BusinessMagazin

Blog

  • Parfumul afacerilor cu flori

    „După femei, florile sunt cel mai frumos lucru pe care Dumnezeu l-a dat lumii”, spunea odată Christian Dior. Şi dacă un om care a creat atâta frumuseţe credea asta, E posibil să fie adevărat. Florile sunt cel mai simplu şi în acelaşi timp cel mai complex dar pe care îl putem oferi cuiva. Uneori chiar şi nouă însene. O floare poate transmite aproape orice: de la pasiune la dragoste, prietenie, dor, tristeţe, suferinţă, speranţă. Din fericire, o floare nu poate însemna ură şi asta e una dintre marile ei calităţi.

    De-a lungul timpului, omul a inventat o mulţime de motive ca să ofere flori. Dar niciodată nu sunt parcă atât de multe ca la începutul primăverii: 14 februarie, Dragobetele, 1 martie, 8 martie. Cu atât mai mult cu cât aceste sărbători se suprapun perfect cu revenirea pe piaţă a unora dintre cele mai delicate şi iubite flori. „Cu ocazia zilelor de 1 şi 8 martie, cele mai vândute flori sunt cele de primăvară, în special zambilele şi freziile. 2026 ar putea aduce un interes mai mare al românilor pentru trandafiri şi ghiocei. Trandafirii pentru că oferta este mai mare ca oricând, iar preţul a rămas relativ stabil, iar ghioceii pentru că au un preţ mic şi, în contextul valului de ninsori din februarie, reprezintă un simbol relevant al venirii primăverii”, spune Adrian Negrescu, proprietarul firmei de consultanţă Frames.

    În România, piaţa de flori este împărţită între producţia locală, timidă încă, şi importuri, mai ales din Ţările de Jos, dar şi din alte destinaţii europene sau sud-americane. Per total, firmele din domeniu funcţionează sub două coduri CAEN (4622 – comerţul cu ridicata al florilor şi plantelor şi 4776 – comerţul cu amănuntul al florilor, plantelor şi seminţelor), dar doar o parte dintre ele chiar se concentrează pe segmentul de flori.

    Floarea mea preferată este frezia albă. Aş dărui oricând.

    Nicu Bocancea, acţionar şi master florist, Florăriile Iris

    Potrivit unei analize realizată de Frames, în 2024 erau pe piaţă 10.151 de companii active în aceste domenii (faţă de doar 3.111 firme în 2021), cu un total de 5.765 de angajaţi şi o cifră de afaceri totală de 2,8 miliarde lei, la un profit net de 192 milioane lei. „Afacerile din acest sector au crescut semnificativ în ultimii ani, dar mai ales în 2025, pe fondul inflaţiei. În 2025, cifra de afaceri probabil a trecut de 3 miliarde lei, iar profitul a depăşit 200 milioane lei”, comentează Adrian Negrescu. Contextul economic încă dificil din acest an, creşterea preţului florilor şi scăderea puterii de cumpărare a populaţiei vor tempera probabil creşterea vânzărilor de flori, aşa că aşteptările pieţei sunt ca rezultatele să fie mai degrabă similare cu cele din 2025. Comerţul cu flori este afectat atât de creşterea preţurilor la importuri, cât şi de dificultăţile cu care se confruntă micii producători locali, afectaţi de temperaturile foarte scăzute, care au dus la creşterea consumului de energie şi implicit a costurilor. „Mulţi producători români sunt afectaţi puternic de costurile logistice, ale gazelor, energiei electrice, cu care încălzesc serele, dar şi de transportul mai scump decât anul trecut. Cum vremea a fost nefavorabilă, probabil florile din import se vor afla în prim-plan, pentru că la unele sortimente au ajuns să fie mai ieftine decât alternativa din producţia locală”, adaugă managerul firmei Frames.

    Chiar dacă nu este un segment cu o dezvoltare explozivă, piaţa de flori din România a avut totuşi o evoluţie constantă în ultimii 20 de ani, atât din perspectiva volumelor, cât şi a diversificării ofertei, spune Gabriel Molnar, care a fondat în 1997, la Bistriţa, alături de soţia sa, lanţul de florării Magnolia, prezent acum în unsprezece oraşe şi în online. „Concurenţa este mai mare, inclusiv prin prezenţa florilor în hipermarketuri, însă segmentul specializat – florării şi livrări personalizate – rămâne relevant şi în creştere. În cei 28 de ani de activitate am observat o evoluţie clară a societăţii: oamenii aleg tot mai des să comunice prin eleganţa florilor. Este un semn bun, pentru că transmiterea emoţiilor dincolo de cuvinte, prin intermediul florilor, rămâne una dintre cele mai delicate şi autentice forme de exprimare”.

