Suntem în 1924, în timp ce era la închisoare pentru tentativa de răsturnare a puterii la Berăria din Munchen (Muenchen Birkeller). Pe atunci, el cu partidul nazist erau în formare. În cei 5 ani de ispăşire la Landsberg, el a scris Mein Kampf, dar şi o scrisoare către Jakob Ferlin, un reprezentant local al unui aşa-zis dealer Mercedes. Nu vă imaginaţi că un dealer de maşini pe vremea aceea era chiar ca azi, cu maşini în vitrine.
IATĂ AICI SCRISOAREA LUI HITLER DIN ÎNCHISOARE CĂTRE MERCEDES
Suntem în 1924, în timp ce era la închisoare pentru tentativa de răsturnare a puterii la Berăria din Munchen (Muenchen Birkeller). Pe atunci, el cu partidul nazist erau în formare. În cei 5 ani de ispăşire la Landsberg, el a scris Mein Kampf, dar şi o scrisoare către Jakob Ferlin, un reprezentant local al unui aşa-zis dealer Mercedes. Nu vă imaginaţi că un dealer de maşini pe vremea aceea era chiar ca azi, cu maşini în vitrine.
IATĂ AICI SCRISOAREA LUI HITLER DIN ÎNCHISOARE CĂTRE MERCEDES
August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să îşi ridice braţul drept pentru salutul nazist la o adunare din 1936, potrivit The Independent. El era un nazist loial, care s-a alăturat partidului în 1931. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de naţionalitate evreiască pe care a cerut-o de soţie în 1935.
După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost dat afară din partid.Cuplul a decis să completeze o aplicaţie de căsătorie în Hamburg, dar uniunea lor a fost refuzată după adoptarea noilor Legi din Nuremberg. Acest lucru nu a împiedicat însă naşterea primei lor fiice, în octombrie 1935.
Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, Landmesser a apărut cu braţele încrucişate la un eveniment ce prilejuia botezul unui nou vas german. În 1937, el a încercat să evadeze din Germania nazistă în Danemarca împreună cu familia sa. A fost însă reţinut la graniţă şi acuzat de ”dezonorarea rasei” sau ”infamie rasială”.
Un an mai târziu, a fost achitat din cauza lipsei dovezilor, dar i s-a cerut să renunţe la relaţia sa cu Eckler. A refuzat să îşi abandoneze soţia şi a ignorat dorinţele naziştilor; în consecinţă a fost din nou arestat în 1938 şi condamnat la trei ani într-un lagăr de concentarare. Nu avea să îşi mai vadă soţia sau copilul niciodată.
Eckler a fost arestată în perioada în care era însărcinată cu cea de-a doua fiică. După ce a născut în închisoare, a fost trimisă într-un lagăr de concentrare. Se crede că fost transferată în ceea ce naziştii numeau ”centru de eutanasiere” în 1942, unde a murit împreună cu alţi 14.000 de evrei. După ce şi-a executat sentinţa, Landmesser a avut câteva locuri de muncă, iar în 1944 a fost chemat în război. Câteva luni mai târziu, a fost declarat absent într-o misiune în Croaţia.
Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.
Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.
S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.
După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa, ca „The good nazist” (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.
Albert Speer, născut în 1905, s-a implicat destul de tânăr în afacerile tatălui său, ce era specializat în arhitectură. Însă viaţa sa a luat o turnură aparte în 1933, când l-a cunoscut Adolf Hitler, ce a fost impresionat de manierele politicoase ale tânărului Speer şi răspunsurile sale directe şi precise. Ulterior, a fost cooptat de Hitler şi angajat pentru a-i renova cancelaria din Berlin. Nu a durat mult până când Speer a devenit o prezenţă constantă alături de Hitler la toate evenimentele. Pe de altă parte, era la rândul său un narcisit, ambiţios fără limite şi nu avea prieteni, fiind distant chiar şi faţă de soţia şi cei şase copii.
