Tag: ca

  • Primul magazin C&A din Romania va fi deschis in aprilie

    “In primul an vrem sa deschidem cinci magazine, dar din 2010 planul este sa investim in cate opt noi magazine anual”, precizeaza pentru BUSINESS Magazin Herbert Asamer, purtator de cuvant al C&A. Strategia de extindere a companiei vizeaza in special spatiile stradale, “dar pentru ca ele nu exista si in Romania, vom intra in centre comerciale”.

    Primele magazine C&A din Romania vor fi deschise la Bucuresti (Militari Shopping Center si Sun Plaza), Buzau, Galati si Oradea si se vor intinde pe suprafete intre 1.500-2.000 de metri patrati. Valoarea investitiilor bugetate este de circa cinci milione de euro.

    Printre competitorii C&A pe piata locala se numara retele de magazine precum Zara, Mango, New Yorker, House of Art, TinaR sau Fox. Cu 34.000 de angaja]i n lume, C&A, parte a grupului Cofra, opereaza peste 1.000 de magazine in Europa nregistr`nd afaceri anuale de circa sase miliarde de euro.

    Cofra Holding, cu sediul in Elvetia, este controlat de familia olandeza Brenninkmeijer care detine activitati si in domeniul imobiliar, servicii financiare, fonduri de investitii si energie regenerabila.

    Cititi aici ce alti retaileri si-au confirmat sosirea pe piata romaneasca in 2009 si cine se lasa in continuare asteptati.
     

  • Primul magazin C&A din Romania va fi deschis in aprilie

    “In primul an vrem sa deschidem cinci magazine, dar din 2010 planul este sa investim in cate opt noi magazine anual”, precizeaza pentru BUSINESS Magazin Herbert Asamer, purtator de cuvant al C&A. Strategia de extindere a companiei vizeaza in special spatiile stradale, “dar pentru ca ele nu exista si in Romania, vom intra in centre comerciale”.

    Primele magazine C&A din Romania vor fi deschise la Bucuresti (Militari Shopping Center si Sun Plaza), Buzau, Galati si Oradea si se vor intinde pe suprafete intre 1.500-2.000 de metri patrati. Valoarea investitiilor bugetate este de circa cinci milione de euro.

    Printre competitorii C&A pe piata locala se numara retele de magazine precum Zara, Mango, New Yorker, House of Art, TinaR sau Fox. Cu 34.000 de angaja]i n lume, C&A, parte a grupului Cofra, opereaza peste 1.000 de magazine in Europa nregistr`nd afaceri anuale de circa sase miliarde de euro.

    Cofra Holding, cu sediul in Elvetia, este controlat de familia olandeza Brenninkmeijer care detine activitati si in domeniul imobiliar, servicii financiare, fonduri de investitii si energie regenerabila.

    Cititi aici ce alti retaileri si-au confirmat sosirea pe piata romaneasca in 2009 si cine se lasa in continuare asteptati.
     

  • Viata ca un mall

    “Ati vrea sa vedeti siteul?” Lui Reuven Havar, CEO al
    dezvoltatorului AFI Europe, ii sclipesc ochii atunci cand priveste
    webcam-urile care transmit imagini live de pe santierul unde pana
    la finalul anului viitor se va ridica mall-ul Cotroceni Park. Desi
    a avut parte in cariera sa de o serie destul de lunga de motive de
    mandrie profesionala, printre care si ocuparea pozitiei de CFO al
    unei mari companii israeliene in perioada listarii acesteia la
    Nasdaq sau cea a unei cariere diplomatice in Columbia, Havar pare
    sa-si fi gasit locul. Si anume – in fruntea developerului de real
    estate care construieste unul dintre candidatii la titlul de “cel
    mai mare mall din Capitala”.

    “Asta inseamna sa faci ceva. Chiar daca sunt mandru ca am fost
    in comitetul de conducere al M-Systems (companie achizitionata de
    San Disk in 2006 in schimbul sumei de 2,5 miliarde de dolari), nu
    cred ca asta a fost cea mai mare realizare a mea. Sa ridici un
    shopping mall, de la planurile incipiente pana la ziua inaugurarii,
    asta este o reusita. Inseamna mult mai mult decat niste hartii.
    Plus ca practic le schimbi viata unor oameni. Si exact asta voi
    face si in Bucuresti: voi schimba modul de viata al locuitorilor
    sectorului 6”, afirma el aproape declamativ.

    Intre timp, pe holuri se aud doar franturi de conversatie in
    ivrita. Pana si un profan ar deduce despre compania miliardarului
    rus Lev Leviev ca este evreiasca pana in maduva operatiunilor
    cotidiene. Conform perceptiei generale, asta o califica din start
    pentru succes pe o piata in care lupta este mai acerba ca
    niciodata, iar competitorii isi ascut care mai de care armele:
    locatia, dimensiunea, magazinele-ancora sau pretextele de
    distractie. Iar daca ar fi sa il asculti pe Havar nici nu se pune
    problema unui rateu: AFI Cotroceni Park este pregatit sa fie
    incoronat cel mai mare si mai spectaculos mall din Bucuresti. “De
    unde stiu ca voi avea succes? Fiindca am cerut un pret foarte mare
    pentru chirie, iar cea mai mare parte a chiriasilor mei sunt
    prezenti si in Plaza Romania. N-a venit niciunul dintre ei la mine
    sa imi spuna “Eu sunt si in Plaza, nu foarte departe de tine. Imi
    ceri prea multi bani, am sa raman acolo.”

    ARMATA SAU DIPLOMATIE?

    Daca reusesti sa il convingi pe seful AFI Romania sa iti
    povesteasca cate ceva despre viata lui de pana acum, exista sanse
    sa te simti usor ametit de zig-zag-ul profesional. De la o cariera
    de 22 de ani in domeniul militar la o functie de CFO in domeniul
    high-tech, la diplomatie, la fructe exotice, la real estate, acest
    intinerar nu este, in mod evident, indicat celor mai slabi de
    inger. Lui Havar insa nu i se pare nimic neobisnuit. “Cred ca este
    vorba in primul rand de temperamentul meu: sunt mereu in cautarea
    unei provocari. Nu numai ca nu imi este frica sa schimb domeniul in
    care lucrez sau orizontul de asteptari dar ajung uneori chiar sa
    caut asemenea schimbari, deoarece gandesc mai limpede si mai clar
    intr-o bransa noua. In al doilea rand probabil ca si domeniul
    militar, unde mi-am inceput cariera si-a spus si el cuvantul,
    deoarece acolo provocarile erau la ordinea zilei si puteau veni in
    orice moment, din orice directie, mai ales atunci cand nu te
    asteptai la ele.”