    Drumul lalelei
    A început în secolul XVII, cu un singur bulb de lalea adus din Turcia, numit „tulipan” sau „turban” în engleză („tulband” în olandeză), conform Netherlands Board of Tourism & Conventions. Este posibil să fi fost numit astfel după forma turbanelor purtate de turci. Negustorii olandezi, care navigau prin toată lumea, comercializând mirodenii şi produse de lux, au adus bulbul de lalea acasă, în ceea ce se numea atunci Republica celor Şapte Provincii Unite ale Ţărilor de Jos. Şi, foarte repede, bulbii de lalea au devenit extrem de populari şi din ce în ce mai scumpi. La un moment dat, un singur bulb de lalea valora cât o casă de pe canalele din Amsterdam.

    Despre propria afacere, Gabriel Molnar spune că a avut o creştere moderată în 2025, în linie cu evoluţia inflaţiei şi cu contextul economic general. Ritmul de dezvoltare nu a mai fost la fel de accelerat ca în anii anteriori, însă Magnolia a reuşit să menţină o direcţie pozitivă. „Pentru 2026 estimăm o evoluţie tot în creştere, susţinută de adaptarea continuă la nevoile clienţilor”. Conform datelor oficiale, Comgaby Moln SRL, firma care operează brandul Magnolia, a avut în 2024 o cifră de afaceri de 74 milioane lei, în creştere cu 6%, şi un profit de 3,1 milioane lei, în urcare cu 16%. Comenzile online reprezintă un segment important în structura businessului, tot mai mulţi clienţi aleg această variantă datorită distanţei dintre expeditor şi destinatar, dar şi a economiei de timp. „În prezent, acestea depăşesc o treime din cifra de afaceri, confirmând rolul digitalului în modul modern de a transmite emoţii prin flori”, adăugă Gabriel Molnar. În plus, businessul este susţinut şi de livrările internaţionale, Magnolia colaborând cu peste 58.000 de florării din peste 100 de ţări.

    De unde vin florile

    Chiar dacă producţia locală de flori creşte treptat, principala sursă a plantelor care ne încântă simţurile în florării rămân deocamdată Ţările de Jos, cel mai mare producător european în domeniu, cu exporturi de plante şi flori de peste 7 miliarde euro pe an. „Exporturile Olandei de plante vii, bulbi, rădăcini şi flori tăiate către România s-au ridicat la 200 milioane de euro în 2024. Florile tăiate reprezintă aproape jumătate din această sumă. Se poate observa o tendinţă constantă de creştere a valorii florilor importate din Olanda în România de-a lungul anilor. Importurile de flori şi plante din Olanda în 2024 au crescut cu 19% faţă de 2023, iar în 2023 au bifat un plus de 29% faţă de 2022”, povesteşte Sophie Neve, consilier agricol al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti.

    Chiar dacă statisticile comerciale oficiale pentru 2025 nu sunt încă disponibile, cele mai recente date publicate de Asociaţia Olandeză a Angrosiştilor în Produse Floricole (VGB) şi de analistul de piaţă Floridata arată că exporturile olandeze de flori şi plante au crescut cu aproape 2%, de la 7 miliarde de euro în 2024 la 7,2 miliarde de euro în 2025. Cea mai mare parte a acestei creşteri a provenit din creşterea preţurilor, dar sectorul plantelor ornamentale a reuşit, de asemenea, să-şi crească şi volumul, a explicat Sophie Neve. Sectorul plantelor a înregistrat o creştere neaşteptată de
    4,4 %, comparativ cu un avans mai modest raportat în sectorul florilor tăiate (0,3%) în 2025. „De aceea, este de foarte posibil ca şi valoarea exporturilor de flori şi plante către România să indice o creştere şi pentru anul 2025.”

    Cum arată martie în afacerile cu flori

    În fiecare an, cea mai agitată perioadă pentru florari este februarie-martie, când apar nenumărate motive pentru ca doamnele şi domnişoarele să primească un buchet de flori sau un fir, simbolic, iar vânzările producătorilor şi ale comercianţilor ating vârful anului. Analiza Frames arată că, la un preţ mediu de 100 de lei, dacă măcar jumătate dintre doamne şi domnişoare vor primi un buchet de flori în această perioadă, vor fi vândute peste 2 milioane de buchete de flori, vânzările înregistrate de florari urmând să depăşească 200 milioane de lei, adică 39 milioane euro. Calculele ţin cont de datele INS, care spun că numărul femeilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 49 ani depăşea, în 2023, 4 milioane de persoane, adică 41% din totalul populaţiei feminine. Estimarea ia în calcul că la oraş se vând peste 90% din flori.

