BusinessMagazin

Tag: venit

  • AFI Europe România şi-a crescut veniturile operaţionale la peste 34 mil. euro în primele 9 luni ale anului

    AFI Europe România a publicat rezultatele financiare obţinute în T3 şi primele 9 luni din 2016, înregistrând un venit operaţional net (NOI) din activele sale generatoare de venit din România de 12 milioane de euro în T3 2016 şi de peste 34 de milioane de euro în primele 9 luni ale anului, reprezentând o creştere cu 17%, respectiv 14% în comparaţie cu cifrele din aceleaşi perioade din 2015, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.

    Proprietăţile comerciale ale AFI Europe România şi cele aflate în curs de dezvoltare au fost evaluate la peste 800 de milioane de euro la 30 septembrie 2016, înregistrându-se astfel o creştere de 10% faţă de anul trecut.

    AFI Cotroceni, cel mai mare centru comercial din România, a avut un venit operaţional net de peste 25 milioane de euro în primele 9 luni din 2016, rezultate mai mari cu 10% faţă de cele înregistrate în aceeaşi perioadă din 2015. Centrul comercial a fost evaluat, la 30 septembrie, la 467 de milioane de euro, o creştere de 7,6% în comparaţie cu anul trecut.

    În prezent, mallul trece printr-un proces de extindere, care va adăuga suprafeţei închiriabile 6.500 de mp adiţionali, iar apoi va fi realizat un nou proces de evaluare.

    Vânzările retailerilor (cifra de afaceri) din AFI Cotroceni au crescut cu 12% în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, înregistrând peste 170 de milioane de euro în primele 9 luni ale anului 2016. Numărul vizitatorilor din mall a crescut cu 5,5%, cu o rată de ocupare a centrului comercial de 99%. 

    AFI Ploieşti continuă să raporteze rezultate în creştere pentru toţi parametrii. Vânzările retailerilor (cifra de afaceri) au crescut cu 16% în primele 9 luni din 2016 şi venitul operaţional net (NOI) s-a apreciat cu 4% faţă de cifrele de anul trecut, ajungând la peste 3,3 milioane de euro. Gradul de ocupare al centrului comercial din Ploieşti este de 99%. În mallul AFI Ploieşti sunt finalizate, zilele acestea, lucrările de extindere, recent fiind deschise noile locaţii ale Deichmann şi Starbucks. Centrul comercial şi-a păstrat valoarea la 67,5 milioane de euro.

    Pe segmentul birouri, proiectul AFI Park, cu o suprafaţă închiriabilă totală de 70.000 de metri pătraţi în cele 5 clădiri, se apropie de o rată de ocupare de 100%.

    “Creşterea valorii activelor se datorează nu numai îmbunătăţirii economiei din România, ci mai ales activităţii echipei AFI Europe România în gestionarea diferitelor proiecte, atât în dezvoltarea construcţiilor noi, cât şi în modul în care coordonează portofoliul curent. Pentru a menţine şi chiar pentru a intensifica această creştere a AFI Europe România, am început anul acesta dezvoltarea AFI TECH PARK, un proiect de birouri cu o suprafaţă de 50.000 mp, care se va afla pe Bulevardul Progresului din Bucureşti, şi plănuim să demarăm lucrările la AFI Braşov, care constă într-un centru comercial de 40.000 mp şi 25.000 mp de spaţii de birouri. Mai mult, ne aşteptăm să începem anul viitor primul nostru proiect rezidenţial din România, AFI City, în Bucureştii Noi. Suntem în continuare în căutare de noi oportunităţi similare celei din Braşov”, a menţionat David Hay, CEO AFI Europe România.

    AFI Properties, compania mamă a AFI Europe, a publicat rezultatele financiare pentru T3 2016 şi primele 9 luni ale anului, înregistrând un NOI de 57 de milioane de euro, similar cu rezultatele înregistrate anul trecut, inclusiv din vânzărea mai multor active şi a unui NOI performant al proiectele noi şi existente. De asemenea, AFI Properties a înregistrat un profit de 60 de milioane de euro, reprezentând o creştere de 30% şi o apreciere cu 8% a veniturilor, la 122 de miloane de euro, în comparaţie cu primele 9 luni din 2015.