    In Israel, tara natala a lui Havar, armata este obligatorie pentru
    toata lumea, baieti si fete deopotriva. “Deoarece suntem intr-o
    stare foarte delicata cu aproape toti vecinii nostri, in cultura
    israeliana sa fii in armata nu este doar o obligatie, ci o onoare.
    De aceea, cei mai valorosi absolventi ai studiilor liceale se lupta
    pentru un loc in cele mai bune unitati militare israeliene. In
    unitatile terestre, navale sau aviatice de elita se aduna crema
    tineretului israelian.” Vreme de 22 de ani Havar a fost membru al
    fortei aeriene israeliene, facand parte din corpul pilotilor
    militari, ca inginer de zbor. In paralel si-a continuat si studiile
    universitare, devenind economist si luandu-si masteratul in
    administrarea afacerilor.
    Dupa ce a parasit armata, la varsta de 40 de ani, a aflat de un
    concurs organizat de Ministerul Afacerilor Externe israelian pentru
    postul de atasat economic pe langa ambasada israeliana la Columbia.
    “Avand in vedere situatia politica si nu numai din Columbia,
    guvernul israelian avea probleme in gasirea unor oameni care sa
    ocupe functii diplomatice acolo, dar si eu, si sotia mea voiam
    altceva si ne-am zis sa incercam. M-au ales ca primul secretar al
    ambasadei columbiene, unde am stat 2 ani”, povesteste seful AFI.
    “La sfarsitul acestei perioade am zis: a fost interesant, dar hai
    sa ne intoarcem in tara. Stiam atunci ca temperamentul meu este mai
    degraba potrivit pentru conducerea unei companii.”

    NU PAR CONVINGATOR?
    Asa se face ca anul 1994 il gasea inapoi in Israel, in cautarea
    unei companii care sa il angajeze, desi la varsta de 42 de ani ii
    lipsea experienta directa in domeniul afacerilor. “Cand am parasit
    armata, nu aveam experienta in afaceri, in afara de cea indirecta,
    din studiile universitare si postuniversitare”, isi aminteste seful
    AFI. Aceasta a fost singura sa arma, dar cu ea a reusit sa il
    convinga pe proprietarul M-Systems, Dov Moran, sa il angajeze ca
    CFO. “Nu se vede ca am abilitati de convingator?”, te intreaba
    Havar cand il intrebi cum a reusit. “Probabil ca si experienta in
    armata m-a recomandat, nu stiu ce era in gandul lui atunci cand m-a
    angajat. M-Systems era la cea vreme una dintre cele mai mari
    companii israeliene de high-tech, care tocmai se pregatea sa se
    listeze la bursa Nasdaq in New York.” Havar considera aceasta etapa
    din viata lui una foarte importanta, avand in vedere dimensiunile
    companiei, aceasta fiind vanduta companiei San Disk cu doi ani in
    urma pentru 2,5 miliarde de dolari. “Vreau sa subliniez ca aceasta
    este o reusita foarte mare. Nu stiu daca Romania are macar o
    singura companie listata la New York. “Insa aveam sa aflu ca pentru
    pozitia de CFO iti trebuie o experienta de cel putin 10 ani in
    domeniu. Am simtit-o pe propria mea piele. Asa ca am parasit acest
    domeniu si am cautat posturi de manager.” Pe primul l-a gasit chiar
    in Romania.

    FRUCTE SAU SUC DE FRUCTE?

    Pentru prima oara a ajuns in Romania acum 12 ani. “Intre 1996 si
    1998 am fost seful Prigat Romania, pentru ca apoi sa devin seful
    diviziei de productie a Pepsi Romania. Din perioada aceea isi
    aminteste ca sofatul in Bucuresti inca mai era o placere “Strazile
    erau aproape goale, comparativ cu ziua de azi.” Cand Prigat Romania
    a fost cumparat de Pepsi, Havar a fost bucuros. “M-am simtit foarte
    bine atunci. Nu este o alta dovada mai buna ca ti-ai facut treaba
    bine decat atunci cand altcineva baga mana in buzunar ca sa te
    cumpere.”

    Dupa episodul Prigat a plecat catre America. “Am petrecut un an
    in New York, conducand afacerile unui important comerciant de
    fructe exotice din Israel, More International. A venit ca o
    propunere din partea unor cunoscuti si am plecat sa pun bazele
    operatiunii in New York. Dupa un an de zile am socotit ca era
    timpul sa aducem un nou manager, deoarece Statele Unite erau prea
    departe de Israel si am preferat sa fiu mai aproape de familia mea,
    la mai putine ore distanta de casa, pentru a putea ajunge acasa in
    fiecare weekend, asa cum fac astazi.”

    Asa se face ca intr-un final a ajuns in Republica Ceha, sub
    umbrela AFI Europe. “In 5 ani si jumatate am construit acolo un
    shopping mall care a cunoscut un foarte mare succes, un complex
    rezidential de tip condomium de lux si am pus bazele mai multor
    altor proiecte. Insa acum doi ani si jumatate, cand compania mama,
    AFI Europe, a luat decizia de a intra pe piata romaneasca, stiau
    despre mine ca sunt familiar cu limba romana. Mai lucrasem aici
    vreme de 2 ani si aveam deja o experienta similara in Republica
    Ceha, asa ca mi-au oferit aceasta pozitie si am acceptat fara
    ezitare. Asa se face ca sunt aici deja de mai bine de
    2 ani.”

    Proiectele pe care le coordoneaza acum sunt in Cotroceni, in
    Bucurestii Noi, la Laromet, dar desfasoara proiecte si in Arad si
    Ploiesti. Un principiu de la care AFI nu se abate este
    accesibilitatea. “Toate proiectele noastre vor fi amplasate in
    locuri in care transportul este foarte usor sau nu vor fi deloc. De
    aceea nu ne veti gasi niciodata in nordul Bucurestiului, acolo unde
    traficul este foarte dens. In schimb ne veti intalni in Cotroceni,
    in Bucurestii Noi, in zone relativ usor de ajuns.”

    LUPTA PENTRU TERITORIU

    “Mall-ul meu nu este un loc de unde sa-ti cumperi o camasa si
    atat”, tine Havar sa sublinieze. “Voi avea lucruri pe care
    bucurestenii nu le-au mai vazut in alta parte. Cei 4.000 de metri
    patrati din mijlocul mall-ului vor gazdui o serie de activitati la
    care competitorii nici macar nu viseaza: vor fi restaurantele,
    patinoarul indoor, deschis 365 de zile pe an, un perete de alpinism
    inalt de 26 de metri, un deal cu vegetatie si o cascada.” In total,
    AFI Cotroceni Park se va intinde pe 76.000 metri patrati. “Astazi,
    in termeni reali de constructie (nu vorbesc despre Casa Radio, care
    poate va fi mare, dar deocamdata nu are nici aprobari) noi suntem
    cei mai mari”, sustine sus si tare Havar.

