BusinessMagazin

Tag: actionari

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Anca Vlad, preşedinte şi acţionar { Fildas-Catena }

    •   A absolvit Academia de Studii Economice – secţia Relaţii Economice Internaţionale.
    •   În 1991 a înfiinţat Fildas Trading, iar după opt ani a pus bazele lanţului de farmacii Catena.
    •   Spune că principalele reguli după care se ghidează în carieră sunt respectul pentru parteneri, colegi şi clienţi deopotrivă, acordarea unei atenţii deosebite respectării legislaţiei şi accentul pus pe avansarea oamenilor talentaţi şi implicaţi din cadrul grupului în pozitii manageriale.
    •   Consideră că principalele cerinţe pentru reuşita în domeniul medico-farmaceutic sunt o solidă cultură generală şi o permanentă curiozitate. Crede că fizica, chimia şi matematica sunt importante surse de înţelegere atunci când antreprenorul nu este medic sau farmacist, iar limbile străine sunt obligatorii, la fel şi cunoştinţele financiar-economice.

    Cifră de afaceri Fildas Trading (2018): 780 mil. euro
    Reţeaua de farmacii Catena (2018): 860 mil. euro
    Număr de angajaţi (la nivel de grup): 6.400

  • „Oracolul din Omaha” a dat de înţeles cine i-ar putea locul în poziţia de CEO când se va retrage de la conducerea Berkshire Hathaway

    Veteranul Warren Buffett, 88 ani, le-a dat încă o dată acţionarilor Berkshire Hathaway indicii cu privire succesorul său (sau succesori) la conducerea gigantului de investiţii, dar nu a dorit nici de această dată să insiste asupra subiectului – ceea ce a frustrat o parte din oamenii prezenţi la adunarea anuală a acţionariatului vehicului de investiţii, potrivit CNBC.

    Preşedintele şi CEO-ul Berkshire Hathaway, cunoscut drept „oracolul din Omaha”, a spus că executivii Greg Abel şi Ajit Jain ar putea într-o zi să vină la masă cu el şi cu vicepreşedintele Charlie Munger şi să răspundă la întrebări în faţa acţionarilor.

    Timp de mai mulţi ani, Buffett şi Munger au răspuns întrebărilor acţionarilor fără a împărţi scena arenei din Omaha cu altcineva.

    Însă Buffett a spus sâmbătă că „acest format nu va fi valabil pentru totdeauna şi dacă va fi mai bine să îi aibe şi pe ei (n.r: Abel şi Jain) pe scenă”, atunci ar fi fericit să o facă. Acesta a adăugat că s-au gândit şi la varianta în care toţi patru să fie pe scenă în acelaşi timp.

    „Adevărul este că cei doi sunt mai buni decât noi, cunosc afacerile mai bine, muncesc de departe mai mult, aşadar sunteţi invitaţi să le adresaţi întrebări în cadrul acestei întâlniri”, le-a transmis Buffett acţionarilor, potrivit Bloomberg.

    În timp ce Buffett şi Munger oferă adesea răspunsuri cu privire la filosofiile lor generale, privind investiţiile şi administrarea companiilor, Abel şi Jain s-au axat asupra unor detalii specifice. Abel a stabilit calendarul pentru unele iniţiative privind energia curată a companiei şi competitivitatea ratelor sale în statul american Iowa, în timp ce Jain a trecut rapid în revistă unde se situează, din punct de vedere al profitabilităţii, unitatea Geico a Berkshire faţă de principalul său rival, Progressive Corp.

    Abel este considerat potenţialul succesor al lui Warren Buffett, datorită vârstei mai mici şi a competenţelor mai extinse. Pe de altă parte, Buffett a spus, în repetate rânduri, că Jain a generat mai mulţi bani pentru acţionari decât Abel.

    Subiectele de discuţie au abordat şi participaţia lui Buffett la Kraft Heinz, care a trebuit să fie exclusă din câştigurile primului trimestru al Berkshire Hathaway, deoarece Kraft Heinz încă nu şi-a depus raportul anual pentru 2018, pe fondul investigaţiei de reglementare.

