Despre iesirea din recesiune la finele primului trimestru au
vorbit in ultima perioada atat presedintele Traian Basecu, cat si
premierul Emil Boc.INS va prezenta vineri datele estimate privind
evolutia PIB in primul trimestru.
Pentru a iesi tehnic din recesiune, economia unei tari trebuie
sa inregistreze cresteri in doua trimestre consecutive. In ultimul
trimestru al anului trecut, economia a crescut cu 0,1% fata de cel
anterior.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Unele dintre “aceste regii”, de la Compania Nationala a Huilei,
Termoelectrica, complexul Turceni, Oltchim si pana la Posta Romana
– fac pierderi si acumuleaza arierate care “sunt platite de fiecare
roman, fiindca managerii lor bine instalati politic nu au nicio
apasare, ei sunt marii boieri, baroni ai economiei romanesti”. Dar
restructurarea si imbunatatirea managementului vor fi prioritare in
2011 si pentru “regiile profitabile”, a continuat Basescu,
exemplificand cu Romgaz, Transgaz si Hidroelectrica. “A avea un
profit de 100 de milioane cand ai potential de 500 de milioane
intra in aceeasi categorie cu managerii care nu au nicio apasare
cand e vorba de arierate si de fondul de salarii.”
“Am cerut Ministerului Finantelor o situatie din care sa rezulte
ce s-a intamplat in 2007-2010, arierate, personal, stocuri. Nu
intamplator ma refer la stocuri, fiindca se fac achizitii de clante
la regii care se ocupa de cu totul altceva, ca sa fie servita
clientela politica”, a spus presedintele.
Sambata, presedintele s-a intalnit cu delegatia FMI-UE-Banca
Mondiala, cu care a discutat continutul noului acord cu FMI, axat
pe restructurarea si eficientizarea companiilor de stat si pe
mentinerea consolidarii fiscale incepute in perioada primului acord
incheiat in 2009. “E prima data cand am vazut delegatia FMI
multumita”, a declarat Traian Basescu, referindu-se la bilantul
reformelor de pana acum, inclusiv la rezultatele executiei
bugetare. “Nu exista dificultati in relatia Fondului cu
autoritatile romane”, a spus el.
Noul acord cu FMI, de tip preventiv (“de tip precautie, deci
fara bani”, cum a spus Basescu), mentine estimarea de crestere
economica de 1,5% pentru 2011, insa pentru 2012 estimarea a fost
revizuita in jos, de la 4,5% la 3,5%, a precizat presedintele, din
motive de incertitudine a situatiei internationale. “Noi am iesit
tehnic din recesiune in trimestrul I, dar nu si din criza.
Deocamdata, toata Europa este intr-o situatie foarte dificila din
punctul de vedere al iesirii din criza.”
In primul trimestru, economia a crescut cu 0,4-0,6% fata de
ultimul trimestru din 2010 si cu 1,1-1,3% fata de trimestrul I
2010, conform calculelor de pana acum, spune Basescu. “S-a realizat
lejer si obiectivul legat de deficitul bugetar, avem chiar un
spatiu disponibil de 0,2% din PIB, generat de nerealizarea
investitiilor, dar care speram ca se va recupera in trimestrul al
doilea.”
Presedintele a subliniat ca expertii FMI sunt de acord ca
deficitul bugetar a fost calculat corect de Romania, contrar
suspiciunilor Eurostat, si ca de anul acesta Finantele vor trece la
raportarea ESA95, folosita si de celelalte state ale UE.
In continuare, comandamentul zero al economiei ramane mentinerea
politicilor fiscale si de restructurare a economiei, asa incat “nu
ne putem permite sa incepem veselia”, a adaugat Traian Basescu. Nu
sunt sanse deocamdata sanse nici pentru o scadere a CAS si nici
pentru cresteri de salarii sau pensii. In ce priveste aderarea la
zona euro, a fost pastrat anul 2015 drept termen asumat de
autoritatile romane.
