BusinessMagazin

Tag: Pe

  • Botezul pe piata

    Lansat in America in 1976 de Manny Mashouf, fondatorul si actualul presedinte al companiei, brandul de imbracaminte si accesorii pentru femei, BEBE Woman, isi face botezul incepand cu anul viitor si pe piata din Romania. Primul magazin, cu o suprafata de aproape 300 de metri patrati, va fi inaugurat in noul centru comercial AFI Cotroceni Park, situat in apropiere de bulevardul Timisoara din capitala, care urmeaza a fi finalizat in 2009 si reprezinta o investitie de 300 de milioane de euro. Numeroase vedete si-au legat de-a lungul timpului numele de BEBE Woman, printre acestea numarandu-se Paris Hilton, Shakira, Jennifer Lopez, Eva Longoria, Britney Spears, Alicia Keys. Reteaua BEBE Woman, care are peste 304 magazine in intreaga lume ce genereaza venituri anuale de 650 de milioane de dolari, urmeaza sa fie extinsa in Romania printr-un contract de franciza. In noul centru comercial, BEBE Woman va intra in competitie cu branduri deja cunoscute pe piata din Romania, precum Marks & Spencer, House of Art, Kenvelo, Tosca Blu sau Naf Naf.

  • Dar pe alb nu aveti?

    Suna ca o poveste, dar e adevarata. Comertul cu fluturi a prins aripi in ultimii 10 ani pe continentul american, acolo unde astazi zeci de companii similare cu Amazing Butterflies vand creaturile inaripate pentru evenimente precum nunti, botezuri, ba chiar si inmormantari sau evenimente organizate de companii de talie mare precum Nickelodeon. Din Statele Unite, ideea a zburat rapid si inspre Europa si, de doi ani, de la lansarea Butterfly Trading, primii fluturi isi iau zborul si pe la evenimentele autohtone.

    Afacere “sensibila”
    Irina Predescu, fondatoarea primei companii romanesti care vinde fluturi vii pentru eliberarea lor la diverse evenimente, spune ca ideea ia venit intamplator, atunci cand o prietena
    ia trimis un filmulet pe internet, in care aparea o astfel de eliberare de fluturi la o nunta. “Initial ideea mi sa parut draguta si am inceput sa ma interesez, pentru mine, daca exista asemenea servicii pe piata din Romania. Cand am descoperit ca subiectul era cu desavarsire necunoscut la noi, miam zis ca pot sa incep sa ma ocup eu de asta. Am avut norocul in momentul respectiv ca Asociatia Mondiala a Crescatorilor de Fluturi organiza cursuri pentru cei care voiau sa faca asa ceva. Cursurile online erau deschise pentru a initia noi piete, asta pentru ca in America piata este saturata, astfel incat crescatorii americani au inceput sa exporte knowhow, pentru a deschide si alte piete.” Deocamdata Predescu este singura romanca certificata pentru cresterea si eliberarea fluturilor si spune ca fara aceste cunostinte un asemenea startup ar fi imposibil. “Atat cresterea, dar si eliberarea fluturilor sunt destul de complicate. Cresterea e foarte dificila in functie de specie, fiindca sunt foarte fragili, iau foarte multe boli.”
    Urmatorul pas a fost sa lanseze siteul si, evident, sa faca rost de fluturi. In acel moment, resedinta sa din Bucuresti sa transformat intro problema, cresterea fluturilor intrun apartament fiind aproape imposibila. Ajutata de serviciile de overnight delivery, sa orientat la primele comenzi catre fluturii vii. “La inceput am cumparat din Marea Britanie. Nu vroiam sa cumpar nimic care este peste ocean: e un timp prea lung pentru a transporta material viu, cu risc foarte mare de imbolnavire.” A avut surpriza sa descopere ca astfel costurile i se dublau: nu o costau fluturii in sine cat o costa transportul lor. In acel moment a intrat in scena hazardul, sub forma unui telefon neasteptat. Din partea unuia dintre extrem de rarii crescatori de fluturi din Romania. “Ma sunat din senin si sa prezentat simplu: ‘Stiti, eu cresc fluturi!’. Mam pomenit exclamand: ‘Grozav!’. Ce mai puteam cere altceva?” Colaborarea cu informaticianul din Baia Mare, pentru care cresterea fluturilor este o pasiune, dureaza deja de un an si jumatate, de cand cei doi lucreaza la gama de “produse”. “Acum am cinci specii in oferta, iar pentru anul urmator pregatesc inca doua, pe care le voi avea in mod constant. Iar din vara aceasta voi oferi si ‘coada randunicii’, echivalentul romanesc al flutureluimonarh din America, mai mare decat media, foarte colorat si cu un zbor dantelat.”

    Alb sau… alb
    “Cei mai cautati fluturi in afara sunt de altfel acestia: fluturii de mari dimensiuni, puternic colorati.” Insa, cum avea sa descopere in curand Predescu, romanilor le place albul. “Am inceput cu trei specii, dintre cele mai cautate in Europa, si am avut o mare surpriza sa vad ca toata lumea imi cerea fluturi albi. Mici, mari, cu pete, fara pete, albi sa fie! In momentul respectiv eu pur si simplu nu aveam de unde sa fac rost de asa ceva, unde mai pui ca fluturii albi sunt foarte greu de crescut.” Insa anul acesta a prinso cu temele facute si cu doua specii de fluturi albi gata sasi ia zborul inspre toate cele patru puncte cardinale. Anul trecut a avut 15 comenzi, iar pentru anul acesta, pana in luna iulie are deja 30. Comenzile trebuie plasate cu cel putin 45 de zile inainte de eveniment, iar numarul minim de fluturi care poate fi comandat este de 50, la un pret de 1.250 de lei pana la 500 la un pret de 4.350 lei. In pret e inclusa si expertiza Irinei Predescu, care onoreaza evenimentul respectiv ca maestru de ceremonii responsabil cu eliberarea inaripatelor. “Sunt cateva secrete ale crescatorilor care infrumuseteaza momentul. In functie de ce mi se cere, un fluture poate sa stea si la poze. Iar daca ii hranesti cu polen sau fructe dulci inainte de eliberare, sunt mai veseli.” Cum arata un fluture vesel? “Zboara mai mult si mai dantelat, se intoarce la locul in care lai hranit. Fluturii mai au un secret: o atractie irezistibila fata de culorile deschise. Daca este vorba despre o nunta, mireasa va avea o surpriza, deoarece se vor indrepta mereu catre ea.”

