BusinessMagazin

Tag: lifestyle

  • Cu cat e mai scump, cu atat e mai bun

    Rezultatele studiului ar putea oferi o explicatie cu privire la motivul pentru care cei cu dare de mana sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare, venind in sprijinul ipotezei ca aspecte care nu tin de calitatile intrinsece ale unui produs pot fi astfel manipulate incat sa-l faca mai atragator pentru cumparatori.

    Studiile de acest gen arata un interes in crestere pentru o noua disciplina, neuroeconomia, care are ca scop, prin altele, explicarea atractiei subconstiente exercitate de produsele de lux si „de firma”, cu un pret mai mare decat cele obisnuite, desi nu se diferentiaza foarte mult din punct de vedere calitativ de acestea din urma. Acelasi studiu a aratat ca la nivel fiziologic se produc modificari in cortexul medial orbito-frontal care are un rol definitoriu in resimtirea a diverse tipuri de placere.

    Activitatea din aceasta zona a fost, la subiectii testului, mai intensa in cazul consumarii unui vin perceput drept scump decat in cazul unuia mai ieftin. Asemenea reactii sunt binecunoscute in industria vinului, desi adevaratii cunoscatori cu greu ar putea fi pacaliti de pret.

  • Mi-a spus taximetristul

    Ultima moda in domeniu o reprezinta taximetristii care sa le vorbeasca celor ce li se urca in masina despre beneficiile unui produs sau serviciu. Cel mai bine se preteaza la acest tip de publicitate serviciile turistice. Taximetristul nu primeste insa bani si nu este pus sa recite un text invatat pe dinafara, ci invitat intr-o excursie pentru a putea apoi sa dea clientilor detalii despre voiajul sau in cunostinta de cauza. La aceasta solutie au apelat si Autoritatea pentru Turism din Thailanda sau autoritatile australiene pentru promovarea orasului Melbourne.

    Initiativa de a oferi servicii de publicitate prin intermediul soferilor de taxi apartine unei firme britanice, Taxi Promotions UK. Aceasta a lansat un serviciu intitulat Womad Taxis (Word of Mouth Advertising – publicitate „din gura in gura”), iar directorul firmei, Asher Moses, considera ca serviciul va putea fi utilizat pentru toate categoriile de produse. Compania a inceput cu promovarea vacantelor, avand in plan sa extinda publicitatea prin intermediul taximetristilor si la linii aeriene, recunoscand insa ca unele produse, cum ar fi cele de asigurare sau bancare, vor fi mai greu de popularizat pe aceasta cale, in timp ce altele, ca pokerul online, vor fi usor de promovat deoarece multi dintre soferi sunt jucatori pasionati.

    Cumparatorii de publicitate sunt constienti ca este mult mai greu sa ajunga la publicul-tinta prin canalele traditionale, asa incat recurg la tot felul de solutii neconventionale, cum ar fi trimiterea de actori in supermarketuri care sa cumpere cantitati mari dintr-o anumita marca de inghetata, spre exemplu, si sa discute cu voce tare meritele acesteia – sau la angajarea de agenti publicitari pe baza unor chestionare care sa dovedeasca influenta acestora asupra persoanelor din cercul lor. Agentii primesc gratuit produse care nu sunt inca disponibile in magazine si discuta despre ele cu rudele si prietenii, dupa care dau raportul la firma care i-a angajat. Unul dintre pionierii in domeniu, firma britanica Bzz Agents, are deja 100.000 de astfel de agenti.

  • Haute cuisine in pijama

    Dupa o bataie scurta, usa se deschide si in camera de hotel intra un chelner care poarta in spate o masinarie ciudata. Nici nu ai timp sa articulezi un cuvant, ca strainul incepe sa insurubeze un picior pe piedestal si in doar cateva secunde transforma totul intr-o masa in adevaratul sens al cuvantului, cu fata de masa din damasc si mancare pregatita de chef-ul vedeta Gordon Ramsay. Scena se repeta de fiecare data cand un oaspete al hotelulului London NYC suna la room service.

