BusinessMagazin

Tag: datorie publica

  • Oile negre şi mieluşeii zonei euro

    Ratingul Irlandei este BBB plus. Anunţul agenţiei este o încurajare venită la ţanc, ţinând cont că statisticile de luna trecută au arătat o reintrare a ţării în recesiune pentru prima dată în patru ani. Datoria publică a Irlandei, efect nu al risipei bugetare, ci al efortului de a salva băncile private de la faliment, este aşteptată să atingă anul acesta un maxim de 122% din PIB, pentru a scădea apoi până la 112% din PIB până în 2016.

    În schimb, aceeaşi S&P a redus ratingul Italiei de la BBB plus la BBB, cu doar două trepte peste nivelul “junk” (nerecomandat investitorilor), explicând recesiunea persistentă  prin faptul că statul nu a liberalizat suficient pieţele interne, în primul rând piaţa muncii.

    Fabrizio Saccomanni, ministrul italian al economiei, a comentat că astfel de decizii ale agenţiilor de rating pot avea efecte “destabilizatoare şi prociclice”, prin faptul că întreţin cercul vicios în care investitorii, influenţaţi de pesimismul agenţiilor, înrăutăţesc ei înşişi situaţia financiară a ţărilor declasate, împiedicând astfel redresarea lor.

    La rândul ei, agenţia Fitch a oferit un cadou total nedorit de 14 iulie Franţei, retrogradându-i ratingul de la AAA la AA plus. Fitch era singura agenţie de rating care mai credita Franţa cu triplul A, respectiv cel mai bun rating posibil pentru datoria pe termen lung a unei ţări.

    Spre deosebire de anii trecuţi, Comisia Europeană n-a mai criticat deciziile agenţiilor de rating, arătând doar că, în cazul Italiei, ţara a făcut eforturi pentru a-şi restabili credibilitatea pe pieţele financiare, lucru care s-a reflectat recent în ieşirea din procedura UE de deficit excesiv.

  • Cum vrea să evite Polonia intrarea în recesiune

    O variantă de reformă prezentată de guvernul condus de premierul Donald Tusk este ca fondurile de pensii private vor deveni opţionale, astfel încât clienţii lor îşi vor putea transfera activele la stat în termen de trei luni, iar cei care nu le transferă vor plăti contribuţii mai mari cu 2% din salariul brut; o altă variantă prevede ca toate investiţiile fondurilor private în obligaţiuni guvernamentale să se transfere la stat, urmând ca datoria publică să scadă astfel cu echivalentul a 11% din PIB.

    Economia poloneză este aşteptată să crească anul acesta doar cu 0,8%, conform previziunilor băncii franceze Crédit Agricole, faţă de 1,9% anul trecut, din cauza recesiunii din zona euro, a consumului intern slab şi a imposibilităţii statului de a stimula economia, atâta vreme cât datoria publică se ridică la 56% din PIB.

    “Totuşi, comparând Polonia cu alte ţări din Europa Centrală, vedem că economia rezistă şi că Polonia rămâne într-o poziţie privilegiată. Cel mai mare risc pe termen scurt ţine de nivelul înalt al insolvenţelor din economia reală, iar 2013 este de aşteptat să fie un an prost din acest punct de vedere, aşa cum a fost şi 2012”, arată analiştii Crédit Agricole.

     

  • Marii profesori de economie de la Harvard amână ieşirea din recesiune din cauza unor greşeli în Excel

    Este vorba despre volumul „Growth in a Time of Debt” (Creştere economică în contextul unor datorii ridicate), publicat în 2010 de Kenneth Rogoff şi Carmen Reinhart, prestigioşi profesori de economie la Universitatea Harvard.

    PRINCIPALA CONCLUZIE A LUCRĂRII ŞTIINŢIFICE, că în economiile dezvoltate creşterea datoriei publice peste pragul de 90% din PIB cauzează scăderea abruptă a creşterii economice, a fost pusă sub semnul întrebării de trei economişti de la University of Massachusetts Amherst – doi profesori şi un student – care au găsit omisiuni şi erori în calculele care fundamentează studiul.

