Indicele Nasdaq a coborat de asemenea cu peste 2,4% la 2.160
puncte, in timp ce indicele S&P 500 a inregistrat un declin de
2,2%, pana la 1.050 puncte.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Indicele Nasdaq a coborat de asemenea cu peste 2,4% la 2.160
puncte, in timp ce indicele S&P 500 a inregistrat un declin de
2,2%, pana la 1.050 puncte.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
“Imi pare rau pentru Portugalia, alte tari sar peste rand si i-o
iau inainte”, scrie ironic un forumist de pe un site imobiliar
britanic, imediat dupa aparitia zvonului de marti privind un
pretins ajutor de 280 de miliarde de euro cerut de Spania de la
FMI. In ultimele zile, numerosi analisti financiari au prezentat
Portugalia ca pe urmatoarea victima a crizei datoriilor din Europa,
dupa Grecia, pentru ca brusc sa apara speculatii despre urmatoarele
potentiale victime, cu infinit mai multa greutate decat Portugalia:
una din zona euro – Spania, economie de patru ori mai mare decat
cea greceasca, iar cealalta – Marea Britanie, care mai nou pare sa
ia locul Italiei in randul economiilor europene considerate pana
acum la adapost de efectele bolii grecesti.
Premierul Jose Luis Zapatero a calificat drept “nebunie” ideea
ca ar cere 280 de miliarde de euro ajutor de la FMI, iar purtatorul
de cuvant al FMI a spus si el ca zvonul aparut in publicatia israeliana Globes “n-are
nici o legatura cu realitatea”. Dar impactul disproportionat de
mare al zvonului cu Spania a contribuit la un plonjon
generalizat al pietelor in cursul zilei de marti, generat de
neincrederea in planul de salvare a Greciei: euro a scazut sub 1,30
dolari pentru prima oara in ultimul an, pietele europene de actiuni
au terminat in scadere, cu cele din Grecia si Spania pierzand 6,7%,
respectiv 5,4%, randamentele obligatiunilor grecesti si spaniole au
urcat, iar bursele americane au simtit din plin efectul, cu
indicele Dow Jones coborand sub 11.000 de puncte. Pe pietele
asiatice, euro a ajuns in tranzactiile de miercuri la 1,2947
dolari.
Aceste evolutii dovedesc nu numai sensibilitatea pietelor la
orice informatie negativa, ci si faptul ca astfel de informatii,
chiar daca sunt dezmintite, merg in sensul asteptarii celor ce
cauta urmatoarea veriga slaba in lantul economiilor europene – nu
neaparat din zona euro – cu care s-ar putea repeta povestea Greciei
(costurile de indatorare cresc vertiginos, agentiile de evaluare ii
coboara ratingul, tara nu mai poate avea acces la finantare de pe
piete si e silita sa apeleze la sustinerea UE-FMI sau sa declare
incapacitate de plata).
“A fost un atac speculativ cat se poate de clar. Probabil un
fond de risc care a shortat Spania a lansat zvonul, ca sa castige
de pe urma lui. Cu siguranta cel ce l-a propagat vindea titluri
spaniole”, a comentat
Jose Luis Carpatos, de la compania de cercetare
Serenitymarkets.com.
SE PREGATESTE ANGLIA?
Urmatoarea pe lista, in afara de Spania, ar putea fi Marea
Britanie: agentiile de rating au avertizat de mai mult timp ca tara
si-ar putea pierde ratingul de credit suveran (AAA, ratingul
maxim), daca guvernul rezultat din alegerile de la 6 mai nu va lua
masuri rapide de reducere a deficitului bugetar. Analisti ai
Goldman Sachs au comparat zilele trecute problemele fiscale din
Marea Britanie cu cele ale Spaniei si au prezis ca dupa alegeri,
starea economiei insulare va fi foarte atent examinata. Insusi Axel
Weber, seful Bundesbank, ar fi comparat in fata parlamentarilor
germani situatia fiscala a tarii cu cea a Greciei, conform unor
relatari publicate de
The Wall Street Journal, dar neconfirmate oficial. Deficitul
fiscal al Marii Britanii se apropie de 12% din PIB, iar datoria
publica este de 70% din PIB.
Nu e de mirare ca Grecia, Spania sau Italia, primele state
intrate sub presiunea pietelor, au considerat ca asaltul mediatic
si pariurile contra economiilor lor le ameninta siguranta nationala
si si-au mobilizat serviciile secrete sa afle ce manevre fac
fondurile speculative, in frunte cu faimosul Paulson & Co.,
tovarasul celor de la Goldman Sachs, scria inca din luna martie
revista italiana
Panorama. Fapt e ca in presa financiara abunda zilnic analizele
pesimiste despre viitorul zonei euro, cu declaratii ale unor
reprezentanti de fonduri de investitii, analisti sau brokeri care
recunosc ca pariaza pe un declin al monedei europene sau pe un
faliment al Greciei, urmat de un val de probleme in toata Europa,
daca nu chiar de dezintegrarea completa a zonei euro.