    London NYC este doar unul dintre hotelurile de lux care au reinventat conceptul de room service, transformandu-l, dintr-o simpla livrare de mancare in camera, intr-o experienta demna de scenele din filme. Astfel, cu toate ca exista inca hoteluri al caror meniu de room service nu a depasit perioada sandwich-urilor si a hamburgerilor, pe piata s-au remarcat hoteluri care incearca sa atraga clientii cu delicatese exotice, precum meniuri traditionale japoneze, risotto cu scoici sau cassoulet Toulousain, care poarta amprenta unor maestri bucatari celebri. Tendinta a aparut in special in cazul hotelurilor de lux conceptuale, precum Relais&Chateaux (foste castele si case nobiliare transformate in hoteluri), Small Luxury Hotels sau Design Hotels (hoteluri decorate de designeri faimosi precum Zaha Hadid sau Karim Rashid).

    Specialistii in turism recunosc ca, in ciuda numarului mare de hoteluri care au reinventat conceptul de room service, fenomenul este recent. „In urma cu 15 ani nu puteai comanda nimic in camera. Trebuia sa cobori la bar chiar si pentru a primi un bol cu gheata. Insa in doar cativa ani conceptul a evoluat, iar hotelierii vand mai nou o intreaga experienta a luarii mesei in camera”, spune Martha Gaughen, proprietarul agentiei de turism de lux Sterling Brownell, care face parte din grupul Virtuoso (un consortiu de agentii de turism high end).

    Geoffrey Zakarian, care a gatit pentru restaurante faimoase din Statele Unite precum Le Cirque si Club 21, precum si pentru doua hoteluri Ian Schrager (Royalton din New York si Delano din Miami) inainte sa deschida Town and Country din cadrul hotelului Carlton din New York, crede ca room service trebuie sa fie obligatoriu un concept creativ: „Clientii sunt tot mai pretentiosi si daca vrei sa ii fidelizezi este necesar sa aduci intotdeauna ceva nou”.

    Intre timp, hotelurile nu numai ca au dezvoltat serviciul de room service, dar l-au rafinat folosind toate detaliile care construiesc renumele unui restaurant de lux: mancaruri exclusiviste, bucatari-vedeta si ambianta gandita pana la cel mai mic detaliu.

    Pretul pentru a comanda in camera creatia unui bucatar celebru este pe masura pretentiilor. De exemplu, la Trump International din New York, in cazul in care mancarea este preparata in camera, o masa poate ajunge la 195 de dolari de persoana, plus 225 de dolari pentru timpul petrecut cu bucatarul personal, iar o cina la lumina lumanarilor din camera de hotel poate ajunge la 800 de dolari.

  • Cercetatorii americani lovesc din nou

    Desi au mai existat studii care sa arate ca femeile sunt atrase de statutul social al barbatilor, precum si de puterea si situatia materiala a acestora, aspectul fizic al potentialilor parteneri fiind mai putin important, studiul recent, care a luat in calcul 20.000 de barbati americani si date istorice inca de la inceputul secolului trecut, arata ca atunci cand „oferta“ de barbati scade, cum e cazul dupa un razboi, femeile sunt dispuse sa-si mai reduca standardele. In caz contrar, ele devin mai selective cu partenerii alesi pentru maritis, iar sansele de casatorie ale barbatilor cu stare materiala mai proasta se reduc drastic. Studiul confirma o ipoteza avansata cu ceva timp in urma cu privire la comportamentul barbatilor in functie de numarul de femei disponibile. Ipoteza era ca barbatii devin mai fideli nevestelor si sunt mai interesati de cresterea copiilor cand „oferta“ de femei este mai redusa decat atunci cand au la dispozitie o gama larga de potentiale partenere.

  • DESIGN: Meissen in trei secole de portelan

    "Stiti acele papusi de portelan cu umerii goi si reci, cu gaturile si bratele indreptate inainte si fabricate din exact acelasi portelan ca si restul trupului. Au parul vopsit in negru lasat pe spate in valuri si ochi patrunzatori de portelan care sunt mult prea mari si mult prea negri. Iar faldurile rochiilor lor, tot de portelan, se infoaie ca si cum ar fi din puf, dar daca le atingi, sunt reci si tari. Sonia era exact asa!“ (Papusa de Portelan, Lev Tolstoi)

    „Aceste portelanuri asiatice erau vanate de colectionari din Europa atat de mult incat au devenit nu numai extrem de scumpe, dar si foarte greu de gasit“, explica Jeanette Toohey de la Cummer Museum of Art & Gardens din Jacksonville, care gazduieste o colectie impresionanta de portelanuri din secolul 18. China a fost si este faimoasa pentru portelanurile sale, un material usor si durabil in varsta de peste un mileniu.