    De la începutul anului, AFI Properties a vândut peste 600 de unităţi rezidenţiale, în timp ce alte 200 de unităţi adiţionale au fost închiriate pe termen lung. Compania a finalizat, în 2016, clădirile de birouri AFI Park 4&5 din Bucureşti (32.000 mp), faza a patra a Airport City Belgrade (12.000 mp) şi faza a treia Classic 7 din Praga, toate având o rată de ocupare de aproape 100%.

    În prezent, AFI Properties, prin subsidiarele sale, dezvoltă 20 de proiecte, inclusiv 9 clădiri de birouri, cu o suprafaţă de 200.000 mp, un nou centru comercial de 40.000 de mp în Braşov şi 1.800 de unităţi rezidenşiale în Serbia, Polonia, Letonia şi Cehia. 

  • A salvat 669 de copii din mâinile naziştilor şi nu a spus nimănui. Soţia a aflat după 40 de ani – FOTO, VIDEO

    În 1938 Winton lucra ca broker la Londra, şi a aflat despre crimele naziste de la un prieten, în timpul unei vacanţe în Elveţia. Şi-a anulat concediul şi a venit la Praga, unde a văzut taberele de refugiaţi. A pus la punct un program de salvarea copiilor din Cehoslovacia, iar la el au venit părinţi care s-au sacrificat şi s-au declarat de acord să nu-i mai vadă niciodată, doar pentru a-i salva. Winton a mituit oficialii nazişti, care au intrat la bănuieli, pentru a câştiga timp. Întors în Marea Britanie, Nicholas Winton a adunat câţiva voluntari, printre care şi mama sa, şi a creat un comitet care s-a ocupat de găsirea unor familii adoptive şi bani pentru cei salvaţi.

    La 14 martie 1939, a plecat primul tren din cele opt trenuri care au transportat copiii din Cehoslovacia, prietenul său s-a ocupat de asta. Dar numai 7 trenuri au ajuns la Londra, adică 669 de copii; un tren cu 250 de copii a fost surprins de atacul lui Hitler asupra Poloniei, iar soarta lor este necunoscută, probabil au murit în lagărele de concentrare. Părinţii copiilor salvaţi au murit, până la sfârşitul războiului, în lagărele din Auschwitz şi Bergen Belsen.

    După război mulţi dintre cei salvaţi au rămas în Marea Britanie, iar alţii au emigrat în Israel. Astăzi au 70 – 80 de ani, iar printre ei se află regizorul Karel Reisz (filmele “Isadora” şi “Iubita locotenentului francez”) un laureat al premiului Nobel pentru fizică – Walter Kohn, astronomul Arno Penzias, şi el laureat al premiului Nobel, dar şi fondatorul forţelor aeriene israeliene, Hugo Marom.

    Soţia lui Winton a trimis scrisori supravieţuitorilor, după ce a găsit documentele, şi a luat legătura cu 80 dintre aceştia; în timpul unei emisiuni la BBC 20 dintre ei şi-au spus povestea. În 1994 Winton a primit o scrisoare de mulţumire din partea statului Israel, în 1998 a fost decorat de cehi iar în 2002 regina Elisabeta a II-a l-a făcut cavaler.

    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Prima casă doar pentru cei cu venituri mici, o nouă propunere inclusă în Strategia pentru Locuinţe

    Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a lansat vara trecută în dezbatere publică Strategia Naţională a Locuirii, care prevede ca de programul ”Prima casă” să beneficieze doar cei cu venituri mici, locuinţele ANL să nu mai fie vândute.

    Conform strategiei, Guvernul vrea să oblige dezvoltatorii ca 20% din locuinţele pe care îşi propun să le construiască să aibă un preţ mai mic de 50.000 euro, ca o condiţie de obţinere a autorizaţiilor de construire.

    ”Acordul de dezvoltare (AD) este un contract încheiat între un dezvoltator privat şi autoritatea locală, bazat pe conceptul unei contraprestaţii. Drept condiţie pentru a acorda unui dezvoltator autorizaţia de construire pentru un anumit număr şi tip de locuinţe, autoritatea locală impune ca un anumit procent din aceste locuinţe să fie la un preţ redus. AD-urile pot fi utilizate pentru a cere dezvoltatorilor din sectorul privat să furnizeze locuinţe sociale; în alte cazuri, se poate solicita doar ca un anumit procent – de exemplu 20% – să aibă un preţ mai redus decât, de exemplu, 50.000 EUR. În România, este posibil ca aplicarea AD să impună anumite amendamente de ordin juridic, în special, dar fără a se limita la, Legea locuinţei nr. 114/1996 şi Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, este stipulat în document.

