BusinessMagazin

Tag: Cover story

  • Vor prelua bancile proiecte imobiliare? Pe ce actiuni sa pariem?

    Se va ajunge pe piata imobiliara la preluari de proiecte de
    catre bancile finantatoare?

    Radu Lucianu, managing director al companiei de consultanta
    imobiliara CBRE Eurisko crede ca este posibil sa vedem in acest an
    proiecte imobiliare preluate de banci, “desi bancile vor face tot
    ce le sta in putinta sa evite acest lucru, deoarece nu doresc sa
    formeze departamente interne care sa administreze aceste imobile.
    Daca o vor face, cel mai sigur vor externaliza aceste servicii”. Si
    Neal Ainscow, investment and valuation surveyor in cadrul King
    Sturge, considera ca e putin probabil sa se ajunga la preluari de
    proiecte de catre bancile finantatoare, deoarece “acestea vor
    prefera mai curand sa restructureze creditele pentru proiectele in
    curs decat sa preia responsabilitatea de a finaliza aceste
    proiecte, mai cu seama ca garantia de a gasi un cumparator final
    este limitata in acest moment”. Pe de alta parte, Cristian
    Ustinescu, directorul departamentului de investitii din cadrul DTZ
    Echinox, considera ca in perioada martie – aprilie vom asista la
    primele astfel de cazuri in piata locala. “Ar contribui
    semnificativ la ajustarea preturilor si la deblocarea
    tranzactiilor.”

    Vom asista la tranzactii imobiliare de tip distressed?

    Vanzarile in pierdere, adesea sub presiunea bancilor
    finantatoare, au fost unul dintre fenomenele asteptate pentru 2009
    pe piata imobiliara locala, dar care nu a avut loc. “La inceputul
    lui 2009 s-a facut eronat confuzia dintre discounted si distressed.
    Daca primul tip inseamna valori scazute ale tranzactiei in sine,
    ceea ce s-a si intamplat anul trecut, cele distressed inseamna ceea
    ce vom vedea in 2010. Adica preluari, vanzari clare in pierdere sau
    mai precis incercari disperate de evitare a falimentului prin
    vanzarea la orice pret”, detaliaza Radu Lucianu, managing director
    al CBRE Eurisko. Pe de alta parte, Radu Boitan, director al
    companiei de consultanta imobiliara King Sturge, considera ca cel
    putin in prima jumatate a anului nu vom vedea “tranzactii fortate”,
    deoarece nu vor fi multe proiecte care sa ajunga in stadiu de
    distressed ca urmare a reticentei bancilor finantatoare de a
    executa proprietatea imobiliara.

  • Personalitatea anului 2009: FMI

    Acum doi ani, cand BUSINESS Magazin alegea pentru prima data
    “Personalitatea anului” in ultima editie din decembrie, era vorba
    de un erou al cresterii economice: alungat din tara de lipsa de
    oportunitati, Capsunarul plecase in strainatate si trimitea bani
    acasa, sustinand astfel economia. |n 2008, cu o criza financiara
    care deja fortase usa, personalitatea anului era Mugur Isarescu,
    singura figura din sfera puterii cu un discurs coerent si o
    politica rationala. Si Capsunarul, si Isarescu sunt personaje prin
    excelenta controversate, neintelese, in jurul carora s-au construit
    legende si s-a consumat mult sentiment.

    Aceeasi e si situatia din 2009, cand alesul nostru este FMI, un
    alt erou colectiv, pe care, din pacate sau probabil din fericire,
    il consideram drept adevaratul conducator al tarii si singurul in
    masura sa impuna in Romania programe fiscale mai lungi de-o
    campanie electorala. Propulsat de criza economica intr-un rol mult
    mai important decat in anii ’90, FMI de acum a trecut printr-un
    rebranding: experimentele sadice de atunci au facut locul unor
    inovatii ale strategiei de credite ce dau seama perfect de
    adancimea temerii UE si SUA fata de amenintarea crizei asupra
    tarilor in dezvoltare. Ceea ce nu s-a schimbat sunt insa legile
    economiei, ce sustin in continuare ca orice datornic trebuie sa-si
    asculte creditorul atunci cand acesta il indeamna sa-si faca un
    buget prudent, pentru ca altfel nu-si va putea plati creditul. Sau,
    cand debitorul e nepriceput ori distrat, sa-l consilieze, eventual
    sa-i faca si contabilitatea.