    Cea mai mare dificultate cu care
    sa confruntat pana acum a fost sa isi faca serviciile cunoscute publicului autohton, neobisnuit cu fluturii si cu potentialul lor festiv. “In vest, piata are deja o deschidere, oamenii stiu despre ce este vorba si exista cerere. Pe un asemenea teren prielnic e normal ca anumite companii, ca Amazing Butterflies, sa aiba cifre de afaceri ce depasesc un milion de dolari”, spune fondatoarea Butterfly Trading. “Pot sa spun ca anul acesta eu am inceput sa formez piata, pentru ca ea nu exista inainte. La noi oamenii nu au mai auzit de asa ceva si atunci nu are de unde sa existe cerere.” Aceasta e cea mai grea parte a muncii sale de pana acum, insa Predescu se bucura totusi de libertatea si spatiul de miscare pe care il are ca un antreprenor unic pe o anumita piata. “Deocamdata nu mai exista altcineva care sa stie sa faca acest lucru, sa fie certificat pentru o asemenea afacere. In plus, crescatorii de fluturi sunt extrem de greu de gasit, aceasta nefiind o meserie in sine. Insa recunosc ca de anul viitor ma astept si la competitie, ceea ce este totusi un lucru cat se poate de benific, macar pentru ca astfel vor fi de doua ori mai multe eforturi pentru deschiderea acestei piete.”

    Investitii inaripate

    Pentru lansarea afacerii, investitiile au fost minimale. A fost si unul dintre motivele pentru care Predescu a ales acest business. Aici sar incadra cei 70 de dolari platiti pentru cursurile Asociatiei Mondiale a Crescatorilor de Fluturi, cei 250 de lei investiti in optimizarea siteului pentru a aparea in primele rezultate ale cautarilor si, o prima investitie mai serioasa, achizitionarea de mostre de la furnizori, care au costato in jur de 500 de dolari.

  • O camasa pe masura

    O cunostinta care s-a angajat recent in pozitia de Sales Manager la o firma de captuseli a starnit rasul si o serie interminabila de poante din partea prietenilor sai, obisnuiti cu joburi bine platite in sectoare precum imobiliarele sau advertising-ul: mai exista firme de captuseli? Ce captusiti voi acolo? Cui mai folosesc captuselile? Ati fi surprinsi sa aflati ca in spatele unei prezentari pompoase de moda sau al pieselor unicat din paradele haute-couture se afla putin-pretuita si cvasi-necunoscuta fibra textila, pe care nimeni nu o pomeneste niciodata, dar care poate spune o poveste mai interesanta decat o intreaga colectie semnata Galiano.
    Si totusi, povestile fibrelor textile sunt la fel de bine pazite precum secretul Graalului, atat din motive de competitie, precum si din motive de unicitate. Sa mergi pe urmele microfibrelor este un drum foarte anevoios; e ca si cum ai incerca sa dezvalui un univers intreg de furnizori secreti care sustin ca niste piloni o industrie de sute de milioane de euro anual ? industria luxului.
    In Romania anului 2000, cand lohnul inca mai facea furori printre textilistii locali, s-au tesut si aici numeroase povesti despre fibra textila. Pe atunci se tot infiintau si prosperau nu numai fabricile de confectii ca atare, ci si o flora de companii din sectoare auxiliare industriei textile, cum ar fi captuselile, pasmanteria s.a.m.d. Acum, cand sistemul de lohn inca mai merge, dar scartaie din incheieturi, au mai ramas, prin colturi precum Apaca, Focsani sau Braila, cateva fabricile traditionale care croiesc costume pentru Hugo Boss sau Armani, si, impreuna cu ei, cativa producatori de captuseli. Poate ca nu este “job of the month” si nici cea mai trendy ocupatie pe care si-o putea gasi cunostinta mea, dar va garantez ca uitam cu desavarsire, in goana dupa ce mai e la moda, ca poate nu haina il face pe om, ci… captuseala.
    Italia, de exemplu, desi adaposteste cateva Mecca ale modei, precum Milano sau Roma si fashionistas din toata lumea vin in pelerinaj sa se purifice precum hindusii la Gange, orice consumator de moda se uita mai intai la material. Este adevarat ca exista acolo un ciorchine de designeri pe Via dei Condotti si chiar magazine cu ultimele noutati in materie de haine bisericesti, cu vitrine la care se zgaiesc in mod egal preoti si calugarite de la manastirile din apropiere. In celalalt colt al Romei, insa, dincolo de Via Aurelia Antica, inspre iesirea vestica a orasului, exista insa si micile magazine de camasi si costume, tipic italienesti, care respira stil si diversitate. Intr-un astfel de boutique mi-a aratat o prietena cat pret pun italienii nu pe design, nu pe croiala, nu pe tendinta, ci pe tesatura din care ia nastere o camasa, fie ea de serie ori su misura. Pe o tejghea de croitor mi-a insirat trei cataloage groase cu zeci de mostre de tesaturi, in diverse culori, cu diverse imprimeuri si cu cateva alte zeci de texturi separate, pentru gulere si mansete. Pentru ea, intreg atelierul de camasi gravita in jurul tesaturilor respective si nu a vrut sa dezvaluie nici in ruptul capului de unde provin sau care este pretul lor. In fine, bomba abia acum urmeaza: o camasa su misura (conceptul “pe comanda” inca prinde bine la italieni si nu antreneaza preturi exorbitante) costa la italieni intre 30 si 60 de euro, dar 60 de euro ajungi sa platesti doar daca iti doresti “un guler cu nasturi englezesti” sau o tesatura cu insertii de matase. La noi, daca bantui prin orice mall sau centru comercial, toate aceste firme sonore cu “otti” “alieri” sau “ssini” in coada, cu actionari 100% romani, dar cu terminatii italienesti in denumire, iti vand camasa cu 100 de euro si cu mult, mult tupeu. Nu e facuta pe masura potrivita, balenele nu sunt suficient de tari, te strange la gat si iti vine larga pe corp – “camasa-parasuta” nu are nimic special in afara de o chirie substantiala in spate. Ca sa nu mai vorbim despre cat de norocos te poti considera ca barbat daca gasesti vreun “slim fit” ratacit pe rafturi.
    In incheiere, poate ca nu v-am convins sa mergeti la Roma pentru o-camasa-opera-de-arta, dar va invit macar sa va uitati atent cand probati ceva data viitoare la mall si sa nu uitati sa puneti pret pe tesatura, pe nasturi, pe guler si sa nu mai radeti in veci de firmele de captuseli.