    Insa ce parere are despre Parklake Plaza, proiectul celor de la
    Caelum Investments, in care acestia vor investi 500 de milioane de
    dolari si care se va intinde pe 110.000 de metri patrati? “Am auzit
    de ei, sigur, dar deocamdata nu au pus nici macar o caramida la
    temelia acestui proiect”, se arata seful AFI neinduplecat. “Cand
    vor avea toate avizele, atunci pot sa vorbeasca. Nu vor fi oricum
    un competitor mare, deoarece vor fi intr-o cu totul alta parte a
    orasului, iar oameni nu vor calatori niciodata de la un mall la
    altul in Bucuresti. Oricum, pentru ca AFI Cotroceni Park sa fie un
    succes, eu am nevoie doar de 50.000 de oameni in mall-ul meu pe zi.
    Atat.”

    Ceea ce muta frontul de lupta pe teritoriul sectorului 6, la o
    aruncatura de bat de Plaza Romania, si nu foarte departe de mall-ul
    pe care cei de la River Invest au anuntat ca il vor construi in
    interiorul ansamblului Sema Park. “Eu nu cred ca o vor face, dar
    daca totusi vor merge pana la capat cu acest proiect, eu ii voi
    astepta, fiindca voi fi deja asezat in locul meu. Bineinteles ca
    vor reprezenta competitia. Insa in termeni de dimensiune, timing,
    locatie eu nu cred ca ne vor crea vreo problema.” Totusi, daca
    acest lucru se intampla nu vor fi prea multe magazine pentru
    sectorul 6? “Probabil ca da. Tocmai de aceea cred ca-si vor
    reconsidera planurile. Nu vad niciun semn ca vor continua acest
    plan. In Arad, doi dintre potentialii nostri competitori au decis
    sa nu mai continue planurile. In timp ce povesteste isi aduce
    aminte de ceva si incepe sa tasteze ceva la calculator.

    “Aici este sit-ul meu, e in timp real. Puteti vedea ca oamenii
    se misca.” Ii supravegheaza? “Nu. Nu sunt eu contractorul. Nu este
    treaba mea daca treaba este gata la timp sau nu.” Acestea fiind
    spuse se intoarce la discutie, expunandu-si ultimele argumente in
    favoarea succesului proiectului sau. “Ma tot intreaba lumea de unde
    stiu ca mall-ul meu va fi un succes. Foarte simplu. Daca cu doi ani
    inainte de inaugurare eu reusesc sa termin de inchiriat spatiile
    comerciale, mie mi se pare evident. Eu pot face o greseala, dar e
    putin probabil ca si 200 de chiriasi sa faca aceeasi greseala”,
    spune Havar sec. “Desi am avut cerere, nu am inchiriat toate
    spatiile disponibile, au mai ramas cateva, dar le pastrez pentru
    momentul potrivit, cand vor valora mai mult decat acum”, rade el
    multumit.

  • Blog-ul ca un boutique

    Toata lumea este de parere ca un camin trebuie sa fie un spatiu confortabil, dar si sa defineasca persoana care locuieste in el. Asa ca m-am gandit sa caut lucruri functionale si moderne, care sa se potriveasca intre ele, dar si cu personalitatea mea. Convinsa fiind ca voi face fata acestei provocari de una singura, am refuzat initial sfatul unui specialist. Asta pana cand am dat peste un blog, design* sponge (www.designspongeonline.com), pe care gasesti toate lucrurile de care ai nevoie, dar si specialisti care te sfatuiesc oricand cum sa combini diferite produse, in functie de spatiul pe care il ai.
    Blogul a fost lansat in anul 2004, de Grace Bonney, o jurnalista din Brooklyn, care scrie pentru publicatii precum “House and Garden”, “New York Home” sau “Everyday with Rachel Ray”. Inca de la lansare, blogul lui Bonney a avut foarte mare succes printre pasionatii de design interior si nu numai. O arata faptul ca, in prezent, site-ul atrage in jur de 20 de mii de cititori zilnic, mai ales datorita faptului ca blogul este actualizat constant de-a lungul zilei, cu o medie de 6-10 post-uri pe zi.

    Mecca online
    Despre design*sponge se poate spune ca este unul din cele mai citite bloguri de design din lume, devenind un fel de mecca online pentru oamenii care cauta lucruri moderne si functionale cu care sa-si decoreze locuinta. Ce gasesti pe acest site? Tot ce inseamna produse de design interior, trenduri sau sfaturi practice. Apoi, exista o sectiune care prezinta designeri celebri sau mai putini celebri, Bonney promovand prin blog-ul sau si designeri necunoscuti.
    Dar cel mai important lucru este ca design*sponge este si un magazin online, multe produse putand fi achizitionate direct de pe site. “Pentru pasionatii de design interior, internetul poate fi un loc atat de fascinant”, sustine Bonney. “Imi place ca pot sa gasesc pe site-uri din Turcia, Suedia sau Singapore lucruri care inca nu au aparut in revistele de specialitate.” Pentru a fi la curent cu tendintele in design Bonney se uita constant pe Husmusen, un blog suedez orientat catre designul scandinav, dar si pe alte site-uri care prezinta tendintele in materie de design.

    Brooklyn, o masina incendiata si un blog
    design*sponge a aparut dintr-o idee simpla si ca un raspuns la intrebarea “de ce nu te gandesti sa-ti faci un blog despre design interior?”. Povestea lui Bonney incepe acum sase ani, cand pentru prima data vizita Brooklynul. Prima amintire despre Brooklyn este aceea a unei masini in flacari vazuta prin fereastra sparta a unui atelier al unui artist. “Eram in vizita la prietenul meu care studia aici si, in timp ce ne uitam pe fereastra, am vazut o masina abandonata in parcarea de peste drum, care aproape ca a explodat. Nu voi sti niciodata motivul pentru care masina era in flacari, dar stiu ca mi-am spus atunci: niciodata nu ma voi muta in Brooklyn.” Nu numai ca s-a mutat, dar Brooklynul a fost si sursa sa de inspiratie sau imboldul de care avea nevoie pentru blogul sau.
    In orasul “cu masini incendiate” s-a mutat dupa absolvirea colegiului William and Mary din Virginia, ca sa lucreze la o casa mica de inregistrari din Park Slope. In timp ce cara cutii cu CD-uri prin oras, pentru a inregistra diversi artisti amatori, Bonney se gandea la ce va face in viitor. “Tot timpul am fost interesata de arta si design, dar nu aveam nici cea mai mica idee daca sau ce loc imi voi gasi intr-una din aceste industrii.” Si ca orice “new kid on the block”, a inceput sa exploreze orasul. Un prieten de-al sau a observat ca vorbea tot timpul de design interior si i-a dat ideea de a face un blog despre acest domeniu.
    Acum, design*sponge, pe langa faptul ca este un forum pentru oamenii din intreaga lume care iubesc designul in toate formele lui, a devenit si modul ei de viata. Si chiar un job cu norma intreaga, pentru ca Grace Bonney este “logged on” (sau conectata, daca vreti) pe blog in fiecare zi de la 8 dimineata la 6 seara. “Pe langa faptul ca este un mod placut de a-mi petrece ziua, design*sponge este pentru mine si o platforma prin care discut cu artisti si magazine de profil din Brooklyn. Asa ca am devenit, fara sa vreau, un fel de ghid amator pentru fanii de design care viziteaza orasul pentru a achizitiona mese sau scaune pe care eu le prezint pe site.”