    Exerciţiul a început ca proiect de semestru pentru studentul Thomas Herndon de la Amherst, care ar fi trebuit să analizeze lucrarea semnată Reinhart şi Rogoff şi să încerce să ajungă la aceleaşi rezultate pornind de la aceleaşi premise. După un semestru de încercări nereuşite, timp în care atât Herndon, cât şi profesorii săi Michael Ash şi Robert Pollin au crezut că greşeala este a lor, Reinhart şi Rogoff le-au oferit documentele care au stat la baza lucrării.

    HERNDON A GĂSIT REPEDE O GREŞEALĂ ÎNTR-O FORMULĂ SIMPLĂ DIN FIŞIERUL EXCEL TRANSMIS DE CEI DOI PROFESORI DE LA HARVARD. Formula prin care a fost calculată relaţia dintre nivelul datoriei publice şi creşterea economică a luat în considerare numai 15 dintre cele 20 de ţări selectate. Australia, Austria, Belgia, Canada şi Danemarca lipseau din calcul.

    Analizând cu mai multă atenţie lucrarea, Herndon şi profesorii săi au găsit şi alte greşeli, omisiuni sau probleme care ar fi putut afecta concluziile studiului.

    Pentru unele ţări, precum Canada, Australia şi Noua Zeelandă, nu au fost luate în calcul date relevante, iar prin formulele de calcul au fost atribuite ponderi similare unor seturi de date pe perioade de timp diverse, de la unu la 20 de ani, pentru ţări cu economii foarte diferite.

    „Singurul an luat în calcul în cazul Noii Zeelande, 1951, când a fost înregistrată o creştere economică de -8%, primeşte aceeaşi pondere ca şi cei aproape 20 de ani incluşi în studiu în cazul Marii Britanii în categoria datoriilor ridicate, cu o creştere medie de 2,5%. Cred că este o modalitate greşită de a examina aceste date„, a afirmat profesorul Michael Ash, citat de BBC.

    În urma studiului privind lucrarea semnată Reinhart şi Rogoff, cei trei cercetători de la Amherst consideră că o datorie publică poate fi într-adevăr corelată cu încetinirea creşterii economice, însă cele mai spectaculoase rezultate, respectiv că evoluţia PIB devine negativă atunci când datoria publică depăşeşte 90% din PIB, au fost discreditate. Astfel relaţia dintre datoria de stat şi creşterea economică este mai puţin violentă şi există multe excepţii, concluzionează criticii volumului Growth in a Time of Debt.

    Contactaţi de BBC, Reinhart şi Rogoff au afirmat, într-o declaraţie scrisă, că le sunt recunoscători cercetătorilor de la Amherst pentru identificarea erorii în Excel şi regretă că o astfel de greşeală s-a strecurat în lucrarea ştiinţifică, însă îşi susţin în continuare concluziile. „Vom face eforturi pentru a evita astfel de erori pe viitor. Cu toate acestea, nu considerăm că această scăpare regretabilă afectează în mod semnificativ mesajul principal al acestei lucrări sau al celor care au urmat”, se spune în comunicat.
     

  • Dogma nr. 1: Pieţele financiare au întotdeauna dreptate

    Toamna trecută, când demonstraţiile anti-austeritate tindeau să se extindă în Europa, Christine Lagarde, şefa instituţiei, pleda pentru o austeritate calibrată la situaţia fiecărei ţări şi “prietenoasă pentru creşterea economică”, iar Olivier Blanchard, economistul-şef al FMI, recunoştea în ianuarie anul acesta că Fondul a ratat prognozele pentru Grecia şi alte ţări europene, fiindcă n-a înţeles modul cum politicile de austeritate subminează creşterea economică.