In ceea ce priveste liberalizarea preturilor la gaze si energie,
ceruta de FMI si de companiile straine din domeniu, presedintele
Basescu a afirmat ca ea trebuie privita pe doua paliere, al
economiei si al populatiei, avand in vedere ca salariile in Romania
sunt mult mai mici decat in zona euro, astfel incat problema
liberalizarii tarifelor pentru populatie ar urma sa fie amanata
spre orizontul anului 2015.
La o recenta editie a clubului BUSINESS Magazin, Fady Chreih,
directorul executiv al retelei de clinici private Regina Maria, a
remarcat o serie de modificari importante de comportament ale
cetatenilor vizavi de criza: oamenii au inceput sa foloseasca mai
des cardurile de fidelitate sau de reduceri pe care le aveau de la
diversi furnizori, lucru care s-a reflectat inclusiv in randul
abonatilor de servicii medicale. Chiar daca unii dintre ei n-au
fost afectati direct, pacientii au luat masuri sub influenta
exemplelor din jur si nu au mai facut investitii si cheltuieli
nejustificate din prudenta. Iar pentru zona de servicii medicale,
consumul a crescut “foarte mult”.
Razvan Diaconescu, directorul general al Impuls Leasing, remarca
faptul ca, din momentul in care a inceput dezvoltarea firmei, au
crescut salariile si au introdus plata abonamentelor la servicii
medicale, s-au imbolnavit brusc mai multi angajati.
Imediat s-a intrebat de ce. Raspunsul este ca angajatii “au
inceput sa constientizeze ce inseamna sanatatea pentru ei. Nu sunt
mai bolnavi decat in urma cu cinci ani, dar au inceput sa fie
preocupati de sanatate. Acest lucru a inceput sa devina o valoare,
sa inteleaga ca sanatatea are un pret”.
La fel se intampla si in cazul lui Tudor Furir, directorul
general al Pernod Ricard, distribuitor de bauturi alcoolice. In
urma cu cinci ani, cand avea controalele anuale de medicina a
muncii, angajatii fugeau “ca potarnichile”. “Trebuia sa fiu destul
de ferm, dand mail-uri cu <Atentie! Este obligatoriu!>. Acum
nu mai e o problema, n-ar lipsi sub nicio forma”, spune Furir.
In Romania, asigurarea serviciilor medicale a intrat in primele
cinci beneficii ca factor diferentiator in momentul in care se
negociaza cu un angajator, potrivit datelor procesate de clinicile
private. Nu e de mirare ca angajatii incep sa foloseasca tot mai
mult cardurile pe care le au in portofel sau uitate intr-un sertar
acasa. Acum cinci ani lucrurile stateau altfel. “Nu era deloc
interes. Va spun pentru ca in urma cu cinci ani de zile faceam
angajari. Nimeni nu ma intreba in acel moment, erau interesati doar
de salariul bun si de masina”, spune Razvan Diaconescu.
In fapt, criza i-a facut pe oameni sa foloseasca asigurarea
medicala sau programele de training atat din perspectiva punctelor
de fidelitate pe care le au pe card, cat si a gratuitatilor
aferente. “Odata ce un pacient vine si testeaza un serviciu
medical, gradul de fidelitate este ridicat”, spune Fady Chreih.
Intrebarea fireasca e atunci in ce masura se aglomereaza clinicile
dupa asaltul pacientilor care altadata se vedeau rar
sau deloc cu medicii. Oficialii de la Regina Maria observa ca
fenomenul le incarca mai mult activitatea, dar asta inseamna ca si
imaginea pozitiva a companiei creste in piata, cat timp si alti
pacienti aud de serviciile primite. Un aspect foarte important, mai
ales ca un client multumit va duce vorba mai departe.
“Dincolo de marketing si publicitate, vrem ca serviciile noastre
sa fie principalul mod de promovare”, spune si Dorin Preda,
business development manager al MedLife. Dupa cum spune Chreih,
timpul de asteptare a pacientilor pentru consultatii a ramas
acelasi, pentru ca numarul de medici, policlinici si spitale noi
este in crestere.
