inca dinainte ca ele sa fi inceput sa isi produca efectele, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Cu atat mai mult cu cat regulamentul publicat la jumatatea lunii august, caruia bancherii trebuie sa i se conformeze pana in primele saptamani din octombrie, “a fost discutat si, in final, agreat cu toate marile banci”. Pe marginea noilor reguli, dezbaterile au fost aprinse si s-au prelungit aproape doua luni, mult peste termenul anuntat initial. In final, chiar si declaratiile de sustinere ale unor bancheri importanti – spune Vasilescu, aducand in discutie o declaratie recenta a sefului Erste Bank, Andreas Treichl – sunt un semn clar ca acest nou regulament a fost bine primit si este bine privit.

     
    Prohibitia este insa cea care dubleaza consumul, apreciaza Dan Pascariu, presedintele consiliului de administratie al UniCredit Tiriac Bank, iar fiecare restrictie creeaza obisnuinta de a cauta solutii. Si, din acest punct de vedere, bancherii din Romania nu se pot plange ca nu le-a fost data ocazia de a fi inventivi; in ultimii sase ani, de la momentul cand a inceput sa se dezvolte cu adevarat piata creditului, manata mai ales de nevoia oamenilor de a consuma pe datorie, banca centrala a adoptat un sir lung de masuri de reglementare, restrictionare sau temperare a imprumuturilor. “Prea multe”, raspunde Gerald Schreiner, presedintele Volksbank Romania, la intrebarea BUSINESS Magazin referitoare la schimbarile neasteptate pe care a trebuit sa le aplice in ultimii ani, de cand ocupa pozitia actuala. In comparatie cu Cehia (tara unde bancherul austriac a lucrat timp de sapte ani inainte de a veni in Romania, in 2003), sunt chiar “enorm” de multe, adauga el, in conditiile in care pe piata ceha a existat o singura masura de acest fel, “prin 1997, si a fost valabila timp de sase luni”. Revenind la piata romaneasca, Schreiner noteaza ca, in opinia sa, singura lectie ce poate fi invatata din experienta ultimilor ani este ca “fiecare restrictie te face sa ii gasesti solutii”.
     
    A cauta astfel de solutii e un demers care, in viziunea lui Dorin Cojocaru, senior partner in compania de consultanta DTD Team Advisory Services (si pana la inceputul anului director executiv pentru credite de retail in BCR) nu este de condamnat, ci dimpotriva. Reactia sistemului bancar la reglementarile BNR, spune Cojocaru, scoate in evidenta “profesionalismul si creativitatea deosebita” ale bancherilor, precum si gradul inalt de competitivitate a sistemului. Faptul ca bancile au cautat si cauta si in continuare solutii pentru a veni in sprijinul creditarii denota ca isi mentin increderea in economia romaneasca, sustine el, si in mentinerea unui ritm de crestere economica superior mediei din Uniunea Europeana.
     
    Ce schimbari aduc noile reguli privind acordarea de credite si ce efecte ar putea produce? In primul rand, puncteaza de la inceputul discutiei consilierul guvernatorului BNR, noul regulament (cu numarul 11/2008) nu este o revenire asupra conditiilor precedente (stabilite prin Regulamentul 3 din 2007), ci o actualizare a acestuia. Dupa un an, cat s-a scurs de la publicarea precedentelor reguli (care au adus o relaxare a conditiilor de creditare, dat fiind ca au permis un grad de indatorare mai mare pentru clienti) “am avut timp sa vedem cum au functionat si sa luam masuri in consecinta”, spune Vasilescu. 
     
    Pe de o parte, bancile care si-au validat norme proprii de creditare anul trecut (asa cum le permitea regulamentul din 2007) si au putut in consecinta sa ofere credite cu grad de indatorare mai ridicat trebuie acum sa treaca din nou pe la banca centrala, pana la inceputul lunii octombrie, cu propria adaptare la cerintele noi. Cerinte care trebuie sa asigure ca gradul de indatorare permis unui client tine cont de socurile care pot sa apara – cresteri de dobanzi, deprecieri ale monedei nationale, majorari ale comisioanelor practicate de banca respectiva. Incluse in proiectul initial sub denumirea de “stress test” (test de stres), aceste conditii au fost aprig contestate de bancheri; pe parcursul dezbaterilor dintre BNR si bancherii comerciali, numele a fost eliminat (“pentru ca sintagma de in sine stresa”, dupa spusele lui Vasilescu), dar cerintele au ramas.
     