    Cu toate acestea, multa vreme, pentru europeni, secretul prepararii portelanului a ramas la fel de tangibil ca transformarea metalului ordinar in aur. 1708 a fost anul in care secretul de fabricatie a fost descoperit si in Europa. Un tanar chimist pe nume Johann Friedrich Bottger, sub directa indrumare a lui August cel Puternic, a inventat reteta si a creat prima piesa de portelan europeana. Atelierul Bottger a fost stabilit la Meissen, un orasel de langa Dresda, care, de 300 de ani, este sinonim cu portelanurile europene.

    Timp de aproape trei secole, compania a fost cunoscuta sub numele de Staatliche Porzellan-Manufaktur Meissen si a creat servicii de masa din ceramica si figurine decorative care acum fac parte din cele mai cautate colectii de portelanuri ale secolului 18, piese lucrate pe comanda pentru familiile regale si pentru castelele lor opulente in stil baroc sau rococo. Daca reteta (cuart, feldspat si caolin) a ramas in mare aceeasi, procedeele de fabricare au tot evoluat de-a lungul timpului.

    Astazi, de exemplu, Meissen poate produce portelan in 10 mii de nuante diferite, conferite de oxizi de metale amestecati manual in compozitia materialelor de catre cei 600 de artisti-angajati ai companiei. Una dintre cele mai copiate nuante Meissen este „blue onion“, acel ton de albastru creat chiar de Frederick Bottger care a ajuns sa fie un fenomen in lumea portelanurilor (i se mai spune si „onion pattern“). Specialistii banuiesc ca acesta s-a raspandit asa de mult pentru ca este o combinatie foarte proaspata de albastru si alb, atat de simpla si totusi foarte complexa in tonuri.

    In afara de cele 150 de mii de portelanuri pe care Meissen le are in repertoriu, exista si piesele „tinere“, unele dintre ele copii dupa figurine asiatice, altele figurine chinezesti adaptate la cultura europeana – busturi sau suprafete bidimensionale. Si, desi preturile au scazut destul de mult odata cu producerea lor in Europa, Meissen si-a pastrat standardele. Pretul celei mai ieftine figurine pictate incepe de la 1.000 de euro. Un serviciu de masa cu 5 piese costa intre 450 si 4.500 de euro, in functie de complexitatea modelului. De fapt, Meissen a recunoscut chiar ca nici macar nu isi doreste sa intre in competitie cu portelanurile produse in masa si asta in principal pentru ca se defineste ca fiind mai degraba o companie din lumea artei – arte decorative, arte fine, arte aplicate.

    Anul acesta, Meissen a anuntat lansarea mai multor colectii limitate (la 25, 50, 75 sau 100 de exemplare). Una dintre cele mai interesante este Bottgersteinzeug celebrarea aniversarii de 300 de ani de la crearea „aurului alb“. Dintre piese se remarca masca de tigru a lui Max Esser si camilele-figurine ale lui Erich Hosel. Complet noua este oglinda „Four Elements“ de Silvia Klode – apa, aer, pamant si foc.

    80 de mii de dolari pentru o piesa de serie

    Doris Duke (1912-1993) a fost probabil una dintre cele mai bogate femei din lume si totusi atat de putin extravaganta. Singura sa slabiciune au fost portelanurile pe care le puteai vedea la tot pasul in casele sale – la Duke Farms, in Hillsborough, la Shangri La, in Honolulu, la Rough Point, vila gotica din Newport, sau Park Bernet din New York. Duke iubea figurinele. Avea colectii intregi din China, Japonia, Franta si Germania. In plus, iubea florile, motiv pentru care a achizitionat un serviciu de masa floral Meissen din 1770 – doua supiere rotunde, 6 supiere ovale de marimi diferite, 13 farfurii in forma de frunza, 4 solnite, 2 zaharnite, 4 boluri, 5 sosiere, 17 farfurii de supa, 7 farfurii de desert si 40 de farfurii pentru cina. La „numai“ 80.000 de dolari.

    „Ceea ce este cu adevarat minunat este ca serviciul floral este intr-o forma aproape perfecta“, spune Jody Wilkie, curatorul-sef al departamentului de ceramica si sticla de la Christie’s. Piesele sunt albe, cu margini zimtate si pictate in albastru si auriu. Fiecare are un buchet de lalele, trandafiri, floare de nu-ma-uita, crizanteme, floarea-soarelui si flori de camp, pictat cu o precizie care frizeaza perfectiunea. Dar acest model nu este unul special. „Piesele rare Meissen au motive speciale: panglici, insecte, pasari sau animale exotice. Florile sunt pentru colectiile de serie. Portelanurile cu motive speciale ajung la preturi mult mai mari“, explica Michele Beiny, experta in portelanurile europene din secolele 18 si 19.