    Absorbita de alegerile prezidentiale si cu doua luni de
    interimat, guvernarea s-a straduit sa amane sau sa atenueze pe cat
    posibil deciziile care ar fi demonstrat ca vrea sa aiba cu ce
    rambursa la FMI creditul de 20 de miliarde de euro, iar la anul
    probabil ca nu va ezita sa dea vina pe FMI daca asemenea decizii
    vor fi luate. N-ar fi prima oara; din anii ’90, de cand avem
    acorduri cu Fondul, la fel s-a intamplat, cu exceptia lui 2005,
    cand guvernul Tariceanu, nemaiavand nevoie de bani, i-a expediat pe
    oamenii cu manecute veniti de la Washington sa-i recomande
    prudenta. Efectele lipsei FMI s-au vazut. Cum probabil putem ghici
    si ce s-ar fi intamplat in 2009 fara noul acord cu Fondul. Ar fi
    lipsit eternele proteste patriotice (ne incaleca FMI, Rotschild,
    Soros, iluminatii etc.), dar n-am fi avut pe nimeni care sa conduca
    tara.

    Cititi mai jos o analiza retrospectiva a fiecarui sector
    economic:


    Politica: Sub semnul alegerilor


    Macroeconomie: Anul recesiunii


    Banci: Anul in care banii au devenit mai scumpi


    Asigurari si pensii: Fara pierderi


    Bursa: Reteta banilor usori nu mai functioneaza


    Consultanta: Anul paradoxurilor


    Companiile energetice au pierdut din greutate


    Petrol si carburanti: Minus 20%


    Industrie: Fara cerere


    Farma: Anul surprizelor neplacute


    Industria alimentara: Consum redus


    Agricultura: 2009, anul nefericirii


    Retail si distributie: Comert cu surprize


    Textile: Anul extremelor – unii s-au extins, altii au
    inchis


    Piata auto, victima crizei


    Real estate: Chinul imobiliar


    Media: Reducere la jumatate


    Resurse umane: Anul concedierilor


    Telecom: Un pic mai bine

    Internet si IT: “A fost cel mai greu an”

  • Studentii de elita – generatia pierduta a Romaniei

    Mihai Duduta invata la una dintre cele mai bune universitati din
    lume, Institutul Tehnologic din Massachusetts (MIT). Are o bursa
    completa, munceste in campus, in cercetare, e in echipa de dans a
    scolii si castiga concursuri de inventica. Are un viitor promitator
    si e multumit de existenta lui actuala. S-ar intoarce in Romania?
    “Nu. Nu sunt tentat sa ma intorc in tara. Personal, eu vreau sa
    devin cat mai bun in ce fac, si in Romania n-as avea resursele
    pentru asta.” Este raspunsul pe care il va da nu numai el, ci multi
    alti romani, studenti sau oameni ce si-au terminat studiile in
    strainatate si au ales sa ramana in tarile respective.

    “Nu cred ca exista un post in tara care m-ar putea convinge sa
    ma intorc, pentru ca e vorba despre mai mult decat un job bine
    platit in care sa am si posibilitatea sa fac ce-mi place”, spune
    Duduta. Nu crede ca ar putea sa se adapteze usor intr-o Romanie ce
    traverseaza azi probleme pe care America le-a depasit de mult.
    “Vreau sa am o familie si vreau sa-mi pot creste copiii intr-o tara
    al carei sistem educational e bun, unde copiii au acces la locuri
    de joaca si unde poluarea din orase nu este atat de mare”, sustine
    Duduta, premiat anul trecut la un concurs de inventica pentru o
    solutie de producere a energiei aleternative.