    Astfel, pentru bancile care dispun de norme proprii si vor trece pentru o noua aprobare pe la BNR (“si vor si corespunde in final”), nivelul maxim de indatorare permis clientilor se va stabili diferentiat pe categorii de clientela, pe destinatia creditului, pe tipul creditului in functie de moneda de imprumut si pe tipul de dobanda – fixa sau variabila. Regulile dupa care bancherii dau credite arata ca niste matrici, descrie Vasilescu, iar de acuratetea fiecarui element care intra in componenta acesteia depinde si acuratetea rezultatului. Motiv pentru care (parand tocmai ocolisurile gasite de bancheri in trecut, cand au lansat, de exemplu, credite cu dobanzi promotionale, ce permit ca suma imprumutata sa fie mai mare, dar cresc dupa o scurta perioada), BNR le spune acum bancherilor exact ce trebuie sa contina “matricea”. De pilda, in calculul pentru indatorarea maxima se va folosi cea mai mare majorare a ratei dobanzii (conform statisticilor BNR) si, dupa caz, cel mai ridicat nivel din ultimele 18 luni al aprecierii fata de leu a valutei in care se acorda creditul. In plus, bancherii trebuie sa isi creioneze regulile luand in considerare cele mai inalte comisioane practicate in acelasi interval, iar in acest fel se inchide si “portita” dobanzilor mici, dublate ulterior de comisioane compensatorii imense – o alta modalitate de a permite clientilor sa ia imprumuturi mai mari.
  • Mai vreti sa luati credit?

    Este neserios din partea bancherilor sa spuna ca vor gasi cai pentru a ocoli noile reguli de creditare impuse de banca centrala, inca dinainte ca ele sa fi inceput sa isi produca efectele, spune Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. Cu atat mai mult cu cat regulamentul publicat la jumatatea lunii august, caruia bancherii trebuie sa i se conformeze pana in primele saptamani din octombrie, “a fost discutat si, in final, agreat cu toate marile banci”. Pe marginea noilor reguli, dezbaterile au fost aprinse si s-au prelungit aproape doua luni, mult peste termenul anuntat initial. In final, chiar si declaratiile de sustinere ale unor bancheri importanti – spune Vasilescu, aducand in discutie o declaratie recenta a sefului Erste Bank, Andreas Treichl – sunt un semn clar ca acest nou regulament a fost bine primit si este bine privit.

     
    Prohibitia este insa cea care dubleaza consumul, apreciaza Dan Pascariu, presedintele consiliului de administratie al UniCredit Tiriac Bank, iar fiecare restrictie creeaza obisnuinta de a cauta solutii. Si, din acest punct de vedere, bancherii din Romania nu se pot plange ca nu le-a fost data ocazia de a fi inventivi; in ultimii sase ani, de la momentul cand a inceput sa se dezvolte cu adevarat piata creditului, manata mai ales de nevoia oamenilor de a consuma pe datorie, banca centrala a adoptat un sir lung de masuri de reglementare, restrictionare sau temperare a imprumuturilor. “Prea multe”, raspunde Gerald Schreiner, presedintele Volksbank Romania, la intrebarea BUSINESS Magazin referitoare la schimbarile neasteptate pe care a trebuit sa le aplice in ultimii ani, de cand ocupa pozitia actuala. In comparatie cu Cehia (tara unde bancherul austriac a lucrat timp de sapte ani inainte de a veni in Romania, in 2003), sunt chiar “enorm” de multe, adauga el, in conditiile in care pe piata ceha a existat o singura masura de acest fel, “prin 1997, si a fost valabila timp de sase luni”. Revenind la piata romaneasca, Schreiner noteaza ca, in opinia sa, singura lectie ce poate fi invatata din experienta ultimilor ani este ca “fiecare restrictie te face sa ii gasesti solutii”.
     
    A cauta astfel de solutii e un demers care, in viziunea lui Dorin Cojocaru, senior partner in compania de consultanta DTD Team Advisory Services (si pana la inceputul anului director executiv pentru credite de retail in BCR) nu este de condamnat, ci dimpotriva. Reactia sistemului bancar la reglementarile BNR, spune Cojocaru, scoate in evidenta “profesionalismul si creativitatea deosebita” ale bancherilor, precum si gradul inalt de competitivitate a sistemului. Faptul ca bancile au cautat si cauta si in continuare solutii pentru a veni in sprijinul creditarii denota ca isi mentin increderea in economia romaneasca, sustine el, si in mentinerea unui ritm de crestere economica superior mediei din Uniunea Europeana.
     