    Beiny se afla deja la a treia generatie de experti in tot ceea ce inseamna Meissen. La Winter Antique Show din ianuarie anul acesta Beiny a expus si un serviciu rar, cu animale, fructe si pasari pe un fundal albastru care imita solzii de peste. „Se stie despre el ca a fost facut cadou de catre Frederic cel Mare unuia dintre generalii sai in 1760“, povesteste Beiny. „Lui ii placeau modelele cu solzi. Si exista doar doua astfel de servicii. Unul este in posesia mea, iar celalalt se afla in patrimoniul statului.“

    Lucrul cu portelanul este foarte diferit de lucrul cu lemnul sau metalul, scria Robert E. Rontgen in „The Book of Meissen“ (1984).

    „Totul trebuie sa fie putin exagerat, pentru ca materialul se micsoreaza cu o sesime dupa uscare. In plus, smaltul defineste contururile si profilele. Multi sculptori faimosi au incercat sa lucreze cu portelanul, dar foarte putini au reusit.“ Dupa parerea lui Beiny, Kandler a fost cel mai bun. „Nu numai ca era obsedat de detalii, dar a fost si primul, cel mai versatil si a si trait mult.“ Dintre operele sale, Metropolitan Art Museum detine o pereche de lei „glazurati“ in alb (fiecare lung de aproape un metru).

    Manufactura de portelan Meissen este deschisa vizitatorilor.

    Cititi mai multe articole din PRETUL LUXULUI   

  • Sportul şi show bussiness-ul, reţete sigure de îmbogăţire pentru tineri

    Baschetbalistul echipei Cleveland Cavaliers, LeBron James, a câştigat anul acesta 27 de milioane de dolari şi se alfă în fruntea topului. El este urmat în clasamentul revistei Forbes de alţi doi sportivi: jucătorul de fotbal american Reggie Bush, cu 24 de milioane de dolari, şi jucătoarea de tenis Maria Sharapova, cu 23 de milioane de dolari.

    Urmează o înşiruire de tinere vedete ale marelui ecran, deschisă de gemenele Mary-Kate şi Ashley Olsen. În 2007, ele au câştigat 17 milioane de dolari, ocupând locul 5 în clasamentul revistei Forbes. Nici Daniel Radcliffe, interpretul lui Harry Potter, nu s-a descurcat prea rău anul acesta: el a câştigat 15 milioane de dolari la doar 18 ani, ajungând pe locul 6 în top.

    Mai multe pe www.protv.ro

  • Gucci pe Calea Victoriei

    N-aduce anul ce aduce ceasul: e oficial, brandul Gucci va intra de la anul pe piata din Romania. Este vorba despre doua magazine ce urmeaza sa fie deschise in Capitala si care nu vor fi operate in sistem de franciza, ci printr-o firma unde 40% din actiuni vor fi detinute de Gucci Group, iar restul de catre omul de afaceri Rocco Santopietro si un asociat, in calitate de parteneri locali. In aceeasi formula, cei doi au adus brandul Gucci si pe pietele din Ucraina, Serbia si Bulgaria, precum si brandul La Perla in Cehia si Bulgaria. Rocco Santopietro, se afla, pana nu de mult, la carma departamentului de food & beverage al hotelului Howard Johnson. Pe langa afacerile cu produse din gama premium, Santopietro mai are afaceri si in domeniul consultantei hoteliere si al importului si distributiei de produse gourmet.

    Primul magazin va fi monobrand, destinat exclusiv vanzarii de haine marca Gucci, urmand ca al doilea sa fie multibrand, cu pantofi, genti, curele Boucheron, Yves Saint Laurent si Gucci. „Ne adresam unui public exclusivist, obisnuit sa cheltuiasca destul de mult pe astfel de produse“, spune Rocco Santopietro. Investitia se ridica la peste 1,5 milioane de euro, iar locul ales este Calea Victoriei, unde chiria lunara va fi de 22.000 de euro, in conditiile in care fiecare magazin va avea o suprafata de 550 de metri patrati, spune Rocco Santopietro.