    A plecat in SUA fiind olimpic la chimie si stiind foarte clar ca
    la facultatea unde invata in Romania ii va lipsi posibilitatea de a
    face cercetare. “Si nu vorbesc de cercetare de varf, cum se face la
    MIT, ci pur si simplu de un laborator unde sa nu ma tem sa sparg un
    vas pentru ca inlocuirea sa ar reprezenta 20% din bugetul
    laboratorului”, spune Duduta, care se specializeaza in stiinta si
    ingineria materialelor.

    La MIT sunt momentan in jur de 30 de studenti romani, daca
    numaram si studentii, si doctoranzii. Datele s-au schimbat in
    toamna aceasta, odata cu noul an universitar, si probabil ca s-au
    schimbat in bine. Presedintele Asociatiei Studentilor Romani de la
    MIT (RSA MIT), Emanuel Stoica, spune ca majoritatea studentilor
    romani beneficiaza de o bursa, de cele mai multe ori chiar
    integrala, asa cum e si cazul lui Mihai Duduta, iar doctoranzii ca
    Stoica primesc un stipendiu lunar ce le acopera costurile de
    cazare, masa si le asigura ceva bani de cheltuiala.

    Duduta si-a propus sa invete in Statele Unite inca din clasa a
    noua, cand la olimpiada de chimie a cunoscut o tanara admisa la
    Princeton. “M-am gandit ca daca alti oameni inteligenti au ales sa
    faca asta, de ce n-as face-o si eu?”. Asa ca a inceput sa candideze
    pentru burse. “Parintii m-au sustinut mereu, chiar de la inceput,
    si nu a fost nevoie sa-i conving eu ca acesta e cel mai intelept
    pas”, spune el.

  • Business Magazin face retrospectiva a 20 de ani de capitalism

    In iarna anului 1989, un arhitect se afla in Abu Dhabi si tocmai se hotarase sa nu se mai intoarca in Romania, in timp ce cauta o solutie de umbrire a unei tribune oficiale. Un inginer la Intreprinderea de Avioane Bucuresti simtea ca, spre deosebire de restul tarilor din blocul comunist, in Romania nu se poate schimba nimic; poate omul era influentat de faptul ca refuzase, ce ceva timp in urma, sa intre in Partidul Comunist, fapt in masura sa blocheze orice cariera, daca de cariere putem vorbi in Romania comunista. Un student in anul II la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti remarca raceala, la propriu si la figurat, a salilor de curs. Un pusti tocmai se pregatea sa intre la liceu si era marcat de inghesuiala la cozile pentru alimente. Un tanar inginer stagiar lucra in subteran, la mina Livezi a Intreprinderii de Prospectiuni si Explorari Geologice Hunedoara, responsabil de utilaje si aeraj, condus fiind de un maistru, secretar de partid al minei.

    Doua decenii mai tarziu, arhitectul, pe numele sau Dinu Patriciu, este desemnat de cititorii Ziarului Financiar cel mai mare capitalist al Romaniei, inginerul de avioane Mihail Valeanu preda Kaizen, filozofia de management ce propulseaza companiile japoneze, fostul student Doru Bostina conduce un cabinet situat in primele cinci din topul cabinetelor de avocatura de business din Romania, pustiul licean Stefan Liute a devenit un specialist in identitate corporatista, director si actionar la agentia de specialitate Grapefruit, iar inginerul Tudor Furir a iesit din mina si vinde bauturi de la Pernod Ricard.

    Sunt numai cateva cazuri din ceea ce s-ar numi schimbarea Romaniei de dupa 1989, modul profund in care cariere si oameni s-au schimbat. Acesta este, de fapt, poate cel mai important castig al Romaniei capitaliste, libertatea de a incerca sa-ti schimbi destinul.

    Ne amintim ca pe vremea in care Mihail Valeanu sau Tudor Furir mai lucrau inca in intreprinderile lor, iar ambitia lui Doru Bostina nu depasea un post de magistat in orasul sau natal, un politolog, fost demnitar si ideolog comunist si fost disident, Silviu Brucan, lansa cea mai citata si mai detestata zicere a noii Romanii: “romanii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a deprinde democratia”. Romania pare acum ca mai are nevoie de mult mai multi ani pentru a-si depasi tarele. “In 1990 am fost convins ca Brucan greseste. Si acum sunt la fel de convins ca a gresit. Numai ca in 1990 am considerat ca greseste supraestimand perioada, iar astazi ca a gresit subestimand-o. Se pare ca 50 de ani de lipsa a democratiei pot fi neutralizati doar de o perioada comparabila de democratie”, sustine Silviu Manolescu, managing partner la firma de audit si consultanta BDO Romania.