Speer a devenit, aşadar, prieten bun cu Hitler şi unul dintre puţinii oameni care îi cunoşteau gusturile, pretenţiile şi i le respectau întru totul. La rândul său, Furherul i-a recunoscut deseori talentul extraordinar de oraganizator al proiectelor sale şi loialitatea pe care i-o arăta. Printre „proiectele” sale se numără deportarea a peste zeci de mii de evrei – un eufemism pentru cei trimişi în lagărele morţii. Dintre aceştia, mulţi erau obligaţi să muncească până la epuizare, cu o dietă de 1.100 de calorii pe zi.
S-a arătat foarte surprins când a fost judecat, după căderea regimului, însă a reuşit să-şi creeze o apărare genială – a acceptat întreaga responsabilitate pentru acţiunile sale, dar a pretins că nu ştia nimic despre uciderea în masă a evreilor. Calmul său de neclintit şi comportamentul educat, ce contrasta puternic cu fanaticii nazişti, a impresionat juriul, care l-a scăpat de spânzurătoare şi i-au dat 20 de ani de închisoare.
După eliberarea sa, în 1966, Speer şi-a publicat memoriile. Cititorii s-au arătat foarte curioşi de detaliile fascinante ale vieţii private a lui Hitler, iar volume sale au cunoscut un succes fenomenal. De asemenea, Speer a câştigat o avere din încasările acestora. Autoportretizarea sa, ca „The good nazist” (Nazistul cel bun), a absolvit de vină o întreagă generaţie de germani, ce purtau eticheta de „nazişti”. „Dacă un membru al cercului cel mai intim al lui Hitler nu ştia despre Holocaust, cum ar fi putut şi o persoană obişnuită?”, a fost ideea insuflată de Speer.
Case, palate, vacanţe excentrice sau petreceri grandioase, toate erau în meniul lor de distracţie după ce mai chinuiau un pic oporul pe care îl conduceau. O pasiune comună îi unea pe toţi marii dictatori ai lumii noastre în câteva cuvinte simple: lux şi mulţi cai putere. Garajele lor erau pline de minuni scumpe şi puternice, unice sau de colecţie.
IATĂ AICI CE MAŞINI AU AVUT DICTATORI CA HITLER, SADDAM, GADDAFI ŞI ALŢII
“Am fost în această seară să vorbesc cu oamenii care protestează de câteva zile în faţa Palatului Cotroceni.“ a scris preşedintele pe pagina sa de Facebook.
Vezi ce au spus protestarii.
Telefonul roşu din bunkerul lui Adolf Hitler se află la vânzare. Obiectul va fi vândut de către Alexander Historical Auctions din Maryland şi este de aşteptat să obţină între 200,000 şi 300,000 de dolari, potrivit Gizmondo.
Telefonul a fost luat de către brigadierul Ralph Rayner, la scurt timp după moartea lui Hitler. Acum obiectul se află în posesia fiului lui Rayner. Potrivit casei de licitaţie, Rayner a primit telefonul de la ofiţerii ruşi.
Ralph Rayner ar fi fost printre primii ofiţeri non-sovietici care ar fi intrat în casa lui Hitler, iar sovieticii i-au oferit telefonul lui Eva Braun, dar Rayner a refuzat spunând că el preferă culoarea roşie, primind, în schimb, telefonul lui Hitler.
Bill Panagopulos, proprietarul casei de licitaţii Alexander Historical Auctions, a spus că obiectele naziste nu atrag neo-nazişti deoarece “nu sunt destul de educaţi pentru a înţelege importanţa acelor obiecte” şi că tind să-şi crezee propriile simboluri. De fapt, el spune că foarte mulţi dintre cumpărătorii obiectelor naziste sunt evrei “deoarece ei înţeleg importanţa păstrării unor astfel de artefacte”.
“A fost o unealtă foarte importantă pentru cel mai rău om din istorie cu ajutorul căruia a anihilat milioane de oameni inocenţi”, mai scrie pe site-ul casei de licitaţie.