    Tot anul 2008 va aduce in Romania si brandul Louis Vuitton. Francezii au inchiriat recent 200 de metri patrati in galeriile comerciale de la parterul hotelului JW Marriott din Bucuresti. Initial, deschiderea magazinului era programata pentru decembrie anul acesta, insa din cauza unei reorganizari interne, intrarea in Romania s-a amanat pentru inceputul anului viitor. Compania Louis Vuitton a infiintat o firma in Romania (aflata in proprietatea Louis Vuitton Malletier – 99% si a Société Des Magasins Louis Vuitton France – 1%), prin care isi va comercializa produsele. Brandul Louis Vuitton face parte din portofoliul producatorului francez de bunuri de lux Moët Hennessy Louis Vuitton (LVMH), cu o cifra de afaceri anuala de trei miliarde de euro.

    Casa de moda Armani va intra la randul sau pe piata la anul cu linia de haine si accesorii destinate tinerilor, Emporio. Nisa amatorilor de Armani a fost deja testata, dupa ce brandul a deschis in Bucuresti un magazin de mobila (Phylosophy) si unul de parfumuri. Magazinul Armani va fi operat in sistem de franciza si va fi inaugurat, cel mai probabil, la finele anului viitor. In ceea ce priveste amplasamentul, va fi vorba tot de un spatiu comercial stradal de sine statator, cel mai probabil tot pe Calea Victoriei.

    Pana acum, piata romaneasca s-a dovedit rentabila pentru brandurile premium, unele din ele avand deja preocuparea sa se extinda in provincie. Compania Alsa Boutiques, care detine francizele pentru branduri ca Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla si Pianegonda, a anuntat ca vrea sa duca brandul Max Mara in alte cateva mari orase din tara, planul pentru urmatorii cinci ani fiind sa deschida sase sau sapte noi magazine, pe langa cel existent in Bucuresti. Pentru deschiderea unui magazin cu un brand nou din segmentul premium este nevoie de cel putin 2,5 milioane de euro, conform Alsa Boutique.

    Exclusivitate: Noua colectie Louis Vuitton

  • Noua colectie Louis Vuitton

    Anul 2008 va aduce in Romania brandul Louis Vuitton, detinut de producatorului francez de bunuri de lux Moët Hennessy Louis Vuitton (LVMH). Primul magazin va fi situat in galeriile comerciale de la parterul hotelului JW Marriott din Bucuresti.

    Pana atunci, Pretul Luxului, suplimentul bianual lansat de revista BUSINESS Magazin, va prezinta o avanpremiera a colectiei ce va fi disponibila in magazinul Louis Vuitton din Bucuresti.
    Pretul Luxului va aparea pe piata in data de 12 decembrie, urmand a fi distribuit impreuna cu revista BUSINESS Magazin.

  • Se poarta nebunia

    Crazy Robertson, pe numele sau adevarat John Wesley Jermyn, s-a ales cu porecla pe care o poarta astazi de pe urma acrobatiilor sale pe role si de la faptul ca, in general, atunci cand cineva incearca sa discute cu el, primeste ca raspuns o balbaiala de neinteles. Robertson locuieste pe Robertson Boulevard, a doua artera comerciala ca importanta dupa Rodeo Drive pentru cei din Beverly Hills. Tricourile cu gluga care poarta pe fata poza lui dansand si pe spate sloganul „No money, no problem“ („Fara bani, fara probleme“) costa 98 de dolari si s-au vandut atat de bine, incat unii s-au apucat sa afirme ca Jermyn ar fi exploatat de catre oamenii de afaceri carora le-a cedat dreptul de folosire a numelui si a imaginii lui.

    Nu este pentru prima oara cand creatorii de moda si-au cautat inspiratia in lumea celor care traiesc pe strazi; John Galliano a lansat acum cativa ani o colectie de haine de matase cu pagini de ziar, iar un creator japonez, Kosuke Tsumura, a produs o haina de nailon cu 40 de buzunare cu fermoar care puteau fi umplute cu hartie de ziar pentru a tine de cald in caz ca posesorul ar fi scapatat. Jermyn e insa primul vagabond autentic ce a dobandit statutul de simbol al modei. Fost sportiv cunoscut, provenit dintr-o familie din clasa mijlocie, declinul sau a inceput la finalul anilor saptezeci, dupa o scurta cariera ca jucator profesionist de baseball. A ajuns sa traiasca pe strazi dupa ce a fost evacuat din apartamentul pe care il ocupa in 1990.