  • Lectie in IT: fa-te frate cu competitia ca sa treci criza

    Modelul deja exista, nu a fost inventat de noi”, spunea
    saptamana trecuta Eugen Lepadatu (47 de ani), omul de afaceri care
    a infiintat in 1991 afacerea de distributie IT&C Tornado
    Sistems impreuna cu fratele sau Liviu (45 de ani), facand referire
    la alianta cu RHS Company. “In Polonia, cel mai mare distribuitor
    din domeniu este rezultatul fuziunii a patru firme, in timp ce in
    Italia si Elvetia, spre exemplu, in varful clasamentului
    distribuitorilor IT&C stau companii compuse din alianta a trei
    competitori”, explica Liviu Lepadatu.

    Pentru piata din Romania insa, un mariaj intre mai multi
    competitori din aceeasi industrie este o situatie nemaivazuta, in
    conditiile in care cele mai plauzibile scenarii sunt fie vanzarea
    afacerii, fie atragerea unui investitor care sa sustina
    necesitatile de dezvoltare ale companiei. Sau, cazul cel mai putin
    dezirabil, restrangerea consistenta a afacerii din cauza
    incapacitatii de a o sustine macar la nivelul curent, situatie care
    poate aluneca pana la intrarea companiei in insolventa si ulterior
    in faliment.

    “In orice moment, pe piata sunt foarte multe companii de
    vanzare, insa fuziuni nu prea am vazut. Pe de-o parte din lipsa
    unei dorinte a companiilor de a colabora, iar pe de alta parte din
    lipsa unei mase critice pentru o asemenea miscare”, spunea cu alta
    ocazie Eugen Schwab-Chesaru, managing director pentru Europa
    Centrala si de Est al companiei de cercetare si consultanta
    strategica pentru industria IT Pierre Audoin Consultants.


    Nuanta de luat in calcul in cazul de fata este insa faptul ca,
    din punct de vedere legal, la mijloc nu este o fuziune, ci o
    integrare operationala, cum o numeste Dragos Popescu, directorul
    general al RHS – o decizie deloc luata la intamplare in contextul
    actual. Schimbul de actiuni facut de actionarii celor doua companii
    care vor ramane in continuare entitati juridice separate, a avut ca
    scop cumularea resurselor – de la know-how si pana la furnizori,
    service sau logistica – concomitent cu reducerea cheltuielilor, asa
    incat din doi distribuitori IT&C, clasati anul trecut pe locul
    patru si cinci in piata, sa se contureze cea mai mare companie de
    distributie.

    “Tornado si RHS se completeaza la capitolele furnizori, gama de
    produse si clienti, ceea ce inseamna ca formam un business mai
    puternic, care acopera o portiune mai mare din piata”, sustine
    Popescu. “Cat despre cheltuieli, numai din logistica, spre exemplu,
    economisim 600.000 de euro pe an.” Si reducerea numarului de
    angajati pana la 200, cu 100 de oameni mai putin decat anul trecut,
    inseamna o cheltuiala considerabil mai mica.

    Povestea acestui mariaj a inceput in urma cu mai bine de un an.
    Primele discutii purtate la o masa rotunda intre sefii mai multor
    distribuitori IT&C avea drept argument faptul ca un asemenea
    parteneriat ar stabiliza competitia, in conditiile in care
    clasamentul actorilor din acest domeniu a fluctuat destul de mult
    in ultimii ani. Odata cu aparitia crizei, aceste discutii au
    inceput sa prinda contur. In industria de distributie IT&C,
    niciunul dintre competitori nu a intrat in acest an cu dreptul,
    intuind cat de mare va fi scaderea pietei IT de care depind.
    “Lucrurile s-au cernut mult in acest timp, iar castigatorii se vor
    alege strict datorita capacitatii oamenilor de la carma de a lua
    deciziile corecte”, apreciaza Iulian Stanciu, directorul general al
    Asesoft Distribution.