“Nu exista nici o incredere in ceea ce UE si FMI au propus
pentru Grecia. Pietele de capital pariaza pe un faliment al
Greciei, premisa fiind ca populatia tarii nu va accepta termenii
intelegerii, iar ingrijorarea privind extinderea problemelor
afecteaza moneda euro”, declara
Dean Popplewell, director de strategie la firma canadiana de
brokeraj Oanda. “Dinamica datoriei Greciei arata cum arata cea a
Argentinei in 2000, cu un an inainte de faliment. Sprijinul UE-FMI
va ajuta Atena sa-si plateasca datoriile in 2010, dar ingrijorarea
noastra e ca in 2011, 2012, 2013 criza se va intoarce”, adauga
Michael Hasenstab, manager al Templeton Global Bond Fund, care
prevede ca moneda europeana va scadea in continuare.
Media industriala Dow Jones a urcat in tranzactiile de luni cu
0,1%, inchizand sedinta la 11.005,97 puncte, cel mai inalt nivel
din septembrie 2008 incoace, cand a inchis la 11,143,13,
scrie CNN. Cresterea intervine la capatul a sase saptamani bune
consecutiv – justificate de un relativ optimism in privinta
redresarii economiei SUA – cu o singura coborare sub pragul de
10.000 de puncte, la 8 februarie. Vinerea trecuta, indicele
depasise 11.000 de puncte, insa doar pentru scurt timp, nereusind
sa reziste la acest nivel. Performantele de acum raman totusi
foarte departe de recordul din octombrie 2007, de 14.164,53 puncte,
adauga AP.
Moneda europeana a castigat, la randul sau, fata de dolar si
lira sterlina. Luni, euro a castigat 1,5% fata de dolar, ajungand
la 1,3672 dolari, respectiv 0,75% fata de lira, la 88,45 pence,
conform BBC.
Randamentele obligatiunilor grecesti pe doi ani au scazut de la
peste 7% vinerea trecuta la 6,1%, reflectand perceptia pozitiva a
investitorilor fata de gura de oxigen primita de Grecia de la
Bruxelles. Pentru comparatie, obligatiunile grecesti aveau anul
trecut un randament de 3%.
Liderii zonei euro au anuntat, duminica, termenii in care sunt
dispusi sa contribuie la programul de sprijin pentru Grecia,
conceput ca un pachet de asistenta financiara pe trei ani, in care
statele eurozonei vor contribui cu pana la 30 de miliarde de euro
in primul an, iar FMI ar urma sa asigure pana la 10-15 miliarde.
Finantarea ar urma sa fie acordata la o dobanda de circa 5% pe an
pentru un credit pe trei ani cu dobanda fixa – peste dobanda
perceputa de FMI, dar sub nivelul de 7,5% cerut saptamana trecuta
pe piata pentru obligatiunile grecesti. Contributia statelor la
pachetul de finantare va fi proportionala cu cota lor de capital la
Banca Centrala Europeana, ceea ce inseamna ca partea ce revine
Germaniei va fi cea mai mare.
Grecia nu va face uz insa de mecanismul de creditare decat daca
nu va putea obtine finantare de pe pietele de capital si daca va
cere oficial activarea mecanismului. Un prim test in acest sens va
avea loc astazi, cand Atena va vinde obligatiuni pe 6 si 12 luni in
valoare de 1,2 miliarde de euro. Pana la sfarsitul lunii aprilie,
guvernul elen trebuie sa faca rost de circa 11,5 miliarde de euro,
ca sa-si poata plati datoriile ajunse la scadenta.
Necunoscuta, pentru piete, ramane insa felul cum se va implica
FMI, dincolo de declaratia directorului executiv al FMI, Dominique
Strauss-Kahn, ca “e gata sa se alature eforturilor” de sustinere a
Greciei, printr-un acord stand-by “in suma ceruta de autoritatile
elene”. Morris Goldstein, fost oficial al departamentului de
cercetare al FMI a declarat
pentru Financial Times ca i se pare nefiresc ca Fondul sa nu
aiba initiativa, adica sa intre intr-un aranjament ai carui termen
au fost fixati de statele eurozonei. “Pare o incurcatura ciudata –
daca un grup de state vor fixa conditiile pentru FMI, atunci ce
sens mai are implicarea Fondului? Ar putea crea un precedent
periculos”, crede Goldstein. Aceeasi problema a precedentului se
pune si pentru alte state din zona euro care s-ar putea confrunta
cu dificultatea de a-si plati datoriile si ar apela la un gen
similar de asistenta financiara.