    Potrivit documentului, postat pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se consideră că forţa cu care s-a relansat sectorul rezidenţial în ultima perioadă ar putea fi diminuată de eventuala stopare a programului Prima Casă.

    ‘Câteva modificări ale programului ‘Prima casă’ ar putea ajuta la soluţionarea unora dintre aceste probleme: de exemplu, printr-o direcţionare mai bună către gospodăriile care altfel nu ar putea contracta o ipotecă, efectele de distorsionare ar putea fi reduse deoarece veniturile beneficiarilor ar corespunde preţurilor locuinţelor mai mici, iar cheltuielile publice ar fi direcţionate corespunzător către gospodăriile cu venituri mai mici. Plafonul de garantare de 60.000-70.000 EUR nu este destul de eficient în filtrarea şi orientarea către persoanele care au cu adevărat nevoie de acest tip de asistenţă din partea Guvernului. Un criteriu de eligibilitate bazat pe venit ar putea fi o soluţie în această privinţă. Astfel, eligibilitatea pentru obţinerea garanţiei din cadrul programului ‘Prima Casă’ ar putea să se bazeze pe criteriul de venit”, se arată în document.

    Potrivit sursei citate, locuinţele ANL vor putea fi doar închiriate.

    ”Vânzarea locuinţelor cu chirii subvenţionate pentru tineri în contextul în care fondul de locuinţe publice este deja foarte limitat nu este recomandată. Acest fond ar putea fi menţinut sub forma unor locuinţe cu chirie care să fie utilizate într-unul sau mai multe dintre următoarele scopuri: pentru active generatoare de venit cu chirii la preţul pieţei care să contribuie la subvenţionarea încrucişată a locuinţelor sociale sau la strângerea de fonduri pentru locuinţe sociale noi; locuinţe în regim de închiriere destinate gospodăriilor cu venit redus (până la cea de-a 30-a percentilă a veniturilor, aproximativ) care pot să plătească chiriile actuale; locuinţe pentru tineri (în forma programului actual), cu chirii subvenţionate, însă cu un plafon în ceea ce priveşte numărul de ani în care acestea pot fi ocupate de către o singură gospodărie (de exemplu 3-5 ani); sau locuinţe de ‘tranziţie’ pentru rezidenţii clădirilor care se află în curs de reabilitare seismică”, reiese din documentul postat pe pagina de internet a MDRAP.

  • Prima casă doar pentru cei cu venituri mici, o nouă propunere inclusă în Strategia pentru Locuinţe

    Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a lansat vara trecută în dezbatere publică Strategia Naţională a Locuirii, care prevede ca de programul ”Prima casă” să beneficieze doar cei cu venituri mici, locuinţele ANL să nu mai fie vândute.

    Conform strategiei, Guvernul vrea să oblige dezvoltatorii ca 20% din locuinţele pe care îşi propun să le construiască să aibă un preţ mai mic de 50.000 euro, ca o condiţie de obţinere a autorizaţiilor de construire.

    ”Acordul de dezvoltare (AD) este un contract încheiat între un dezvoltator privat şi autoritatea locală, bazat pe conceptul unei contraprestaţii. Drept condiţie pentru a acorda unui dezvoltator autorizaţia de construire pentru un anumit număr şi tip de locuinţe, autoritatea locală impune ca un anumit procent din aceste locuinţe să fie la un preţ redus. AD-urile pot fi utilizate pentru a cere dezvoltatorilor din sectorul privat să furnizeze locuinţe sociale; în alte cazuri, se poate solicita doar ca un anumit procent – de exemplu 20% – să aibă un preţ mai redus decât, de exemplu, 50.000 EUR. În România, este posibil ca aplicarea AD să impună anumite amendamente de ordin juridic, în special, dar fără a se limita la, Legea locuinţei nr. 114/1996 şi Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie”, este stipulat în document.