  • Povestea celui mai mare transportator roman

    Anul 2009 a inceput pe scadere pentru grupul Edy. La Hunedoara
    si Timisoara, declinul cererii l-a facut pe liderul
    transportatorilor romani sa revanda companiei de leasing 200 de
    camioane. Dupa o rentabilizare la sange a afacerii, dezvoltarea de
    noi segmente si atragerea de noi clienti, grupul a reintrat pe o
    panta ascendentA. Acum insa, Alin Popa, fondatorul si dezvoltatorul
    Edy, se uita la dezvoltarea pe orizontala, la vanzarea activelor
    din afara businessului de baza, la achizitii si la extinderea
    agresiva in strainatate. E momentul.

    “- Dar Edy cine e?
    – Edy e fiul patronului.
    – Nu e patronul?
    – Nu.
    – Eu asa am crezut.
    – Nu. Patronul este din judetul Hunedoara. La inceput firma s-a
    chemat Alin Trans, dupa numele patronului, si a avut doar cateva
    camioane, 2-3, a inceput de jos, cu putin, apoi a inceput sa se
    dezvolte si sa cumpere din ce in ce mai multe camioane. La un
    moment dat a inceput sa cumpere multe tiruri deodata. Mergeau
    soferii in grupuri mari si aduceau tiruri Volvo nou-noute. Un cap
    tractor Volvo e in jur de 70.000 de euro sau cel putin asa era.
    Semiremorca e mai ieftina.
    – Cam cat castiga oare Edy pe luna cu camioanele astea?
    – Ba, si 100 de euro daca ii raman pe luna de la un camion dupa ce
    scade toate cheltuielile si tot ramane cu 100.000 de euro pe luna,
    dar eu cred ca face mai mult.”
    “Cu Edy in Europa” este un subiect deschis pe forumul Softpedia de
    utilizatorul Florin37, care povesteste, de-a lungul a mai multe
    postari, experienta unui drum din Romania pana in Irlanda in cabina
    unui tir Edy, alaturi de un sofer al companiei. Istoria firmei prin
    ochii soferului este aproape exacta. Alin Popa a inceput de jos, ca
    multi dintre oamenii de afaceri care au incercat sa dezvolte ceva
    la inceputul anilor ’90.


    “Noi facem bine. Si vom face si mai bine.” Alin Popa are un
    zambet multumit. E intr-o zi de marti, la inceputul lui octombrie
    2009. Au trecut 18 ani de cand a parasit slujba pe care o avea in
    Coca-Cola pentru a intra, la 20 de ani, pe cont propriu in afaceri.
    Acum, pe cartea sa de vizita scrie “Chairman of the Board”. Nu mai
    e implicat de ceva timp in operatiunile de zi cu zi ale companiei.
    Mai precis de vreun an si mai bine, de cand a decis ca metoda de
    conducere antreprenoriala e deja insuficienta pentru dimensiunea la
    care ajunsese compania. A angajat atunci un board de directori cu
    experienta in multinationale si le-a cerut sa eficientizeze firma.
    A durut putin si au fost si decizii atipice. Insa EBITDA din 2009 a
    crescut fata de 2008, desi veniturile ar putea fi in scadere. Dar
    Alin Popa e in continuare Chairman al unei companii evaluate, la
    nivelul anului 2009, la 62 de milioane de euro.

  • Business Magazin împlineşte 5 ani şi grupează într-un cover story cele mai relevante poveşti de afaceri din istoria revistei până atunci

    Articolul a fost publicat pe coperta primului numar al revistei BUSINESS Magazin. Tot in urma cu cinci ani, in sala de sedinte a Consiliului de Administratie al BNR intra pentru prima data un fotoreporter, iar articolul rezultat in urma acestui demers aducea in lumina cateva dintre secretele celor mai puternici oameni din Romania, cei care influenteaza dobanzile, cursul euro sau al dolarului si modul de acordare a creditelor.

