Decizia Administraţiei de la Washington vine în contextul în care se doreşte protejarea militarilor. Conform noului ordin, militarii vor putea folosi şi forţă letală împotriva migranţilor.
„Personalul militar al Departamentului Apărării va putea apela la măsurile de protecţie pe care le consideră necesare”, a declarat Kelly.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Provincia Antalya a cucerit deja milioane de turişti din toată lumea, care nu mai contenesc să vină şi să revină pe litoralul turcesc, cu ape cristaline şi soare îmbietor chiar şi în octombrie. Dintre milioanele de vizitatori, 160.000 au fost anul acesta doar din România. Înainte de a ajunge însă pe plajă, câteva ore merită petrecute în oraşul vechi Antalya, străjuit de Poarta lui Hadrian, construcţie sub forma unui arc de triumf, ridicată în cinstea împăratului roman Hadrian, ca urmare a unei vizite ale sale în zonă în anul 130.
Pe străduţele înguste, cu magazine înlănţuite de o parte şi de alta, din care răzbat mirosurile de ceai, de condimente şi de suc de rodie, se poate ajunge în portul vechi al oraşului, de unde se pot vedea, dintr-o singură privire, Marea Mediterană şi Munţii Taurus. O dată la câţiva paşi, dai peste locuri în care se vând sute de covoare tradiţionale turceşti, de toate dimensiunile şi culorile. Printre ele, îşi fac culcuş pisicile, obişnuite cu răsfăţul turiştilor care nu mai contenesc pe străzile înguste, cu piatră cubică.
În oraş, comercianţii măsoară trecătorii din priviri şi îi ghicesc pe turişti. De fiecare dată când „simt” un grup de străini, scot din dotare toată artileria de cuvinte străine, de la engleză la franceză şi poloneză, şi ajung într-un final şi la limba română, din care au învăţat esenţialul:
„Bună. Ce faci? Foame? Ciorbă de burtă?” Dacă îi ignori, nu insistă. Dacă zâmbeşti, răspund şi ei cu un surâs. Cu puţin noroc, poţi ajunge să negociezi cu negustorii de suveniruri. Cu şi mai mult noroc însă, poţi primi „cadou” un pahar de ceai fierbinte cu diferite arome. Turcii confirmă încă o dată că sunt maeştrii negocierii, astfel că nu ai cum să ieşi din magazinul lor fără să te fi târguit măcar pentru o liră turcească în minus, la care bucuroşi renunţă. Doar de dragul negocierii.
La plecarea din oraşul vechi, nu e de ratat o oprire, fie şi de jumătate de oră, în portul Kemer Marina, unde apusul te lasă de-a dreptul fără cuvinte, privit printre iahturi şi bărci strânse laolaltă ca într-o colecţie. Portul este înţesat de restaurante şi bistrouri, de la mesele cărora ceaiul turcesc acompaniază armonios culorile soarelui risipit pe cer.
La aproximativ o oră de mers cu maşina de la aeroportul din Antalya, îşi deschide porţile Tekirova, un orăşel din regiunea Kemer, înţesat de complexuri turistice destinate acelor turişti pentru care vacanţa se traduce printr-un singur concept: all inclusive.
Sub această umbrelă, complexurile hoteliere devin adevărate minioraşe, cu tot ce i-ar trebui unui turist pe timpul unui sejur, de la coafor la magazine de haine sau de dulciuri tradiţionale turceşti, care transformă Antalya într-un tărâm al făgăduinţei.
Güral este un astfel de loc. În provincia Antalya – care include şi oraşul cu acelaşi nume – există două complexuri cu numele Güral, unul în Tekirova şi un altul în Belek.
Cele două Güral se află la a doua generaţie de proprietari, moştenitorii familiei cu acelaşi nume, ale cărei afaceri se învârt în principal în jurul producţiei şi al vânzării de obiecte din porţelan, ceramică, de cărămizi, cu investiţii şi în domeniul energiei. Businessul cu porţelanuri a fost fondat în 1989, iar câţiva ani mai târziu, proprietarii au intrat în posesia unor terenuri de câteva zeci de mii de metri pătraţi, pe care au construit ulterior mici „imperii” cu spaţii de cazare şi alte facilităţi.