Comportamentul din ultima vreme poate fi pus si pe seama crizei
din economie, pentru ca, dincolo de faptul ca oamenii
constientizeaza beneficiile de care dispun, multi se resimt din
cauza presiunilor din ce in ce mai mari. Catalina Balan, directorul
general al Medicover, face distinctia intre un grad de aglomerare
mai mare in clinici sau varfuri de sarcina, adica momente ale zilei
dupa orele de program in care oamenii acceseaza mai intens
serviciile medicale.
In opinia sa, gradul de asteptare e afectat cand pacientul are o
solicitare legata strict de un anumit medic. Iar in asemenea
situatii nu e un motiv de plangere. “Avem mai multi doctori care
ofera acelasi tip de consultatii, iar daca se doreste o
alternativa, o putem oferi. Noi tintim un timp de asteptare de 48
de ore la specializarea solicitata, nu neaparat la medicul
solicitat”, spune Balan.
Cei mai mari operatori de clinici private vorbesc de ponderi ale
abonatilor de 50-60% din totalul de pacienti, insa strategiile lor
din perioada urmatoare mizeaza, mai mult sau mai putin, pe
castigarea clientilor individuali. Cat priveste lupta pentru
abonati, ea se poarta “mai mult pe teritoriul pretului si mai putin
pe cel al serviciilor, dat fiind si contextul economic”, spune
Cristian Sas, directorul operational al retelei de clinici
Anima.
Discutia dintre seful Guvernului si delegatia FMI nu a durat mai
mult de 30 minute, au declarat agentiei MEDIAFAX surse oficiale. O
misiune comuna a FMI, Comisiei Europene si Bancii Mondiale se afla
la Bucuresti, in perioada 27 aprilie-9 mai, pentru prima evaluare a
noului acord. Noul acord de tip preventiv, incheiat la finele lunii
martie pentru doi ani, are o valoare de 3,09 miliarde DST (circa
3,5 miliarde de euro), respectiv 300% din cota pe care o are
Romania la FMI. Acordul va fi insotit de un sprijin preventiv de
1,4 miliarde de euro de la Uniunea Europeana si de un imprumut de
400 milioane de euro de la Banca Mondiala.
In noiembrie 2008 scriam un text intitulat “Vreau sa va doara” –
era vorba despre cum nu ar trebui sa ratam un fenomen asa de
interesant precum o noua mare depresie. Reiau cateva idei de
atunci: “Inainte de a scrie acest text i-am ascultat pe cei de la
Parazitii, care mi-au furnizat si titlul, dar si starea necesara
pentru a scrie. Iar ideea mea si a titlului este simpla: mi-as dori
ca noi, romanii, sa nu ratam criza aceasta. Sa ne doara astfel
incat sa stim cum este atunci cand este intr-adevar rau. Putand
face comparatiile, in viitor vom actiona, cel putin doua sau trei
generatii, pentru a ne feri de astfel de situatii. Plastic vorbind,
mirosul grajdului ne va face sa apreciem la justa valoare, sa
cautam parfumul, iar un deget invinetit ne va ajuta sa ne pastram
bratul intreg… Slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat
ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul
se bazeaza pe <a se descurca>, inainte de <a construi>,
<a gandi>, <a munci>, <a respecta> sau <a fi
respectat>. Crizele au fost multe in Romania, dar niciuna nu s-a
implinit, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive”.
Acum pot spune linistit ca nu s-a schimbat nimic. Ce s-ar fi
putut schimba? Calul de bataie a fost, in discursul politic,
sectorul public si cheltuielile statului. La ce s-a ajuns?
Salariile bugetarilor au fost reduse aiurea, in functie de
ierarhii si umori si idei putin comune cu eficienta economica sau
politicile de interes public; administratia nu a fost nici mai
eficienta, nici mai putin costisitoare, iar singurul efect palpabil
a fost plecarea in bejenie a medicilor. Justitia ofera cu larghete
angajatilor la stat veniturile care le-au fost taiate si la fel se
intampla si in cazul pensiilor speciale. Am fost sa platesc
impozitul pe casa “cu cardul la infochiosc” si in realitate am stat
la o coada, am fost trimis la alta coada la alt ghiseu, acolo mi
s-a dat o hartie, am revenit cu hartia si am stat la a treia coada,
iar infochioscul era o doamna obosita care a luat hartia si mi-a
tastat suma de plata.