    Au urmat articole privind cele mai importante tranzactii din economia romaneasca de pana atunci, de la preluarea Connex pana la privatizarea BCR, dar si materiale despre antreprenorii locali, precum Ciolan (Ambient), Raul Ciurtin (Albalact), Gabriel Carlig (Jolidon) sau Nicolae Petrov (Carpatair), care au beneficiat din plin de anii de boom economic. Altii, precum Zoltan Prosszer (fondatorul grupului Paneuro) si Razvan Petrovici (Univers’all) isi inchideau afacerile. Esecurile povestite chiar de cei doi antreprenori pot constitui oricand studii de caz pentru scolile de afaceri.

    De fapt nu dupa cinci ani, ci poate mai corect BUSINESS Magazin la cinci ani – fiindca orice publicatie, la cinci ani de la aparitie, e intr-adevar la varsta copilariei, cand invata sa numere si se tine bine de ce-a invatat.

    Mai exact, ce am numarat vedeti in aceste pagini – procente de crestere a PIB, someri, magazine din reteaua unor firme, milioane de euro trimise in tara de capsunari, metri patrati de suprafata construita, ani de la inceputul unei afaceri care in timp a ajuns o forta in economie, procente de crestere a preturilor, megapixeli de camere foto performante, kilometri de autostrada (nu neaparat din Romania), milioane de dolari pierdute pe pietele financiare intrate in criza, cate 25, 50 sau 100 de firme in topul celor mai profitabile sau al celor cu cele mai mari cifre de afaceri, milioane de abonati la telefonia mobila, hectare de teren cumparate de dezvoltatorii imobiliari, sute de mii de masini vandute de dealeri, puncte de baza cu care BNR a crescut sau a scazut dobanda, MB de trafic pe internetul mobil, tone de marfa tranzitate prin porturi, sute de ordonante si legi schimbate sau promise. Adica (aproape) tot ce s-a intamplat in economie de cinci ani incoace.

    Si am mai numarat sferturi de ora consumate cu gasirea unui titlu de articol, ore de sedinte cu discutii aprinse intre redactori, zeci de tineri care au lucrat in aceasta redactie, zile de concediu petrecute tot cu ochii dupa subiecte, pagini de reclama in plus sau in minus de la o editie la alta, sute de oameni intervievati pentru articole, mii de poze de unde am incercat sa le alegem pe cele mai bune si, mai important decat toate, zecile de mii de cititori care ne-au cumparat, ne-au comentat, ne-au criticat si ne-au apreciat. Cam asa ne-am petrecut cinci ani din viata. Am incercat sa crestem. Şi o sa crestem si de-acum inainte.

    CARE CREZI CA A FOST CEL MAI IMPORTANT EVENIMENT AL ULTIMILOR CINCI ANI? COMENTEAZA PE BLOGUL BUSINESS MAGAZIN SI POTI CASTIGA O CARTE SAU UN CONT DE E-LEARNING

    Mai jos se afla o selectie a celor mai importante materiale publicate in BUSINESS Magazin in ultimii cinci ani.

    2004

    Cat costa Romania

    Culisele Bancii Nationale

     

     

     

    2005

    Codul lui Da Vinci

    Bancherii cuprului

    Invazia Vodafone

    Batalia pentru averea SIF

    Cel mai bogat roman din SUA

    Cum divorteaza avocatii

    Primul roman miliardar in euro

    Romania non-stop

    Viata pe datorie

    Un pret astral

     

     

     

    2006

    Fabrica de CEO

    Cand vom trai ca ei

    Paradisul expatilor

    E-Birocratia

    Garnizoana call-center

    Herr BCR

    Generatia multitasking

    100 de companii 2005

    IT-lionarii

    Marirea si decaderea Univers’all

    Upgrade de viata

    Radiografia unei fuziuni bancare

    A treia venire a lui Renault

     

     

     

    2007

    Ambient, gata de lupta

    YouTube de Romania

    Magia low cost

    Cum a ajuns Zuzu milionar

    Croitorul Jolidon

    Cine administreaza pensiile private

    Cum pilotezi trei miliarde de euro

    Bancnota de un baril

    Cat mai tine cursa importurilor auto

    Cea mai buna reteta de afacere imobiliara

    Stapanii internetului

    Bogat din bursa

    Personalitatea anului: capsunarul

     