    Potrivit documentului, postat pe site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, se consideră că forţa cu care s-a relansat sectorul rezidenţial în ultima perioadă ar putea fi diminuată de eventuala stopare a programului Prima Casă.

    ‘Câteva modificări ale programului ‘Prima casă’ ar putea ajuta la soluţionarea unora dintre aceste probleme: de exemplu, printr-o direcţionare mai bună către gospodăriile care altfel nu ar putea contracta o ipotecă, efectele de distorsionare ar putea fi reduse deoarece veniturile beneficiarilor ar corespunde preţurilor locuinţelor mai mici, iar cheltuielile publice ar fi direcţionate corespunzător către gospodăriile cu venituri mai mici. Plafonul de garantare de 60.000-70.000 EUR nu este destul de eficient în filtrarea şi orientarea către persoanele care au cu adevărat nevoie de acest tip de asistenţă din partea Guvernului. Un criteriu de eligibilitate bazat pe venit ar putea fi o soluţie în această privinţă. Astfel, eligibilitatea pentru obţinerea garanţiei din cadrul programului ‘Prima Casă’ ar putea să se bazeze pe criteriul de venit”, se arată în document.

    Potrivit sursei citate, locuinţele ANL vor putea fi doar închiriate.

    ”Vânzarea locuinţelor cu chirii subvenţionate pentru tineri în contextul în care fondul de locuinţe publice este deja foarte limitat nu este recomandată. Acest fond ar putea fi menţinut sub forma unor locuinţe cu chirie care să fie utilizate într-unul sau mai multe dintre următoarele scopuri: pentru active generatoare de venit cu chirii la preţul pieţei care să contribuie la subvenţionarea încrucişată a locuinţelor sociale sau la strângerea de fonduri pentru locuinţe sociale noi; locuinţe în regim de închiriere destinate gospodăriilor cu venit redus (până la cea de-a 30-a percentilă a veniturilor, aproximativ) care pot să plătească chiriile actuale; locuinţe pentru tineri (în forma programului actual), cu chirii subvenţionate, însă cu un plafon în ceea ce priveşte numărul de ani în care acestea pot fi ocupate de către o singură gospodărie (de exemplu 3-5 ani); sau locuinţe de ‘tranziţie’ pentru rezidenţii clădirilor care se află în curs de reabilitare seismică”, reiese din documentul postat pe pagina de internet a MDRAP.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 15 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Un puşti de 13 ani a rezolvat problema cu care se confruntă 300 de milioane de oameni

    Shubham Banerjee are doar 15 ani, dar este recunoscut în lumea întreagă ca unul dintre cei mai promiţători antreprenori. Tânărul născut în Belgia este CEO al Braigo Labs, o companie care produce imprimante pentru oamenii orbi.

    Ideea i-a venit în urmă cu un an, atunci când a găsit un flyer care promova o strângere de fonduri pentru oamenii orbi. Întrebându-se cum pot aceştia citi, el a aflat despre limbajul Braille şi cât de complicat este procesul de printare a cărţilor pentru cei care suferă de această deficienţă.

    “Când am aflat cât costă o imprimantă Braille, nu mi-a venit să cred”, a povestit Banerjee celor de la Business Insider. “Am vrut să îi ajut pe oameni, aşa că am încercat să construiesc un dispozitiv din materialele pe care le aveam la dispoziţie.” Aceste materiale erau piese de Lego, cu care tânărul a reuşit să dezvolte prima parte a proiectului său, de aici venind şi numele companiei Braigo: Braille şi Lego. Părinţii l-au ajutat să cumpere restul materialelor şi Banerjee a testat, cu succes, imprimanta sa.

    În lume există aproape 300 de milioane de persoane ce nu pot vedea, iar 90% dintre ei trăiesc în state  în curs de dezvoltare. Costul actual al unei imprimante Braille este de aproape două mii de dolari, dar prototipul lui Banerjee este de patru ori mai ieftin. Acest lucru a atras atenţia mai multor publicaţii de specialitate, el primind premiul The Tech Awards 2014 şi o invitaţie la Casa Albă pentru un eveniment dedicat tinerilor antreprenori şi inventatori.

    Compania Intel a fost impresionată de idee şi a decis să investească în dezvoltarea produsului. Astfel, Banerjee a devenit cel mai tânăr antreprenor în care o companie de venture capital să investească. “Nu am crezut că o companie mare va fi interesată de proiectul meu”, povesteşte tânărul. “A fost o surpriză extraordinară”.

