Cea mai mare problema pe care a avut-o Tudor Neculoiu, proprietarul producatorului de carne Sergiana, cu un reprezentant al autoritatilor a fost anul trecut, cand un inspector de la controlul calitatii a vrut sa il amendeze pentru ca nu scrisese cantitatea de soia din salam pe eticheta. Incidentul avea loc in unul dintre cele trei magazine pe care Tudor Neculoiu le deschisese in capitala, in incercarea de a dezvolta si in Bucuresti modelul de macelarie Sergiana testat in 27 de magazine din Brasov si imprejurimi.
“Pana la urma, doamna inspector a inteles ca noi nu folosim soia sau alti aditivi in mezeluri si ne-a lasat in pace”, isi aminteste Tudor Neculoiu episodul din experienta bucuresteana, piata in care oricum nu isi mai pune mari sperante, dat fiind ca deja a inchis doua dintre cele trei magazine si nu a mai pus capitala pe lista de deschideri viitoare. “In provincie, piata reprezinta locul predilect pentru cumparaturi, insa am descoperit ca in Bucuresti – care oricum este o piata foarte dificila, mai ales din punctul de vedere al aprovizionarii – lucrurile nu stau deloc asa; toti oamenii merg la supermarket”, spune Neculoiu, care crede ca in acest fel se pierde mare parte din farmecul modului traditional de a face cumparaturi.
Cuvantul “traditional” este ca un ecou in tot interviul pe care BUSINESS Magazin l-a avut cu Tudor Neculoiu. Ideea de traditional a fost si cea care l-a inspirat sa intre in afaceri, iar primul plan in acest sens s-a conturat in perioada cand Tudor Neculoiu calatorea prin Europa cu ansamblul de dansuri populare de la Preoteasa: “Cand am vazut zona Bavariei si a Tirolului mi-am dat seama ca seamana foarte mult cu locul unde m-am nascut eu, Poiana Marului, si am zis ca putem face si noi in Romania bani din agroturism.” Neculoiu visa la acel moment sa construiasca un complex turistic dotat cu o brutarie, o fabrica de lapte si una de mezeluri, pentru a oferi strainilor veniti in zona Brasovului produse traditionale, asa cum vazuse el ca se facea in Europa
de Vest.
La inceputul anilor ’90, a deschis o brutarie in Poiana Marului. Profitul acesteia a fost apoi investit intr-o fabrica de carne si proiectele s-au dezvoltat, insa turistii nu s-au grabit sa vina. Pentru ca visul de a face turism nu a devenit realitate, omul de afaceri s-a gandit sa il transforme si a construit in aproape doua decenii un grup de companii care cuprinde o ferma de porci, un abator, o fabrica de mezeluri, un lant de 27 de magazine proprii si cinci restaurante.
“Ne lipseste doar productia de cereale pentru a avea afaceri complet integrate, dar zona nu se preteaza la asa ceva”, spune Neculoiu. Ferma de porci, Europig, a fost cumparata de la AVAS printr-un proces
de lichidare, Neculoiu asociindu-se cu un om de afaceri italian, care detine in prezent 49% din ferma. Din ferma, animalele sunt taiate la abatorul propriu si ajung apoi la fabrica Sergiana Prodimpex din Poiana Marului, iar produsele din fabrica sunt distribuite in magazinele proprii sau in magazine de proximitate, dar si in bucatariile din restaurantele grupului.
Tot de traditie este vorba si in faptul ca omul de afaceri tine mai mult ca la orice la retetele lui si la modul lor de preparare, chiar daca acest lucru face produsele sale mai scumpe cu 10-15% decat ale altor producatori. Principalul motiv al costului mai mare este faptul ca Neculoiu foloseste materialul genetic si carnea din ferma sa pentru productie, iar cei mai multi producatori locali aleg sa importe carnea, pentru ca preturile sunt mai mici. Cris-Tim, de exemplu, desi are patru ferme de crestere a animalelor, importa 95% din carnea folosita la fabricarea mezelurilor, alegand sa vanda carnea din ferme neprocesata in magazinele proprii. Un revers al medaliei de care beneficiaza acum Neculoiu este o minima dependenta de curs.
Preturile gamei Sergiana sunt insa si mai mari decat pragul superior pe care il accepta hipermarketurile pentru a primi produsele. “In toate cererile de intrare in marile magazine raspunsul a fost la unison: nu ne intereseaza reteta, noi vrem pret”, povesteste Neculoiu. Dificultatile despre care vorbeste Tudor Neculoiu sunt un vechi mar al discordiei intre producatori si comercianti, producatorii spunand ca taxele de raft, de intrare si de promotie cerute de marile lanturi le scad drastic profitabilitatea. La mijlocul anului trecut, producatorii din industria alimentara si comerciantii au semnat un Cod de Bune Practici, care nu a fost insa agreat de toti producatorii si care nici nu are deocamdata caracter de lege.
Cu toate acestea, omul de afaceri recunoaste ca nu va putea evita la nesfarsit comertul modern, mai ales ca doreste sa ajunga la o acoperire nationala cu produsele Sergiana. Adrian Iordache, business manager la compania de cercetare de piata si consultanta InterBiz Group, considera ca, pentru acest tip de producatori, reteaua proprie de magazine este foarte importanta, pentru ca le asigura rulajul imediat de bani cu adaosuri mai mici, dar ca este o solutie pe termen scurt, deoarece compania nu poate avea crestere organica.
“Pe de alta parte, depinde ce strategie au: daca vor sa ramana la nivel regional sau vor sa se extinda in toata tara. In acest al doilea caz, intrarea cu produsele in retelele de comert modern este o conditie absolut necesara pentru ca acestea, pe langa acoperire nationala, le ofera si notorietate”, spune Adrian Iordache, care subliniaza ca multinationalele din domeniul alimentar se axeaza pe distributia in retelele mari de comert tocmai din aceste motive.
Tudor Neculoiu: “Desi e criza, eu vreau sa merg pe aceeasi idee, sa fabric aceleasi produse, chiar daca sunt mai scumpe”