     

     

    2008

    Bancherul Zapp

    Omul din umbra Carpatair

    Cel mai mare proprietar de hoteluri

    Castigatorii crizei

    Popoviciu, miliardarul tacut

    Lectii de afaceri cu Gica Popescu

    Cel mai puternic strain din Romania

    Cei mai mari vanzatori de credite

    Micii milionari din imobiliare

    Milionari dintr-o industrie falimentara

    America in faliment

    Cel mai mare petrolist independent

    Doi romani care au privit criza in direct

    Cei mai puternici romani de la Moscova

    Personalitatea anului: Isarescu

     

     

     

    2009

    Imobiliarele, pariul ratat

    Blocaj financiar

    Consum de criza

    Marirea si decaderea unui broker

    Trofeul eMag

    Cum vede criza un miliardar

    Adio Rompetrol

    Meciul Crizei

    Un an de la caderea Lehman Brothers

    Mostenitorii miliardarilor romani

     

     

     

    Bursa

    Lectia Bursei

    Bursa, masina facut de bani

    Ponturi pentru Bursa

    Bursa in picaj

    Ghid de investitii la Bursa

     

     

     

    Investitii

    Cand si cum se vinde o afacere?

    Gazonul cu milionari

    Think big

    De unde incepe bogatia?

    Afacerea ISO

    Cum faci fata succesului

    Mirajul eolian

    Idei de furat

    Averea din pivnita

    A sosit vremea sa cumperi?

    Cum am supravietuit esecului

    Cineva care sa ma cumpere

    Ghid de supravietuire pe timp de criza

  • Fabrica de CEO

    Modelul american arata, dimpotriva, ca pentru a ajunge Chief
    Executive Officer, un stagiu intr-o firma de consultanta de
    management e ideal. In cazul Romaniei, pepiniera cu pricina se
    numeste Roland Berger; de aici au plecat Valentin Radu si Anca Ioan
    (foto), ajunsi, in epoci diferite, CEO ai Tiriac Holding, Dragos
    Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, sau
    Mihnea Mocanu, CEO al Estima Finance, compania de credit de consum
    a grupului de retail Domo.


    Click aici     pentru a citi materialul.

  • Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici

    Antreprenorii romani au fost prin traditie obisnuiti sa faca de
    toate, incepand de la strategia de afaceri si culminand cu
    declaratia fiscala, pentru ca, nu-i asa, cine poate sa rezolve
    treaba mai bine decat ei si contabilul lor? In afara de oameni de
    afaceri ca Ion }iriac sau Dinu Patriciu, care au lucrat cu marile
    firme de consultanta inca de la inceputul afacerilor lor, profilul
    antreprenorului roman a tradat mereu imaturitatea mediului de
    afaceri local. Drept e ca majoritatea proprietarilor si-au cladit
    singuri afacerile si sunt indreptatiti sa creada ca nimeni nu se
    pricepe la fel de bine cand vine vorba de propriul lor
    business.

    E deci lesne de-nteles de ce a durat mult pana cand omul de
    afaceri roman si-a numit un manager pentru propria firma, si a
    durat si mai mult pana cei doi au batut impreuna la usa
    consultantilor de business. O fi bine, o fi rau, e greu de spus. E
    mai usor sa vedem ca mentalitatile se schimba si multi dintre cei
    care n-au cerut ajutor sa-si dezvolte afacerile vor acum
    consultanta ca sa-si protejeze afacerile. Iar prima linie defensiva
    se cheama consultanta fiscala, pentru ca efectele ei sunt
    imediate.

    In ultimii ani, multi antreprenori au inceput sa delege
    responsabilitati, sa externalizeze servicii si chiar sa apeleze la
    consultanti. Si unul dintre argumentele principale ale schimbarii
    este ca tot mai multe afaceri au ajuns la un nivel de maturitate
    care nu le mai permite dezvoltarea fara consultanta specializata.
    De ce? Pentru ca urmatorii pasi pe care-i vizeaza (vanzare,
    restructurare, fuziune) au un grad de complexitate prea ridicat
    pentru expertiza lor. Criza economica a accelerat si ea
    desfasurarea evenimentelor, iar consultantii s-au adaptat si ei:
    multi au acceptat sa joace dupa noile reguli, sa reduca valoarea
    comisioanelor si sa fie platiti din economiile pe care reusesc sa
    le obtina pentru firma-client.