    Creşterea vânzărilor determină automat şi majorarea importurilor de flori în această perioadă, februarie-martie fiind cele două luni din an care se pot lăuda cu sărbători dedicate iubirii şi femeilor, alte perioade în care importurile cresc find sfârşitul şi începutul de an şcolar, precizează reprezentantul Ambasadei Ţărilor de Jos. Ce flori preferă să aducă în general importatorii din Olanda? „Trandafirul a fost, este şi probabil va rămâne cea mai cerută floare. Dar şi garoafele, orhideele şi crizantemele sunt în topul florilor tăiate importate din Olanda de către firmele româneşti. La acestea se adaugă florile de primăvară”, spune Sophie Neve.

    Florile Ţărilor de Jos

    1.Œ produc 1,7 miliarde de flori tăiate în fiecare an şi generează 60% din comerţul global cu flori

    2. exporturile de flori ajung la 6-7 miliarde euro pe an

    3. Olanda are peste 8000 de tipuri de lalele şi peste 2.500 de hectare cultivate cu lalele

    Pentru comercianţii de flori din România, mici sau mari, online sau cu magazine fizice, martie rămâne una dintre lunile de foc pentru afacere, ce vine destul de repede după agitaţia sărbătorilor de iarnă.

    Pentru Floria, unul dintre cele mai cunoscute branduri din retailul de flori din România, prezent atât în online, cât şi cu magazine fizice, martie este, de departe, una dintre cele mai importante luni, dar şi o perioadă de o intensitate logistică extremă. „Vânzările generate în această lună depăşesc 20% din businessul anual, atât din comenzile individuale, cât şi din comenzile corporate, care pot însemna volume mari livrate într-un timp foarte scurt”, spune Marina Popescu, director general, Floria.ro. De Valentine’s Day, de exemplu, compania înregistrează de aproximativ 15 ori mai multe comenzi decât într-o zi obişnuită. În 2025, pe 14 februarie, Floria.ro a vândut aproximativ 35.000 de fire de flori, o mare parte dintre acestea fiind trandafiri, care rămân simbolul central al sărbătorii. Totuşi, preferinţele consumatorilor arată o evoluţie clară în direcţia diversificării. Pe lângă platforma online, Floria are din 2015 şi florării fizice proprii,  iar în 2021 a dat startul procesului de francizare. În 2024, cifra de afaceri a Floria Digital SRL, administratorul platformei online, s-a situat la 11,6 milioane lei, în creştere cu 9%.

    „2025 a fost un an dificil pentru întreaga piaţă, inclusiv pentru Floria.ro. Inflaţia, creşterea accelerată a costurilor de marketing, dar şi lipsa de predictibilitate generată de contextul geopolitic au avut un impact direct asupra comportamentului de consum şi asupra puterii de cumpărare. Ne-am concentrat pe adaptare şi pe menţinerea unui echilibru sănătos între costuri, volum şi calitatea serviciilor. Pentru 2026, ne aşteptăm la o creştere moderată, construită prudent, în funcţie de evoluţia contextului economic, cu accent pe clienţii recurenţi şi pe segmentul corporate”, explică Marina Popescu.

    În ceea ce priveşte piaţa per ansamblu, aceasta a trecut printr-o perioadă de ajustare, influenţată de situaţia generală a economiei, dar rămâne un domeniu activ. Chiar şi într-un climat mai prudent, florile continuă să fie un gest la care oamenii nu renunţă uşor, mai ales în momentele importante. „Se vede tot mai clar că decizia de cumpărare nu mai ţine doar de preţ, ci şi de experienţă. Clienţii sunt mai atenţi la bugete, dar vor siguranţă, predictibilitate şi rezolvarea rapidă a situaţiilor neprevăzute. Ca trenduri florale, vedem o orientare către sezonalitate şi minimalism. Se caută designul curat, unde calitatea florii primează”. Pentru ziua de 1 Martie, românii se orientează mai ales spre flori de sezon zambile, frezii şi lalele, oferite adesea ca un simbol al începutului de primăvară. De 8 Martie, focusul se mută pe cadoul premium. „Vedem o cerere crescută pentru aranjamente complexe, flower boxuri şi buchete de dimensiuni mai mari. Dacă pe 1 martie se oferă un buchet sau o floare simbolică, pe 8 martie clientul investeşte în impact vizual şi design floral, căutând să transmită un mesaj de apreciere mult mai puternic”.