Cheltuielile cu investitii publice nu au miscat PIB in mod
semnificativ si nici nu o vor face, in conditiile in care in loc de
asfalt pe drumuri beneficiem de contracte reziliate.
In ultimii doi ani a revenit, periodic, momentul care trebuia sa
functioneze ca un punct nodal al crizei romanesti, cel in care
bancile urmau sa inceapa sa execute case, terenuri sau fabrici,
situatie in care piata ar fi obtinut niste referinte de pret si
s-ar fi deblocat. Cu timide exceptii, nu a fost asa; bancile i-au
executat, dar doar pe cei maruntei. Seful unei firme de consultanta
imi povestea ca bancile au raspuns in cor “noi nu avem probleme”
tuturor ofertelor de preluare a activelor sau garantiilor blocate,
oferte venite din partea fondurilor de investitii specializate.
Din pacate au avut altii probleme, companiile victime ale
blocajului financiar, in speta ale practicii impamantenite de
neplata a facturilor.
La nivel fundamental era de asteptat o schimbare de politica
economica, dar, cum Guvernul roman a preferat sa paseze decizia in
zona FMI si sa se multumeasca cu rolul de simplu executant, acest
lucru nu s-a intamplat. Concret, economia ar avea nevoie de o
repozitionare, de o reasezare a mizei din zona serviciilor si
comertului in cea industriala. O asemenea miscare nu se supune
regulilor pietei, pentru ca timpii sunt mari, de aceea statul ar fi
avut rolul principal. Din pacate, nici macar un proiect cat se
poate de important, precum unitatile 3 si 4 de la Cernavoda, nu a
putut pastra interesul unor mari companii energetice straine, care
s-au retras din asociere.
In lumea intreaga multe guverne au cazut in capcana, incercand
sa intoarca pietele la indicatorii dinaintea crizei intr-o perioada
in care a devenit evident pentru oricine ca lumea nu-si mai poate
mentine vechile niveluri de cheltuieli publice, sociale si de
sanatate. Liderii lumii au luptat, risipind resurse imense, pentru
reluarea expresiei “business as usual”. Dar timpurile au devenit
“unusual”.
Romania va iesi din recesiune. Va consuma mai mult, vor veni
investitori, antreprenori vor porni afaceri, lumea va trai mai bine
peste un an, doi, trei.
Dar de restul lumii, de bogatie, de Europa si de un mai bine
colectiv ne va separa, mereu, un decalaj pe care suntem incapabili
sa-l depasim pentru ca nu reducem cheltuielile si birocratia, nu
avem infrastructura si nu platim facturi. Criza aceasta ne-ar fi
putut ajuta sa recuperam o bucata buna, daca ne-am fi jucat bine
cartile. Am ales sa ne pastram locul codas, ba am platit si un pret
pentru asta, pentru ca in ultimii doi ani datoria publica a
Romaniei s-a dublat.
Har Domnului, o multime de vesti bune au sosit in ultima vreme.
Romania a terminat anul trecut in top trei in UE-27 ca pondere a
investitiilor in PIB (22,7%), productia industriala a crescut in
februarie cu 12,7% fata de aceeasi luna din 2010, exporturile din
ianuarie au depasit pentru prima data in ultimii zece ani
importurile si s-au marit cu aproape 50% fata de inceputul anului
trecut, deficitul de cont curent s-a redus cu 86%, piata auto a
crescut aproape 8% in primele doua luni si pana si cifra de afaceri
din comert s-a urnit un pic in februarie in raport cu ianuarie,
desi deocamdata doar cu 1,1%.
Capra vecinului nici ea nu sta degeaba: ultimele stiri ne spun
ca medicii unguri au cele mai mici salarii din Europa si ca “nu e
de mirare ca pleaca pe capete din tara”, conform Federatiei
Europene a Medicilor Salariati, ca o cincime dintre
municipalitatile bulgaresti nu mai au bani sa-si plateasca
datoriile si nu mai au nici acces la credite noi ori ca un
important om de afaceri din Estonia se plange ca tara a devenit o
colonie a companiilor suedeze, care folosesc forta de munca ieftina
si scot profiturile din tara. Toate aceste tari au insa deja ceea
ce noi inca nu avem: confirmarea ca economia si-a revenit dupa
perioada de recesiune. Sau o avem si noi?