  • Pe panta profiturilor 4×4: Audi Q7

    Ne-am gandit, in prima faza, la cei mai buni constructori premium de 4×4, caracteristica obligatorie pentru un SUV si astfel am redus optiunile la doua sau trei nume, cu Porsche, Subaru si Audi printre favoriti. Am preferat, pentru moment, Audi Q7. Dar iarna este lunga…

    Ai SUV, ai parte
    Pe langa argumentele legate de infrastructurile din Bucegi si cele din Alpii elvetieni (in statiunea Wengen poti ajunge doar cu trenul, pentru ca accesul cu masina este strict interzis, asa cum ar fi normal sa se intample si la noi) am luat in calcul si alte considerente: modelul Q7 este unul dintre cele mai bine vandute SUV-uri (Sport Utility Vehicle) premium din Romania, dar si principalul responsabil pentru cota de piata castigata in ultimii doi ani de Audi in eterna lupta cu principalii sai rivali teutoni.
    Lansat oficial in 2005, primul SUV din istoria constructorului din Ingolstadt a fost, inca de la inceput, o masina premiata de fiecare piata unde nemtii si-au co?mer?cializat modelul. In lume au fost vandute mai mult de 53.000 de unitati, iar in Romania, importatorul oficial al marcii Audi, Porsche Romania, a livrat deja 900 de uni?tati de la lansarea oficiala din aprilie 2006.
    Q7 a fost conceput cu scopul declarat de a taia o felie din clasa din ce in ce mai importanta de SUV-uri premium, segment unde rivalii de la Mercedes si BMW faceau cartile inainte de 2005, cu modelele M si X5. De fapt, la masa de joc a SUV-urilor premim stateau doar trei sau patru jucatori importanti, daca ii includem aici si pe suedezii de la Volvo, cu modelul XC 90, pe britanicul Range Rover si pe sportivul Cayenne de la Porsche. Insa Q7 a reusit sa “fure” din vanzarile fiecarui constructor rival chiar de la debut: in Romania au fost vandute 150 de masini doar pe baza fotografiilor inainte de “parcarea” masinii in showroom. Numai cererea accelerata de SUV-uri la nivel mondial a reusit sa pastreze un echilibru in cifrele de vanzari ale celor patru constructori rivali. Intre timp, tocmai aceasta cerere crescanda a condus si la desenarea altor modele, ca VW Touareg, BMW X3 sau ML si GL de la Mercedes, alimentand rapid apetitul pentru modele premium din acest segment.
    Audi Q7 a intrat rapid nu numai peste clientii concurentei, dar a furat si din premiile si distinctiile presei de specialitate. Chiar de la lansarea din 2005, Q7 a obtinut “Volanul de Aur”, un premiu deosebit de important ce se acorda de mai bine de treizeci de ani (din 1975) celei mai bune masini lansate in anul respectiv.

    Premii transformate in cifre
    Succesele au continuat in 2006 si 2007 si, pe fiecare piata unde a patruns, masina a fost deosebit de apreciata, chiar si intre modelele Audi.
    In Romania, revista ProMotor i-a acordat doua distinctii, atat de “Cel mai bun SUV”, cat si de “Cea mai buna masina”, iar nemtii de la “Auto Bild” i-au acordat si ei tot doua premii, pentru cel mai bun design din clasa de SUV, si pentru “Cea mai buna tractiune integrala”, ambele in 2006. Tot in urma cu un an, la Milano, Q7 a fost desemnat “Cel mai frumos automobil din lume” la categoria sa, iar distinctiile pot continua.
    La capitolul vanzari, unde onorurile se transforma in cifre, iar “premiile” devin cu adevarat importante pentru constructori, SUV-ul de la Audi functioneaza tot la capacitate maxima. Inginerii din Ingolstadt il considera deja pe Q7, dupa numai doi ani de existenta, unul dintre cele mai inspirate modele din istoria marcii, iar asteptarile lor privind vanzarile modelului au fost cu mult depasite: peste 53.000 de unitati au fost deja vandute, piata romaneasca contribuind la aceasta suma cu mai mult de 320 de masini livrate.
    Si ne intoarcem iarasi la premii, deoarece urmatorul set de lauri a fost acordat, de aceeasi presa de specialitate, tocmai pentru volumul impresionant de vanzari al Q7. Specialistii marcii germane considera ca primul lor SUV ar putea “tracta” numele Audi spre primele locuri in ceea ce priveste vanzarile de automobile premium la nivel mondial. In 2006, Audi a vandut peste 900.000 de masini, cu aproape 10% mai mult decat in anul precedent, iar trendul actual este intr-o continua crestere. Noua versiune de motorizare lansata, V8-ul TDI, se vrea “purtatorul drapelului” Q7 in 2008, an in care si impor?tatorul oficial al modelului la noi in tara, Porsche Roma?nia, spera sa-si depaseasca tinta celor 500 de unitati vandute in 2007.

    In colturile opuse ale ringului se afla insusi nventatorul conceptului de SUV, clasa M de la Mercedes, cu toate facelift-urile si noile modele lansate pana acum de inginerii din Stuttgart (ML sau chiar GL); lordul britanic, “Sir” Range Rover; marele bavarez X5; si “musculosul” Porsche Cayenne, cel mai puternic SUV al momentului. Pentru clientii acestui segment, se anunta o lupta pe cinste. Fight!!

  • Noi l-am facut, noi il desfiintam

    Tudor a protestat astfel fata de afirmatiile xenofobe la adresa romanilor ale Alessandrei Mussolini, nepoata fostului dictator si colega de grup cu europarlamentarii PRM. Ca urmare a retragerii PRM, grupul de extrema-dreapta din PE s-a dizolvat de la sine.