    Pentru 1 Martie, zambila rămâne alegerea ideală, asociată cu începutul primăverii, cu un impact emoţional ridicat şi perfectă pentru gesturi simbolice. Pentru 8 Martie, recomand ranunculus, o floare elegantă, sofisticată, dar versatilă.

    Marina Popescu, director general, Floria.ro

    În florăriile Magnolia şi pe platforma online a companiei, în luna martie, cele mai solicitate sunt florile de primăvară – în special lalelele, freziile, irişii, anemonele şi alte flori delicate care marchează renaşterea naturii şi prospeţimea începutului de sezon. Cea mai potrivită floare pentru 1 Martie şi 8 Martie? „Lalelele rămân în topul preferinţelor pentru ambele ocazii, fiind asociate clar cu începutul primăverii şi potrivite pentru celebrarea feminităţii. Sunt o alegere versatilă, potrivită atât pentru buchetele oferite persoanelor dragi, cât şi pentru segmentul corporate”, crede Gabriel Molnar.

    Începutul primăverii, respectiv perioada 6 februarie – 10 martie, este aşteptată cu entuziasm şi de reţeaua de florării Iris, una dintre cele mai vechi poveşti cu flori din România. Totul a pornit de la o floare, spune istoria scrisă pe siteul companiei. Era 1921 când Nicu Dumitrescu, un florar celebru al Bucureştiului de altă dată, de la care visau să aibă flori toate domniţele din oraş, a luat sub aripa lui ocrotitoare un tânăr pasionat de flori. Mulţi ani mai târziu, tânărul se căsătoreşte şi, la începutul anilor ’90, împreună cu soţia sa, decid să ducă mai departe povestea lui Nicu Dumitrescu. Undeva prin 1978, Lidia şi Adrian Avrămiţă şi-au luat o florărie împreună într-un cartier bucureştean şi în 1980 s-au mutat pe Calea Moşilor, la numărul 40. La început au ales florile, apoi încet, încet au învăţat cum să lucreze diverse aranjamente florale sau buchete pentru evenimente preţioase. Iar imediat după revoluţie, Iris a devenit prima florărie în sistem privat. Afacerea îi atrage apoi şi pe cei doi băieţi ai familiei: mai întâi Nicu, cel mai mare dintre băieţi, cel care vine cu viziunea şi implementarea creativă, iar mai târziu Cosmin, mezinul familiei şi responsabilul de tot ce ţine de partea de logistică şi organizare. Astăzi Florăriile Iris au o echipă de 120 de oameni, în zona de retail, dar şi de evenimente. Potrivit datelor publicate la Ministerul de Finanţe, Florăria Iris SRL a raportat în 2024 o cifră de afaceri de 23,3 milioane lei, în creştere cu 28%, şi un profit net de 6 milioane lei.

    Exporturile Olandei de plante vii, bulbi, rădăcini şi flori tăiate către România s-au ridicat la 200 mil. euro în 2024, în creştere cu 19%. Trandafirul a fost, este şi probabil va rămâne cea mai cerută floare.

    Sophie Neve, consilier agricol al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti

    „Magazinele sunt centrul afacerii noastre, de acolo s-a scris povestea noastră. Avem 11 florării acum, majoritatea spaţiilor proprietatea personală. Nu am mai deschis magazine noi în ultimii zece ani pentru că nu cred în supradimensionarea unui segment. Am lansat noi linii de business. Vrem să asigurăm mereu calitatea florilor noastre”, povesteşte Nicu Bocancea, acţionar în businessul Iris şi cel mai premiat master florist din România. Şi pentru Iris, vânzările din perioada 6 februarie –
    10 martie reprezintă aproximativ 15-20% din total, peste lunile noiembrie-decembrie, celălalt vârf din comerţul cu flori, care generează 10% din vânzările anuale.

    Cea mai mare parte din plantele aduse în florăriile Iris, 85-90%, provin din importuri, în special Olanda, dar şi Ecuador şi Columbia. Prezent la emisiunea ZF 15 Minute cu un Antreprenor, Nicu Bocancea spunea că şi în România au început să apară tot mai multe sere cu flori, în localităţi din jurul Bucureştiului, care oferă uneori o calitate mai bună decât cele din Olanda, având şi avantajul livrărilor mai rapide. „Adeseori este însă o problemă de preţ, pentru că producătorii români trebuie să consume multă energie, pentru a face cald iarna şi răcoare vara, ceea ce înseamnă costuri mari”. Pe de altă parte, şi la nivel global, preţurile la flori cresc şi de 3-4 ori înainte de Valentine’s Day.