Proprietarul telefonului spune că Hitler obişnuia să-şi folosească telefonul fix precum un telefon mobil şi-l lua cu el peste tot unde mergea.
Alexander Historical Auctions mai scoate la licitaţie un obiect cu care erau tatuaţi prizionerii de la Auschwitz sau un cuţit al tinerilor hitlerişti (Hitler Youth).
Potrivit lui Panagopulos, Rayner vinde telefonul pentru că asigurarea este prea scumpă şi speră ca un muzeu să-l achiziţioneze.
Telefonul a fost luat de către brigadierul Ralph Rayner, la scurt timp după moartea lui Hitler. Acum obiectul se află în posesia fiului lui Rayner. Potrivit casei de licitaţie, Rayner a primit telefonul de la ofiţerii ruşi.
Ralph Rayner ar fi fost printre primii ofiţeri non-sovietici care ar fi intrat în casa lui Hitler, iar sovieticii i-au oferit telefonul lui Eva Braun, dar Rayner a refuzat spunând că el preferă culoarea roşie, primind, în schimb, telefonul lui Hitler.
Bill Panagopulos, proprietarul casei de licitaţii Alexander Historical Auctions, a spus că obiectele naziste nu atrag neo-nazişti deoarece “nu sunt destul de educaţi pentru a înţelege importanţa acelor obiecte” şi că tind să-şi crezee propriile simboluri. De fapt, el spune că foarte mulţi dintre cumpărătorii obiectelor naziste sunt evrei “deoarece ei înţeleg importanţa păstrării unor astfel de artefacte”.
“A fost o unealtă foarte importantă pentru cel mai rău om din istorie cu ajutorul căruia a anihilat milioane de oameni inocenţi”, mai scrie pe site-ul casei de licitaţie.
Proprietarul telefonului spune că Hitler obişnuia să-şi folosească telefonul fix precum un telefon mobil şi-l lua cu el peste tot unde mergea.
Alexander Historical Auctions mai scoate la licitaţie un obiect cu care erau tatuaţi prizionerii de la Auschwitz sau un cuţit al tinerilor hitlerişti (Hitler Youth).
Potrivit lui Panagopulos, Rayner vinde telefonul pentru că asigurarea este prea scumpă şi speră ca un muzeu să-l achiziţioneze.
Inginerii lui Hitler au dezvoltat, în secret, unele dintre cele mai ambiţioase şi sofisticate proiecte de război, scrie Business Insider.
În numărul de toamă al revistei “Weapons of WWII”, autorul KM Lee a dezvălui dezvăluit mai multe detalii despre armele lui Hitler.
Horten Ho 229 este un avion bombardier creat cu o capacitate de depozitare a peste 900 de kilograme de armament, în timp ce zbura la 15.000 de metri înălţime, capabil de a atinge o viteză de aproape 1.000 de kilometri pe ora. Aeronava a fost primul avion stealth din lume şi a zburat pentru prima dată în 1944.
Altă armă a lui Hitler a fost Fritz X, un explozibil de 1.500 de kilograme, echipat cu transmisie radio şi cu o serie de controale sofisticate cu ajutorul cărora bomba era ghidată la ţintă.
Mini-tancul dezvoltat de nemţi, denumit “Doodlebug” de către trupele americane, era controlat printr-un joystick şi era prevăzut cu două motoare electrice. Acesta a fost construit să care între 60 şi 100 de kilograme de explozibil. Au fost construite peste 7.000 de exemplare în timpul războiului.
De asemenea, la sfârşitul anilor 30, naziştii au construit un avion cu reacţie, Messerschmitt Me 163 Komet, care era capabil să atingă o viteză ameţitoare de 1100 de kilometri pe oră. Peste 300 de modele au fost construite, dar rapiditatea aeronavei i-a ajutat pe nemţi să evite focul inamic, dar şi să-şi rateze ţintele.