    Acum, preşedintele CE, Jose Barroso (foto stânga), afirmă că “austeritatea şi-a atins limitele în multe privinţe”, iar comisarul pentru economie şi finanţe, Olli Rehn, spune că statele UE îşi pot permite să ia măsuri de consolidare fiscală într-un ritm mai lent, fiindcă deja eforturile de până acum le-au câştigat credibilitatea pieţelor.

    Glasul (porunca) pieţelor a fost exprimat(ă) clar de Bill Gross, managerul Pimco, cel mai mare fond de obligaţiuni din lume, unul dintre marii jucători contra monedei euro şi un mare promotor al reducerii datoriilor prin tăieri de cheltuieli publice (ca toţi investitorii în obligaţiuni). Acum, Gross susţine în Financial Times că “austeritatea fiscală pe termen scurt nu produce creştere economică” şi că investitorii în obligaţiuni “vor şi ei creştere”, fiindcă o ţară care intră în recesiune din cauza austerităţii e prost văzută de pieţe şi îi cresc costurile de îndatorare. QED.

  • Ambasadorul Greciei în România: Medicamentul a fost livrat, terapia s-a sfârşit. Grecia va vedea lumina de la capătul tunelului

    Primul trimestru al anului 2013 a adus veşti bune de la o serie de indicatori economici pentru Grecia, care ar putea ajunge la sfârşitul acestui an la stabilitate şi în final la creştere economică, consideră ambasadorul elen în România, Grigorios Vassiloconstandakis.

     “Cifrele sunt încurajatoare pentru economia Greciei iar schimbările sunt pozitive. Putem spune că vom vedea lumina de la capătul tunelului la sfârşitul acestui an, respectiv începutul anului viitor. Măsurile de austeritate au fost grele iar grecii au făcut sacrificii mari. Însă în urma acestui efort colectiv, putem spune că există speranţă pentru Grecia“, a spus Grigorios Vassiloconstandakis, la prima întâlnire cu presa română de la acreditarea sa în funcţia de ambasador de săptămână trecută.

    Indicatorii pe care i-a avut în vedere Vassiloconstandakis pentru susţinerea afirmaţiei sale sunt datoria publică, nivelul de solvabilitate dar şi cel de lichiditate, pe care l-a numit „motorul de creştere al sectorului privat”.

    “În ultimele şase luni, în special în primul trimestru al acestui an, cifrele privind datoria publică, fiscalitatea s-au îmbunătăţit. Sunt semne pozitive şi pentru solvabilitate şi lichiditate, care vor stimula în special sectorul privat. Toate aceste lucruri, precum şi faptul că Grecia a reuşit să respecte condiţiile impuse de creditorii internaţionali, mă determină să afirm că la sfârşitul anului 2013 vom ajunge la stabilitate şi în final la creştere economică “, a spus Vassiloconstadakis.

    Guvernul elen şi creditorii internaţionali au ajuns săptămâna trecută la un acord referitor la condiţiile de furnizare a următoarei tranşe de ajutor, inclusiv în ceea ce priveşte concedierea mai multor mii de angajaţi din sectorul de stat, potrivit Bloomberg.

  • Rezervele valutare de la BNR au scăzut în iulie cu 819 milioane euro, la 32,14 miliarde euro

    În cursul lunii iulie, BNR a înregistrat intrări la rezerva valutară de 1,3 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, alimentarea contului Comisiei Europene, alimentarea conturilor Ministerului Finanţelor Publice, venituri din administrarea rezervelor internaţionale şi altele. Concomitent, de la rezerva valutară s-au consemnat ieşiri de 2,11 miliarde euro, reprezentând modificarea rezervelor minime în valută constituite de instituţiile de credit, plăţi de rate şi dobânzi în contul datoriei publice denominate în valută şi altele.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Datoria publică a Spaniei a atins la sfârşitul lunii martie un nou record, de 72,1% din PIB