    Pasiunea pentru flori, dorinţa de a crea un produs care naşte foarte uşor un zâmbet, au făcut ca în ultimii ani să vedem tot mai multe florării individuale, mici ateliere de creaţie, care încearcă să se impună prin originalitate. În plus, dezvoltarea segmentului de evenimente crează o nouă nişă cu potenţial mare de creştere pentru marile şi micile afaceri cu flori. Creşterea acestei pieţi se vede poate mai bine decât oricând în perioada sărbătorilor de iarnă, când Bucureştiul, dar şi alte oraşe mari, s-a împodobit ca niciodată cu ghirlande de flori, buchete gigant şi aranjamente spectaculoase, de parcă participa la un concurs secret de frumuseţe.

     

    În top european al florilor

    În Europa, ţările membre UE au exportat în 2024 bulbi de orhidee, zambile, narcise şi lalele în creştere sau înflorite în valoare de
    100 milioane euro, în timp ce importurile au fost de numai 4,7 milioane euro, arată datele publicate de Eurostat, Biroul european de Statistică. Ţările de Jos continuă să fie principalul exportator, cu 82 de milioane euro, adică 83% din total. Toate celelalte ţări care exportă astfel de produse au avut cote sub 10%: Polonia (9%), Belgia (4%), Germania (1%) şi Danemarca (1%). Uniunea Europeană a exportat, de asemenea, şi alte tipuri de bulbi de plante, tuberculi, rădăcini tuberizate, cormi, coroane şi rizomi, aflaţi în creştere sau în floare, în valoare de 30 milioane de euro, Ţările de Jos fiind şi în această categorie principalul exportator (18 milioane de euro, reprezentând 59% din total). În privinţa destinaţiei, cei mai mari importatori de flori originare din UE sunt elveţienii, cu 40 milioane euro sau 40% din total, urmaţi de britanici (15%), norvegieni (10%) şi ucraineni (6%).

    „Olanda este într-adevăr principalul jucător pe piaţa globală a florilor şi plantelor ornamentale. Iar Royal FloraHolland este cea mai mare bursă de flori din lume. Cooperarea, investiţiile în cercetare şi inovare, dar şi în infrastructura, se numără printre factorii care au favorizat dezvoltarea acestui sector la nivelul actual. Se poate spune că Olanda a devenit un important centru logistic pentru comerţul mondial – în special pentru mărfurile cu temperatură controlată, cum ar fi florile – datorită unei combinaţii unice de geografie, infrastructură, expertiză şi dezvoltare istorică”, explică Sophie Neve. În plus, guvernul olandez sprijină sectorul florilor (floricultură şi plante ornamentale) printr-o serie de măsuri axate în principal pe reglementare şi inovare, care vizează sustenabilitatea şi competitivitatea internaţională, inclusiv plăţi directe din partea UE pentru agricultura durabilă (plăţi directe, plăţi pentru ecologizare şi bonusuri pentru tinerii fermieri în cadrul PAC al UE) şi subvenţii naţionale şi instrumente fiscale pentru tranziţia energetică şi inovare.   

    Transmiterea emoţiilor dincolo de cuvinte, prin intermediul florilor, rămâne una dintre cele mai delicate şi autentice forme de exprimare.

    Gabriel Molnar, cofondator, Magnolia

  • Cristina Popa-Bochiş, Partener & Senior Consultant în cadrul PFP Advisory: Cele 7 trenduri în recrutarea leadershipului pentru 2026

    După două decenii în recrutarea de leadership, în care am susţinut companii în momente de creştere, criză sau transformare, văd că executive search-ul s-a schimbat structural. Am trecut de la o piaţă orientată spre expansiune şi acces relativ facil la capital la un mediu dominat de presiune pe profitabilitate, guvernanţă strictă şi aşteptări ridicate din partea investitorilor.

    Pe măsură ce piaţa s-a maturizat şi s-a conectat la dinamica globală, toleranţa pentru erori de leadership a scăzut drastic. Astăzi, fiecare numire executivă este analizată prin prisma riscului strategic şi a impactului asupra valorii companiei, iar recrutarea este un proces de calibrare fină a direcţiei organizaţiei.

    În acest context, vedem şapte trenduri care definesc recrutarea la vârful organizaţiilor în 2026.

    1. Expansiunea modelului FracŢional & Interim Leadership

    Una dintre schimbări este creşterea accelerată a mandatelor interim şi fracţional la nivel executiv, pentru mandate precise: transformări digitale, integrare post-M&A, restructurări, sau lansări de linii noi de business.