    Ce schimbari aduc noile reguli privind acordarea de credite si ce efecte ar putea produce? In primul rand, puncteaza de la inceputul discutiei consilierul guvernatorului BNR, noul regulament (cu numarul 11/2008) nu este o revenire asupra conditiilor precedente (stabilite prin Regulamentul 3 din 2007), ci o actualizare a acestuia. Dupa un an, cat s-a scurs de la publicarea precedentelor reguli (care au adus o relaxare a conditiilor de creditare, dat fiind ca au permis un grad de indatorare mai mare pentru clienti) “am avut timp sa vedem cum au functionat si sa luam masuri in consecinta”, spune Vasilescu. 
     
    Pe de o parte, bancile care si-au validat norme proprii de creditare anul trecut (asa cum le permitea regulamentul din 2007) si au putut in consecinta sa ofere credite cu grad de indatorare mai ridicat trebuie acum sa treaca din nou pe la banca centrala, pana la inceputul lunii octombrie, cu propria adaptare la cerintele noi. Cerinte care trebuie sa asigure ca gradul de indatorare permis unui client tine cont de socurile care pot sa apara – cresteri de dobanzi, deprecieri ale monedei nationale, majorari ale comisioanelor practicate de banca respectiva. Incluse in proiectul initial sub denumirea de “stress test” (test de stres), aceste conditii au fost aprig contestate de bancheri; pe parcursul dezbaterilor dintre BNR si bancherii comerciali, numele a fost eliminat (“pentru ca sintagma de in sine stresa”, dupa spusele lui Vasilescu), dar cerintele au ramas.
     
    Astfel, pentru bancile care dispun de norme proprii si vor trece pentru o noua aprobare pe la BNR (“si vor si corespunde in final”), nivelul maxim de indatorare permis clientilor se va stabili diferentiat pe categorii de clientela, pe destinatia creditului, pe tipul creditului in functie de moneda de imprumut si pe tipul de dobanda – fixa sau variabila. Regulile dupa care bancherii dau credite arata ca niste matrici, descrie Vasilescu, iar de acuratetea fiecarui element care intra in componenta acesteia depinde si acuratetea rezultatului. Motiv pentru care (parand tocmai ocolisurile gasite de bancheri in trecut, cand au lansat, de exemplu, credite cu dobanzi promotionale, ce permit ca suma imprumutata sa fie mai mare, dar cresc dupa o scurta perioada), BNR le spune acum bancherilor exact ce trebuie sa contina “matricea”. De pilda, in calculul pentru indatorarea maxima se va folosi cea mai mare majorare a ratei dobanzii (conform statisticilor BNR) si, dupa caz, cel mai ridicat nivel din ultimele 18 luni al aprecierii fata de leu a valutei in care se acorda creditul. In plus, bancherii trebuie sa isi creioneze regulile luand in considerare cele mai inalte comisioane practicate in acelasi interval, iar in acest fel se inchide si “portita” dobanzilor mici, dublate ulterior de comisioane compensatorii imense – o alta modalitate de a permite clientilor sa ia imprumuturi mai mari.
  • 200 de povesti despre afaceri




    O figura feminina cu un binoclu, scrutand zarea – coperta uneia din primele editii de BUSINESS Magazin de la sfarsitul lui 2004. Marea intrebare era ce perspective are Romania in 2005, cand erau asteptate doua dintre cele mai importante evenimente ale deceniului, din punct de vedere macroeconomic: introducerea cotei unice de impozitare si liberalizarea contului de capital. Era asteptata din partea BNR trecerea la politica de tintire directa a inflatiei, in conditiile in care pentru 2005 nu se putea spera la o inflatie anuala mai joasa de 7%, iar aprecierea leului – care pe atunci tocmai incepuse sa se manifeste, dupa ani in sir cand nimeni nu vedea posibile si alte stiri despre leu in afara de aceea ca pierde din valoare – punea in pericol un deficit de cont curent de peste 5% din PIB.








     

    Dorinta de a obtine atunci previziuni mai exacte pentru cursul leului ne-a determinat sa apelam la singurii ce ar fi putut face asemenea estimari – dealerii bancilor si analistii pietei financiare. Asa a aparut “pariul pe curs”, un sondaj printre experti facut de noi la fiecare sase luni, cu scopul de a oferi o prognoza de curs pentru urmatoarea jumatate de an. In iunie 2005, dealerii bancilor au avansat previziuni intre 35.000 de lei (evident, exprimarea in “lei grei” nu era inca populara) si 37.600; la urmatorul sondaj, din decembrie acelasi an, am vazut ca au fost banci care au determinat corect cursul, foarte aproape de valoarea euro la 31 decembrie, de 36.771 de lei.