    In functie de sanatatea afacerii, clientul fie si-a rezolvat
    singur problema, la fel ca inainte de criza (si multi au facut-o si
    o fac bine si acum), fie a dat buzna in birourile consultantilor
    cautand solutii. “Eu sunt foarte constient de ceea ce stiu si ceea
    ce nu stiu. Tocmai de aceea, dincolo de antreprenoriat si de
    businessul IT am apelat dintotdeauna la consultanti, deoarece,
    pentru respectivele proiecte si probleme, ei au stiut mai bine ce-i
    de facut si cum trebuie procedat”, spune Radu Georgescu,
    presedintele Gecad Group. Antreprenorul a luat recent decizia de
    a-si reuni toate activitatile intr-o structura de holding,
    inregistrat ulterior in Cipru.


    Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru
    prima oara nevoia sa vorbesc cu un specialist


    Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca
    in business este foarte important sa externalizezi
    rational


    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui stat


    Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de
    consultanta fiscala


    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta


    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant


    Vasile Armenean, Betty Ice: Nu cred in
    consultanta

  • Top performing managers

    Almost two years ago, towards the end of the first year after EU accession, Liliana Solomon, head of the local branch of the Vodafone group issued a warning to the managers enthusing over consumer spending euphoria and the potential of a 21 million-people market with a rising purchasing power during a meeting organised by BUSINESS Magazin.

    ”Those that make a difference in business are the people who think of ”what if”, not those who say they will grow next year, anyway,” said Solomon, who has a financial background and had worked for major telecom operators in London for years, coming back home in 2005 to take the reins of Vodafone Romania.

    The only participant to that discussion that shared the same opinion was her good friend Mariana Gheorghe, a former EBRD banker, who had taken the reins of the biggest company in the country, Petrom, in 2006. On the other side of the fence were executives in consumer goods, financial services, IT and real estate industries, all of them enthusiastic about the higher than expected results that were about to be achieved in 2007, Romania’s first year of EU membership.

    Less than two years on, the Romanian economy is in full recession, the Gross Domestic Product fell by 7.6% in the first quarter and by 8.8% in the second, heading towards the first annual decline since 2000, a period during which it has tripled (in nominal value). The total number of the unemployed will exceed 800,000 at the end of the year (according to official estimates), compared with only 400,000 last year, whereas arrearage and the acute lack of cash have become ordinary components of the Romanian business landscape.

    Against this background, BUSINESS Magazin intends to bring into the spotlight the managers of the most profitable companies and their business networks, in an attempt to analyse the structure of the Romanian economy, as shown by the ranking of the top performing private companies.

    More than half of the 100 biggest private companies in the country saw their profits increase in 2008, according to data on the Finance Ministry’s website, even though in the second half of the year some star industries of recent years such as real estate, automotive and consumer goods froze, as a result of the deepening global financial crisis and spreading of that turmoil to emerging markets like Romania.

    How much of this trend was because of managers and how much was because of a well-oiled organisation? Radu Furnica, LDS Korn/Ferry Romania and the man who has discovered and recruited some of the most important executives in the country in the course of time, believes it is very hard to establish an immediate causality between profitability of a corporation and its top management.
    ”Simple logic says that those that made the biggest profit also had the best managers. This is not a rule though! On the contrary, most of the top 25 companies by profit are in the upper end of the ranking because they are very large companies, which are hard to beat and which were helped by the market,” Furnica says.

    Consultants, however, say that the personal touch of the person who runs the business is very important in the long run, too, though. Codrut Pascu, head of the local office of management advisory firm Roland Berger says that in order to determine the contribution of the manager, one must look at the extent to which the targets (market share growth, profit, cash flow) were reached, but especially at how the company developed compared to its direct competitors and how prepared the respective companies are to deal with hardships.