A luat 3 amenzi în toată viaţa, două pentru viteză şi una pentru parcare în loc nepermis – şi asta după ce un concurent l-a reclamat că parcase maşina de îngheţată unde nu avea voie. Zilnic, el face cel puţin un drum, la mormântul soţiei care a murit acum 2 ani. Cu acelaşi Mitsubishi Lancer pe care îl are de 23 de ani. Când şi-a luat carnetul era ofiţer în Armata Italiei şi conducea maşinile din serviciu.
VEZI AICI CÂŢI ANI ARE CEL MAI BĂTRÂN ŞOFER DIN EUROPA
Elena Popa are 67 de ani şi o pensie de urmaş, după decesul soţului, de 230 de lei. În urmă cu o săptămână, bătrâna a aflat că nu mai poate mânca gratuit la cantina socială. Ba mai mult, trebuie să plătească pentru hrana pe care a primit-o gratuit din 2013 până acum.
Elena Popa, pensionar: „Mi-a arătat dosarul şi m-a găsit acolo cu 13 milioane 317. Nu am ce să fac, decât să nu plătesc, că nu am de unde”.
În total, 754 de bătrâni şi tineri cu probleme de sănătate din Constanţa trebuie să plătească pentru hrana primită. Asta după ce în 2013, fostul primar Radu Mazăre a propus în Consiliu Local ca persoanele care au venituri de până în 500 de lei pe lună să primească mâncare gratuită la cantinele sociale.
Asta deşi legea spune că de această măsură ar trebui să beneficieze doar cei al căror câştig lunar nu depăşeşte 126 de lei. Ceilalţi, care au până într-o mie de lei, trebuie să plătească la cantinele sociale 30 la sută din venit.
Ionela Halciuc, purtătorul de cuvânt al Primăriei Municipiului Constanţa: „Sunt sume de recuperat între 12 lei şi 2.190 de lei de la 754 de persoane. În total vorbim de 1.382.000 de lei”, scrie digi24.ro
Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.
Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.
„A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC DeclanLawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.
Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.
Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).
Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.
Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.
Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.
Ceea ce a început în 1995 într-o singură ţară, Italia, se va propaga până în 2030 în 56 de state cu economii diverse precum Noua Zeelandă şi Georgia. Blestemul nu afectează doar state industrializate ca Japonia şi Germania. Anul de cotitură va fi 2020 pentru Cuba şi Coreea de Sud. Cinci ani mai târziu molima va ajunge în Thailanda şi SUA.
Până în 2075 întreaga populaţie a Globului va fi trecut de acest punct de cotitură. Efectele se vor simţi violent mai ales pe piaţa muncii.
Aceste tendinţe au fost studiate timp de un sfert de secol de Joseph Chamie, fost director al diviziei populaţie a ONU.
Până în 2030 nu mai puţin de 56 de state vor ajunge să aibă mai multe persoane cu vârsta de 65 de ani şi peste decât copii mai mici de 15 ani, scrie Bloomberg. Fenomenul cunoscut ca „inversarea istorică” a populaţiilor pare acum ireversibil – în anumite ţări numărul bătrânilor îl depăşeşte pe cel al copiilor. Aceste tendinţe au fost studiate timp de un sfert de secol de Joseph Chamie, fost director al diviziei populaţie a ONU.
Ea a decoperit că ceea ce a început în 1995 într-o singură ţară, Italia, se va propaga până în 2030 în 56 de state cu economii diverse precum Noua Zeelandă şi Georgia.
“Generalul Victor Atanasie Stănulescu a încetat din viaţă la 18.30 la un azil de bătrâni din Săftinca jud Ilfov”, a declarat pentru MEDIAFAX avocatul acestuia Cătălin Dancu.
Potrivit sursei citate acesta suferise un atac cerebral în urmă cu mai multe săptămâni, şi de atunci avea grave probleme de sănătate.
Trupul acestuia va fi incinerat marţi.
Victor Atanasie Stănculescu s-a născut la data de 10 mai 1928, în oraşul Tecuci (judeţul Galaţi).
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.
Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.
„A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC DeclanLawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.
Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.
Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatoriişi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şiGraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).
Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.
Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.
Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.
Nimeni nu se aştepta să câştigăm, dar câştigăm, câştigăm, câştigăm, ne câştigăm ţara. Iar în curând toată ţara va câştiga, câştiga, câştiga (…) I-am cucerit pe cei tineri, i-am cucerit pe cei bătrâni, pe cei cu studii superioare şi pe cei mai puţin educaţi. Îi iubesc pe cei mai puţin educaţi.“ Donald John Trump, Las Vegas, 23 februarie 2016.
Dacă i-aş fi omis numele după citat probabil nu aţi fi crezut că aparţine unui om cu pretenţia de a deveni preşedintele Statelor Unite ale Americii. Boston Globe a comandat un studiu în cadrul căruia au fost analizate discursurile candidaţiilor la preşedinţie pentru a determina cum şi cât de complex vorbesc aceştia. Din discursul de anunţare a candidaturii lui Donald Trump a reieşit că discursul este la nivelul de înţelegere al unui copil de clasa a patra. Hillary Clinton ajunge la un nivel de clasa a opta, iar Bernie Sanders, Jim Gilmore şi Mike Huckabee la nivelul clasei a zecea. Trump foloseşte cuvinte formate dintr-o silabă, cel mult două, evită construcţia de propoziţii complexe şi repetă foarte mult anumite cuvinte şi expresii, exact ca un vânzător foarte bun, care nu poate răspunde concret la anumite probleme, ci le ocoleşte şi repetă cuvintele-cheie.