    Un personaj atat de pitoresc nu putea sa nu atraga atentia turistilor, aparand astfel si barfe cum ca de fapt ar fi un milionar care ascunde acest lucru de ceilalti. El insa nu crede in bani, spune Teddy Hirsh, unul din intreprinzatorii care au creat marca lui Jermyn, si prefera sa fie platit cu mancare, alcool si hartie pentru proiectele sale artistice. Pe de alta parte, cei care i-au dat porecla de „crazy“ nu sunt tocmai departe de adevar, sustine sora sa, deoarece Jermyn sufera de schizofrenie si refuza tratamentul sau ofertele de adapost.

  • Cativa mililitri de lux

    Daca pentru a cumpara o geanta de la Hermès, de exemplu, trebuie sa astepti si cinci ani, desi costa mii de euro, un parfum al aceluiasi brand costa in jur de 100 de euro si este disponibil in parfumeriile selective. In aceste conditii, companiile de lux au conceput noi linii, in serie limitata, care sa duca mai departe visul de individualizare al consumatorilor de lux.

    Chanel a lansat colectia Les Exclusifs a lui Jacques Polge, „nasul“ casei (la o casa de parfumerie, „nasul“ este cel care compune aroma): 10 parfumuri inspirate de viata lui Coco Chanel, locurile pe care le-a vizitat, casele unde a locuit si obiectele preferate. De exemplu Bel Respiro, care miroase a iarba proaspat taiata, a fost numit dupa casa de vacanta din Garche, chiar la iesirea din Paris, unde Mademoiselle l-a gazduit pe Stravinski. Parfumurile, disponibile in sticle de 200 ml, sunt vandute in boutique-urile Chanel si la Bergdorf Goodman, magazin din New York specializat in produse de lux, la pretul de 125 de euro. La randul sau, Tom Ford a conceput linia de haute parfumerie Private Blend (12 arome unisex), iar Hermès va lansa in noiembrie cel de-al saptelea parfum din linia Hermessence.

    Prima astfel de parfumerie high-end se va deschide in Bucuresti in aceasta luna. Madeleine Florescu, proprietara boutique-ului Madison, are deja experienta in domeniul luxului. „Am plecat la 14 ani din Romania, m-am stabilit la New York, unde am lucrat 13 ani in industria de cosmetice si parfumuri de lux“, spune Florescu, amintind pe rand de Dior, Clinique si japonezii de la Kanebo. De la aceasta din urma companie a plecat din functia de director de tara pentru Statele Unite; s-a reintors in Romania cu aproape trei ani in urma, a facut consultanta in marketing si a fost directorul general al companiei Geroaslan, care se ocupa de promovarea in Romania a marcii de cosmetice Gerovital.

    Conform unui studiu realizat de compania de consultanta Euromonitor, valoarea pietei romanesti de cosmetice este evaluata la 720 de milioane de euro, cu 13% mai mult decat in 2006. Specialistii spun ca produsele care au castigat cea mai mare popularitate din 2003 si pana in prezent sunt cele premium, unde cererea nu este sensibila la pret. In ceea ce priveste retailerii de parfumuri, segmentul de masa si de parfumerie selectiva este deja acoperit (Ina Center, Sephora). „Era insa foarte evident ca nu exista o parfumerie de lux, iar daca iti doreai ceva special, nu gaseai. Eu stiam de la prietenele mele care veneau si imi admirau parfumurile, iar cand plecau in vacante, eu eram cea care le recomanda“, comenteaza Florescu.

    Conceptul de haute parfumerie adoptat de Madison este construit in jurul catorva elemente-cheie. In prim-plan este pus „nasul“, care pe piata este o adevarata vedeta. De exemplu Chanel, in toata istoria, nu a avut decat trei „nasuri“. „In haute parfumerie exista un parfumier caruia nu i se impune ce sa creeze, totul depinde de el si de inspiratia sa“, explica Florescu. Apoi, ca in orice produs de lux, vin ingredientele, care sunt in majoritate naturale: „Daca, in cazul parfumurilor de masa, cel mult 30% din ingrediente sunt naturale, in parfumeria exclusivista procentul ajunge la 70%“. Esentele naturale, spre deosebire de cele sintetice, sunt mult mai complexe si scumpe. De exemplu, pentru a produce 1,2 kilograme de esenta pura de iasomie este nevoie de 700 de kilograme de petale, iar anul trecut, pentru ca productia de flori din Grasse („leaganul“ frantuzesc al florilor pentru parfumuri) a fost mai slaba, pretul pentru o suta de kilograme a crescut practic peste noapte, de la 35.000 de euro la 90.000 de euro. Nu in ultimul rand, un astfel de parfum este produs in serie limitata, pe piata fiind lansate cel mult cateva mii de unitati din fiecare creatie.