    Guvernul de la Madrid anticipează că la sfârşitul acestui an datoria publică a Spaniei va atinge 79,8% din PIB, previziune care nu include împrumutul european destinat recapitalizării băncilor, care ar putea fi de până la 100 de miliarde de euro. Ajutorul destinat băncilor va majora datoria publică cu până la 10 puncte procentuale. La 31 martie, datoria publică a Spaniei era de 774,549 miliarde de euro, respectiv 72,1%, în creştere de la 68,5% din PIB la sfârşitul anului trecut.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Ministerul Finantelor se imprumuta de la banci cu inca 88 mil. euro

    Randamentul mediu acceptat a fost de 7,35%, usor mai mare decat
    la licitatia similara de luna trecuta. Volumul total al cererii, pe
    baza subscrierilor din partea a 12 banci, a fost de 926,2 milioane
    de lei, iar data scadentei este 30 aprilie 2016, conform BNR.

    La 14 iulie, randamentul mediu acceptat pentru vanzarea de
    obligatiuni de tip benchmark pe cinci ani fusese de 7,3%, iar
    valoarea atrasa a fost de 500 milioane lei, raportat la o cerere de
    aproape 900 de milioane de lei. A fost vorba, ca si la licitatia de
    astazi, de redeschiderea emisiunii lansate in luna aprilie.

    “Avand in vedere tensiunea recenta de pe piata monetara a leului,
    cotatiile pe piata secundara si turbulentele de pe pietele globale,
    credem ca randamentul mediu s-ar putea situa peste nivelul
    precedent de 7,3%. Totusi, la acest nivel nu ne asteptam ca
    Ministerul Finantelor sa emita intreaga suma intentionata”,
    apreciau inainte de licitatie analistii ING Bank Romania.

    Pe piata monetara, ratele de dobanda au crescut miercuri, atat
    cele overnight (circa 4,4%, cu 15 puncte de baza peste nivelul de
    marti, cat si cele pentru scadente intre o luna si trei luni (in
    jur de 4,1%). BNR a mentinut, miercuri, rata dobanzii de politica
    monetara la 6,25%, neschimbat din mai 2010.

    Este a cincea emisiune de obligatiuni de stat de tip benchmark din
    aceasta luna, dupa cele din 8 iulie (obligatiuni pe 3 ani in
    valoare de 700 mil. lei), 14 iulie (obligatiuni pe 5 ani in valoare
    de 500 mil. lei), 22 iulie (obligatiuni pe 10 ani in valoare de
    387,9 milioane de lei) si 27 iulie (obligatiuni pe 4 ani in valoare
    de 462,6 mil. lei). In afara de acestea, Finantele au atras, la 11
    si 18 iulie, cate 900 de milioane de lei prin certificate de
    trezorerie pe un an.

  • Saxo Bank: criza va aduce deflatie si excluderi din zona euro

    “Ne aflam acum pe o muchie de cutit, intr-un echilibru instabil,
    care se va rupe – nu in forma in care s-a intamplat cu economiile
    emergente (Argentina, Indonezia, Rusia) de-a lungul crizelor din
    ultimele doua decenii, cu devalorizari ale monedelor si intrare in
    incapacitate de plata; de data aceasta, tarile dezvoltate, unde se
    afla epicentrul crizei, vor traversa o spirala deflationista lenta,
    determinata de efortul de a-si reduce deficitele”, scrie Nick
    Beecroft, Senior FX Consultant al bancii daneze.

    Beecroft are o experienta de 25 de ani in industria financiara,
    incluzand pozitii in managementul operatiunilor pe pietele globale
    in iinstitutii ca Standard Chartered Bank, Deutsche Bank si
    Citibank si participarea la Comitetul consultativ pentru piata
    valutara al Bancii Angliei.

    Cresterea in SUA si in zona euro s-a bazat in mare masura pe
    consum si pe datorie in ultimele doua, trei decenii, iar de fiecare
    data cand economia a incercat sa elimine excesele si erorile
    rezultate din cresterea exagerata a creditarii, ratele dobanzilor
    au fost reduse, iar povara datoriilor a ajuns si mai mare, noteaza
    analistul. Un astfel de model are sanse pe termen scurt, dar in
    timp are nevoie de stimulente din ce in ce mai substantiale ca sa
    evite un colaps – “care ar fi, de fapt, doar o revenire la
    echilibru”. Asa se face ca ratele dobanzilor trebuie sa fie mereu
    reduse, spre niveluri tot mai aproape de zero, pana la punctul in
    care autoritatile sunt nevoite sa recurga la “quantitative easing”
    – crearea de lichiditate in piata prin cumpararea de obligatiuni
    guvernamentale sau alte titluri de catre bancile centrale.