    De asemenea, având în vedere faptul că Buffett a evitat de-a lungul timpului să investească în companii din domeniul tehnologiei, iar cinci dintre cele mai valoroase companii ale lumii activează în acest sector, miliardarul a fost întrebat dacă acest lucru ar trebui să se schimbe. El şi Munger şi-au exprimat regretul privind ratarea mai multor acţiuni care şi-au amplificat valoarea, inclusiv la Google. Munger a justificat acest fapt prin investiţia recentă a companiei în Apple, care a generat câştiguri de mai mult de 10 miliarde de dolari. Referindu-se la Amazon, Buffett a afirmat că nu este dispus să investească în companii pe care nu le înţelege.

    Alte informaţii acoperite în cadrul întâlnirii au vizat câştigurile companiei. Profitul operaţional a crescut cu 5% în al patrulea trimestru, la 5,56 miliarde de dolari, în urma câştigurilor BNSF Railway, precum şi al celor generate de fabrici şi de comerţul cu amănuntul. Venitul net al Berkshire Hathaway a crescut la 21,7 miliarde de dolari.

    Deşi Buffett a spus că „nu facem un obiectiv din a cumpăra” acţiunile firmei la preţurile curente, Berkshire a reachiziţionat mai multe stocuri în primul trimestru al anului 2019 decât în tot anul 2018.

    Buffett este un cunoscut critic al fondurilor speculative şi al structurilor acestora privind taxele, iar în cadrul discuţiilor de sâmbătă, acesta a adus din nou atacuri către firmele cu capital privat.

     

     

  • „Oracolul din Omaha” a dat de înţeles cine i-ar putea locul în poziţia de CEO când se va retrage de la conducerea Berkshire Hathaway

    Veteranul Warren Buffett, 88 ani, le-a dat încă o dată acţionarilor Berkshire Hathaway indicii cu privire succesorul său (sau succesori) la conducerea gigantului de investiţii, dar nu a dorit nici de această dată să insiste asupra subiectului – ceea ce a frustrat o parte din oamenii prezenţi la adunarea anuală a acţionariatului vehicului de investiţii, potrivit CNBC.

    Preşedintele şi CEO-ul Berkshire Hathaway, cunoscut drept „oracolul din Omaha”, a spus că executivii Greg Abel şi Ajit Jain ar putea într-o zi să vină la masă cu el şi cu vicepreşedintele Charlie Munger şi să răspundă la întrebări în faţa acţionarilor.

    Timp de mai mulţi ani, Buffett şi Munger au răspuns întrebărilor acţionarilor fără a împărţi scena arenei din Omaha cu altcineva.

    Însă Buffett a spus sâmbătă că „acest format nu va fi valabil pentru totdeauna şi dacă va fi mai bine să îi aibe şi pe ei (n.r: Abel şi Jain) pe scenă”, atunci ar fi fericit să o facă. Acesta a adăugat că s-au gândit şi la varianta în care toţi patru să fie pe scenă în acelaşi timp.

    „Adevărul este că cei doi sunt mai buni decât noi, cunosc afacerile mai bine, muncesc de departe mai mult, aşadar sunteţi invitaţi să le adresaţi întrebări în cadrul acestei întâlniri”, le-a transmis Buffett acţionarilor, potrivit Bloomberg.

    În timp ce Buffett şi Munger oferă adesea răspunsuri cu privire la filosofiile lor generale, privind investiţiile şi administrarea companiilor, Abel şi Jain s-au axat asupra unor detalii specifice. Abel a stabilit calendarul pentru unele iniţiative privind energia curată a companiei şi competitivitatea ratelor sale în statul american Iowa, în timp ce Jain a trecut rapid în revistă unde se situează, din punct de vedere al profitabilităţii, unitatea Geico a Berkshire faţă de principalul său rival, Progressive Corp.