    Investitia in boutique-ul Madison a fost de 130.000 de euro, proveniti din credite, iar Florescu estimeaza ca in lunile care au ramas din 2007 vanzarile vor ajunge la 100.000 de euro. „Segmentul-tinta sunt consumatorii intre 25 si 65 de ani, care calatoresc foarte mult si care nu doresc sa se amestece cu restul lumii atunci cand isi aleg un accesoriu atat de important ca parfumul“, spune Florescu. Madeleine Florescu spune ca magazinul va fi promovat prin sampling si parteneriate cu retaileri precum Helvetansa, Comtesse du Barry si hotelurile de cinci stele.

    La Madison se vor gasi 16 marci de parfumuri in premiera, precum Clive Christian, Annick Goutal, Eau d’Italie, Comme des Garçons sau Carthusia si cinci deja existente pe piata (Chanel, Givenchy sau Dior). „Sigur ca imi doresc ceva exclusiv, care nu a mai fost facut pana acum, dar nu pot sa incep o parfumerie de lux fara marci care au fost la baza parfumeriei“, spune Florescu. Parfumurile sunt disponibile in serie limitata, intre 5 si 25 de sticle pentru fiecare marca, iar in magazin vor exista si produse de corp, sapunuri si lumanari. Preturile variaza intre 50 si 400 de euro pentru apa de parfum, apa de toaleta si colonii, ajung la 2.200 de euro pentru parfum pur si sunt cuprinse intre 20 si 150 de euro pentru lumanari, accesorii si produse pentru ambianta casei. Fiecare brand trebuie sa fie impachetat cu o poveste proprie. De exemplu, brandul Carthusia este construit in jurul unei legende care spune ca in 1380, staretul manastirii St. Giacomo din Capri a ales cele mai frumoase flori de pe insula pentru un buchet realizat pentru regina Giovanna D’Angio. Se pare ca florile au fost tinute timp de trei zile in apa, iar in momentul in care staretul le-a aruncat, a observat ca apa a capatat o aroma speciala, un fel de precursor al parfumului Carthusia. In zilele noastre, calugarii continua productia, iar totul este realizat manual, de la culesul florilor si pana la impachetarea parfumrilor, si se spune ca vedete precum Susan Sarandon calatoresc special in Capri pentru a-si procura acest parfum.

    Mobilierul de la Madison a fost realizat in Romania, cu exceptia unei unitati de testare Clive Christian, unde urmeaza sa fie expus cel mai scump parfum din lume, Perfume No. 1, pretul unei sticlute de 30 ml fiind de 2.200 de euro. Parfumul este ambalat intr-o sticla de cristal realizata manual, acoperita cu un dop ce seamana cu o coroana regala din aur care are in varf un briliant de 0,3 carate. Clive Christian, de profesie designer, a lansat si o editie limitata din acest parfum – 10 sticle de colectie de 500 ml din cristal Baccarat, decorate cu aur de 18 carate si cu un diamant de cinci carate, care au fost vandute cu 215.000 de dolari.

    „Negocierile cu brandurile prezente au durat noua luni, iar cele mai dificile au fost discutiile cu Annick Goutal, un brand francez foarte atent la distributie. A trebuit sa ne intalnim, le-am aratat conceptul, am discutat de nenumarate ori prin e-mail si prin telefon, dupa care au venit aici si au prospectat“, spune proprietara parfumeriei. Annick Goutal este o casa franceza de parfumerie de lux care creeaza miresme de peste un sfert de secol. Morgane Chapron, ambasadorul Annick Goutal pe teritoriul Americii de Nord/Sud si al Europei de Est, spune ca realizarea unui parfum poate dura chiar si 11 ani, cum este cazul „Ce soir ou jamais“, o combinatie creata in jurul trandafirului turcesc. Potrivit lui Chapron, brandul a cautat timp de doi ani in Romania un loc potrivit pentru deschiderea unui magazin.