BusinessMagazin

Tag: restaurant

  • Câţi bani pierde anual cea mai mare şaormerie din România

    Chiar dacă puţini jucători depăşesc pe această piaţă o unitate, firma a înregistrat pierderi în 2012, potrivit datelor publicate recent pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Pierderile înregistrate de Dristor Kebab au fost de circa 190.000 euro, la o cifră de afaceri de aproximativ două milioane de euro. Veniturile companiei sunt duble faţă de anul anterior, când afacerea era estimată la 1,2 milioane de euro. În 2011, compania a înregistrat de asemenea pierderi estimate la circa 127.000 euro.

    Într-un interviu anterior pentru Business Magazin, oficialii companiei nu au oferit detalii legate despre vânzările firmei, însă au menţionat că  cea mai bună zi  a fost “când s-a aprins bradul acela mare la Piata Unirii, iar oamenii au plecat pe jos, spre casele lor (1 decembrie 2007, când Piata Unirii a fost blocata de cateva sute de mii de oameni veniti chiar si din provincie pentru a asista la aprinderea de catre Millennium Bank a luminilor unui brad imens – n.red.)” Reprezentanţii companiei au declarat de asemenea că unităţile din mall-uri merg mai bine iarna, iar celelalte primăvara, toamna sau vara, când vremea este mai bună.

  • Posturi de manageri de restaurant, bucătari şi şoferi în Germania, Norvegia şi Ungaria. Ce condiţii trebuie să respecte candidaţii şi care sunt salariile plătite

     În Norvegia, un restaurant cu specific japonez din Oslo angajează un bucătar şef care să aibă un nivel ridicat de pregătire a preparatelor japoneze şi a serviciilor şi să menţină standardele de brand şi de igienă. Acesta va fi responsabil şi de funcţionarea sigură şi eficientă în bucătărie, planificarea şi desfăşurarea activităţii în conformitate cu reglementările restaurantului.

    Candidaţii trebuie să aibă calificare şi experienţă vastă de preparare în bucătăria modernă şi a preparatelor tradiţionale japoneze, capacitatea de a lucra cu o echipă mare şi să fie în măsură să demonstreze şi calităţi financiare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Restaurant cu specific steakhouse în Centrul Vechi

    Restaurantul a fost deschis în anul 2010 şi a fost orientat  pe un specific aflat la început în România, axat pe un produs premium, carnea de vită Red Angus. Red Angus Steakhouse din Centrul Istoric a înregistrat în anul 2012 venituri de 1.800.000 lei, având astfel o creştere de 20% a încasărilor comparativ cu anul 2011. Totodată, pentru anul 2013 se aşteaptă o creştere de 20-25 %. Restaurantul are o capacitate de 65 de locuri la parter şi alte 80 de locuri la etaj şi păstrează un meniu dedicat produselor din carne de vită. Carnea este importată din S.U.A., din Uruguay şi din Olanda.

    Designul interior îmbină elemente specific americane precum motociclete vintage din anii ‘30, un tonomat funcţional sau un aparat original de pinball adus de peste Ocean, cu materiale naturale, refolosite în noul spaţiu pentru a reinterpreta atmosfera dintr-un steakhouse clasic american.

  • Peste 70 de elevi şi profesori de la o şcoală din Satu Mare, la spital cu toxiinfecţie alimentară

     Potrivit purtătorului de cuvânt al Spitalului Judeţean Satu Mare, Constantin Demian, peste 70 de persoane, elevi şi profesori, au ajuns la Unitatea de Primiri Urgenţe joi noapte între orele 22.30 – 23.00, acuzând dureri abdominale, greţuri şi vărsături.

    El a precizat că simptomele au apărut la aproximativ o oră după ce elevii şi profesorii, care participau la banchetul de absolvire a clasei a VIII-a, au mâncat aperitivul.

    Conform sursei citate, din cele peste 70 de persoane care au ajuns la spital, 55 au rămas internate pe parcursul nopţii, iar dintre acestea 30 au fost externate vineri dimineaţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Descendentul lui Dracula încarcă notele de plată ale americanilor

    Rstaurantul italienesc deschis deja este recunoscut pentru felurile de mâncare cu preţuri scandalos de mari, cum ar fi 275  de ldolari pentru o porţie de paste cu trufe, potrivit Dailymail.

    Nello plănuieşte să extindă restaurantul în Anglia, unde a semnat deja un contract de închiriere de două milioane de lire sterline pentru o proprietate din Mayfair.