    Abel este considerat potenţialul succesor al lui Warren Buffett, datorită vârstei mai mici şi a competenţelor mai extinse. Pe de altă parte, Buffett a spus, în repetate rânduri, că Jain a generat mai mulţi bani pentru acţionari decât Abel.

    Subiectele de discuţie au abordat şi participaţia lui Buffett la Kraft Heinz, care a trebuit să fie exclusă din câştigurile primului trimestru al Berkshire Hathaway, deoarece Kraft Heinz încă nu şi-a depus raportul anual pentru 2018, pe fondul investigaţiei de reglementare.

    De asemenea, având în vedere faptul că Buffett a evitat de-a lungul timpului să investească în companii din domeniul tehnologiei, iar cinci dintre cele mai valoroase companii ale lumii activează în acest sector, miliardarul a fost întrebat dacă acest lucru ar trebui să se schimbe. El şi Munger şi-au exprimat regretul privind ratarea mai multor acţiuni care şi-au amplificat valoarea, inclusiv la Google. Munger a justificat acest fapt prin investiţia recentă a companiei în Apple, care a generat câştiguri de mai mult de 10 miliarde de dolari. Referindu-se la Amazon, Buffett a afirmat că nu este dispus să investească în companii pe care nu le înţelege.

    Alte informaţii acoperite în cadrul întâlnirii au vizat câştigurile companiei. Profitul operaţional a crescut cu 5% în al patrulea trimestru, la 5,56 miliarde de dolari, în urma câştigurilor BNSF Railway, precum şi al celor generate de fabrici şi de comerţul cu amănuntul. Venitul net al Berkshire Hathaway a crescut la 21,7 miliarde de dolari.

    Deşi Buffett a spus că „nu facem un obiectiv din a cumpăra” acţiunile firmei la preţurile curente, Berkshire a reachiziţionat mai multe stocuri în primul trimestru al anului 2019 decât în tot anul 2018.

    Buffett este un cunoscut critic al fondurilor speculative şi al structurilor acestora privind taxele, iar în cadrul discuţiilor de sâmbătă, acesta a adus din nou atacuri către firmele cu capital privat.

     

     

  • CEO-ul Boeing îşi păstrează poziţia de conducere, după întâlnirea cu acţionarii

    Potrivit Reuters, Muilenburg a rezistat unei moţiuni a acţionarilor. Ulterior, acesta a declarat reporterilor că va continua să conducă compania printr-o criză care a dus la menţinerea la sol al celui mai rapid vândut avion al companiei, în urma proceselor, investigaţiilor şi preocupărilor legate de siguranţa lui 737 MAX.

    „Mă preocupă foarte tare siguranţă avioanelor în viitor… Intenţia mea este să continui să conduc pe frontul siguranţei, calităţii şi integrităţii”, a spus CEO-ul după întâlnirea de luni, când reporterii i-au întrebat dacă a luat în consideraţie demisia.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anca Fotache, service delivery director { Stefanini EMEA }

    •   S-a alăturat echipei Stefanini în urmă cu 15 ani şi conduce o divizie de 1.550 de angajaţi, anterior lucrând aproape un deceniu în cadrul companiei Orange.
    •   Spune că paşii care trebuie făcuţi pentru a reuşi în mediul de afaceri din România sunt similari cu etapele oricărei afaceri de succes de oriunde şi consideră că înţelegerea contextului politic şi economic este fundamentală.
    •   Sfaturile sale pentru toţi cei care lucrează sau intenţionează să lucreze în IT sunt să continue să creadă şi să investească în oameni într-o lume care vorbeşte din ce în ce mai mult despre tehnologie, să se „îndrăgostească“ de problemă, adică să plece de la nevoie sau oportunitate atunci când construiesc o soluţie, nu să creeze soluţii în căutare de probleme, şi să dezvolte la nivel personal şi la nivelul culturii organizaţionale rezilienţa  şi flexibilitatea, deoarece într-un astfel de mediu dinamic devin condiţii sine qua non pentru a avea succes.