  • Crezi ca iti poti permite… vodca de un milion de dolari?

    “O vodca martini sec, agitat nu amestecat.” Infamele cuvintele ale lui James Bond care nu numai ca au dat nastere unei noi mode in ceea ce priveste cocteilurile anilor ’60, insa au reusit sa stea la baza unei ascensiuni nebanuite a unei intregi industrii. Si, la fel ca intr-un basm, pornind de la o simpla replica, in doar doua decenii scurte, vodca s-a transformat dintr-o cenusareasa a pietei de bauturi alcoolice intr-o stapana incontestabila a acesteia, care detine mai bine de un sfert din volumul vanzarilor, depasind net alte bauturi populare ca whiskyul, ginul sau bourbonul. Spectaculoasa insa este mai ales cresterea vanzarilor pe segmentul vodcii premium, de departe cel mai profitabil din industrie. Daca in Rusia secolului 17, un butoi de vodca de 12 litri costa nici mai mult nici mai putin decat doua vaci potrivite, astazi pretul unei sticle de vodca premium incepe de la 30 de dolari pentru a atinge insa cote ametitoare la varful segmentului de lux. Asta deoarece celor carora le place sa isi bea vodca cu stil un pret care incepe de la 3.500 de dolari si ajunge pana la 1 milion de dolari pentru o singura sticla nu li se pare exagerat, daca vodca respectiva este frumos asezonata cu o selectie de pietre pretioase si diamante.
    In definitia generica data vodcii de institutiile abilitate ale guvernului american aceasta este numita “o bautura alcoolica spirtoasa neutra, fara un caracter distinctiv, lipsita de gust, aroma sau culoare”. De fapt, cea mai mare parte a popularitatii de care se bucura astazi aceasta bautura este datorata tocmai gustui sau neutru, care ii permite sa fie combinata la fel de bine atat cu apa tonica, cat si cu sucul de rosii; poate da nastere unei bauturi crisp si corporate precum vodca martiniul marca James Bond, dar si uneia la fel de frivole ca o surubelnita cu suc de fructe. Asa se face ca, cel putin in teorie, o marca de vodca nu ar trebui sa se deosebeasca prea mult de o alta, iar simplul termen de vodca premium sa nu reprezinte altceva decat un oximoron.
    Cu toate acestea cea mai mare concurenta intre producatorii de vodca se manifesta mai ales la nivelul premium al pietei, acolo unde de ani de zile marci ca Vox, Stolichnaya sau Jean-Marc XO se lupta pentru a convinge consumatorii sa plateasca intre 30 si 60 de dolari pentru o sticla de vodca ultra-pura. Insa aceste preturi sunt mai mult decat rezonabile in comparatie cu cele vehiculate pe segmentul super-premium, acolo unde etichetele de pret au intre sase si sapte cifre. In ultimii doi ani mai ales lupta pe acest palier se da intre Diva si Diaka, doua branduri care isi disputa numele de cea mai scumpa vodca din lume. Diva Premium Vodka este o vodca triplu distilata, produsa de Blackwood Distillers din Scotia. Unicitatea bauturii poate fi rezumata intr-un singur cuvant: diamante. Dupa ce a fost filtrata printr-un carbune obtinut dintr-o specie rara de mesteacan nordic, vodca este filtrata apoi printr-o pudra obtinuta prin sfaramarea diamantelor si a altor pietre pretioase precum rubinele si smaraldele, pentru a obtine o puritate deosebita inainte de imbuteliere. Insa diamantele pot fi regasite si intregi in vodca Diva, asta deoarece in mijlocul fiecarei sticle se gaseste un tub de sticla plin cu 48 de pietre pretioase sau semipretioase, printre care si diamante. Pretul unei sticle este intre 3.700 de dolari si 1 milion de dolari, in functie de selectia de pietre pretioase care se gaseste in sticla. Producatorii mai spun ca nu exista doua sticle de vodca Diva identice, deoarece fiecare coloana de sticla umpluta cu cristale sau pietre pretioase din centrul acesteia este realizata ca un unicat de catre un specialist Hatton Garden. In functie de pret, printre cele 48 de pietre din fiecare sticla se poate regasi zirconiu cubic, topaz scotian, turmaline roz, topaz azuriu, topaz albastru londonez, ametist. Cristalele din fiecare sticla sunt pregatite si aranjate manual, iar aranjamentele sunt unice. Producatorul, Blackwoods Distillers ofera de asemenea un serviciu disponibil la cerere, prin care clientul isi poate alege singur pietrele care intra in componenta coloanei de sticla, astfel incat acestea sa alcatuiasca un cadou unic. Pietrele ce pot fi alese sunt diamantele, rubinele, smaralde si topazele selectate de principalul expert al centrului londonez al diamantelor, Hatton Garden.
    Celalalt brand cu care Diva isi disputa titlul de cea mai scumpa vodca din lume este DIAKA, numele reprezentand un acronim pentru “diamante” si “vodca”. Desi a fost anuntata cu mare fast lansarea acestei marci de ultra-lux, pretul acesteia nu a fost inca dezvaluit. Diaka este importata din Polonia si este si ea filtrata cu ajutorul diamantelor. Rudy N. Vogel, CEO-ul TransBorder Selling Inc., compania care a creat acest brand, spune ca procesul special de filtrare al vodcii lor ii va determina pe consumatori sa incerce Diaka si apoi acestia se vor intoarce singuri, convinsi de superioritatea neta a produsului lor. Implicarea diamantelor in crearea vodcii Diaka se rezuma insa numai la procesul de filtrare patentat, care implica 100 de asemenea pietre pretioase, fiecare de o dimensiune de pana la 1 carat. Aceste diamante sunt apoi asezate intr-un dispozitiv special prin care este trecuta apoi vodca. Prin crearea unei miscari centrifuge, diamantele se invart in dispozitiv, taind astfel moleculele lichidului de nenumarate ori, afirmandu-se ca acest proces ajuta la purificarea lichidului, dupa care vodca este filtrata din nou prin fulgi mai mici de diamante. Acest proces in doua faze se presupune ca ajuta la obtinerea unei fineti si a unei puritati mai mari a bauturii, producatorii sustinand ca produsul lor este incomparabil cu orice altceva de pe piata.