    Aceasta evolutie a fost facilitata de o “abordare iresponsabila”
    a problemei datoriilor si a speculatiilor, evidenta in usurinta cu
    care au fost salvate de la incapacitatea de plata tari si companii
    private imprudente, de la Mexic sau state din Asia de Sud-Est si
    pana la fondul Long Term Capital Management in 1998. Ea a
    contribuit la o crestere globala a poverii datoriilor, acumulate in
    baza unor credite oferite mult prea ieftin. “Iar acum ar fi prea
    simplist si naiv din partea Vestului sa creada ca poate scapa usor
    de pacatele excesului de creditare din ultimii 20 de ani”, continua
    Nick Beecroft. Transformarea masiva a datoriilor private in datorie
    publica “a parut pana acum un panaceu”, insa fisurile in acest
    edificiu incep sa apara, asa cum se vede din exemplul
    Greciei.

  • Marirea si decaderea Dubaiului

    In timp ce Dubaiul, acel taram de poveste din mijlocul
    desertului, se zbate sa-si plateasca facturile, o intrebare
    spinoasa atarna deasupra lumii financiare: este aceasta criza
    financiara doar un eveniment izolat sau cumva ea prevesteste alte
    socuri legate de datorii publice?

    Problemele Dubaiului, un oras de vis, care a devenit un simbol
    al hiper-bogatiei, cu insulele sale in forma de palmier si cu
    partia de schi acoperita, i-au facut pe unii economisti sa se
    intrebe daca nu cumva ar putea iesi la iveala si alte datorii cu
    potential de a accentua criza, si daca asa ar fi, cat de
    periculoase s-ar putea dovedi ele.

    Marile banci, care de-abia au inceput sa-si revina din socurile
    financiare de anul trecut, isi evalueaza cu infrigurare expunerile
    potentiale pe corporatii si guverne supraindatorate. De la Marea
    Baltica la cea Mediterana, facturile pentru o spirala a
    imprumuturilor fara precedent incep sa ajunga la scadenta. In Rusia
    si fostul bloc sovietic, unde preturile ridicate la petrol si gaze
    au sprijinit o crestere rapida, un munte de datorii trebuie
    refinantat pe masura ce imprumuturile pe termen scurt ajung la
    scadenta.

    Chiar si in state bogate, precum SUA sau Japonia, unde guvernele
    cresc cheltuielile ca sa ajute economia, deficitele bugetare in
    urcare sunt o ingrijorare continua pentru capacitatea guvernelor de
    a-si achita ratele, in special atunci cand dobanzile vor incepe sa
    se majoreze din nou.

    Iar cifrele sunt coplesitoare. In Germania, multa vreme
    bastionul chibzuintei fiscale din Europa, datoria guvernamentala
    este in crestere si este asteptata sa ajunga la 77% din PIB anul
    viitor, de la 60% in 2002. In Marea Britanie, cifra s-ar putea
    dubla raportat la aceeasi perioada, ajungand la peste 80%.

    Povara fiscala e si mai grea in Irlanda si in Letonia, unde
    cresterea economica alimentata de creditele ieftine si de cresterea
    continua a preturilor imobiliare au creat mediul pentru prabusirea
    abrupta a economiilor. Datoria publica in Irlanda este asteptata sa
    se ridice anul viitor la 83% din PIB, de la doar 25% in 2007.
    Letonia se scufunda si mai rapid: imprumuturile sale vor ajunge la
    echivalentul a aproape 50% din economie anul viitor, de la doar 9%
    in urma cu doi ani.