    Cifră de afaceri în România (2017): 38,8 mil. euro
    Număr de angajaţi în România: 1.660

  • Val de procese la Boeing: Acţionarii producătorului de aeronave dau în judecată compania şi o acuză că „a ales profitabilitatea în detrimentul siguranţei avioanelor”

    Potrivit plângerii, Boeing „a ales profitabilitatea în detrimentul siguranţei avioanelor şi al onestităţii”, prin lansarea pe piaţă a modelului 737 Max, pentru a concura cu Airbus, renunţând la caracteristici „extra” sau „opţionale”, care ar fi putut preveni prăbuşirile. Richard Seeks, principalul reclamant, a declarat că aceste compromisuri au început să iasă la iveală după prăbuşirea aparatului Ethiopian Airlines, care a ucis toate cele 157 de persoane aflate la bordul aeronavei, petrecută la cinci luni după prăbuşirea Lion Air, în urma căreia au murit 189 de persoane.
     
    Seeks a adăugat că a achiziţionat 300 de acţiuni Boeing la începutul lunii martie, pe care le-a vândut în pierdere, în decursul ultimelor două săptămâni. Procesul solicită daune pentru persoanele care au investit în acţiuni Boeing în perioada 8 ianuarie – 21 martie.
     

  • Mai ştii ce face şeful tău? – Piaţa de business din România are nevoie de cancanurile din companii

    A fost un story extraordinar, care ţi-a reţinut atenţia de la prima până la ultima propoziţie. O poveste în care descria cum Jeff Bezos se întâlnea cu amanta, cum foloseau hoteluri retrase şi camere separate, cum se fereau de toate privirile. Probabil că Jeff Bezos nu ar fi făcut anunţul că divorţează de soţia lui aşa intempestiv dacă nu ar fi fost vândut presei de către fratele amantei.

    În aceeaşi ediţie a Wall street Journal, pe prima pagină în dreapta era un articol legat de un şef mare din industria de entertainment americană, care fusese prins în campania MeToo” referitoare la hărţuirea sexuală. Un alt subiect de cancan. The Wall Street Journal şi Financial Times, cele mai importante ziare de business din lume, nu ratează nicio ştire şi chiar vânează ştiri legate de ceea ce în România ar fi considerat cancan: scandalurile şi bârfele din marile companii legate de şefi, salariile directorilor care conduc companiile, corupţia din companiile private, modul cum folosesc directorii bunurile şi banii companiilor – tocmai Carlos Ghosn, fostul şef de la Renault, este acuzat că şi-a făcut nunta pe banii Renault, că avea la dispoziţie trei avioane private, că plătea studiile copiilor din banii grupului, sau că avea patru case în diferite oraşe ale lumii renovate şi plătite de companiile pe care le conducea –, de luptele interne între directori, de luptele între acţionari (un mare fond de investiţii, Elliott, care este principalul acţionar de la Fondul Proprietatea, urmărea directorii companiilor pe care le viza pentru a-i ameninţa ulterior) etc.

    Toată presa de business urmăreşte şi caută să scrie despre salariile marilor directori din marile companii: nu salariul în sine este o problemă, ci corelaţia lui cu performanţa companiei, adică acţionarii trebuie să ştie pe cine dau banii şi de ce. În ultimii ani, presa de business urmăreşte tot mai mult cazurile de corupţie din companii, aşa cum există în companiile de stat. Directorii pot supraevalua activele şi rezultatele financiare pentru a obţine bonusuri sau pentru a avea o creştere a valorii acţiunilor, care este partea variabilă şi cea mai consistentă dintr-un pachet salarial.

    Prăbuşirea Steinhoff, unul dintre cei mai mari retaileri din Europa, care deţine printre altele brandurile Kika şi Pepco, prezente şi în România, a scos la iveală o fraudă de 6,5 miliarde de euro, obţinută prin umflarea valorii activelor şi a profitului. Acum toţi se întreabă cum de a fost posibil acest lucru, cum de nu au văzut auditorii, cine a câştigat şi cât.