ZERO VIRGULA CEVA
Dupa cresterea de doar 0,1% in ultimele trei luni din 2010 fata
de al treilea trimestru, “cel mai probabil am avut si in trimestrul
I 2011 o crestere economica trimestriala usor pozitiva”, estimeaza
Ionut Dumitru, economistul-sef al Raiffeisen Bank. “Dar cred ca
proclamarea iesirii din recesiune pe baza celor doua trimestre de
crestere economica inca firava si alimentarea asteptarilor ca acest
lucru ne va permite sa revenim la salariile initiale din sectorul
bugetar, sa crestem pensiile si sa reducem si taxele, asa cum se
speculeaza in acest moment, poate fi extrem de periculoasa”, adauga
imediat Dumitru. Pe o crestere “cel mai probabil modesta” –
0,1-0,5% – mizeaza si Georgiana Constantinescu, analist al Credit
Europe Bank. “Cred ca exista sanse reale sa fi iesit din recesiune
in primul trimestru. Oricum insa, va fi doar o iesire tehnica.
Practic, mai sunt necesari circa 2-3 ani buni pentru a ne recupera
la modul functional”, considera Florian Libocor, economistul-sef de
la BRD-SocGen.
Ce inseamna aceste surdine si avertismente? Pe de o parte, ele
exprima disproportia dintre industrie si exporturi – motoarele care
au impiedicat de aproape un an si jumatate economia sa cada si mai
mult – si ceilalti parametri ce definesc redresarea dupa recesiune,
dincolo de variatia simpla a cifrei PIB: ocuparea fortei de munca
(somajul si-a urmat si in martie cresterea, ajungand la 8,36% din
forta de munca), veniturile reale ale populatiei (salariul mediu
net a fost de 1.414 lei in februarie, in scadere cu 10 lei fata de
ianuarie, in timp ce inflatia anuala a ajuns in februarie la 7,6%
si in martie la 8,01%, nivelul cel mai inalt din UE) si consumul,
in continuare in scadere raportat la anul trecut.
O definitie mai complexa a recesiunii si nu cea cu doua
trimestre consecutive de crestere a PIB este cea folosita de Biroul
National de Cercetare Economica (NBER) din SUA, arata Ionut
Dumitru. Conform NBER, recesiunea reprezinta “un declin
semnificativ al activitatii economice la nivel national, care
dureaza mai mult de cateva luni si este vizibil prin scaderea PIB,
a veniturilor reale ale populatiei, a numarului de angajati, a
productiei industriale si a vanzarilor”. Dupa acest criteriu, “au
fost si tari care nu au avut doua scaderi consecutive ale PIB
trimestrial, dar au fost totusi in recesiune”.
Pe de alta parte este vorba de prudenta specifica a analistilor
fata de efectele previzibile ale oricarui anunt pozitiv: inca de la
primele declaratii ale premierului Emil Boc ca am incheiat anul
2010 pe plus si ca la 31 martie se termina “tehnic” recesiunea au
inceput sa apara din mediul de afaceri si cel politic apeluri sau
initiative legislative in sensul reducerii TVA, a cotei unice sau a
CAS, cu ideea ca trebuie luate masuri de stimulare a economiei si
ca ele vor produce automat suficiente venituri la buget incat sa nu
afecteze tinta de deficit bugetar convenita cu FMI. Guvernul s-a
angajat sa reduca anul acesta deficitul la 4,4% din PIB – ceea ce
nu e putin, daca ne uitam ca anul trecut s-a incheiat cu un deficit
de 6,5%, iar daca se adauga la raportare si arieratele, asa cum va
trebui sa faca Romania din acest an, atunci cifra reala ar fi in
jur de 8% sau mai mult.