    Istorie
    Desi are o istorie lunga de mai bine de 900 de ani, popularitatea fara precedent a vodcii si vocatia sa de trendsetter pe piata bauturilor alcoolice reprezinta un fenomen de natura recenta. O necunoscuta absoluta in afara Rusiei, Poloniei si Scandinaviei, tarile sale de origine, vodca a inceput sa cunoasca popularitatea in partea vestica a lumii atunci cand un refugiat rus cu numele Vladimir Smirnoff, a carui familie condusese decenii la rand distileria din Moscova care reprezenta furnizorul oficial al vodcii tarului rus, a vandut reteta familiei sale americanului Rudolph Kunnett, care la randul sau a vandut-o companiei Heublein Co. in 1939. Gustul strain al vodcii Smirnoff s-a dovedit a nu fi extrem de popular in randul americanilor, cel putin pana cand Heublein, deja parte integranta a companiei Diageo, a inceput sa o promoveze ca ingredientul de baza perfect pentru cocteiluri. In 1960 vodca primea un nou avant din partea unui oarecare Bond, care isi marturisea pe marele ecran preferinta pentru martini-ul pe baza de vodca si nu gin, iar astazi copiii generatiei baby boomer par a fi redescoperit cu entuziasm traditia cocteilurilor la sfarsitul unei zile de munca, astfel incat in toate cocktail bar-urile din Moscova pana in Manhattan tinerii sunt vazuti sorbind tot mai multe bauturi pretentioase pe baza de vodca. Asa se face ca astazi si-au facut loc pe piata zeci de branduri de vodca, distilate intr-o multime de tari precum Japonia, Franta, Estonia, Irlanda sau Rusia, altele noi aparand in fiecare an si incercandu-si norocul pe o piata care nu pare a se opri din crestere.

  • Un business ca pe roate

    Cele mai noi tendinte in office design propun depasirea oricaror limite, fie ele chiar si de viteza. Asta pentru ca biroul viitorului incalca regulile traditionale de design si se muta pe roti, putandu-se astfel “deplasa” singur de la o intalnire de business la alta.
    Ideea intalnirilor de afaceri in viteza i-a venit unui inginer britanic – Edd China, care, acum aproape un an, a intrat in Cartea Recordurilor prin intermediul acestei inventii de-a dreptul ingenioase si totodata utile. Dupa ce a devenit cunoscut aproape in toata lumea pentru canapelele sale mobile care pot “circula” cu o viteza ametitoare de aproape 150 de kilometri pe ora, China a conceput un birou mobil pe roti, desemnat ca fiind cel mai rapid din lume.

    Claxonul de langa monitor
    Si nu este vorba doar despre un simplu birou, ci despre un adevarat “office” de manager, comparabil cu cele ale directorilor de la ultimele etaje dintr-o cladire de birouri. In afara de mobila propriu-zisa, care consta in biroul in sine si un scaun din piele, au fost adaugate un computer si un telefon fix functionale, cateva plante in ghiveci si un water cooler, asa incat managerul care “sofeaza” biroul sa fie in permanenta hidratat. Si cu toate ca la o prima vedere aceste detalii compun o imagine spectaculoasa, piesa de rezistenta a biroului pe roti este de fapt alta: vine echipat cu o “sala de conferinte”, unde se pot intalni cel mult trei manageri pentru a discuta probleme importante de business.
    In ceea ce priveste elementul de mobilitate, partea surprinzatoare este tocmai modul prin care poate fi condus biroul lui China. Undeva langa monitorul cu cristale lichide al computerului se afla o servieta similara cu cele ale oamenilor de afaceri de unde se porneste motorul biroului pe roti si tot acolo troneaza claxonul in forma de mouse pad. Si, avand in vedere ca nu exista volan, asa cum se intampla in cazul automobilelor, manevrarea acestei inventii se face prin intermediul tastaturii.
    Cel mai rapid birou mobil din lume are un motor Rover 100 si costa 85.700 de dolari (putin peste 63.000 de euro). Lui Edd China i-a trebuit doua luni pentru a construi aceasta inventie, avand avantajul ca este absolvent al facultatii London South Bank University, cu specializare in design de produse. De altfel, canapeaua si biroul pe roti nu sunt singurele sale inventii. Se pare ca inginerul britanic s-a specializat inca din anii ’90 in creatiile sale constand in diferite obiecte de mobilier pe roti, de la paturi sau bai mobile si pana la carucioare de cumparaturi dotate cu motor. Si nu este prima oara cand intra in Cartea Recordurilor, anul 1998 marcand desemnarea canapelei ca fiind cea mai rapida din lume.
    “Sunt incantat ca aceste vehicule neobisnuite reusesc sa atraga atentia celor din jur. Cand parchez, multi oameni cred ca este vorba doar despre simple obiecte de mobilier si ca, probabil, cineva isi muta biroul in alta cladire”, spunea China pentru publicatia The Sun. “Dar atunci cand apar eu, ma asez pe scaun si incep sa conduc, toata lumea din jur ramane cu gura cascata.”

    Trageti pe dreapta!
    Probabil cea mai neobisnuita intamplare cu biroul pe roti ar fi, dupa spusele lui China, momentul in care a condus aceasta creatie pana la Cannes. Mai tot drumul, povesteste el, a fost oprit pe dreapta de politia franceza, iar un echipaj chiar i-a cerut sa mearga la sectie. “Cand am ajuns acolo, toti voiau de fapt sa faca poze cu ciudatul si excentricul britanic, care conduce un birou, si nu sa-mi dea vreo amenda”, isi aminteste el. Asta explica poate pasiunea sa pentru condus diferite obiecte de mobilier. Si se pare ca inginerul nu are de gand sa se opreasca aici. Deja si-a trasat in minte planul pentru urmatorul vehicul neobisnuit. Edd China vrea sa creeze o bucatarie complet functionala pe roti. Viitoarea inventie va avea frigider, aragaz si toate celelalte electrocasnice destinate bucatariei, plus ustensilele necesare gatitului. Asa incat, nu va mai ramane decat sa gaseasca si un bucatar dispus sa conduca bucataria in timp ce gateste cele mai delicioase mancaruri. Gura lumii spune insa ca poate ar fi mai simplu sa cumpere o masina de teren si sa-i umple portbagajul cu caviar, fructe de mare si filet mignon.