De partea cealalta, din Grecia, lucrurile se vad cu un optimism
moderat, iar dincolo de discursul oficial, chiar cu un oarecare
resentiment. “Pe termen scurt, e o marja de respiro, dar pe termen
mediu problema va reaparea”, declara Yanis Varoufakis, profesor de
economie la Universitatea din Atena, citat de BBC. “In cele din
urma, in loc sa reprezinte o salvare, va fi un transfer net de
avutie de la Atena catre Berlin”, adauga Varoufakis, sugerand ca
Germania, tara care va oferi cea mai mare parte din bani, ar putea
sa se imprumute de pe piata, la dobanzi de 3%, cat se cere acum
pentru obligatiunile germane, si apoi sa ofere sumele respective
Greciei cu dobanzi de 5%.
Investitorii locali urmaresc cu mare atentie evolutia indicilor
americani, incercand sa intuiasca evolutia Bursei de la Bucuresti,
existand in general o corelatie stransa intre cele doua piete.
Acest instrument ar putea deveni insa noua jucarie a speculatorilor
de pe Sibex, care tranzactionau pana acum derivate SIF Oltenia
(SIF5).
Investitia intr-un astfel de contract, care are o valoare de circa
10.500 de lei (egala cu valoarea in puncte a indicelui DJIA), este
de 400 de lei (marja ceruta de Sibex). Astfel, la o crestere a
indicelui DJIA de la 10.500 de puncte la 10.900 de puncte (400 de
puncte sau 3,8% in procente), investitorul isi poate dubla banii,
daca a a pariat pe cresterea indicelui, sau ii poate pierde pe
toti, daca a mizat pe scadere.
Un dezavantaj este insa programul scurt de tranzactionare, de doar
45 de minute, de la deschiderea pietei americane pana la inchiderea
Bursei din Sibiu.
Tot astazi, Bursa din Sibiu lanseaza propria piata de actiuni, pe
care vor fi tranzactionate actiunile operatorului de piata.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
A urmat criza petrolului din 1973 si dramatica crestere a ratei
inflatiei. Am asistat la evenimentele din 11 septembrie, cand NYSE
a fost închisa patru zile consecutiv. Cu toate acestea, ziua cea
mai neagra din istoria indicelui Dow Jones a fost cu 22 de ani in
urma, in asa numita “Black Monday”. Pe 19 octombrie 1987, indicele
Dow a pierdut 508 puncte pentru a se inchide la cotatia de 1738.
Aceasta cadere a reprezentat o diminuare de 22,6%, considerata pana
in prezent cea mai mare scadere procentuala din istoria Dow
Jones.
Valul a inceput in Asia, s-a raspandit in Europa si apoi a lovit
indicii Nord Americani. Inainte de octombrie 1987, pietele bursiere
au continuat sa creasca, astfel incat Dow a avansat cu 44% peste
cifra maxima din 1986. Pietele au inceput sa scada in zilele de
dinaintea prabusirii indicelui Dow, cazand cu aproximativ 250 de
puncte in cele trei zile premergatoare momentului Black Monday.
Vineri, 16 octombrie, indicele Dow Jones a coborat cu 108
puncte.
Inainte ca NYSE sa se deschida, fonduri mutuale din Londra
puneau o presiune crescanda la vanzare. La deschidere, Bursa de
Marfuri de la Chicago (CME) s-a confruntat cu un val urias de
ordine de vanzare pe piata futures. In doar cateva minute de
tranzactionare, legatura dintre piata spot si piata futures a fost
complet taiata. Pietele fiind deja dominate de panica, oficialii
NYSE au invocat regula “circuit breaker”, oprind orice
tranzactionare. Federal Reserve si alte banci centrale au pompat
lichiditati in sistem pentru a stabiliza pietele. Multi s-au gandit
că acest soc financiar va reprezenta sfarsitul “capitalismului
american”.
Valoarea cea mai scazuta a fost atinsa in ziua urmatoare, dar
indicele Dow a recuperat peste 300 de puncte in 21 octombrie. Chiar
daca multi au prezis ca 1987 va fi un an dezastruos, indicele Dow a
inchis anul cu o crestere de 40 de puncte. Mai mult decat atat, in
mai putin de doi ani piata a revenit la maximele atinse in august
1987. Daca istoria este un indicator bun, pe viitor vom continua sa
avem socuri financiare dar de o magnitudine mai redusa momentului
Black Monday.
Raspunsul la aceste intrebari precum si parerea mea personala,
le regasiti pe http://toniiordache.ro
———-
Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
el si businessul romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de
afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.