Tot Ionut Dumitru, care este si presedintele Consiliului Fiscal,
aprecia recent ca, atata vreme cat economia abia s-a stabilizat, o
reducere a CAS ca masura de stimulare nu se poate face decat daca
PIB ar creste in acest an peste estimarea oficiala de 1,5% a FMI,
insusita de Guvern. Altminteri, orice scadere de taxe ar trebui
automat compensata printr-o majorare in alta parte ori printr-o
alta sursa de venituri pe masura la buget, ca sa nu se
contabilizeze la capitolul riscuri.
El a amintit ca veniturile bugetare au crescut in primele doua
luni cu 9,8% comparativ cu perioada similara a anului trecut, iar
investitiile straine directe au atins un plafon de 267 milioane
euro, fata de 140 milioane euro in lunile ianuarie si februarie
2010. “Putem privi cu optimism la iesirea tehnica din recesiune la
sfarsitul primului trimestru, ca un prim pas spre cresterea
economica”, a spus Boc. Presedintele Consiliului Fiscal, Ionut
Dumitru, a declarat, saptamana trecuta, ca Romania nu a iesit inca
din recesiune, iar tendinta pozitiva din ultimul trimestru al
anului trecut trebuie sa fie confirmata de datele ulteriore,
nefiind sigur daca revenirea economica a inceput.
“Vreau sa o spunem iarasi direct si verde in fata: va mai trece
un interval de timp de la iesirea din recesiune pana cand romanii
vor resimti cu adevarat si in buzunare lucrurile pozitive din
economie. Daca scenariile pe care FMI si CE le au impreuna cu
specialistii nostri, si anume ca Romania va avea o crestere intre
1,5 si 2%, in 2011, si 4-4,5% in 2012, incepand cu partea a doua a
acestui an, cu sfarsitul anului si mai ales cu anul viitor romanii
vor resimti si in nivelul de trai lucruri mai bune, in raport cu
evolutia economiei”, a spus Boc luni seara la TVR. Potrivit
scenariului de baza al FMI, economia Romaniei va creste cu 1,5% in
acest an si cu 4,4% in 2012, iar deficitul de cont curent se va
situa la 5% din PIB si, respectiv, 5,1% din PIB.
Adrian Vasilescu, consilierul guvernatorului BNR, critica de
curand confuzia de termeni intre criza si recesiune, indemnand
opinia publica sa nu astepte nicio minune de la data de 1 aprilie,
considerata a aduce sfarsitul recesiunii, ori de la data de 12 mai,
cand Statistica va comunica verdictul privind PIB pe primul
trimestru. Ba mai mult, acelasi Vasilescu spunea ca poate nici la
anul nu iesim din criza, afirmatia cu care l-a citat presa fiind
“Dumnezeu stie cand o sa iesim din criza”.
Daca ar fi sa fim rigurosi cu definitia cea mai vehiculata a
relansarii dupa recesiune – doua trimestre de crestere consecutiva
fata de trimestrele corespunzatoare din anul anterior -, atunci
ne-ar mai trebui probabil inca trei luni ca sa iesim din recesiune.
Premierul Emil Boc ar gresi deci cand spune ca in martie vom fi
iesit din recesiune, luand ca baza doar cresterile fata de
trimestrele precedente. Dupa datele INS, economia a crescut in
ultimul trimestru din 2010 cu 0,1% fata de trimestrul precedent,
dar fata de perioada corespunzatoare din 2009 a scazut cu 0,6%.
Asadar, chiar daca in perioada ianuarie-martie PIB va fi crescut
fata de ianuarie-martie 2010, ar mai fi nevoie de inca un trimestru
pentru iesirea din recesiune.