Lăsând la o parte retorica acestuia, candidatul din partea Partidului Republican s-a transformat din ţintă a ironiilor într-un candidat serios la preşedinţie. Este acelaşi om care a spus că va construi un zid uriaş pentru ca mexicanii să nu mai intre în America, care îndeamnă la interzicerea accesului musulmanilor în Statele Unite şi care aruncă insulte în loc de argumente în dezbateri.
Cu toate acestea, Trump câştigă teren. Iar lumea pare să nu fi învăţat nimic din trecut. Donald Trump este un populist de dreapta ce a fost asemănat de multe ori cu Silvio Berlusconi, dar şi cu Adolf Hitler, care a promis că va face ca Germania să prospere din nou (înlocuiţi Germania cu Statele Unite şi aveţi sloganul de campanie al lui Trump). Robert Kuttner, profesor la Universitatea Heller School, semnalează, într-un articol din Huffington Post, faptul că populiştii de dreapta ajung la putere când se îndeplinesc aceşti trei factori: economia merge prost, sistemul politic nu poate să mai rezolve problemele cu care se confruntă populaţia (iar oamenii îşi pierd încrederea în clasa politică) şi statul este ameninţat de către o putere străină.
Factorii sunt acum îndepliniţi de Statele Unite. Oamenii sunt nemulţumiţi de direcţia în care merge economia (reţineţi că 5 milioane de familii şi-au pierdut casele în urma crizei din 2008), sunt nemulţumiţi de imigranţii care vin şi le „fură“ slujbele şi caută un aşa-zis apărător, în persoana lui Donald Trump, care vrea să expulzeze imigranţii şi să limiteze numărul celor veniţi la muncă în State.
În clipul din acest articol puteţi admira felul în care cei doi bătrâni interpretează Das alte Jahr vergangen ist BWV 614, BWV 804 şi o parte din Actus tragicus, dar aici nu este vorba de doi oameni obişnuiţi, ci de doi oameni importanţi în muzica clasică.
El este Gyorgy Kurtag, născut în România în 1926, compozitor de muzică clasică, iar ea este Marta Kurtag, pianistă de profesie. Cei doi sunt căsătoriţi de 69 de ani şi tot de atunci cântă împreună.
Escherichia Coli (E.coli) este o bacterie care se găseşte de obicei în intestinele oamenilor, dar şi la animalele cu sânge cald. Este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune lactoza), ce apare la microscop sub formă de bastonaşe. A fost denumită în 1919 după numele bacteriologului care a descoperit-o,Theodor Escherich.
Bacteria E.coli are o perioadă de incubaţie de trei-patru zile, iar pacienţii se recuperează în zece zile. Totuşi, o parte mică a populaţiei, în special copiii şi bătrânii, pot suferi complicaţii care să ducă la o boală mai gravă, caracterizată prin insuficienţă renală acută. Conform datelor OMS, această boală are o rată a mortaliţăţii de 3-5 procente.
Cele mai multe tulpini ale acestei bacterii sunt inofensive. Bacteriile care produc aceasta toxină se numesc Shiga toxina E.coli sau STEC sau E.coli enterohemoragica (EHEC), iar acestea pot provoca toxiinfecţii alimentare severe. Tipul de E.coli cel mai frecvent izolat care apartine acestui grup este O157:H7.
Principalele simptome ale bolii, la copii, sunt: diaree, febră de 38-39 grade Celsius, care poate lipsi în formele uşoare ale bolii, vărsăturile alimentare, care cauzează deshidratare, precum şi colicile intestinale.
Contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care intră în contact cu animalele şi care nu respecta reguli de igienă personală (spalatul mâinilor cu apă şi săpun etc). Pentru a preveni contaminarea se recomandă spălarea pe mâini cu apă şi săpun (cel puţin 30 de secunde) după folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor copilului şi înaintea preparării sau a consumului de alimente, dar şi spălarea pe maini cu apă şi săpun după contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru ingrijirea lor.
De asemenea, trebuie să vă asiguraţi că mâncarea este ţinută la temperatura indicată şi nu este indicat consumul de carne crudă.
Utilitatea Escherichia Coli.
E.coli este o bacterie uşor cultivabilă în laborator şi este considerată bacterie indicatoare a contaminării cu fecale a apei, alimentelor şi a suprafeţelor din mediul ambiant.
În plus, E. coli a fost cercetată amănunţit sub aspectul compoziţiei chimice, al fiziologiei şi sub aspect genetic, anumite tulpini ale acestei specii servind pentru manipulări genetice în vederea obţinerii de organisme modificate genetic (pentru producerea de insulină, enzime, proteine). Astfel în biotehnologie şi inginerie genetică E. coli serveşte ca model experimental, în mod asemănător cu cobaii în cercetările de fiziologie şi medicină.