    Pentru boarduri, avantajul este dublu: acces rapid la experienţă de nişă şi flexibilitate financiară. Pentru executive search, asta înseamnă evaluarea capacităţii de impact rapid, nu doar de construcţie pe termen lung, precum şi validarea experienţei în contexte de criză sau tranziţie.

    2. Procese de selecţie mai orientate spre competenţe reale vs. pedigrIU academic

    MBA-ul prestigios nu mai este un diferenţiator suficient. Întrebările se schimbă, de la „unde ai studiat?”, la „ce probleme complexe ai rezolvat concret?”, iar procesele de selecţie includ frecvent simulări strategice, studii de caz live, evaluări psihometrice şi interviuri structurate pe competenţe de risc.

    Boardurile cer dovezi comportamentale concrete: cum a luat decizii cu informaţii incomplete? Cum a gestionat presiunea investitorilor? Cum a restructurat fără să destabilizeze cultura? Procesele de executive search se apropie tot mai mult de zona de due diligence.

    3. AI schimbă nu doar businessurile, ci şi criteriile de selecţie

    În 2026, nu mai este suficient ca un candidat C-level „să înţeleagă tehnologia”. Liderii trebuie să ştie cum AI-ul influenţează modelul de business, structura costurilor, riscul operaţional şi avantajul competitiv.

    Prin urmare, se caută profiluri care pot gestiona guvernanţa tehnologică, care pot integra AI în procese fără a crea haos organizaţional, care pot evalua riscurile etice şi reputaţionale şi lua decizii data-driven cu un puternic discernământ uman.

    Mai mult, şi procesul de recrutare foloseşte tot mai des AI pentru maparea pieţei şi analiza competenţelor, însă selecţia şi decizia finală rămâne umană. Paradoxal, cu cât tehnologia avansează, cu atât fineţea evaluării umane devine mai importantă.

    Pentru poziţiile de top, reputaţia este parte din capitalul companiei. Orice vulnerabilitate poate avea impact direct în relaţia cu investitorii, partenerii sau piaţa.

    4. Exigenţă crescută în verificări

    Background checkul este mai complex şi riguros, boardurile solicitând referinţe multiple din contexte diferite, validări informale din industrie şi în unele cazuri chiar analiză reputaţională extinsă.

    Pentru poziţiile de top, reputaţia este parte din capitalul companiei. Orice vulnerabilitate poate avea impact direct în relaţia cu investitorii, partenerii sau piaţa.

    5. Internal first: competiţia vine din interior

    Tot mai multe organizaţii dezvoltă pipeli
    ne-uri interne de succesiune. Procesele sunt astfel comparative: evaluare obiectivă între candidaţi interni şi externi şi assessment centeruri comune, plecând de la claritate asupra criteriilor de selecţie pentru rolul respectiv.

    Transparenţa a devenit esenţială pentru a evita tensiuni interne şi pierderi de talente.

    6. Pachete de remunerare mai sofisticate şi mai legate de performanţă

    Structura compensaţiei executive include, pe lângă salariul fix şi bonusul anual, componente mai puternic legate de EBITDA, cash-flow sau obiective ESG, vesting pe termen mai lung, mecanisme de clawback, sau indicatori de performanţă nonfinanciară.

    Pentru executive search, asta înseamnă negociere mai complexă, alinierea clară între aşteptările candidatului şi modelul de guvernanţă, precum şi capacitatea de a media între apetituri de risc diferit.

    7. Accent pe succesul integrării

    Un trend major, dar mai puţin vizibil public, este managementul integrării executivului după numire, pentru că o recrutare reuşită nu se termină la semnarea contractului. Astfel, vedem: programe formale de onboarding la nivel de board, sesiuni de aliniere strategică în primele 90–180 de zile, coaching executiv pentru tranziţie şi evaluări de milestone în primul an.

    Executive search-ul modern include follow-up şi consultanţă postplasare, iar succesul mandatului este măsurat prin impactul real generat în primul an, mai degrabă decât prin acceptarea ofertei de către candidatul selectat.

    Ce se schimbă fundamental?

    După 20 de ani în executive search, diferenţa majoră pe care o observ este că nu mai recrutăm cel mai potrivit candidat pentru un rol definit relativ stabil, ci pentru momente strategice. Astăzi, recrutarea leadershipului este un exerciţiu de anticipare strategică, liderii care câştigă fiind cei care au demonstrat că pot naviga prin necunoscut fără a compromite direcţia, nu cei care au avut cel mai stabil parcurs.

    În 2026, avantajul competitiv începe – şi se pierde – la nivel de leadership.    