  • Cu laptopul pe Everest

    Seria ToughBook, produsa de Panasonic, a deservit echipei lui Trumbell in expeditia pe Everest, cel mai inalt varf de munte din lume. In acelasi timp, indianul Bhavik Gandhi (fondator al unui fond de investitii si atlet international) a avut la indemana un ToughBook atunci cand a traversat cu barca Oceanul Atlantic, din Spania pana in Antigua.
    Dincolo de aceste doua exemple, laptopurile extrem de rezistente de la Panasonic pot fi folosite si de catre oameni de afaceri, care au nevoie poate sa lucreze la computer chiar si atunci cand ploua. Sau atunci cand, in vacanta fiind, trebuie sa trimita un e-mail sau sa verifice vreun raport de la 20 de m adancime, in timp ce admira coralii.
    Secretul rezistentei laptopurilor Toughbook este aliajul de magneziu din care este facuta carcasa, aliaj ce ofera o rezistenta de 20 de ori mai mare decat plasticul din carcasele laptopurilor obisnuite. Aceste laptopuri sunt destinate in special pentru mediul outdoor, fiind foarte rezistente la soc si intemperii. Testele arata ca aceste gadget-uri pot functiona atat la temperaturi foarte inalte (60 de grade celsius), cat si la cele foarte scazute (minus 20 de grade celsius), asta insemnand ca pot fi utilizate la orice altitudine sau in orice regiune de pe glob.
    Totodata, gama ToughBook poate fi utilizata si in automobile de teren sau vehicule utilitare de mari dimensiuni, pentru ca rezista la vibratii puternice, iar daca sunt scapate de la altitudine mare sau calcate de automobile, compania garanteaza ca laptopurile din aceasta serie vor continua sa functioneze. Un pic mai sifonate, dar totusi in stare buna de functionare.

    Comand(-)o special
    Laptopurile “de razboi” sunt disponibile in diverse configuratii, cu diferite capacitati de rezistenta, iar clientul are ultimul cuvant cand vine vorba de specificatii tehnice, acestea putand fi personalizate in functie de scopul achizitionarii si utilizarii lor. Spre exemplu, lucratorii care poarta manusi de protectie pot cere un touchscreen in locul unei tastaturi.
    Fiind niste laptopuri speciale, diferite de cele disponibile in magazinele de electronice si IT, si procesul de achizitionare este pe masura. Nu se adreseaza persoanelor individuale, ci mai degraba organizatiilor, si pot fi cumparate numai pe baza de comanda speciala. Pretul minim al unui astfel de laptop se situeaza, in functie de model si de configuratie, intre 2.150 de euro si 3.470 de euro. Pe piata mondiala a laptopurilor ranforsate, Panasonic detine o cota de piata de 75%, iar clientii vizati sunt companiile din industria de constructii, de telecomunicatii, de energie sau domeniul medical.

    Ranforsate “de razboi”
    Uitati deci tot ce stiati pana acum despre laptopurile subtiri si ultrausoare, care sa ofere mobilitate oamenilor de afaceri aflati in permanenta miscare. Laptopurile Toughbook sunt pregatite pentru orice conditii, fiind disponibile in trei variante, in functie de rezistenta lor.

    1. Business-rugged
    Produsele din aceasta categorie sunt potrivite pentru oamenii de afaceri care calatoresc foarte mult si care au nevoie de un laptop pe care il pot lua oriunde, chiar daca asta inseamna utilizarea laptopului in apa, in nisip sau la temperaturi extreme. Modelele “business-rugged” au o greutate redusa (pana la 1,2 kg, inclusiv acumulatorul), iar durata de autonomie a bateriei este de pana la 11 ore.

    2. Semi-rugged
    Din aceasta face parte modelul CF-74, care este dotat cu un procesor Intel Pentium M si are o memorie RAM de 512 MB in versiunea de baza, propusa de Panasonic, dar poate fi extinsa la cerere. Pentru ca se afla in spatele unei carcase construite din aliaj de magneziu, hard-disk-ul de 60 GB este rezistent la caderi repetate de la o inaltime de jumatate de metru. Acest model este si waterproof. Tastatura si touchpad-ul pentru maus, rezistente la umezeala, impreuna cu etansarile din cauciuc, impiedica apa sau alte lichide sa patrunda in interiorul echipamentului.

    3. Fully-rugged
    Sunt cele mai rezistente laptopuri, fiind categoria de varf din seria Toughbook. Supranumite si “laptopuri de razboi”, modelele din aceasta categorie au o duritate ridicata si rezista la umezeala, praf, socuri sau vibratii puternice. Acestea ofera utilizatorului posibilitatea integrarii unor optiuni precum modulul HSDPA sau modulul GPS, fiind foarte potrivite pentru utilizarea in aplicatii militare, politie, productie industriala, telecomunicatii, comert, utilitati sau servicii. Potrivit datelor furnizate de companie, armata americana detine, numai pentru trupele din Irak, zeci de mii de laptopuri din aceasta categorie.

  • Pe fast for(d)ward

    Un tip cu un Ford opreste la semafor. Deodata se aude o frana brusca, scartait de roti si un automobil Daewoo il loveste din spate. Soferul Ford-ului, destul de putin zdruncinat, citeste pe display-ul computerului de bord: “New hardware found. Do you want to install it?”.
    In ciuda faptului ca am adaptat bancul de mai sus la o stire “hot”, Ford chiar a raspuns cu “Yes, I do” si a dat lovitura pe piata auto din Romania. Americanii au cumparat fabrica Daewoo de la Craiova pentru suma de 57 de milioane de euro – pe care au dat prea putin, dupa cum au apreciat repede specialistii.
    Suma oferita de cei de la Ford este judecata si prin prisma unei alte tranzactii incheiate intre General Motors si fabrica FSO din Polonia, care a primit in schimbul unui pachet de actiuni de 40% suma de 254 de milioane de dolari. Ford a preluat 72,4% din actiunile uzinei craiovene, iar productia de automobile va incepe la sfarsitul anului 2008. Pana atunci, Ford va mai aloca fonduri de 675 de milioane de euro pentru a moderniza fabrica. Cum justifica pretul cei de la Ford Europe? John Fleming, director executiv al Ford Europe, sustine ca pretul a fost unul corect daca se iau in calcul costurile pe care le-ar implica o constructie de la zero.
    Pana in 2012 Ford se asteapta sa cheltuiasca aproximativ un miliard de euro pe an pentru a sustine operatiunile fabricii, iar Fleming sustine ca 90 de procente din productie va fi exportata. “Vom produce 300.000 de masini mici si 300.000 de motoare pe an in aceasta fabrica. Nu pot sa dau detalii despre ce modele de automobile este vorba, dar nu vom folosi fabrica pentru a produce masini foarte ieftine.” Investitia intr-o fabrica din Europa este prima din 1986, cand cei de la Ford au construit o fabrica in Spania.

