BusinessMagazin

Tag: batrani

  • Situaţia ciudată într-una dintre cele mai bogate şi dezvoltate ţări din lume. Bătrânii aleg sa meargă de bună voie la puşcărie doar ca să aibă cu cine să schimbe o vorbă

    Japonia, ţara cu cea mai vârstnică populaţie – aprox. 27,5% peste 65 de ani, dublu faţă de SUA, se confruntă cu o problemă cu totul neaşteptată: criminalitatea în rândul bătrânilor.

    Aproape una din cinci femei închise este de vârsta a treia, iar nouă din zece sunt condamnate pentru infracţiuni minore, cum ar fi furtul din magazine. De unde, însă, această situaţie?

    Cu ani în urmă, grija faţă de bătrâni cădea în sarcina familiei şi a comunităţii, dar lucrurile s-au schimbat. Din 1980 până în 2015, numărul vârstnicilor care locuiesc singuri a crescut de şase ori, la aproape şase milioane.

    Un studiu realizat de autorităţile din Tokio arată că jumătate din bătrânii care fură din magazine locuiesc singuri, iar 40% nu au familie, sau vorbesc foarte rar cu rudele. Adesea, aceste persoane spun că nu au la cine să apeleze atunci când au nevoie de ajutor.

    „Soţul meu a murit anul trecut, şi, neavând copii, am rămas singură. Am mers la supermarket să cumpăr nişte legume, şi am văzut un pachet cu carne. Am vrut să îl cumpăr, dar nu îmi permiteam, aşa că l-am luat, pur şi simplu”, declară una dintre prizoniere.

    CITITI MATERIALUL INTEGRAL AICI 

  • Drama uneia dintre cele mai civilizate şi bogate tări din lume. Aici bătrânii aleg sa meargă la puşcărie doar ca să aiba cu cine să schimbe o vorbă

    Aproape una din cinci femei închise este de vârsta a treia, iar nouă din zece sunt condamnate pentru infracţiuni minore, cum ar fi furtul din magazine. De unde, însă, această situaţie?

    Cu ani în urmă, grija faţă de bătrâni cădea în sarcina familiei şi a comunităţii, dar lucrurile s-au schimbat. Din 1980 până în 2015, numărul vârstnicilor care locuiesc singuri a crescut de şase ori, la aproape şase milioane.

    Un studiu realizat de autorităţile din Tokio arată că jumătate din bătrânii care fură din magazine locuiesc singuri, iar 40% nu au familie, sau vorbesc foarte rar cu rudele. Adesea, aceste persoane spun că nu au la cine să apeleze atunci când au nevoie de ajutor.

    „Soţul meu a murit anul trecut, şi, neavând copii, am rămas singură. Am mers la supermarket să cumpăr nişte legume, şi am văzut un pachet cu carne. Am vrut să îl cumpăr, dar nu îmi permiteam, aşa că l-am luat, pur şi simplu”, declară una dintre prizoniere.

    Alta spune că viaţa din închisoare este mai bună, deoarece este întotdeauna înconjurată de oameni, aşa că nu se mai simte singură. „Iniţial, când am ieşit a doua oară din închisoare, mi-am promis să nu mă mai întorc. Dar, odată ajunsă afară, am devenit nostalgică”, adaugă femeia.

    O prizonieră de 78 de ani povesteşte că „pentru mine, închisoarea este o oază de relaxare şi confort. Nu am libertate, dar nici nu am nimic de care să-mi fac griji. Am oameni cu care să vorbesc, şi trei mese asigurate pe zi.” 

  • Stingătoare expirate şi personal neinstruit. Nereguli periculoase în centre sociale pentru copii şi bătrâni din Argeş. Instalaţia electrică, o „bombă cu ceas”

    Pentru neregulile constatate de angajaţii ISU Argeş la controale făcute la centrele de asistenţă socială din judeţ, au fost date amenzi în valoare de 78.000 de lei.

    Potrivit ISU Argeş, au fost efectuate 39 de controale la unităţile de îngrijire şi cazare copii instituţionalizaţi, bătrâni şi persoane cu dizabilităţi, atât private, cât şi de stat.

    În urma acestor controale, au fost depistate 210 încălcări ale normelor de apărare împotriva incendiilor, dintre care 15 au fost soluţionate pe timpul controlului, iar restul au fost sancţionate contravenţional cu 98 de avertismente şi 16 amenzi, în valoare de 78.000 de lei.

    „Au fost controlate 39 de obiective de asistenţă socială, atât private cât şi de stat. 13 au fost găsite fără aviz sau autorizaţie de Securitate la incendiu, iar alte două aveau doar aviz. Au fost date sancţiuni”, a declarat purtătorul de cuvânt al ISU Argeş, Mădălina Epure.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“

    Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.

    Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.

    „A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC Declan Lawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.

    Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.

    Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).

    Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.

    Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.

    Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.

     

     

  • Unul dintre cei mai longevivi retaileri din lume a fost salvat de preşedintele companiei, printr-o achiziţie de 5 miliarde de dolari. Peste 50.000 de oameni reuşesc să evite şomajul

    Preşedintele Sears, Eddie Lampert, a câştigat licitaţia de faliment desfăşurată astăzi şi reuşeşte astfel să salveze retailerul cu o istorie de 126 ani de la lichidare, potrivit Wall Street Journal.

    Administratorul special al Sears a acceptat oferta lui Lampert, în valoare de circa 5 miliarde dolari, după două zile de negocieri.

    Fondul de investiţii de tip hedge, condus de Lampert – ESL Investments – a anunţat că această victorie se traduce în 400 de magazine care rămân deschise şi 50.000 de angajaţi care evită şomajul.

    Când Sears a depus cererea de intrare în faliment la mijlocul lunii octombrie, avea 687 de magazine şi circa 68.000 de angajaţi.

    Sears se chinuie să rămână pe piaţă de mai mulţi ani. Vânzările companiei au scăzut de la 53 milairde dolari în 2006 la mai puţin de 17 miliarde dolari în 2017.

    Lampert a dat vina pe atitudinea companiei care a ignorat relatările mediatice, schimbările din trendurile de consum şi ritmul în care s-a dezvoltat trendul de comerţ online.

     

     

  • Filosoful Mihai Şora: După ce au gazat şi bătut femei, copii şi bătrâni jandarmii violenţi au depus plângere la Parchet prin care reclamă faptul că protestul din 10 august a fost o lovitură de stat

    Mihai ŞORA: „Lovitura de stat pe gânduri. (sau cum am bătut măr trei pruni).

    Bună dimineaţa, copii!
    Pe când şedeam eu, gânditor şi bătăuş, pe un scăunel, mi-am zis: cea mai mare victorie a unui hoţ este să te convingă să furi laolaltă cu el; a unui neom – să devii aprig la omenie; a unui smintit – să-ţi pierzi echilibrul, supleţea, discernământul.

    Cea mai mare victorie a unui om fără Dumnezeu este să te facă să huleşti odată cu el.

    P.S. A unui om fără umor – să te învârtoşezi când ar trebui să râzi cu gura până la urechi.

  • Primar PSD din Argeş: „În România au mai rămas doar bătrânii, beţivii şi puturoşii“

    Primarul Voicu a făcut această declaraţie în contextul în care astăzi, la Consiliul Judeţean Argeş, edilii din judeţul Argeş au fost invitaţii Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. Ministrul Natalia Intotero (pe care prefectul Emilian Dragnea a şi botezat-o… ,,Intertotero”) a vrut să le transmită o serie de informaţii cu privire la riscurile la care se supun românii care pleacă fără să se informeze la muncă, în străinătate.

     
    18 primari au fost interesaţi de acest subiect, deşi tot mai mulţi cetăţeni din localităţile pe care le conduc aleg să plece. În fiecare oră, cinci români pleacă definitiv din ţară – cam acestea sunt cifrele dezastrului demografic ce ne aşteaptă!
     
    Unul dintre cei 18 edili a fost şi primarul Miceştiului care, după o radiografie a propriilor locuitori, a ajuns la concluzia că a rămas în localitate cu bătrânii, beţivii şi leneşii. Votanţii lui fideli. Dar domnul primar nu se opreşte aici cu declaraţiile şi mai spune aşa:
     
    ,,Imaginea negativă a României nu e făcută de românii care au plecat la muncă în străinătate, ci de românii de aici, care primesc bani din străinătate ca să ne denigreze ţara.”
     
    Cu siguranţă că sunt aceiaşi români pentru care PSD a solicitat instituţiilor statului să investigheze de urgenţă informaţiile cu privire la finanţarea externă a protestelor de stradă şi premeditarea acţiunilor violente de la mitingul din 10 august din Piaţa Victoriei.
     
    Un alt punct de vedere, de data aceasta de la un primar cu (cel puţin un) scaun la cap, vine de la edilul din Corbi, Virgil Baciu, un tip animat de un patriotism nedisimulat, autentic, scrie bitpress.ro

  • Diaspora şi SCLAVIA MODERNĂ. ”Badante”, româncele care şi-au amanetat viitorul, lângă bătrânii altora, pentru câteva sute de euro: ”Bătrâna mă trezea noaptea, să mă uit cu ea pe geam”

    ”Badante”

    Româncele sunt preferate în Italia şi Spania, când vine vorba de îngrijirea bătrânilor. Italienii recunosc că preferă o româncă în detrimentul imigranţilor din Maroc sau Filipine, de exemplu. Iar unele au ajuns atât de cunoscute, încât sunt cerute de la o familie la alta. Câştigă puţin peste 1.000 de euro şi au obligaţia să stea 24 din 24 de ore alături de persoana pe care o îngrijesc.