Dar aceasta definitie tehnica nu e unanim acceptata, din cauza
situatiilor cand activitatea economica e constant slaba, chiar daca
PIB scade doar intermitent, dar si din cauza faptului ca evolutia
PIB ca singura masura produce strutocamile precum cele definite
acum de economistii FMI drept “jobless recovery” (relansare
neinsotita de crearea de locuri de munca, adica venita exclusiv din
cresterea profiturilor companiilor) sau “creditless recovery” (cand
bancile sunt substituite de stat ca factor de stimulare a
economiei, care creste din majorari de stocuri, din jocul
valutelor, din tiparnita bancii centrale si din “grasimea” firmelor
privilegiate de globalizare). In SUA, de pilda, recesiunea e
definita de Oficiul National de Cercetare Economica drept un declin
semnificativ al activitatii economice timp de mai multe luni, care
se reflecta in PIB real, venitul real, somaj, productie industriala
si comert; neexistand deci norma celor doua trimestre de scadere,
lipseste si norma relansarii definita dupa alte doua trimestre de
crestere.
O masura propusa de alti economisti este somajul, recesiunea
fiind identificata atunci cand rata somajului creste cu mai mult de
1,5% in decurs de 12 luni. La noi insa, migratia fortei de munca si
economia subterana au alterat constant statistica, dupa cum se vede
si din ultimele date ale Comisiei Nationale de Prognoza, din
aceasta luna, care indica o rata a somajului inregistrat de 4,4% in
2008, 7,8% in 2009, 6,9% in 2010 si 6,8% pentru 2011. Relevant e
insa in datele CNP faptul ca institutia nu indrazneste sa prevada o
scadere cu mai mult de 0,1% a ratei somajului in acest an, ceea ce
inseamna ca de la 4,6 milioane de persoane ocupate pe piata muncii
la sfarsitul lui 2010 s-ar ajunge doar la 4,623 milioane la
sfarsitul acestui an, pentru ca in 2012 numarul celor cu loc de
munca sa fie de 4,669 milioane.
O definitie mai bine intemeiata economic a recesiunii este cea
bazata pe diferenta dintre PIB real si PIB potential; in graficele
BNR, aceasta diferenta apare ca o prapastie al carei fund se
gaseste undeva la sfarsitul lui 2010, cu o deviatie fata de PIB
potential de peste 6%, pentru ca iesirea la lumina sa se faca
treptat si incet, spre mai putin de 3% la sfarsitul lui 2012, dar
tot fara a se ajunge la liman (iar graficele actuale ale BNR acolo
se termina). Cu aceasta ne putem intoarce cu mai putina emotie la
spusele lui Adrian Vasilescu despre criza si recesiune.
Ce relevanta are deci afirmatia premierului Emil Boc despre
iesirea din recesiune la sfarsitul lui martie? Ea marcheaza o
premiera: faptul obiectiv ca pentru prima oara din 2008 incoace, o
estimare facuta de un oficial se indeplineste, fie ea si
referitoare la faptul ca economia a crescut in loc sa scada. Iar
acesta e un fapt care trebuie luat ca atare, nici mai mult, nici
mai putin decat este. Cine vrea poate sa interpreteze totul in
cheie politica si fie sa ridice in slavi autoritatile, fie sa le
ironizeze, jucandu-se de-a desfacutul sampaniei de 31 martie. Cine
are chef poate sa mearga chiar mai departe, interpretand drept
criza nu doar situatia (finita si masurabila economic) care
premerge si subzista recesiunii, ci tot ce ne-nconjoara din 1989
sau din 1945 incoace, cu concluzia-cliseu ca Romania e intr-o criza
perpetua de unde, dupa caz, ne poate scoate opozitia, un guvern
strain, o revolutie sau poate nimeni, niciodata. Dar ar fi, vorba
lui Ponta intr-un cu totul alt context, “mai mult decat o greseala
– o prostie”.
“Romanul care are un loc de munca, are educatie, intelege
fenomenul, stie ca trebuie sa aiba o anumita prudenta, acest roman
mediu va avea o perceptie psihologica de mai bine in cursul acestui
an”, a declarat pentru gandul Mihai Tanasescu. “Odata cu revenirea
la cresterea economica, crearea de noi locuri de munca,
imbunatatirea asteptata a procesului de creditare, acestea vor
conduce la cresterea consumului intern, ceea ce va aduce in acest
an o perceptie psihologica de mai bine. Dar numai daca reformele
vor fi continuate”, a comentat Tanasescu, adaugand ca nu se pot
face predictii in legatura cu ce se va intampla.