    Cu finanţarea primită, Banerjee spune că vrea ca Braigo Labs să dezvolte un alt prototip care să semene cu o imprimantă normală. El vrea ca produsul să intre pe piaţă până la sfârşitul anului 2015.

  • Independenţa artiştilor-antreprenori din teatru

    De voie-de nevoie, actori, regizori sau dramaturgi au dezvoltat în paralel cu abilităţile artistice şi aptitudini antreprenoriale. Lipsa unui spaţiu în care să creeze, dar şi necesitatea susţinerii activităţii lor şi a tinerilor absolvenţi i-au determinat să îşi construiască propriile spaţii de creaţie. Dacă odinioară acestea erau ascunse în apartamente sau cafenele, în prezent reprezintă spaţii generoase, în care investiţiile sunt de ordinul sutelor de mii de euro.

    „E scump să faci un teatru, mult mai scump decât m-am aşteptat eu – am pornit de la o idee şi am ajuns la o cu totul alta”, descrie râzând actorul Bogdan Dumitrache investiţia de circa 200.000 de euro în proiectul Apollo111. Potrivit descrierii actorului-antreprenor, cunoscut mai ales pentru rolurile sale din filme precum Sieranevada, Poziţia copilului, Loverboy, În derivă, Trafic – Apollo111 este un hub cultural. Întins pe un spaţiu de 850 mp, cu înălţime de 5 m, Apollo111 va avea o sală de teatru, care ocupă o jumătate din suprafaţă; cealaltă jumătate va fi împărţită între un bufet care deserveşte teatrul şi o zonă de birouri – pentru agenţia de casting, o sală de repetiţii, rezidenţe artistice etc. Spune că mare parte din investiţia de 200.000 de euro sunt banii săi şi ai asociaţilor săi; ceilalţi trei cofondatori sunt regizorul Călin Netzer, producătorul de filme şi proprietarul Multimedia Est, Dragoş Vîlcu, şi Cătălin Rusu, care este director de creaţie şi CEO al firmei Rusu-Borţun. Pentru finanţare, spune Dumitrache, „am bătut din uşă-n uşă, din proiect în proiect” şi au reuşit astfel să obţină o linie de credit nerambursabilă prin programul Ministerului Economiei Comerţ 2016 pentru IMM-uri; la acestea se adaugă şi un parteneriat cu BRD. 

    Povesteşte că ideea dezvoltării unui astfel de spaţiu i-a venit în urmă cu mai bine de trei ani, iar proiectul urmează să fie lansat luna aceasta, doar căutarea spaţiului potrivit a durat mai mult de doi ani; a fost ales un spaţiu în zona Piaţei Universităţii din Bucureşri, în Palatul Universul, o clădire cu o istorie ce începe la 1900, odată cu redactarea unuia dintre primele şi cele mai cunoscute ziare din România.

    Următoarea etapă s-a dovedit a nu fi deloc mai uşoară; amenajarea spaţiului s-a prelungit cu şapte luni faţă de previziuni, din cauza consolidărilor şi a soluţiilor de siguranţă pe care le avea de implementat. De altfel, Dumitrache spune că existenţa a multe teatre independente în Bucureşti aflate în spaţii nepotrivite este unul dintre aspectele care i-au  inspirat să creeze acest loc. „Senzaţia mea este că mişcarea independentă devine din ce în ce mai puternică, au apărut multe locuri în care se joacă, multe trupe, ceea ce a generat un public nou, dar locaţiile în care se desfăşoară aceste spectacole nu sunt optime; publicului i-au crescut aşteptările, cred că este nevoie de un spaţiu ceva mai bun pentru teatru.”

    Au folosit linia dedicată IMM‑urilor de la Ministerul Economiei pentru achiziţia echipamentelor de care aveau nevoie, mai cu seamă instalaţia tehnică a teatrului, spre care au fost direcţionaţi aceşti bani. Cea mai mare parte din investiţie a fost absorbită însă de soluţiile de securitate implementate. „Contextul este este de aşa natură, încât, la nivel de proiectare, se supralicitează pentru că toată lumea este speriată. A fost un meci greu pentru mine să dimensionez corect, pentru că proiectanţii voiau să facă instalaţii mult mai mari decât necesarul meu.” Spune că instalaţiile constau în motoare enorme de presurizare, căi de evacuare asigurate la foc, pereţi rezistenţi la foc vreme de 90 de minute; aceste „detalii” au atras cea mai mare parte din bani.