  • Un business ca pe roate

    Cele mai noi tendinte in office design propun depasirea oricaror limite, fie ele chiar si de viteza. Asta pentru ca biroul viitorului incalca regulile traditionale de design si se muta pe roti, putandu-se astfel “deplasa” singur de la o intalnire de business la alta.
    Ideea intalnirilor de afaceri in viteza i-a venit unui inginer britanic – Edd China, care, acum aproape un an, a intrat in Cartea Recordurilor prin intermediul acestei inventii de-a dreptul ingenioase si totodata utile. Dupa ce a devenit cunoscut aproape in toata lumea pentru canapelele sale mobile care pot “circula” cu o viteza ametitoare de aproape 150 de kilometri pe ora, China a conceput un birou mobil pe roti, desemnat ca fiind cel mai rapid din lume.

    Claxonul de langa monitor
    Si nu este vorba doar despre un simplu birou, ci despre un adevarat “office” de manager, comparabil cu cele ale directorilor de la ultimele etaje dintr-o cladire de birouri. In afara de mobila propriu-zisa, care consta in biroul in sine si un scaun din piele, au fost adaugate un computer si un telefon fix functionale, cateva plante in ghiveci si un water cooler, asa incat managerul care “sofeaza” biroul sa fie in permanenta hidratat. Si cu toate ca la o prima vedere aceste detalii compun o imagine spectaculoasa, piesa de rezistenta a biroului pe roti este de fapt alta: vine echipat cu o “sala de conferinte”, unde se pot intalni cel mult trei manageri pentru a discuta probleme importante de business.
    In ceea ce priveste elementul de mobilitate, partea surprinzatoare este tocmai modul prin care poate fi condus biroul lui China. Undeva langa monitorul cu cristale lichide al computerului se afla o servieta similara cu cele ale oamenilor de afaceri de unde se porneste motorul biroului pe roti si tot acolo troneaza claxonul in forma de mouse pad. Si, avand in vedere ca nu exista volan, asa cum se intampla in cazul automobilelor, manevrarea acestei inventii se face prin intermediul tastaturii.
    Cel mai rapid birou mobil din lume are un motor Rover 100 si costa 85.700 de dolari (putin peste 63.000 de euro). Lui Edd China i-a trebuit doua luni pentru a construi aceasta inventie, avand avantajul ca este absolvent al facultatii London South Bank University, cu specializare in design de produse. De altfel, canapeaua si biroul pe roti nu sunt singurele sale inventii. Se pare ca inginerul britanic s-a specializat inca din anii ’90 in creatiile sale constand in diferite obiecte de mobilier pe roti, de la paturi sau bai mobile si pana la carucioare de cumparaturi dotate cu motor. Si nu este prima oara cand intra in Cartea Recordurilor, anul 1998 marcand desemnarea canapelei ca fiind cea mai rapida din lume.
    “Sunt incantat ca aceste vehicule neobisnuite reusesc sa atraga atentia celor din jur. Cand parchez, multi oameni cred ca este vorba doar despre simple obiecte de mobilier si ca, probabil, cineva isi muta biroul in alta cladire”, spunea China pentru publicatia The Sun. “Dar atunci cand apar eu, ma asez pe scaun si incep sa conduc, toata lumea din jur ramane cu gura cascata.”

    Trageti pe dreapta!
    Probabil cea mai neobisnuita intamplare cu biroul pe roti ar fi, dupa spusele lui China, momentul in care a condus aceasta creatie pana la Cannes. Mai tot drumul, povesteste el, a fost oprit pe dreapta de politia franceza, iar un echipaj chiar i-a cerut sa mearga la sectie. “Cand am ajuns acolo, toti voiau de fapt sa faca poze cu ciudatul si excentricul britanic, care conduce un birou, si nu sa-mi dea vreo amenda”, isi aminteste el. Asta explica poate pasiunea sa pentru condus diferite obiecte de mobilier. Si se pare ca inginerul nu are de gand sa se opreasca aici. Deja si-a trasat in minte planul pentru urmatorul vehicul neobisnuit. Edd China vrea sa creeze o bucatarie complet functionala pe roti. Viitoarea inventie va avea frigider, aragaz si toate celelalte electrocasnice destinate bucatariei, plus ustensilele necesare gatitului. Asa incat, nu va mai ramane decat sa gaseasca si un bucatar dispus sa conduca bucataria in timp ce gateste cele mai delicioase mancaruri. Gura lumii spune insa ca poate ar fi mai simplu sa cumpere o masina de teren si sa-i umple portbagajul cu caviar, fructe de mare si filet mignon.

  • Hi-tech pe bani

    Avem case hi-tech, birouri hi-tech, per total, viata hi-tech. Aceste lucruri au devenit tehnologizate din momentul in care am realizat ca nu se (mai) poate trai fara telefon mobil, laptop sau PDA. Astfel ca, in foarte multe cazuri, gadget-urile devin indispensabile pentru multi dintre managerii din companiile romanesti. Iar companiile care le produc se orienteaza tot mai mult catre acest segment de consumatori, care au nevoie de functii specifice la telefonul mobil si vor tot felul de “jucarii” tehnologice care sa ii ajute in afacerile pe care le conduc.
    Dar cu cate cifre se trec aceste gadget-uri in bugetul firmei sau in cel personal? Alexandru Costin, general manager al Adobe Systems Romania, este pasionat de tot ceea ce inseamna tehnologie. Iar daca tehnologia este integrata in produse care mai au si functia de entertainment, cu atat mai bine. “Pe gadget-urile pe care le am in momentul de fata am cheltuit aproximativ 5.000 de euro. Mi se pare o suma mica, avand in vedere cat de pasionat sunt de jucariile acestea”, spune el. In schimb, masina pe care o detine, un Mercedes S-Class, a costat 110.000 de euro. “O incadrez tot in categoria ‘gadget-uri’ pentru ca este ‘mobila’ si e plina de tehnologie, inclusiv Bluetooth, 2 radare, hard disk, camera video, camera cu infrarosu, mouse, 2 LCD-uri, card readere, iPod adaptor, 150 de motorase pentru confort, un motor mare pentru mers de la A la B etc.”, spune Costin.
    La polul opus, Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution, incearca sa utilizeze cat mai putine gadget-uri, iar acestea sunt decat cele de care are nevoie “pe drum”. “Gadget-urile mele se rezuma la un power-notebook Dell Latitude seria 8000 si un telefon mobil Sony Ericsson P990, care include functii de push-email, Internet mobil si PDA, avand in acelasi timp si camera foto digitala. Toata aceasta dotare mobila nu m-a costat mai mult de 3.000 de euro.”