„Investiţia în cele două complexuri turistice a fost de peste 200 de milioane de euro. Doar în Güral din Belek s-au investit 50 de milioane pentru renovare în 2015. În cadrul celor două lucrează în medie 500 de oameni, iar în perioadele de vârf de sezon numărul ajunge şi la 800. În Tekirova, se investesc anual circa 400.000 de euro pentru întreţinere”, explică Levent Gültekin Toper, directorul general al Güral Premier Hotels & Resorts, compania care administrează cele două proiecte.
Împreună, acestea au peste 1.200 de camere. Doar în complexul turistic din Tekirova lucrează 140 de oameni în bucătărie, de la chefi la ajutoare de bucătari, care pun la fiecare masă cantităţi industriale de preparate, atât tradiţionale, cât şi internaţionale. De la brânzeturi la mezeluri, de la musacale cu vinete la celebrul kebap, de la baclavale la rahat tăvălit prin nucă de cocos din belşug, aproape că nu există nimic din ce şi-ar putea dori un turist care să nu existe în meniu.
„În complexurile noastre turistice, fiecare găseşte ce vrea – linişte pentru cei care vor să se relaxeze, muzică şi spectacole pentru cei care vor să se distreze”, spune Levent Gültekin Toper. De altfel, în fiecare seară, în Güral Tekirova sunt programate spectacole, fie că sunt concerte cu muzică live şi focuri de artificii, fie că sunt baluri mascate sau seri tematice.
În plus, marea e la doi paşi, astfel, în timp ce valurile line te îmbracă agale şi mirosul Mediteranei se împleteşte în firele de păr, munţii semeţi se înalţă în faţa ochilor.
Românii sunt abia pe locul al optulea în rândul naţionalităţilor turiştilor care vin să-şi petreacă vacanţa la Güral. Le-o iau înainte turcii şi ruşii – cei mai numeroşi, dar şi turiştii din Lituania, Ucraina, Germania, Kazahstan şi Letonia. Cu toate acestea, în 2018, aproape 160.000 de români au mers pe litoralul turcesc, în condiţiile în care, în anii trecuţi, barometrul se oprea la circa 120.000, potrivit datelor agenţiei Paralela 45.
Doar în Güral Tekirova în 2018 au mers 2.624 de turişti români, faţă de 1.492 anul trecut. Ce are Turcia şi nu are România?
„Diferenţele constau în servicii. Turiştii care vin la noi au mai mers şi în Italia, Spania, Grecia, dar au spus că nu au găsit aceleaşi facilităţi. Nu am decis să facem o investiţie similară celor din Antalya şi în altă ţară, pentru că este foarte greu să faci aşa ceva în afara ţării tale”, spune directorul general al complexului turistic.
Un sejur la Güral Tekirova ajunge să coste circa 3.500 de euro, în funcţie de facilităţi şi de tipul de cameră. Anul acesta, vremea a contribuit la businessul proprietarilor de spaţii de cazare din Antalya, în condiţiile în care la jumătatea lunii octombrie încă se putea face plajă la 25, uneori chiar aproape 30 de grade. Sezonul s-a închis pe 20 octombrie şi va fi redeschis în aprilie, iar pe timpul iernii cele două complexuri hoteliere Güral vor fi închise.
Turismul este, de altfel, una dintre marile speranţe ale turcilor, după ce lira turcească s-a prăbuşit pe fondul unui cumul de factori, printre care tensiunile diplomatice cu Statele Unite ale Americii şi îngrijorarea investitorilor cu privire la o implicare tot mai mare a factorului politic turc în economie, mai precis a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.
Istoria nu a iertat Iugoslavia. Neştiinţa oamenilor politici de a cântări înseamnă o dramă pentru un popor.
Acum două zile a fost publicat Eurobaromertul în este consemnat că încrederea românilor în Uniunea Europeană a scăzut la sub 50%.