  • Zboara ca un milionar

    Oamenii care conduc lumea o conduc de la inaltime. Afaceri de miliarde de dolari plutesc in aer in fiecare zi, la propriu, in timp ce mii de oameni de afaceri isi savureaza destins sampania frantuzeasca la bordul avioanelor lor private, zburand de la o tranzactie la alta. Pe vremea cand ocupa functia de Chief Financial Officer al USX/Marathon Oil din SUA, Richard Moat, actualul CEO al Orange Romania, trebuia sa se lupte zilnic cu o agenda destul de aglomerata. Incepea ziua cu un mic-dejun in Minneapolis, lua pranzul la Chicago si isi petrecea toata dupa-amiaza in intalniri la Los Angeles. Un avion privat inchiriat de companie era singura solutie pentru Moat, ca si pentru alti manageri ultramobili care trebuie sa ajunga in mai multe locatii diferite in aceeasi zi. Industria avioanelor private si-a luat un avant puternic in ultima perioada, pentru ca ea lucreaza in slujba unor oameni importanti, care au extrem de putine sanse sa inchida o tranzactie la Frankfurt, spre exemplu, si sa participe la un eveniment in familie la Bucuresti intr-un interval mai mic de doua ore. “Este un serviciu incredibil”, spun, la unison, managerii care reusesc sa evite elegant orele petrecute la check-in si se imbarca, ulterior, intr-o aeronava de lux. Desigur, daca cineva isi poate permite in mod curent acest serviciu. Paradoxal, insa, intr-o epoca in care mobilitatea a trecut de la conceptul de “fapt” la un veritabil “status simbol”, nu trebuie sa conduci o corporatie sau sa fii seic pentru a zbura la un asemenea nivel. Manageri si antreprenori importanti din Romania apeleaza din ce in ce mai des la avioane private care sa le faciliteze deplasarile la diverse situri de productie sau la intalniri cu parteneri din Europa. Care sunt principalele lor motive? De la lipsa de timp si pana la avantajele unui zbor personalizat, totul culminand cu o impresie impecabila pe care o lasa partenerilor de afaceri, lista de motive pentru a inchiria un avion poate fi destul de lunga. Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare al companiei Baneasa Developments, spune ca domeniul in care activeaza necesita foarte multe deplasari. Pentru ca foloseste cu predilectie rute unde nu exista curse comerciale destul de dese, considera ca este un mare avantaj sa inchiriezi un avion privat. “Obisnuiam sa inchiriez avioane de foarte mult timp si o fac ori de cate ori este necesar. In urma cu ceva vreme, in calitate de director general al Anchor Group, de exemplu, trebuia sa urmaresc perspectivele companiei in afara Bucurestiului. Vroiam sa ajung in contact cu retaileri care nu se aflau in capitala, ci in orasele emergente din jur, si se intampla sa fiu chiar in mai multe astfel de locatii intr-o singura zi”, spune Ergen. “Asa am ajuns sa apelez la avioane private, si le foloseam cel mai mult pe curse interne. Au existat perioade in care traversam tara de la un capat la altul si stateam zi-lumina in avion”, spune omul de afaceri care se ocupa de cel mai mare proiect imobiliar din istoria Romaniei, cu o valoare estimata la peste 1 miliard de euro. Despre Ergen se poate spune ca a “inventat” conceptul de mall in Romania prin dezvoltarea proiectelor comerciale Bucuresti Mall si Plaza Romania, pe vremea cand conducea operatiunile Anchor Group in Romania.Ali Ergun Ergen spune ca este nevoit sa petreaca destul de mult timp in avioane, ceea ce il face sa prefere zborurile cu avioane private curselor cu orar fix. “Planurile de expansiune ale Baneasa Shopping City ma determina sa ma gandesc la inchirierea unui avion si pe viitor. Am zburat pana acum insotit de unii din actionarii companiilor pentru care lucram, de arhitecti sau de colegii mei care se ocupa de dezvoltarea proiectelor”, spune Ergen. “Actionarii companiei Anchor Group detineau propriul avion de business. Sunt oameni decenti, nu extraordinar de bogati, si foloseau aceste servicii. Imi amintesc ca cel mai mare avantaj pe care il gaseau in serviciile private de zbor este faptul ca se poate fuma”, se amuza Ergen.Zboruri de imagineEl isi aminteste ca la lansarea unuia dintre proiectele pe care le-a finalizat in Romania a trimis un avion privat pentru a aduce investitorii din Turcia in Bucuresti. “Acesta este un alt avantaj al liniilor private, pentru ca poti oferi servicii de calitate si nu neaparat foarte high-end partenerilor de afaceri”, spune seful Baneasa. Preturile pentru a inchiria un astfel de avion? “Am folosit un business jet apartinand unei companii din Turcia, iar preturile sunt similare in Europa – am platit in jur de 2.000 de euro pe ora de zbor”, spune Ergen. Richard Moat spune ca atunci cand petreci foarte mult timp in deplasari, un business jet te poate scoate din incurcatura: “Zbor in strainatate de doua ori pe saptamana, in medie. In perioada pe care am petrecut-o in SUA, adica in 2004, pentru a inchiria un avion pentru 4 ore plateam cam 7.500 de dolari. Imi amintesc, de asemenea, ca au fost ani, precum 2005, in care am avut peste 100 de zboruri in Europa”, spune CEO-ul Orange Romania, a carei cifra de afaceri ar putea depasi anul acesta 1 miliard de euro. Destinatiile cele mai frecvente, sunt, pentru Moat, Paris si Londra, unde cel mai adesea participa la intalniri cu omologii sai din cadrul subsidiarelor Orange. Avantajele zborurilor private nu rezida doar in economie de timp. “Da, fiind un avion privat, economisesti foarte mult timp. Check-in-ul se face cu viteza luminii, fata de un check-in normal, pasagerii sunt foarte putini si boarding-ul dureaza automat mai putin, dar si serviciile on-board sunt foarte speciale”, spune Andreea Mihai, director de marketing al retailerului Carrefor Romania, cu vanzari de aproape 400 de milioane de euro pe primele 9 luni ale anului. Tratamentul clientilor de private jets este deosebit. “Mancarea si bauturile sunt rafinate, este liniste si te poti concentra mai bine”, spune Mihai.”Cand inchiriez un avion, pot suna cu doua ore inainte sa imi anunt sosirea”, explica Ergen de la Baneasa. “Regulamentele clasice din aviatie sunt functionale, dar procedurile sunt cu mult mai facile – check-in-ul se face repede, controlul identitatii si masurile de securitate sunt si ele mai prompte. Cel mai tare imi