    Dumitrache este încrezător în ce priveşte amortizarea investiţiei: „Produsul cultural poate angrena în jurul lui foarte multe alte surse de venit; este folosit ca o momeală, ca un mijloc de a atrage oamenii. În jurul lui se pot dezvolta foarte multe lucruri”. Concret, vrea să construiască o afacere care se va susţine singură şi nu doar din teatru; cheltuielile spaţiului vor fi împărţite între cele trei entităţi în care este împărţit spaţiul. „Cheltuielile de întreţinere vor fi echilibrate şi uşor de susţinut, barul va fi o sursă separată de venit; sala poate fi monetizată, fiind modulară, şi poate fi folosită în mai multe scopuri.“ Astfel, pe lângă preţul biletelor la spectacole, de 65 de lei, sala poate găzdui evenimente private. Tot aici pot avea loc cursuri de actorie, care să se încheie cu un spectacol. În plus, teatrul va avea şi un magazin de suveniruri.

    Spectacolele în cadrul Apollo111 sunt organizate în trei stagiuni: cea principală, de seară, una pentru copii şi alta de tineri sub 35 de ani. În ce priveşte funcţionarea teatrului, cei cinci parteneri şi-au propus ca în fiecare an producţiile realizate să fie coordonate de câte un director artistic, care va aduce o propunere de concept care să subordoneze cinci producţii. Primul director artistic va fi chiar Dumitrache, iar conceptul pe care l-a ales a fost îmbinarea dintre teatru şi film. „Am ales un exerciţiu interdisciplinar teatru film pentru primul an în care vreau să amestec cele două lumi, fie montez un scenariu de film, fie montez cu un regizor de film, fie filmez ceea ce montează un regizor de teatru, depinde de tipul exerciţiului.” Anul viitor, directoratul artistic va fi preluat de regizorul Radu Afrim, iar peste doi ani, i-l va propune dramaturgului Mimi Brănescu. „Nu reinventăm roata, idei am cules cam de peste tot; am ajuns la această formulă după o vreme împreună cu partenerii mei – într-un fel e aşa ca în actorie – eu ca actor găsesc foarte dificil să caut mai întâi forma şi apoi să o umplu; caut mai întâi conţinutul, iar conţinutul pe care îl găsesc îmi generează forma”, descrie el modul în care a ajuns la conceptul de funcţionare a spaţiului, printr-o analogie cu activitatea de actor. De altfel, Bogdan Dumitrache spune că aptitudinile sale antreprenoriale s-au dezvoltat în paralel cu cele artistice, vrând-nevrând. „Nu-i uşoară viaţa de actor şi tot timpul am fost obligat să mai fac ceva ca să pot supravieţui; de aici mi-au venit aceste abilităţi, întotdeauna am avut ba un bar, ba agenţia de casting”, îşi descrie el evoluţia glumind.

  • Gata cu statul la cozi: măsura ANAF care va uşura mult viaţa contribuabililor

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală va transmite în format electronic certificatele de atestare fiscală şi adeverinţele de venit direct instituţiilor care le solicită, scutind contribuabilii, persoane fizice şi juridice deopotrivă, de necesitatea deplasării la sediile ANAF, potrivit noului proiect de ordin al ministrului Finanţelor Publice.

    “Proiectul funcţionează deja la nivel de regiune în sensul că agenţii economici din Bihor trimit solicitările la Cluj, documentele sunt transmise în format electronic la Oradea, unde sunt listate şi ştampilate, iar reprezentanţii firmelor le ridică de aici. În cel mai scurt timp nu vor mai trebui să vină nici aici, la noi, le vor primi direct pe mail”, a explicat luni purtătorul de cuvânt al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Bihor, Vasile Farc.

    Potrivit acestuia, măsura va uşura mult viaţa contribuabililor, în condiţiile în care ANAF eliberează în medie anual peste 5,5 milioane de adeverinţe de venit pentru persoanele fizice şi aproape 600.000 de certificate de atestare fiscală pentru persoane fizice şi juridice.