România este una dintre cele mai sărace ţări din UE. Nu trebuie să te uiţi pe statistici, îi vezi pe oamenii bătrâni, curat îmbrăcaţi, cerşind în faţa magazinelor. Dureros. Dar în raport cu ce este săracă?
În 2006, anul preaderării la UE, România era la 39% din PIB/capita în PPS (paritatea puterii de cumpărare) din media UE. În 2017 a ajuns la 63% – o creştere cu 61% a bunăstării.
Serbia era, în 2006, la 32% din PIB/capita în PPS din media UE. În 2017 a ajuns la 37% – o creştere cu 15% a bunăstării.
Atât a putut Serbia, în 17 ani. De ce?
Pentru că Serbia nu este în UE. Nu are pieţe, nu are contracte, nu are încredere – nici ea în ea, nici alţii în ea.
Strada principală din Le Perthus, Avenue de France, se află atât pe teritoriul Franţei, cât şi pe cel al Spaniei. Comercianţii de pe partea spaniolă a străzii vând produse ca alcool, ţigări şi parfumuri la preţuri considerabil mai mici faţă de preţurile din Franţa, datorită taxelor şi accizelor reduse.
De exemplu, un pachet de ţigări care în partea franceză costă 8 euro, în partea spaniolă poate fi cumpărat cu 5 euro. În timp ce Franţa are preţuri mai mari la produsele accizate, în Spania preţurile sunt sub media UE, atât la produsele de lux, cât şi la haine.
În aceste condiţii, Le Perthus a devenit un magnet pentru cumpărătorii francezi care trec graniţa în căutare de chilipiruri în ţara vecină. Iar dacă localnicii pot face acest lucru pe jos, cei din zonele învecinate vin cu maşinile pe care le lasă la graniţă şi pentru parcarea cărora plătesc taxe la bugetul local din Le Perthus.
În acest fel, autorităţile s-au trezit cu un excedent de taxe pe care nu reuşesc să le cheltuiească, dar care au devenit mărul discordiei dintre putere şi opoziţie în micul orăsel de munte. În timp ce opoziţia din consiliul local acuză primarul că nu foloseşte banii, puterea acuză opoziţia că a blocat proiecte utile cum ar fi un centru medical sau un parc pentru copii.
În consecinţă, primaria propune suspendarea plăţii de taxe locale de către rezidenţii satului până când autorităţile vor reuşi să cheltuiască banii strânşi deja la buget. O decizie în acest sens va fi luată la sfârşitul lunii.
Conform www.politiadefrontiera.ro, la începutul lunii august, poliţiştii de frontieră români şi bulgari au descoperit peste 82.300 de pachete cu ţigarete ascunse într-un camion cu haine. În aceeaşi perioadă, poliţiştii din ITPF Sighetu Marmaţiei au efectuat 51 de percheziţii la locuinţele unor persoane care fac parte dintr-un grup infracţional axat pe contrabandă cu ţigarete.
„Tot ei au capturat 21.000 de pachete de ţigarete în iulie şi 54.950 de pachete în iunie. În iulie, poliţiştii STPF Mehedinţi au destructurat o importantă reţea de contrabandă cu produse accizabile, iar în iunie poliţiştii din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Iaşi au descoperit 7.000 de ţigarete care au fost trecute peste graniţă cu drona”, se precizează în raport.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Procedurile de pregătire a terenurilor pentru construirea gardului pe segmente ale frontierei Bulgariei cu România au început luni, informează publicaţia Sofia Globe. Măsura are obiectivul blocării răspândirii pestei porcine africane.
Ministrul bulgar al Agriculturii, Rumen Porojanov, a confirmat că sunt luate o serie de măsuri pentru oprirea transmiterii pestei porcine africane în Bulgaria, explicând însă că acest lucru nu va fi uşor.
Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară din România a anunţat, sâmbătă, două noi cazuri de infectare cu virusul pestei porcine africane, în comuna Giurgeni din judeţul Ialomiţa, autorităţile intervenind de urgenţă. ANSVSA a precizat că cele două gospodării au fost puse sub supraveghere oficială şi au fost aplicate măsuri de restricţie pentru circulaţia persoanelor, animalelor, a produselor, subproduselor şi a mijloacelor de transport, animalele au fost sacrificate, iar carcasele ecarisate.
Jim Mattis nu a menţionat care sunt bazele militare care vor fi folosite pentru cazarea temporară a migranţilor, sau dacă acestea vor găzdui doar copiii migranţilor.
Decizia vine la o săptămână de la anunţul făcut de Pentagon că va pune la dispoziţia migranţilor 20.000 de locuri de cazare în baze militare.
Citiţi mai multe oe www.mediafax.ro
Aţi auzit, probabil, de Liberland: este vorba de un teritoriu situat între Croaţia şi Serbia, pe malul vestic al Dunării, care pe unele hărţi este numit „Gornja Siga”. Când fosta Iugoslavie s-a divizat în noi ţări, acest mic teritoriu a fost practic uitat. Nici Croaţia şi nici Serbia nu l-au revendicat, aşa că Liberland a devenit practic „no man’s land” (teritoriul nimănui). Un grup de patru oameni a decis să-l revendice şi să-l transforme într-un stat.
Liberland are propriul site, un drapel şi o stemă. Limbile oficiale sunt ceha şi engleza. Republica este deja foarte populară pe internet, după ce Jedlicka a lansat o campanie pentru a găsi 5.000 de cetăţeni. Până acum, peste 160.000 de persoane au depus cereri, pe site-ul Liberland, pentru cetăţenie. Cu o suprafaţă de aproximativ şapte kilometri pătraţi, Liberland ar fi cel mai mic stat suveran din lume după Vatican şi Monaco.
Actualul preşedinte al Liberlandului este politicianul eurosceptic Vit Jedlicka, în vârstă de 31 de ani, membru al Partidului Conservator al Cetăţenilor Liberi din Republica Cehă. Jedlicka a lipsit de la primele alegeri prezidenţiale din Liberland, dar cu toate acestea a fost ales de ceilalţi doi membri fondatori, dintre care unul este chiar iubita acestuia, care a devenit astfel primă doamnă.
Problema este că însuşi preşedintele nu are cum ajunge în propria ţară. Deşi nici Croaţia şi nici Serbia nu exercită dreptul de suveranitate asupra teritoriului, niciunul dintre state nu permite accestul acolo. De vrea să participe în carne şi oase la diverse conferinţe ale Libertanienilor din toată lumea, ieşirea din propria ţară-întoarcerea devin imposibile. Vit a fost arestat chiar atunci când a vrut să reintre în Liberland. El trăieşte în Republica Cehă, separat de prietena lui.
Momentan, Jedlicka încearcă să rezolve problema pe cale diplomatică: fosta lui funcţie îi permite să deschidă câteva uşi, iar asta îi dă speranţe că, la un moment dat, cineva va recunoaşte micul stat Liberland.
Forrest Fenn, fost pilot în războiul din Vietnam şi negustor de artă, a îngropat comoara care valorează mai multe milioane de dolari în zona Rocky Mountains, undeva între Santa Fe, New Mexico şi graniţa cu Canada.
Fenn estimează că 350.000 oameni au plecat până acum în căutarea comorii, potrivit CNBC, dar nu ştie dacă vreunul dintre căutători s-a apropiat de locul care l-ar putea face bogat.
“Nici soţia mea nu ştie unde am ascuns comoara. Dacă mor mâine, secretul merge cu mine în sicriu”, a spus Fenn.
Acesta primeşte cam 100 de mailuri pe zi cu diverse solicitări, iar uneori este obligat să sune la poliţie după ce indivizi dubioşi vin la uşa lui şi-l ameninţă să le spună care este locul.
Ce indicii a dat milionarul excentric:
“Începe acolo unde apele s-au oprit / şi ia-o în jos prin canion / Nu departe, dar prea departe ca să mergi pe jos / Lasă în urmă casa lui Brown”, sună o parte din ghicitoare.