displace sa imi astept bagajul, odata ajuns la destinatie. Cand zbor cu un avion privat, imi iau si bagajul mai repede, totul dureaza mai putin”, spune Ergen. Pe piata romaneasca, trei jucatori autohtoni opereaza zboruri private: Eurojet, Tiriac Air si MIA Airlines. Exista insa si cativa operatori straini, printre care Jetalliance, Nobil Air, MAP Executive Flight Services, care se adreseaza traficului local de business, care creste simtitor. Conform Eurocontrol (organism international de supraveghere si dirijare a traficului), in anul 2005 s-a dublat numarul curselor de afaceri zilnice in Romania, fata de anul trecut. Romania se afla astfel in primele trei locuri din Europa in topul cresterilor traficului aerian de business. Tratament regesc”Este un business in formare”, sustine si Paul Gurau, presedintele Tiriac Air, punctul de vedere al operatorului. “In Romania incepe sa se formeze cererea, in timp ce in afara piata este deja foarte fragmentata, impartita de mai multi jucatori”, spune el. Costurile unei ore de zbor, sunt, in medie, situate intre 2.700 de euro si 4.500 de euro, in functie de mai multi factori, printre care tipul aeronavei, ruta de zbor, programul de zbor, nivelul serviciilor la bordul aeronavei. Pe piata externa costurile per ora de zbor depasesc cu usurinta 5.000 de euro.Companiile care opereaza avioane de business, ofera si servicii la sol pentru clientii lor. Compania Eurojet, unul dintre cei trei operatori de zboruri business, ofera clientilor sai limuzine pentru transportul la destinatie si se ocupa si de rezervarile lor la hotel. “Daca un pasager vrea ca un Mercedes sa il astepte la coborarea din avion, il costa in plus 4-500 de euro pe zi”, spune Mihai Serbanescu, presedintele Eurojet, care a inregistrat o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro in 2005. Clientii operatorilor de zboruri private din Romania provin din medii diferite, de la manageri de companii multinationale la presedinti de cluburi sportive sau antreprenori locali. “Toti vor acelasi lucru: sa ajunga repede la o anume destinatie. Si de aici deriva o particularitate a businessului – pentru acesti clienti nu exista intarzieri”, spune Mihai Serbanescu de la Eurojet. Insa, pe de alta parte, clientii de private jets pot anula oricand o cursa daca nu mai vor sa plece in calatorie.”Clientul de private jet are tratament preferential. Totul se poate personaliza pe timpul zborului sau, de la tipul de cognac la aroma cafelei din ceasca”, spune Paul Gurau de la Tiriac Air. Tiriac Air a inregistrat o cifra de afaceri pe anul 2005 de 4,5 milioane de euro si estimeaza o crestere a traficului aerian de business pe viitor. Serviciile unei companii de zboruri de afaceri se diferentiaza si in functie de aeronava. Tiriac Air opereaza un Gulfstream 200, un Boeing 737 cu 44 de locuri care a fost adaptat si are o configuratie “executive” , cu scaune business si zona de relaxare, si doua elicoptere, Augusta 109 si Bell 206. Eurojet are in dotare o aeronava Cesna Citation Encore, in configuratie comerciala de 7 locuri, si intentioneaza sa mai achizitioneze 3 aeronave – un Global 5.000, care poate efectua zboruri transatlantice si 2 Eclipse 500 cu cate sase locuri din categoria Very Light Jet (avioane ultra usoare). Un aspect important este faptul ca in timpul zborurilor cu avioane private sunt permise comunicatiile si folosirea dispozitivelor electronice. “Folosesc in orice calatorie BlackBerry-ul, pentru a-mi verifica e-mail-ul – primesc in jur de 75 de e-mail-uri pe zi – si mai obisnuiesc sa iau cu mine un notebook”, spune Richard Moat. “In afara de faptul ca economisesc timp pretios, in timpul zborurilor private mai ai si alte avantaje: mancarurile sunt mai rafinate, poti telefona si beneficiezi chiar de medicamente homeopatice pentru rau de avion”, spune Andreea Mihai de la Carrefour. Carrefour face apel la zboruri private, mai ales cu elicopterul, in cazurile in care cursele comerciale nu sunt o solutie destul de rapida. Pe aripile businessuluiConceptul de avion privat a aparut in SUA inca din anii ’60. Boom-ul de avioane in flote private s-a inregistrat in anii ’80, cand marile corporatii au inceput sa isi alcatuiasca flote pentru a efectua deplasari, dar si din ratiuni de imagine, pentru a-si impresiona partenerii de afaceri. Ca business, un avion privat poate fi inchiriat de la un operator specializat, poate fi detinut in proprietate fractionata sau poate fi detinut in intregime de catre o companie sau o persoana. Programele de charter (inchirieri de business jets) sunt potrivite clientilor care zboara mai putin de 50 de ore de zbor anual, care inchiriaza aeronave pentru cateva mii de euro pe ora. Si nu este deloc greu de imaginat cum isi poate permite cineva sa foloseasca aceste servicii. Sa imaginam un scenariu. Se da un CEO de succes, cu o agenda incarcata. Maine trebuie sa se incheie o tranzactie importanta si asta presupune ca toata echipa de management sa zboare de la Bucuresti la Praga si sa se intoarca in aceeasi zi. Costurile pentru inchirierea aeronavei private ajung la 7.000 – 8.000 de euro, in care intra marele confort de a evita agitatia din aeroporturile publice, scurtarea timpului de imbarcare si caviarul si sampania de la bord, pentru a sarbatori reusita, in timpul zborului de intoarcere. Pe scurt, costurile sunt comparabil mai mici decat daca respectiva companie ar fi platit bilete individuale pentru echipa de management sau daca i-ar fi cazat pe acestia la un hotel de afaceri. In SUA, care este de departe cea mai dezvoltata piata pe acest segment de aviatie, exista peste 300 de operatori de chartere. Multe dintre avioane nu sunt dedicate full-time inchirierii, ci apartin unor proprietari particulari care le inchiriaza atunci cand nu le folosesc ei insisi. Pe de alta parte, desi costurile pentru inchirierea unui avion sunt la indemana companiilor de talie mare, dar si a antreprenorilor obisnuiti cu luxul, exista anumite costuri care fac diferenta cand vine vorba de deplasari de durata. Daca un avion trebuie sa zboare fara pasageri si trebuie sa ii colecteze pe acestia de la o destinatie (asa-numitele “fairy flights”), majoritatea operatorilor incarca nota de plata. La fel se intampla