    Investitie si profit
    Chiar daca au si functie de entertainment, gadget-urile sunt utilizate de oamenii de afaceri, in principal, pentru a fi in permanent contact cu businessul, pentru a tine legatura cu partenerii de afaceri, pentru a nu rata oportunitati, ceea ce inseamna castiguri de zeci, poate chiar sute de mii de euro. Rezultatul este, in acest caz, o investitie profitabila. “Cred ca gadget-urile sunt cea mai mica ‘investitie’ pentru un manager si este in general gandita pentru functionalitate, nu din snobism sau show-off. Iata de ce, probabil, vanzarile de gadget-uri super scumpe (gen Vertu) nu au prins deloc la publicul de business”, explica Ghenea. Ca in orice domeniu, exista tendinte care se schimba de la o perioada la alta. In domeniul IT, frecventa de aparitie a noilor tehnologii si gadget-uri este uimitoare. De aceea, multi dintre manageri incearca sa fie la curent cu tot ce se intampla pe aceasta piata si sa tina pasul cu tendintele, in functie si de necesitatile pe care le au. “Imi place sa fiu la curent cu toate tendintele in acest domeniu si ma informez prin intermediul revistelor de specialitate, precum go4it! sau Stuff, dar si prin intermediul Internetului”, spune Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania. Costin doreste de asemenea sa fie la curent cu “lumea gadget-urilor” si face asta cu ajutorul revistei go4it!. “E un fel de pasiune ‘vinovata’, pentru ca satisfacerea nevoilor tehnologice o consider o ‘vina’ care ma tine departe de munca.”

    (Nu)gadget-ul il face pe om
    Dar ii arata statutul sau pozitia sociala? “Orice gadget, oricat de scump, nu poate costa mai mult de cateva mii de euro. Aceasta suma nu defineste bogatia sau superioritatea unei persoane, ci poate fi, de multe ori, o ‘spoiala’ ieftina cu care unii incearca sa ii pacaleasca pe altii sau chiar sa se pacaleasca pe ei insisi ca sunt mai sus decat sunt de fapt”, este de parere Ghenea care a vazut lucratori la salubritate folosind BlackBerry. “Socant, nu-i asa? Dar asta nu ii face pe acei lucratori niste oameni de afaceri.”
    Bindea este si el de parere ca un gadget de lux nu are neaparat valoare de status-symbol pentru posesorul lui. “In plus, eu cand achizitionez un gadget il iau pentru mine, nu pentru cei din jur. Desigur ca daca trezesc admiratia celor din jurul meu, nu ma supar.” Costin crede insa ca un gadget poate fi si un status-symbol, dar nu ii place sa si le etaleze pe ale lui pe masa. “Fac asta doar pentru ca imi este mai comod decat sa le strivesc in buzunar.”

    A new gadget in your pocket
    Frecventa cu care oamenii isi schimba gadget-urile reflecta, intr-o oarecare masura, pasiunea pe care acestia o au pentru produsele din domeniul IT sau dorinta de a fi in tendinte cu ceea ce se poarta in materie de tehnologie. “Obisnuiam sa-mi schimb telefonul mobil de 3-4 ori pe an. Daca nu ar fi fost problema cu agenda telefonica si calendarul, probabil ca as fi facut-o si mai des. Acum am un telefon care imi place din toate punctele de vedere si deocamdata raman fidel acestui produs”, spune Bindea. “Un gadget nou imi cumpar doar daca am neaparat nevoie sau daca trebuie sa inlocuiesc unul pentru ca s-a defectat”, adauga acesta.
    Costin isi achizitioneaza o data la 5 luni cate ceva. Doar telefonul il schimba mai rar. “O data la 2 ani. Pentru ca se uzeaza si imi place din cand in cand sa ma sincronizez cu piata.” Presedintele PCFUN.ro este poate genul de manager din domeniul IT atipic. Vinde gadget-uri in fiecare zi, dar nu este innebunit dupa ele. “Nu imi place deloc sa vorbesc la telefon. Nu cumpar accesorii decat daca este strict necesar: pentru notebook am cumparat un tool-kit complet (cateva zeci de euro) si acum nu simt nevoia de altceva, iar pentru telefon nu am avut niciodata nevoie de mai mult decat are telefonul in pachetul original.”

    Must-have in top
    Top 10 criterii dupa care un manager achizitioneaza un gadget:
    1. Functionalitatea
    2. Factorul de time-saving
    3. Design/Look/Stil
    4. “Coolness”
    5. Performanta
    6. Brand
    7. Confort
    8. Pret
    9. Service
    10. Materiale folosite

    Gadget de manager

    Alexandru Costin, general manager Adobe Systems
    Telefon mobil Nokia N73 – 600 de euro
    Podcast player iPod – 500 de euro
    Notebook ThinkPad T63P – aprox. 1.800 de euro
    Camera foto Sony T6 – 500 de euro
    Camera video Sony HD cu hard disk de 40 GB – aprox. 750 de euro
    TOTAL: 4.150 de euro

    Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution
    Notebook Dell Latitude seria 8000 – aprox. 2.000 de euro
    Telefon mobil Sony Ericsson P990 – 900 de euro
    TOTAL: 2.900 de euro

    Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania
    Telefon mobil Serene – Bang & Olufsen – 1.150 de euro
    MP3 player Bang & Olufsen – 600 de euro
    Notebook MacBook Pro – 2.200 de euro
    Camera foto Canon – 600 de euro
    Hands free Ear Set 2 B&O – 330 de euro
    Centru multimedia BeoMedia – 500 de euro
    TOTAL: 5.380 de euro

  • Investitii pe umeras

    In moda are loc un paradox interesant care confirma teoria relativitatii a lui Einstein: ticaitul ceasului se aude de doua ori mai tare si este de cel putin de doua ori mai grabit decat pentru restul lumii. De aceea, cand vine momentul sa investesti in garderoba personala, nici macar nu ai timp sa te dezmeticesti ca ceea ce era considerat in voga este deja passe. Insa ultimii ani au demonstrat ca, atunci cand vine vorba despre investitiile in haine, pariul cu trecutul se dovedeste cel mai adesea mult mai profitabil decat cel cu trendurile viitoare.