  • Cine este femeia care conduce magazinele IKEA din România, Croaţia, Serbia, Slovenia şi Ucraina

    100 cei mai admiraţi CEO din România: Locul 50 – Ekaterina Egorova, CEO & CSO, IKEA Europa de Sud-Est

    Din Bucureşti, Ekaterina Egorova conduce operaţiunile IKEA pentru cinci pieţe: România, Croaţia, Serbia, Slovenia şi Ucraina, una dintre cele mai extinse arii regionale gestionate din România de un executiv străin. Parte din IKEA încă din 1998, şi-a început parcursul în Rusia, a avansat prin roluri succesive la nivel naţional, apoi s-a mutat în Marea Britanie, unde şi-a consolidat experienţa în operaţiuni, strategie şi conducere. Sub mandatul ei, în anul fiscal 2024 (1 sept. 2023 – 31 aug. 2024), IKEA România a raportat o creştere de 12% a vânzărilor totale, depăşind 1,4 miliarde lei, iar segmentul online a crescut cu 5% faţă de anul precedent — confirmând rezilienţa cererii pe o piaţă marcată de inflaţie şi consum prudent.

     

    Una dintre cele mai valoroase lecţii pe care le-am învăţat este că adevăratul leadership nu înseamnă să deţii toate răspunsurile, ci să fii curios şi deschis la posibilităţi. Suntem mândri de abordarea noastră neconvenţională şi de capacitatea de a vedea oportunităţi acolo unde alţii ar putea vedea obstacole. Credem cu tărie că doar împreună putem reuşi, iar asta ne face speciali. Ştim că cele mai inspirate idei şi cele mai bune rezultate apar atunci când reunim perspective şi abilităţi diverse. Această diversitate de gândire şi experienţă ne ajută să creăm soluţii cât mai eficiente pentru toată lumea.

  • Case la doar puţin peste 3.000 de euro construite de o companie din ţara noastră. Cine este românul care a construit această afacere şi cum i-a venit ideea

    Adrian Trăsnea a pus bazele Eco Dome, un concept de case din polistiren pe structură metalică, care au termen de producţie de două săptămâni. Antreprenorul vrea ca în câţiva ani să aibă reprezentanţe în toată Europa prin intermediul cărora să vândă kituri pentru construcţia unei astfel de case, care au o valoare de puţin peste 3.000 de euro. A testat proiectul, a construit deja prima casă şi a investit 1,5 milioane de lei într-o unitate care produce aceste kituri. Cum a început totul?

    În urmă cu vreo 10 ani am aflat de posibilitatea construirii unei case doar din panouri din polistiren. Mi s-a părut genială ideea! Dacă ar fi fost adevărat, o astfel de casă s-ar fi putut construi în fabrică cu o productivitate fantastică – câteva pe zi – s-ar instala la faţa locului într-o singură zi, ar costa până la a zecea parte din preţul unei case clasice şi ar avea un cost cu încălzirea neglijabil”, povesteşte Adrian Trăsnea, care imediat a început să-şi pună întrebări despre acest proiect. La acea vreme avea o fabrică în care producea polistiren şi, deşi ştia totul despre acest material, a fost sceptic la început, mai ales că nu putea fi sigur despre gradul de siguranţă al unei astfel de case.

    „Am început să mă informez, să fac proiecte, să fac calcule şi, mai ales, muuulte teste. Am tot schimbat densitatea, grosimea, furnizorii materialului, forma, mărimea, deschiderea, proporţiile, suprafaţa construcţiei. De câte ori făceam o probă nouă şi mă urcam pe o astfel de construcţie, mă gândeam puţin, păstrând proporţiile evident, la invenţiile care şi-au omorât inventatorii.” A aflat pe parcurs că o casă doar din polistiren se poate autosusţine. Însă apoi a apărut problema finisării, pentru că o astfel de lucrare poate fi făcută dacă cineva se urcă pe acoperiş, iar mai apoi apare în discuţie problema legalităţii unei astfel de construcţii. Însă, treptat a găsit o rezolvare pentru toate întrebările şi a reuşit să facă deja prima casă, amplasată în Braşov. Ba mai mult, pentru a se asigura de rezistenţă a aşezat cu ajutorul unei macarale o maşină pe casa construită.

    Odată ce şi acest posibil impediment a fost rezolvat, a început să comercializeze produsele. Preţul unei astfel de construcţii începe de la 2.950 euro – kitul pentru casa „la roşu” de 26,6 mp. În 1-2 zile casa este montată, iar apoi este gata „la alb” în 2 săptămâni. El adaugă că pentru o asemenea casă costul de încălzire se plasează la mai puţin de 100 lei pe lună iarna (pentru domul simplu, 26,6 mp).