    Luptele interne din marile familii care deţin businessuri de miliarde, zeci şi sute de miliarde de euro sau dolari sunt subiecte de interes pentru presa de business şi nu numai.

    Spălarea rufelor în public face senzaţie. Bolile magnaţilor sau ale directorilor sunt subiecte pe agenda de business pentru că au un impact direct în viaţa companiilor. Dacă eşti persoană importantă în America şi nu declari un cancer boardului, acţionarilor sau publicului, poţi fi dat în judecată pentru ascunderea de informaţie relevantă, pentru că dacă ar fi fost cunoscută, cei implicaţi ar fi luat o altă decizie.

    Acţionarii, care au expuneri de zeci şi sute de miliarde de euro, trebuie să ştie pe cine mizează şi cine are grijă de banii lor. Între un subiect de cancan şi o analiză de politică monetară şi valutară, The Wall Street Journal sau Financial Times nu au nicio îndoială ce pun pe prima pagină. România a fost ferită de astfel de subiecte de cancanuri din business. Poate doar Cancan a mai reuşit să scoată în prim-plan câteva bârfe din cadrul firmelor sau din viaţa milionarilor români.

    Marile companii din România se confruntă şi ele cu astfel de bârfe şi cancanuri care pot avea un impact în business. „Mai ştii ce face şeful tău?” ar bate în orice moment orice ştire legată de inflaţie, majorarea dobânzilor sau creşterea cursului, care au un impact direct în buzunar, pentru că şi cancanurile fac parte din business. 

  • Arabii se opun: Unul dintre cel mai mare acţionar al Deutsche Bank nu este de acord cu o fuziune cu Commerzbank

    Deutsche Bank întâlneşte rezistenţă din partea acţionarilor din Qatar în încercarea de a negocia o fuziune cu competitorul Commerzbank, potrivit Bloomberg.

    Investitorii sunt îngrijoraţi că un astfel de deal le-ar reduce participaţia – în cazul în care Deutsche Bank ar fi forţată să strângă capital printr-o vânzare de acţiuni pentru a finanţa tranzacţia, potrivit surselor citate.

    Arabii au interesele lor şi se aşteaptă ca nemţii să facă anumite concesiuni înainte de a susţine planul de fuziune.

    Acţiunile Deutsche Bank au scăzut cu circa două treimi de când Fondul Suveran al Qatar-ului a cumpărat prima dată, în urmă cu cinci ani.

    Nemulţumirile acţionarilor cheie le întăresc pe cele ale vocilor din piaţă care se opun unei astfel de tranzacţii – pe care Germania o consideră o tranzacţie cheie în încercarea de a asigura finanţarea economiei orientate spre export.

    Reprezentanţii sindicatelor prezenţi în board-ul Deutsche Bank susţin că o fuziune nu este soluţia pentru a „repara” creditorii germani, mai ales că aceasta ar duce la concedieri masive.

    Entităţile statului arab deţin peste 6% din Deutsche Bank.

     

  • Metodele controversate prin care companiile ne fac să ne punem mai mult zahăr în cafea

    În Germania, mai mulţi medici pneumologi au susţinut recent că actualele limite impuse emisiilor poluante ale maşinilor diesel sunt exagerate deoarece nu reprezintă un pericol serios pentru sănătate. Doctorii au recunoscut ulterior că datele pe care le-au folosit sunt inexacte după ce un ziar german le-a indicat eroarea.

    Scandalul Dieselgate în care sunt implicaţi producătorii auto germani este binecunoscut, la fel şi cercetările controversate (pe maimuţe şi chiar oameni) pe care le-au finanţat. Scandalul Dieselgate este destul de recent şi sunt puţini cei care contestă faptul că poluarea produsă de motoarele cu combustie internă este periculoasă pentru sănătate. Însă ceea ce au susţinut în public medicii germani aminteşte de puterea pe care o au banii, afacerile şi interesele asupra cercetărilor ştiinţifice.