    Ministerul Finanţelor Publice şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală asigură în prezent suportul tehnic şi procedura legală pentru transmiterea electronică a certificatelor de atestare fiscală, a adeverinţelor de venit, a situaţiilor fiscale ale contribuabilului, a situaţiilor financiare şi a altor documente, către toate autorităţile şi instituţiile publice centrale şi locale, prin aderarea acestora la sistemul informatic PatrimVen.

    Cititi mai multe pe www.ebihoreanul.ro

     

  • Locul unde un rezervor de combustibil e mai ieftin decât o ceaşcă de cafea

    În România litrul de benzină sau motorină încă are un cost ridicat şi cumpărătorii de automobile locali se uită atent la consumul vehiculului. Însă există o ţară, undeva în America de Sud, unde un plin de benzină este mai ieftin decât o ceaşcă de cafea. Potrivit Bloomberg, un litru de benzină este  doar 2 bani, adică un rezevor de 50 de litri costă doar un leu, mult mai puţin decât o cafea la bar şi cât una la pahar de plastic. 

    Totuşi trebuie menţionat că în Venezuela câştigul mediu zilnic este de 10,3 lei, ceea ce înseamnă că un venezuelean trebuie să aloce 0,23% din câştigul zilnic pentru 1 litru de benzină. Per total, un şofer din Venezuela consumă în jur de 450 de litri de benzină, adică 0,29% dintr-un salariu mediu.

    Şi în Arabia Saudită combustibilul este iefitin, astfel un litru de benzină este puţin sub un leu (0,95 RON), iar venitul zilnic este de 215 lei, ceea ce înseamnă că un saudit este nevoit să aloce 9,44% din câştigul zilnic pentru un litru de benzină.

    Iranul încheie podiumul cu 1,34 de lei pentru un litru de benzină, urmat de Kuveit şi Malaiezia cu 1,38 şi 1,63 de lei. România ocupă locul 33 dintre cele 61 de ţări analizate de publicaţia americană, cu un preţ mediu de 4,91 de lei, iar raportat la venitul mediu zilnic de 104,5 RON un român trebuie să aloce 4,7% din câştigul zilnic pentru a-şi permite un litru de benzină. În medie un şofer din România consumă aproape  83 de litri de benzină pe an, care-i mănâncă 1% din salariu tipic.

    În Hong Kong este cel mai scump litru de benzină cu 7,4 lei, însă raporat la venitul mediu zilnic de 464 de lei nu e chiar aşa de mult. În schimb, indienii trebuie să aloce cea mai mare parte din salariu, dintre ţările analizate, pentru combustibil. Astfel, un indian trebuie să aloce nu mai puţin de 21,21 % din venitul zilnic de 18,6 lei  pentru a-şi permite un litru de benzină.

    Mexicanii cheltuiesc cel mai mult pentru a-şi utiliza automobilele. Un şofer mexican consumă aproape 359 de litri de benzină pe an, adică 3,3% din salariul mediu.

    Americanii consumă cel mai mult combustibil, nu mai puţin de 420 de galoane pe an (aproape 1600 de litri) însă le mănâncă doar 1,8% din salariu mediu în condiţiile în care venitul mediu zilnic în Statele Unite este de  619 lei.

  • Designerul oazelor de linişte ale elitei autohtone

    Hamid Nicola Katrib a venit în România din Liban în urmă cu aproximativ un deceniu şi de atunci şi-a construit un nume pe nişa amenajărilor interioare, mai ales în rândul oamenilor de afaceri locali care îşi transformă locuinţele în adevărate opere de artă.

    „M-au ajutat mulţi factori şi multe coincidenţe, destinul m-a adus unde trebuie la momentul potrivit“, îşi descrie arhitectul specializat pe design interior Hamid Nicola Katrib experienţa profesională. Discuţia are loc într-un birou care reflectă îi personalitatea: în biroul lui sunt instalaţii – fluturi, insecte, obiecte asociate în mod atipic – în capsule de sticlă, pe care le descrie drept „un moment static, s-a oprit timpul fix în momentul de dinainte să se mişte sau să cadă“, precum şi tablouri cu influenţe suprarealiste realizate de el sau din colecţia personală de portrete.