    Sa fie nostalgia dupa vremurile de aur ale Hollywoodului, dorinta de a purta o tinuta cu istorie si o poveste de spus sau doar o noua moda in lumea colectionarilor? Cert este ca licitatiile de imbracaminte vintage atrag un numar tot mai mare de cumparatori, iar pe masura ce concurenta se intensifica preturile ating praguri ametitoare.

    Cand monsieur Lapierre, proprietarul rochiei-simbol purtata de Audrey Hepburn in rolul lui Holly Golightly in clasicul film din 1961 “Mic dejun la Tiffany’s”, s-a hotarat sa o scoata la licitatie pentru a aduna fonduri destinate populatiei sarace din India se astepta, conform estimarilor casei de licitatii Christie’s, sa adune in jur de 100.000 de euro. Insa interesul starnit de aceasta licitatie in randul cunoscatorilor a fost atat de mare, incat pretul a depasit cu mult asteptarile tuturor, rochia fiind adjudecata intr-un final de un cumparator anonim in schimbul a 700.000 de euro. Pretul record stabilit astfel a depasit de sase ori recordul anterior inregistrat in mai 2001, atunci cand William Doyle Galleries a vandut o rochie din anul 1888 realizata de primul couturier din lume, Charles Frederick Worth, pentru 101.500 de dolari.

    Varsta Frumoasei adormite
    Pentru colectionari in general, termenul “vintage” este echivalent cu o buna investitie pe termen lung. Daca la inceput acesta era utilizat cu referire la anul in care un anumit vin sau ulei era imbuteliat, pe masura ce obiecte din tot mai multe domenii au inceput sa devina piese de colectie, semnificatia termenului s-a largit. Astazi definitia termenului vintage in moda este mai ambigua ca niciodata, si desi in mod curent acesta este folosit pentru a descrie hainele care au o vechime de cel putin 25 de ani, nu de putine ori tinute din anii ’90 sunt vandute la asemenea licitatii pe sume mult mai mari decat cele mai vechi.

    Cu toate ca marea majoritate a pieselor sunt atat de fragile si delicate incat locul lor pare a fi intr-un muzeu, tot mai multe cliente ale marilor case de moda incep sa viziteze licitatiile de piese vintage atunci cand cauta ceva care sa le scoata din multime. In lumea mondena garderoba vintage a devenit chiar o moda in sine, paralela cu universul modei propriu-zise, care face ca preturile sa creasca neincetat.

    “Elita newyorkeza a ajuns sa faca din purtarea hainelor vintage un titlu de onoare”, spune Tiffany Dubin, cea care a deschis in 1997 departamentul de moda la Sotheby’s si co-autoarea cartii “Stilul Vintage: Cum se cumpara si cum se poarta hainele vintage”. “Este mult mai important astazi sa porti ceva scump, insa nu atat de usor de recunoscut ca o tinuta din ultima prezentare Prada.” Iar atunci cand purtatul achizitiilor iese din discutie, iar cumparatorii vad in aceste haine simple obiecte de colectie, tot numele atarna cel mai greu. La zeci de ani dupa ce au fost vandute prima oara, tinute sub etichete ca Chanel, Pucci, Courr?ges sau Hermes vor valora in continuare mult mai mult decat piese similare din colectiile sezonului curent, ne asigura cunoscatorii.

    Second-hand exclusivist
    Trendul ascendent al preturilor este alimentat in permanenta de aparitiile vedetelor, care au descoperit in hainele vintage formula perfecta pentru a iesi din anonimat la evenimentele mondene cu staif, dar si de expozitiile retrospective organizate de muzeele prestigioase ca Victoria and Albert Museum din Londra sau Muzeul de Arta din Philadelphia. Insa casele de licitatii sunt de parere ca si mediul economic este o influenta puternica pentru interesul in crestere fata de acest tip de investitii. In perioadele mai putin profitabile economic, ideea de chilipir devine si mai atragatoare in ochii investitorilor.

    Insa inainte de a fi o investitie, couture-ul vintage a facut parte mai intai din povestea Cenusaresei. “In anii ’80, am organizat o licitatie vintage in New York si o doamna din elita newyorkeza mi-a spus: ‘Draguta, imi pot permite fara probleme sa cumpar haine din colectiile noi ale designerilor. De ce as vrea sa cumpar vintage?’”, isi aduce aminte Kerry Taylor, directoarea departamentului de moda si textile a casei de licitatii Sotheby’s din Londra. “Apoi, in anii ’90, lucrurile s-au relaxat din nou in moda, iar cand fashion icon-uri ca Kate Moss au inceput sa poarte vintage, asta a insemnat sfarsitul somnului in care fusesera afundate rochiile de seara superbe din deceniile de aur ale secolului XX.”

    Christie’s si Sotheby’s, care odata isi concentrau atentia exclusiv asupra costumelor antice, rochiilor de bal din secolele trecute, pe care le vindeau unui grup restrans de cunoscatori, au descoperit astfel potentialul acestui tip de investitii si au construit o piata solida de-a lungul a doua decenii. Un factor decisiv l-a constituit si boom-ul preturilor din anii ’90, care i-a convins definitiv pe investitori sa se implice. Astfel, un costum Chanel din anii ’60, cumparat cu 800 de dolari in 1993, a ajuns sa fie revandut in 1999 cu peste 3.000 de dolari, inregistrand o crestere de peste 300% in doar sase ani, iar o rochie de seara creata de Charles James s-a apreciat de la 29.000 de dolari la aproape 50.000 de dolari in doar doi ani.