    În SUA, locul de unde a pornit scandalul care remodelează acum industria auto, o altă controversă persistă de zeci de ani: contribuie sau nu zahărul la producerea bolilor de inimă? Industria zahărului a plătit bani grei unor cercetători să conteste literatura de specialitate de până atunci şi să dovedească că nu. Efectele acelor „clarificări” au ecouri şi în prezent, cu toate că de atunci a trecut o jumătate de veac.

    Într-o lucrare publicată în JAMA Internal Medicine în 2016, o echipă de cercetători sugerează că în anii 1960 industria zahărului a plătit oameni de ştiinţă pentru a opaciza relaţia dintre zahăr şi bolile de inimă, trimiţând astfel pe drumuri greşite ştiinţa nutriţională şi reglementările pentru anii ce vor urma. Mai aproape de zilele noastre, doi cercetători de la Universitatea Columbia contestă aceste idei, spunând nu sunt susţinute de dovezile adunate de-a lungul timpului şi că, promovând teoria unei „conspiraţii a zahărului“, este împiedicată înţelegerea felului în care se face în realitate ştiinţa.

    În 2016, după consultarea unor documente interne ale industriei, cercetătorii de la Universitatea din California, San Francisco (UCSF), au descoperit că un grup de lobby numit Sugar Research Foundation (SRF – Fundaţia pentru Cercetare a Zahărului) a plătit oameni de ştiinţă de la Harvard să revadă ceea ce literatura spunea în urma unor cercetări din anii 1950 despre rolul grăsimilor şi zahărului în bolile de inimă. Analiza, publicată în 1967 într-un jurnal de specialitate de prestigiu, a minimalizat rolul zahărului şi, în schimb, a dat o importanţă mai mare, în sens negativ, grăsimilor saturate. În 2017, acelaşi grup UCSF a publicat o altă lucrare în care susţine că în anii 1960 SRF a oprit finanţarea cercetărilor care începeau să arate că şobolanii cu dietă bogată în zahăr aveau niveluri ridicate de trigliceride, ceea ce creşte riscul bolilor cardiace. „Au putut să schimbe cursul discuţiei despre zahăr timp de decenii“, a declarat Stanton Glantz, unul dintre cercetătorii de la UCSF, pentru The New York Times.

    Echipa de la UCSF a analizat, de asemenea, simpozioane şi articole mai vechi. În 1954, spun cercetătorii californieni, preşedintele fundaţiei, Henry Haas, a prezentat un discurs care evidenţiază potenţialul reducerii consumului de grăsime de către americani şi recâştigarea acelor calorii sub formă de carbohidraţi, ceea ce ar creşte consumul de zahăr pe cap de locuitor cu mai mult de o treime, notează Reuters.

    În 1962, o analiză de nutriţie a Asociaţiei Medicale Americane a indicat că dietele cu conţinut scăzut de grăsimi, dar cu conţinut ridicat de zahăr de fapt pot favoriza dezvoltarea colesterolului. Doi ani mai târziu, vicepreşedintele SRF John Hickson a propus ca fundaţia să lanseze un program de amploare pentru a contracara „atitudinile negative faţă de zahăr“.

    Din ce în ce mai mult, rapoartele epidemiologice sugerau că mai degrabă zahărul din sânge decât colesterolul sau hipertensiunea arterială este un indicator mai bun al depunerii plăcii în interiorul arterelor. La două zile după ce The New York Herald Tribune a publicat un articol de o pagină despre legătura zahărului cu bolile de inimă în iulie 1965, SRF a aprobat „Proiectul 226“, o revizuire a literaturii despre metabolismul colesterolului sub conducerea lui Mark Hegsted, profesor de nutriţie care mai colaborase cu fundaţia, şi a lui Fredrick Stare, un alt nutriţionist de la Harvard cu legături financiare cu industria zahărului. Autorii Proiectului 226 au primit în cele din urmă 6.500 dolari, sau 48.900 de dolari în valoarea din 2016 a monedei, de la SRF.