    Nello este criticat pentru modul în care îşi conduce afacerea. Unul dintre motive este că el nu îşi informează clienţii în legătură cu preţul meniului zilei.. „Pentru câteva momente am crezut că halucinez” îşi descrie un client reacţia la factura de 400 de dolari pe care a fost nevoit să o plătească alături de cei doi prieteni care îl însoţeau. Chelnerul i-a explicat factura clientului nemulţumit spunându-i că ar fi trebuit să se aştepte la un preţ piperat deoarece restaurantul are o tradiţie de 20 de ani şi poate fi asemănat cu brandul de lux Hermes.

    Aceasta nu este singura controversă creată de român: anul trecut, a fost dat în judecată de angajaţii lui pentru că i-a obligat să lucreze 60 de ore pe săptămână fără ca munca în plus să fie adăugată la ore suplimentare. Nello a generat controverse şi în lumea mondenă: în anul 2008, a încercat să dea în judecată un model de lenjerie căruia a împrumutat o umbrelă de 5.000 de dolari şi a returnat-o stricată.
     

  • Are 27 de ani şi a refuzat oferte de joburi din America şi Emirate ca să îşi îndeplinească visul la Baloteşti

    De la un loc destinat doar pescuitului, Laguna Verde este azi un complex turistic: cabane, un restaurant cu specific pescăresc şi echipamente pentru sporturi acvatice în mijlocul câmpului.

    Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa, când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne beam cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri„, îşi aminteşte Dan Mehedinţu unul dintre cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră. În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume, dar a hotărât să se întoarcă în ţară pentru a conduce împreună cu tatăl lui afacerea „Laguna Verde”.

    Construită în jurul unei bălţi aflate la 15 kilometri de Capitală, aceasta constă într-un restaurant cu specific pescăresc, 20 de căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skyjet sau caiac canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro.

    Cu clienţii selectaţi atent, Mehedinţu mizează pe „oaza de linişte„ pe care tatăl lui a încercat să o găsească atunci când a venit prima oară în Baloteşti. Acum atât tatăl, cât şi fiul îşi petrec cea mai mare parte a timpului în „lagună„, împărţindu-şi activitatea între discuţiile cu clienţii – printre care pot fi văzuţi şeici sau politicieni –  coordonarea angajaţilor, inovaţii cum ar fi o fântână arteziană în mijlocul lacului sau alegerea mobilierului pentru restaurantul recent deschis.

    „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră„, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor, în 2001. În acea perioadă era student în anul trei la Facultatea de finanţe-bănci în cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea„.

    Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să o facă mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11„. Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului „descurcăreţ„ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa. A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant.

    Managerii restaurantului de peste Ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit.

  • Un restaurant din Spania le oferă şomerilor mese în schimbul unei ore de muncă

    Troboda, un restaurant catalan, se adresează şomerilor pe termen lung cu o ofertă în care aceştia pot servi o masă pe care o „plătesc” muncind timp de o oră în restaurant, făcând curăţenie sau spălând vasele.

    Restaurantul face parte dintr-un club social în care mai sunt membri consiliul local al oraşului Terrassa şi 30 de organizaţii caritabile locale.

    Proprietarul restaurantului, Xavier Casas, estimează că proiectul va genera circa 15.000 de ore de muncă în primul an de activitate, în timp ce aproximativ un sfert din bugetul schemei vine de la clienţii plătitori.

    În primul trimestru al anului, numărul de şomeri din Spania s-a ridicat la circa 6,2 milioane, dintre care 3,5 milioane sunt şomeri de peste un an.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Cele mai bune 10 restaurante din lume – GALERIE FOTO

  • Viaţa savurată după cum spune Tripadvisor

    TEHNOLOGIA NE-A SIMPLIFICAT INDUBITABIL VIAŢA. Şi, cam de pe când au apărut internetul, forumurile, comunităţile virtuale şi posibilitatea de a-ţi da cu părerea, amator sau profesionist, am devenit mai leneşi, inclusiv în alegerea distracţiilor.

    Cumpărăm cărţi recomandate de alte minţi sau suflete, vedem filme pentru că au fost plăcute de alţi ochi, mergem în vacanţe, hoteluri şi restaurante încercate deja de alte trupuri. Vrem rezumatul la orice înainte de orice; alegem filme, cărţi, restaurante şi hoteluri ca şi cum am alege un televizor, aspirator sau anvelope. Eliminăm riscul, renunţăm la curiozitate şi mergem pe drumuri bătute.