    Am continuat cu sondajele si am vazut si epoci suficient de agitate pentru piata valutara incat toate previziunile dealerilor sa fi dat gres sau suficient de incerte incat intre cele mai optimiste si cele mai pesimiste estimari sa fi fost un interval incredibil de larg, pe masura unei economii inca foarte vulnerabile la cele mai diverse categorii de socuri. Criza financiara internationala, pornita anul trecut, i-a impartit la randul ei pe experti in tabere diferite: ultimele previziuni, cele pentru sfarsitul lui 2008, vorbesc de un curs intre 3,27 lei/euro si 3,88 lei/euro, iar dupa ce o serie de banci straine si agentii de rating au prevestit de anul trecut ca economia Romaniei va suferi masiv de pe urma crizei, fara ca aceasta sa se fi intamplat, si analistii romani au devenit mai prudenti, preferand sa avanseze mai multe scenarii posibile, dar fara a opta ei insisi pentru unul.

    Articolele de fond succesive din BUSINESS Magazin pe marginea spectaculoaselor caderi ale Bursei, incepand din toamna trecuta, respectiv asupra sanselor ca piata de capital sa-si revina ilustreaza din plin astfel de incertitudini. Am avut insa parte si de previziuni clare: in noiembrie anul trecut, cand pretul petrolului era aproape de 100 de dolari, Dinu Patriciu se arata sigur ca peste un an barilul va ajunge la 150 de dolari (articolul “Bancnota de un baril” din editia cu numarul 157); cifra le-a parut incredibila multor comentatori, desi in iulie anul acesta barilul a ajuns deja la 147 de dolari – din fericire, fara a se fi mentinut la acest nivel.

    Cat despre criza financiara internationala si posibilul ei impact asupra Romaniei, majoritatea analistilor chestionati de noi in iulie s-au aratat de un optimism surprinzator, vorbind de un deznodamant fericit al crizei, pentru ca in urma ei va ramane un sistem financiar mai curat si mai sanatos. Romania? “Nu trebuie sa cadem intr-un pesimism prea mare, avem de-a face pentru moment doar cu efecte foarte indirecte”, raspunde Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD-Société Générale. Pariurile raman, evident, deschise.

    La fel cum deschise raman pariurile si pentru un alt capitol delicat al economiei, piata muncii. In primavara lui 2005, companiile de resurse umane constatau ca incep sa se intoarca acasa in numar tot mai mare romanii plecati in strainatate cu ani in urma, in special cei in functii manageriale (“Se intorc romanii”); pentru unii dintre ei, cum a constatat autoarea articolului, atractia era legata inclusiv de salariile mari pe care le puteau obtine aici, dar si de mobilitatea si de creativitatea permise de o economie in dezvoltare si aproape de pragul intrarii in UE. Asa a aparut, cateva luni mai tarziu, ideea unui cover story cu titlul “Cat veti castiga in 2010”, cu estimari pentru salariul mediu net pe economie intre 337 si ceva peste 400 de euro.

    Putini prevedeau atunci criza de forta de munca de acum, cand salariul mediu a ajuns deja in jur de 370 de euro, iar exodul de forta de munca, stimulat de momentul aderarii la Uniunea Europeana, a continuat cu acelasi dublu efect: intrari masive de bani de la muncitorii romani din strainatate, ajunse sa echivaleze cu investitiile straine in economie (“Anul capsunarului roman”) si silirea companiilor sa caute solutii la lipsa de personal (“Intoarceti-va acasa”, un titlu de cover story parca in mod ironic opus celui citat mai devreme).

    Printre toate variabilele enuntate mai sus despre economie au stiut sa inainteze insa multinationalele si marile companii romanesti care au avut cea mai clara viziune despre viitor si cele mai bune arme sa-i faca fata; despre ele, BUSINESS Magazin a vorbit in fiecare din ultimii trei ani, cu ocazia topurilor anuale ale celor mai mari 100 de companii din Romania, intocmite de redactorii revistei.

    Aceste topuri raman in arhiva revistei drept cele mai bune radiografii a ceea ce insemnat reteta performantei in economie in toata aceasta perioada: management profesionist, piete de desfacere bune si cresteri de productivitate (exemplele clasice ale Petrom sau Dacia) ori pur si simplu oportunitati bine exploatate (companiile de telefonie mobila sau din industria cimentului ori marii importatori auto). Fiecare dintre aceste topuri a inclus si proiectii privind situatia clasamentului in anii urmatori. Si nu dintr-o obsesie a aventurii de a ghici viitorul, care ar parea sa caracterizeze revista, ci din convingerea ca nu poti judeca prezentul economiei doar raportandu-te la trecut, ci luand obligatoriu in calcul si tot ce poate aduce viitorul. Chiar daca, din fericire sau din nefericire, nu toate previziunile se implinesc.


     

    Strategii si antreprenori
    Tranzactii si evenimente
    Analize sectoriale
    Noi domenii
    Ghid de business
    Tendinte