    Nouă luni mai târziu, scriu Laura A. Schmidt şi colegii săi de la Universitatea California, Hegsted a explicat că proiectul a fost întârziat repetat pentru a actualiza analiza cu dovezile apărute între timp şi care legau zahărul de bolile de inimă.
    Până în septembrie 1966 Hickson a solicitat drafturi ale analizelor de revizuire a literaturii de la cercetătorii de la Harvard, însă nu există dovezi directe că fundaţia a adăugat comentarii sau a editat proiectele. Pe 2 noiembrie, Hickson a aprobat ultimul draft ca fiind „ceea ce am avut în minte“. Analiza în două părţi, care concluzionează că singura schimbare necesară pentru a preveni bolile cardiace ar fi reducerea aportului de grăsimi alimentare, a fost publicată în NEJM în anul următor, fără a fi menţionată participarea sau finanţarea din partea SRF. Jurnalul nu a solicitat dezvăluirea conflictelor de interese până în 1984.

    Aceste concluzii sunt exagerate şi nu sunt susţinute complet de dovezi, arată un articol publicat anul trecut în revista Science, de altfel una prestigioasă. „Noi nu pretindem că industria zaharului nu a avut nicio influenţă asupra cercetării privind nutriţia la Harvard sau pe teren în general“, spune articolul, citat de revista The Verge, care a făcut şi ea o incursiune în „interiorul luptei privind conspiraţia zahărului”. „Dar credem că nu există niciun motiv întemeiat pentru a concluziona că sponsorizarea de la SRF a unei revizuiri a literaturii a influenţat în mod semnificativ cursul ştiinţei şi politicii alimentare.“ Mai mult, alte câteva grupuri de lobby pentru industria alimentară – cum ar fi industria cărnii şi cea a produselor lactate – au finanţat la acea vreme cercetări asemănătoare. „A concentra totul asupra industriei zahărului, în opinia noastră, înseamnă să nu redai întreaga imagine“, spune David Merritt Johns, doctorand la Departamentul de Ştiinţe Sociomedicale din Columbia şi unul dintre autorii articolului din Science. SRF încă mai există, sub numele de Sugar Association (Asociaţia Zahărului).

    Astăzi, ştim că introducerea în alimentaţie a multor zaharuri adăugate – spre exemplu în sucuri – precum şi a unor tipuri de grăsimi, cum ar fi grăsimile trans, poate creşte riscul de boli de inimă sau de diabet. Însă, în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, când obezitatea şi bolile de inimă începuseră deja să devină epidemii pentru americani, dovezile nu erau clare. Până în anii 1960, grăsimile au devenit un vinovat plauzibil, iar unii cercetători bănuiau şi zahărul. La acea vreme, era ceva normal ca industria alimentară să finanţeze cercetările, iar revistele nu cereau cercetătorilor să dezvăluie de unde provin banii lor, explică Johns pentru The Verge.

    Cercetătorul de la Harvard Mark Hegsted a fost unul dintre cei plătiţi cu 6.500 de dolari de industria zahărului pentru a revizui cercetările privind grăsimile, zahărul şi bolile, potrivit The New York Times. Rezultatele sale, publicate în 1967 în New England Journal of Medicine, învinovăţeau mai degrabă grăsimile saturate decât zahărul pentru apariţia sau agravarea bolilor de inimă. Mai mult, SRF a avut mână liberă în a alege ce analize trebuia revăzute. „Hegsted şi colegii săi au aplicat un dublu standard asupra criticii lor privind dovezile epidemiologice, experimentale, şi mecanice care leagă zahărul de bolile de inimă, spune Cristin Kearns, profesor asistent la Şcoala de Stomatologie a Universităţii din California.