    Simplificăm procesul, credem; dar luând de-a gata deciziile altora, ne uităm pe noi şi subiectivismul care face ca aceste decizii să nu ni se potrivească.

    TripAdvisor zice că acel hotel e de designer? Parcă nu e chiar aşa la faţa locului. Filmul lăudat de toţi ţi s-a părut slab; torturile făcute de acel cake designer de pe Facebook merită cu mult mai multe like-uri decât are. Dorada de la noul restaurant era congelată şi prin urmare justifică preţurile decente care i-au încântat pe evaluatori.

    CÂND SE IA PĂREREA CELORLALŢI DREPT ETALON, TREBUIE SĂ NE ÎNTREBĂM CINE SUNT CEILALŢI? Cât de mult ne putem încrede în părerile lui thedirtypaw, Bart Simpson sau fj2010?

    Este dificil de analizat o comunitate virtuală, cu atât mai mult cu cât componenta ei este volatilă. Este suficient însă să reţinem că subiectivismul şi diletantismul caracterizează mare parte din recenziile găsite pe site-uri, forumuri etc.

    În lipsa unor criterii de evaluare clare, opinia comunităţilor online de lifestyle trebuie luată cu titlu orientativ şi provocată, verificată. Ca să poţi avea o opinie, trebuie să încerci personal, nu prin corespondenţă. Tocmai de aceea, când mi s-a cerut să scriu o recenzie de restaurant, am avut îndoieli. Nu cred în recenzii decât ca lectură, dacă sunt scrise de profesionişti şi nici atunci. Gusturile nu se discută; se pot educa, deschide şi atât.

    Şi, dacă primele două acţiuni îmi sunt peste puteri, o pot încerca pe a treia. Aşadar, continuarea acestui articol vine însoţită de avertizarea firească că este o opinie personală, rezultatul experienţei directe şi nemijlocite a autorului şi trebuie tratată (eventual verificată) ca atare.

    BON ESTE UN RESTAURANT FRANŢUZESC AUTENTIC, situat în pitorescul centru vechi bucureştean, căruia îi exploatează aerul francez dat de arhitectură, ba chiar merge mai departe şi îi conservă o parte din istorie, după cum afirmă Cristian Corvin, tânărul arhitect aclamat internaţional în ultimii ani pentru proiectele sale – Lacrimi şi Sfinţi, Laborator de cocktailuri, La bonne bouche etc.

    La BON, păstrarea vie a trecutului se face prin cele 300 de uşi şi ferestre de lemn recuperat care îi acoperă integral pereţii. Interiorul este uşor teatral, cu lămpi realizate din damigene retezate şi obloane în interior, dar extrem de primitor graţie unui scenariu de lumini ce aruncă căldura galben-aurie peste mesele cu meniuri de plută şi şervete vesele în pătrate albe şi roşii.

    ADRIANA SOHODOLEANU (CĂLĂTOR PASIONAT, GOURMET ÎN TRAINING ŞI ANTREPRENOR,PROPRIETAR AL BOUTIQUE-ULUI ONLINE DE CADOURI WWW.BISCUIT.RO )

  • Tudor Constantinescu, Chocolat la ZF Live: Mi-am dorit să fac ceva în România cel puţin la nivel occidental, un restaurant care ar putea concura cu cele de pe podiumul mondial

    După mai mulţi ani în care şi-a încercat talentele culinare în Europa, Statele Unite şi Asia şi a învăţat tainele gastronomiei la cele mai prestigioase şcoli din afară, Tudor Constantinescu a decis să se întoarcă în România şi să pună bazele lanţului de restaurante Chocolat.

    „Butic-restaurantul Chocolat este un concept nou, unde am reuşit să îmbinăm esenţa unui restaurant cu partea de cofetărie, cafenea, salon de ceai şi coktail-bar”, spune Tudor Constantinescu, invitat la ZF Live.

    După ce şi-a încercat spiritul de antreprenor în Belgia, unde a deschis un laborator şi a vândut produse de patiserie la standul său mobil din pieţe volante, Tudor Constantinescu a acceptat provocarea României.

    „Am dorit să fac ceva în Româna cel puţin la acelaşi nivel occidental, un restaurant ca ar putea concura cu cele de pe podiumul mondial”, spune Tudor Constantinescu.

    Toate stirile sunt pe zf.ro