    Katrib a sosit în România în urmă cu aproximativ zece ani din Liban, iar de atunci a început să câştige pe baza apetitului în materie de amenajări interioare ale elitei din mediul de afaceri. A ajuns acum la circa 20 de proiecte pe an, în toată ţara; majoritatea sunt în domeniul rezidenţial – mai ales pentru clienţi oameni de afaceri şi politicieni. Din rândul clienţilor companii oferă ca exemplu lanţul de clinici stomatologice Dent Estet, pentru care a lucrat la realizarea proiectului Dent Estet Kids. Spune că pentru acestea variază costurile, în funcţie de dimensiune şi alte particularităţi. O plajă pe care o oferă este între 3.000 de euro, cost pentru un stand într-un magazin comercial, şi 15.000 de euro pentru amenajarea unei case (care se întinde pe aproximativ un an). Realizează astfel venituri anuale de câteva sute de mii de euro.

    Alegerea domeniului de activitatea a fost naturală pentru arhitectul de origine libaneză, cunoscut în prezent drept unul dintre cei mai apreciaţi designeri de interior din România: „Am crecut într-o casă frumoasă, cu părinţi cu posibilităţi, cu servitor; iar după ce casa a ars într-un incendiu, când eram mici, ai mei au apelat la o decoratoare, care a refăcut casa“, îşi aminteşte Katrib despre primul contact cu designul interior. Şi-a cultivat gustul pentru frumos şi în vacanţele de vară, indiferent unde le-a petrecut: când venea verile la bunicii din România, în Bacău, prefera să picteze, iar bunicii lui l-au trimis la un atelier de pictură, unde a învăţat tehnica picturii în ulei. A vândut primul tablou în ulei la 14 ani cu 350 de dolari, iar pe următorul, tot pe atunci, cu 500.

    În urmă cu aproape 10 ani, nu venise în România hotărât să rămână. A ajuns aici din cauza unui eveniment nefericit din familie – bunicul din partea mamei murise şi povesteşte că, deşi îşi făcuse bagajul pentru şapte zile, un om de afaceri, tot libanez, l-a convins să rămână. La momentul respectiv avea 23 de ani şi lucra pentru un birou de arhitectură din Liban, unde se angajase după absolvirea facultăţii. Katrib povesteşte că, deşi acolo companiile nu angajau arhitecţi fără experienţă, facultatea facilitează întâlnirea dintre mediul de afaceri şi studenţi. Spre exemplu, companiile analizează proiectele de diplomă ale absolvenţilor şi, în baza acestora, face oferte câtorva câţiva dintre ei.

    A primit mai multe oferte şi spune franc că a ales compania care i-a oferit salariul cel mai mare, dar şi prin prisma notorietăţii acesteia. Compania respectivă avea proiecte în tot Orientul Mijlociu, dar şi în sudul Franţei, cu clienţi membri ai familiei regale din Orient. „Făceam bugete cu milioane, acolo clienţii nu întrebau cât costă proiectele respective, important era să le placă. Amenajau case în Londra, Elveţia, Maroc, pe care nici măcar nu le vizitau.“ Ajunsese astfel, ca pe lângă salariul lunar, care pentru un începător era de circa 1.200 de dolari pe lună, la venituri suplimentare de 2.000-4.000 de euro, atât din proiectele derulate, cât şi din vânzarea din tablouri.

    Omul de afaceri din Bucureşti i-a propus o triplare a salariului şi beneficii – casă şi maşină. Singura condiţie impusă era să rămână în România. „Discuţia a avut loc vineri, iar până luni a trebuit să iau o decizie. Într-un weekend a trebuit să hotărăsc dacă încep o viaţă nouă aici sau dacă mă întorc la modul sigur, unde cât de cât mediul era asigurat în jurul meu“, îşi aminteşte arhitectul. În domeniul arhitecturii, e imposibil să reuşeşti într‑un mediu sărac şi fără conexiuni, de aceea decizia a fost cu atât mai dificilă: „Nu este ca în cazul unei rochii pe care ai făcut-o şi pe care o pui în vitrina unui magazin, pe care orice trecător o poate vedea; trebuie să fii într-un anturaj în care oamenii îşi permit să angajeze arhitecţi şi designeri“.