    Acestea fiind spuse, Johns crede că Hegsted avea „o reputaţie de individ foarte scrupulos“ şi a făcut şi alte studii, ale căror rezultate nu s-au aliniat cu direcţia dorită de finanţatorii săi, cum ar fi Institutul Nord-American al Cărnii. „Sub conducerea lui Reagan, Hegsted va fi îndepărtat de munca sa de a dezvolta primele ghiduri dietetice americane după ce propunerea sa de reducere a consumului de grăsimi a provocat furia industriei cărnii de vită“, se arată în articolul Science. Iar în 1977, Obiectivele Dietetice pentru Statele Unite, care au fost editate în principal de Hegsted, au recomandat, de asemenea, scăderea consumului de zahăr cu 40% din cauza legăturii sale cu cariile dentare şi, posibil, cu diabetul zaharat.

    Accentul pe grăsimile din dietă a continuat să influenţeze liniile directoare pentru anii următori. În anii 1980 şi 1990, americanii au fost încurajaţi să mănânce mai puţine alimente grase. Ca rezultat, toate tipurile de grăsimi – bune şi rele – au fost reduse, în timp ce aportul de zahăr a crescut, spune Walter Willett, profesor de epidemiologie şi nutriţie la Şcoala de Sănătate Publică T.H. Chan din cadrul Harvard. Unii cred că aceasta a fost scânteia care a aprins epidemia de obezitate care afectează SUA în prezent, scrie The New York Times. Mai mult de 30% dintre adulţii americani sunt obezi; şi obezitatea costă SUA aproximativ 147 miliarde de dolari pe an. „Acest demers a fost, din nefericire, mai mult rezultatul unor oameni bine intenţionaţi care nu au acordat atenţie datelor“, spune Willett pentru The Verge. „Industria zahărului nu a avut cel mai mare rol.“

    Johns crede la fel. „Răsturnările şi transformările din ştiinţă şi politică nu sunt întotdeauna produsul forţelor răului“, spune el. Însă cercetătorii de la UCSF nu sunt de acord cu acest lucru. „Nu ne-am concentrat pe motivaţiile (neobservabile) sau pe etica anumitor persoane“, explică Kearns. „Accentul nostru este pus pe înţelegerea impactului programului de cercetare al industriei zahărului, care se întinde pe mai mult de 50 de ani.“
    Un lucru este clar: industria alimentară continuă să finanţeze cercetările de astăzi – cu consecinţe directe. În 2015, The New York Times a scris că gigantul Coca-Cola a plătit cercetători să distragă atenţia publicului de la legătura dintre băuturile cu zahăr şi obezitate. Iar în 2016, The Associated Press a arătat că producătorii de dulciuri au finanţat un studiu care spune că acei copii care mănâncă bomboane au o greutate mai mică decât aceia care nu fac acest lucru. „Într-o lume ideală, probabil că cercetarea în domeniul nutriţiei ar fi mult mai puternic finanţată de guvern“, spune Johns, „însă guvernul are resurse limitate de bani şi trebuie să aleagă priorităţile.“
    În SUA, circa 610.000 de persoane mor în fiecare an din cauza bolilor de inimă, potrivit datelor oficiale, ceea ce face ca aceste afecţiuni să fie principala cauză de deces atât la femei, cât şi la bărbaţi. Când producătorii de alimente au eliminat grăsimile, au adăugat zahăr. Cantităţile mari de zahăr sau grăsimi sunt nocive pentru sănătate, iar efectele lor sunt greu de separat, spune Marion Nestle, de la Universitatea New York. De aceea, pare rezonabil ca doza zilnică de zahăr să nu depăşească 10% din caloriile consumate.

  • Investitorul Cerberus, unul dintre cei mai mari acţionari atât ai Deutsche Bank cât şi ai Commerbank, susţine fuziunea dintre cel două bănci

    Speculaţiile cu privire la o fuziune au început să crească de când Olaf Scholz, ministrul Finanţelor, a început să vorbească despre bănci puternice.
     
    Ambele bănci s-au confruntat cu probleme în menţinerea profitabilităţii sustenabile de la criza financiară până acum.