    Una dintre aceste femei, Roxana (57 de ani), care a lucrat ca „badantă“ în oraşul Siena, din Italia. ”Când am ajuns acolo, mi-am dat seama că nu stăpânesc limba. M-a apucat disperarea. Pentru prima dată, eram departe de casă, de copii. În Italia, e o altă cultură, altă civilizaţie. Ştiam pentru ce venisem, dar nu reuşeam să-mi găsesc loc de muncă”, a mărturisit femeia.

    A reuşit să îşi găsească de lucru ca “badantă”. ”Primul meu loc de muncă a fost ca badantă la o bătrână de 93 de ani, care nu putea să-şi ia nici măcar medicamentele fără ajutor, însă rudele spuneau că nu are nevoie decât de companie, pentru că se descurcă singură. De fapt, era vorba despre bani. Legea spune că, dacă bătrânul este dependent, salariul minim al badantei ajunge la 1.250 de euro. Pentru îngrijirea unui bătrân care se descurcă oarecum, salariul este de numai 960 de euro”, explică Roxana.

    Dar pe lângă îngrijirea femeii, Roxana se ocupa de treburile casei, spăla, călca şi făcea cumpărăturile.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • DOAR ÎN ROMÂNIA. Salariu de 14.000 de lei pentru directoarea unui azil de bătrâni care arată deplorabil şi care nu are bani de investiţii

    De exemplu, directoarea unei unităţi de asistenţă medico-socială, din judeţul Iaşi, se bucură acum de o leafă de aproape 14 mii de lei brut, în condiţiile în care centrul de îngrijire pe care îl conduce este într-o stare deplorabilă. Consiliul Judeţean care i-a mărit salariul spune că nu mai sunt bani şi pentru investiţii.

    ”Aşteptăm bugetul”, susţine directorul centrului.

    Unitatea de asistenţă medico-socială din Podu Iloaiei din Iaşi arată dezolant. Pereţii sunt scorojiţi şi crăpaţi, la fel şi pardoseala. Nu s-au mai făcut investiţii de zeci de ani, deşi aici stau 32 de bătrâni, cei mai mulţi fără familie.

    În aceeaşi cameră de 4 metri pătraţi se găteşte, se spală vasele şi este depozitat dezinfectantul.

    În aceste condiţii în care nu s-au mai făcut deloc modernizări, Consiliul Judeţean a mărit salariile tuturor şi spune că deocamdată nu mai sunt bani şi pentru investiţii.

    Cei 26 de angajaţi, printre care un economist, un administrator, mai multe infirmiere, bucătărese, spălătorese şi magazioneri, câştiga acum un brut între 3 şi 6 mii de lei.

    Directorul unităţii are un salariu brut de 13.100 de lei şi sporuri de doctorat şi de conducere în valoare de 20 la sută din brut. Astfel ajunge la un brut de 15.720 de lei şi după ce plăteşte taxele şi contribuţiile la stat, rămâne cu 9 mii de lei.

    În comună Răducăneni din judeţul Iaşi, directorul unităţii are un salariu de 13.100 de lei brut şi un spor de conducere de 5 la sută, potrivit deciziei luate de Consiliul Judeţean. Dar măcar centrul de îngrijire pe care îl conduce este modernizat, scrie stirileprotv.ro

  • Care este pensia pe care o încasează Mirabela Dauer. “Iubesc România, dar păcat că este locuită”

    „760 de lei este pensia mea, dar nu mă plâng. Nu e normal, dar nu am ce face. Sunt la ţară bătrâni care au 100 de lei. M-am născut în ţara asta, iubesc România, dar păcat că este locuită. Probabil că atâta meritam şi atât mi-au dat. Ce mare brânză? M-am văitat eu vreodată? Şi nici n-am să mă vait. Mie nu-mi place să mă vait. Asta e.

    Mă duc, muncesc, alerg, cânt frumos. Vine lumea la spectacol şi asta e. Nu îmi place să mă vait pentru că vreau să-ţi spun o chestie. În ţara ast sunt oameni mult mai amărâţi ca noi, înmiit mai amărâţi ca noi. Şi lumea ne iubeşte aşa cum suntem noi, să venim la televizor să cântăm, să facem haz de necaz. Lumea nu trebuie să ştie amărăciunile noastre. Venim aici să ne văităm şi să plângem? Nu. Venim să facem sufletul frumos. Să ne iubească lumea aşa cum suntem”, spunea Mirabela Dauer la o emisiune de televiziune.