    Insa apetitul acestor investitii le este rezervat in general doamnelor, deoarece pentru acestea beneficiile unui asemenea plasament nu se rezuma la considerentele financiare. Kerry Taylor explica de ce doamnele din inalta societate sunt atat de interesate de licitatiile organizate de ei. “La o licitatie poti cumpara un costum original Dior, confectionat de maestrul insusi, scotand din buzunar intre 1.000 si 20.000. Iar atata vreme cat nu ii alterezi conditia, il poti purta si apoi vinde din nou peste cativa ani atunci cand si mai putine asemenea costume vor fi pe piata, inregistrand un profit semnificativ. Ceea ce din pacate nu este valabil in ceea ce priveste couture-ul contemporan care, asemenea unei masini noi, valoreaza a doua zi dupa achizitie doar o fractiune din pretul platit pentru ea.”

    Batalia pe couture
    Fost “loc de joaca” al colectionarilor privati, muzeelor si designerilor, licitatiile de couture vintage au astazi portile larg deschise pentru toti cei interesati. Pe masura ce aceasta piata creste si interesul tot mai multor investitori se indreapta catre hainele vintage, casele de licitatii incurajeaza tot mai multe cumparatoare de couture sa se imbrace de la licitatiile lor si nu de la prezentarile de moda din sezonul curent.

    “Preturile au crescut extrem de mult”, spune Tiffany Dubin. “Insa secretul modei vintage este acela ca ofera cel mai bun echilibru calitate-pret posibil.” Iar, in plus, piesele vintage valoroase prezinta o garantie nescrisa, valabila decenii intregi, ca se vor abate de la legile modei. Nu se vor demoda vreodata si vor deveni mai pretioase odata cu trecerea timpului, reprezentand o oportunitate fantastica de investitii.

    “Christie’s si Sotheby’s au scos in ultimii ani in lumina reflectoarelor unele dintre cele mai bune piese vintage”, spune Zandra Rhodes, unul dintre designerii care au tinut capul de afis in anii ’60 si ’70 si fondatoare a Muzeului Modei si Textilelor din Londra. “Ca urmare, piesele mele sunt astazi atat de cautate la licitatii, incat eu nu-mi mai pot permite sa le cumpar la preturile la care au ajuns.”

    Si alti colectionari de couture, cum ar fi Hamish Bowles, editor al editiei europene a revistei Vogue si curatorul expozitiei “Jacqueline Kennedy: anii Casei Albe” gazduita de Muzeul Metropolitan de Arta din New York in 2001, se plang de intensificarea competitiei la asemenea licitatii care le dauneaza colectiilor personale. “Aceasta piata a devenit fara indoiala mult mai sofisticata in ultimii ani”, spune Bowles, a carui istorie cu casa de licitatii Christie’s incepe din anii ’70, cand, inca elev de liceu, chiulea de la cursuri pentru a asista la licitatiile de moda organizate de aceasta. “Nu este o piata cu adevarat mare, insa este foarte activa atunci cand se tranzactioneaza piese valoroase. Astfel incat daca un anumit obiect de imbracaminte iti atrage atentia, poti sa fii sigur ca va trebui sa te lupti pentru el.”

    Printre “piesele speciale” pentru care Bowles s-a luptat in ultimii ani la licitatiile organizate de Sotheby’s se numara cateva piese sub semnatura Dior, Jacques Fath si Givenchy, precum si un lot de 14 palarii din fetru si satin create de Balenciaga in 1960 si care au apartinut printesei Lilian de Belgia. Bowles spune ca in general colectionarii care prefera piesele contemporane se orienteaza catre John Galliano, Rei Kawakubo, Thierry Mugler sau Azzedine Alaia, care este la randul sau unul dintre cei mai mari colectionari de moda vintage.

    Examen de istoria modei
    Chiar daca site-urile de licitatii ca eBay sau Yoox ofera in mod constant haine vintage, majoritatea colectionarilor se abtin de la tranzactiile online, preferand sa analizeze piesele de aproape, sa cerceteze cusaturile si sa pipaie materialele si uneori, in ciuda etichetei, sa le probeze.

    “Sunt intr-adevar unele piese pe care cumparatorii au voie sa le probeze, insa eu sunt destul de rezervata in general in aceasta privinta”, spune Taylor, care nu de putine ori a privit cu sufletul la gura sotii de milionari sau contese italiene care probau rochii de doua-trei ori mai in varsta ca ele. “Este destul de problematic daca o femeie cu o constitutie ceva mai masiva vrea cu tot dinadinsul sa probeze un sacou cambrat realizat de Yves Saint Laurent. Din fericire, personalul nostru este obisnuit cu asemenea situatii si stie sa le faca fata.”

    Desi licitatiile de imbracaminte vintage nu se ridica decat la o mica parte din vanzarile generate de picturi sau mobila, oficialii caselor de licitatie spun ca vizibilitatea pe care asemenea licitatii le-o asigura este inestimabila. Iar pentru clienti vanatoarea este thrill. “La licitatii imi pot permite ceea ce nu pot cumpara la prezentarile de moda”, spune Cecilia Matteucci, una dintre cele mai mari colectionare de vintage din Italia. “Unde mai pui ca in loc sa se devalorizeze de la prima purtare, acestea devin mai scumpe pe an ce trece?”

    Cand vine vorba de investitii in vintage, o mica incursiune in istorie este primul pas. Pentru a stii ceea ce cumperi, specialistii recomanda o specializare pe o anumita epoca sau pe un anumit designer si apoi achizitionarea celor mai bune piese care le caracterizeaza. Celebritatea este o alta cheie care deschide usile caselor de licitatii. Atunci cand intreaga garderoba a Oliviei de Havilland a fost scoasa la licitatie, rochia neagra de cocktail realizata de Yves Saint Laurent pentru prima sa colectie la casa Dior in 1958 a fost adjudecata pentru 9.775 de lire sterline. Insa o alta rochie sub semnatura lui Saint Laurent din anul 1979 a ramas nevanduta la un pret de pornire de doar 220 de lire sterline, iar un costum Chanel de la sfarsitul carierei lui Coco a fost vandut pentru doar 250 de lire sterline.