si atunci cand intalnirea dureaza 5 zile in loc de una si clientul trebuie sa plateasca cazarea pilotului, dar si a avionului intr-un hangar.Semne pe cerIn afara de inchiriere, un avion poate fi detinut de mai multe persoane, sub forma de proprietate fractionata. O persoana poate cumpara o “parte” dintr-un avion al unei anumite companii. Sa fii proprietarul unei parti dintr-un avion, oricat de hilar ar parea, nu inseamna ca poti zbura oricat si oriunde cu avionul respectiv, ci operatorul iti poate pune la dispozitie un zbor catre destinatia la care vrei sa ajungi, exact in momentul in care ai nevoie. Cu alte cuvinte, clientii platesc un mic procent din costul aparatului de zbor si apoi rezerva un numar total de ore de zbor, dar si plateste taxe suplimentare pentru a acoperi mentenanta avionului si timpul de zbor efectiv. NetJets, de exemplu, compania americana detinuta de Warren Buffet, programeaza suficiente zboruri zilnic astfel incat sa concureze chiar cu operatorii nationali de linie. Clientul plateste o taxa lunara plus taxe pentru orele pe care le petrece “in zbor”. Pretul de achizitie a unei parti dintr-un avion ajunge la aproape 1 milion de dolari, la care se adauga 7.000 de dolari lunar pentru management si in jur de 2.000 de dolari per ora de zbor. In termeni de proprietate absoluta, sa ai in hangar un Cessna Citation de 6 milioane de dolari sau un Boeing Business Jet echipat high-end de 50 de milioane de dolari, transmite un mesaj important. Ai totul la dispozitie: tacamurile de argint, DVD-urile, selectia de vinuri pentru toasturile din timpul zborurilor. Orice avion de lux nu vine insa doar dotat cu plasme si sali de sedinta, ci si cu un set semnificativ de probleme. In primul rand, pentru orice componenta care trebuie schimbata avionul este mentinut la sol. Apoi, pilotii sunt destul de greu de gasit, iar daca nu cumva avionul apartine unei corporatii, atunci cea mai buna solutie este ca proprietarul sa apeleze la serviciile unei companii specializate in mentenanta si zbor. Un avion care este mentinut intr-o stare buna poate functiona in siguranta 20 sau chiar 30 de ani. Alimentate de boom-ul proprietatii fractionare, fabricile de avioane au produs in ultimii ani aeronave pe banda. In Europa, cel mai mare jucator din sectorul zborurilor private este NetJets Europe, care opereaza peste 100 de aeronave dedicate traficului de business. In ultimii zece ani, flota de avioane private din SUA s-a dublat, atingand peste 7.000 de aeronave, dintre care mai mult de jumatate sunt detinute de oameni de afaceri din segmentul middle management. S-ar putea, de fapt, ca aceasta sa fie si o strategie de imagine foarte reusita. Conform unui studiu realizat de Aviation Consultant Corp. in anii 2000, companiile din topul Fortune 500 care operau un avion personal aveau vanzari cu 26% mai consistente si profituri nete cu 102% mai mari decat companiile care nu au acest serviciu.Shop till you dropSa inchiriezi un avion privat pentru o runda de shopping la Milano pare o extravaganta ce si-o permit doar cei bogati si faimosi. Dar sa revenim cu picioarele pe pamant. Nu este chiar rutina, dar nici un eveniment deosebit ca o sotie de businessman sa ia avionul sotului pentru a merge la terapie prin cumparaturi intr-o capitala europeana. O demonstreaza companii precum Skyjet sau Bookajet, operatori britanici de chartere private care au inregistrat cresteri de trafic cu peste 40% in ultimul an. Pentru un zbor de vineri dimineata pana sambata seara din Marea Britanie pana la Paris si retur, costurile pot fi de 1.500 de euro. Totusi, majoritatea shopperilor fac astfel de excursii pentru placerea experientei, si nu din ratiunea primordiala a charterului privat, si anume de a evita aglomeratia si intarzierile. Pentru acesti clienti, companiile aeriene ofera sampanie si mici gustari gratuite si conditii speciale de transport pentru animalele lor de companie, care sunt oricand binevenite la bord. Interioarele aduc mai degraba a hoteluri boutique, iar mocheta si plasticul lipsesc cu desavarsire. Mari designeri, precum Versace, si-au dezvoltat divizii speciale pentru a realiza designul exclusivist pentru astfel de avioane. Ultra usorAvioanele business ultra usoare sunt cel mai nou trend din domeniul zborurilor de business. Astfel, jet-urile foarte usoare pot deveni accesibile calatorului normal de la clasa business. Aeronavele au tehnologii de fabricatie low-cost, pretul atingand in jur de 1,5-3 milioane de dolari, au o capacitate de pana la 7 pasageri si au potentialul de a revolutiona flotele companiilor de business aviation. Marele avantaj al avioanelor usoare ar fi faptul ca pot intra in dotarea companiilor de “air-taxi”, care opereaza zboruri scurte cu opriri dese pe distante mici. Companiile cele mai afectate ar putea fi producatorii de avioane de lux, cum sunt Gulfstream Aerospace, care vinde avioane cu preturi intre 13 si 46 de milioane de dolari. Cessna, un alt jucator important pe aceasta piata, spune ca aeronavele ultra usoare atrag cu predilectie proprietarii individuali si pe cei care doresc sa isi piloteze singuri avionul si nu vor afecta cota de piata a operatorilor din segmentul de business.Stil personal in aerConstructorii de avioane de business si-au vazut afacerile prinzand aripi. Boeing a vandut 14 business jet-uri anul trecut, adica mai mult decat vanzarile pe ultimii doi ani. Airbus a vandut si el 22 de avioane echipate VIP anul trecut, ceea ce reprezinta un record. Comenzile pe care le primeste Airbus vin in majoritate de la corporatii, in timp ce Boieing vinde aeronave preponderent catre oameni de afaceri sau sefi de state. Majoritatea clientilor le cumpara fara finisaje, si fiecare isi realizeaza designul dupa bunul plac. Printre cele mai banale elemente de design din aceste avioane sunt dormitoarele cu covoare pufoase, mese din lemn lacuit in care se oglindesc gadgeturi functionale cu conexiuni la Internet, sau bateriile placate cu aur din baile spatioase. Proprietarii isi aduc designeri personali care sa decoreze avionul, pentru a pastra linia cromatica sau stilul interior al iahturilor pe care le au in marile lumii sau pentru a-si face aeronava la fel de confortabila ca propriul camin.