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Ciprian Ciucu îşi lansează podcast despre guvernarea Capitalei

    „Îmi fac podcast”, anunţă simplu Ciprian Ciucu printr-un mesaj publicat pe Facebook.

    Edilul a spus: „Eu nu am timp, chef şi nici nu mă pricep să mă scalâmbăi pe TikTok şi să vă captez atenţia în trei secunde şi să cultiv ura cu live-uri la întâmplare, cum îmi vine”.

    Primarul General a explicat că podcastul îşi propune să explice bucureştenilor modul în care se conduce un oraş şi politicile necesare.

    „Dacă vreţi să înţelegeţi Bucureştiul până în străfundurile sale, să aflaţi politicile pe care le avem în vedere pentru viitorul apropiat şi mediu, să-i vedeţi guvernarea şi prin ochii mei, ai primarului, nealterată de titluri bombastice şi înşelătoare, acest podcast vă este dedicat”, se arată în mesajul lui Ciucu.

    Primarul a precizat că iniţiativa este „Work in progress (Lucrare în curs)”, şi că momentan nu a stabilit încă detaliile podcastului, însă a menţionat că ora difuzării va fi „în afara programului”.

    „Nu am încă un nume pentru el, nu am încă un format (ex. un tandem cu un ziarist independent care să fie spin doctor, un alt invitat de fiecare dată etc.) şi nu am decis dacă să fie live sau înregistrat. Nu am decis nici o dată la care să îl lansez, dar nu va mai dura mult”, notează edilul.

    Ciucu şi-a propus şi un obiectiv important pentru viitorul podcast: „până la sfârşitul anului să fie în top 20 podcasturi din România”.

     

     

  • Cât de aproape suntem de un nou război mondial? Ce spun analiştii

    Cocktailul de tensiuni geopolitice din mai multe regiuni ale lumii, în special din Orientul Mijlociu, a reaprins, în ultimele luni, discuţiile despre riscul izbucnirii unui conflict de amploare globală.

    Cât de aproape suntem, în esenţă, de un nou război mondial?

    Într-o analiză publicată recent pe canalul de YouTube al TLDR News Global, este înaintată ideea că, deşi situaţia internaţională este caracterizată de un nivel ridicat de tensiune, declanşarea unui nou război mondial rămâne, cel puţin în prezent, puţin probabilă.

    Potrivit analizei, războaiele mondiale nu apar, de regulă, dintr-un singur conflict regional, ci din acumularea mai multor crize internaţionale care implică direct sau indirect marile puteri.

    În prezent, sistemul internaţional se confruntă cu o serie de focare de tensiune – de la războiul din Ucraina până la confruntările din Orientul Mijlociu şi rivalitatea strategică dintre Statele Unite şi China.

    Aceste situaţii creează un climat geopolitic complicat, în care interesele marilor puteri se intersectează tot mai frecvent.

    Un element important evidenţiat în analiză este rolul alianţelor şi al sprijinului militar indirect.

    În multe cazuri, statele puternice evită implicarea directă în conflicte, dar oferă sprijin financiar, logistic sau militar unor actori regionali.

    Această strategie, cunoscută drept „război prin intermediari”, permite marilor puteri să îşi apere interesele fără a intra într-o confruntare directă.

    Totuşi, un astfel de mecanism poate duce la escaladări necontrolate dacă unul dintre actori decide să intervină mai direct sau dacă un incident militar provoacă o reacţie în lanţ.

    În acelaşi timp, analiza subliniază că existenţa armelor nucleare reprezintă unul dintre principalele motive pentru care statele încearcă să evite un conflict direct de mare amploare.

    Costurile unui război între puteri nucleare ar fi extrem de ridicate, iar liderii politici sunt, în general, conştienţi de riscurile catastrofale ale unei asemenea confruntări.

    Totuşi, analiza avansează ideea că riscul nu poate fi exclus complet.

    Istoria arată că marile conflicte au fost uneori declanşate de evenimente aparent limitate, care au scăpat de sub control şi au atras treptat tot mai multe state într-o confruntare generalizată.

    Într-un context internaţional marcat de tensiuni economice, rivalităţi strategice şi conflicte regionale, orice incident major ar putea amplifica rapid instabilitatea.

    Analiza concluzionează că lumea traversează o perioadă de transformări geopolitice semnificative, caracterizată de competiţia dintre marile puteri şi de reconfigurarea echilibrelor de putere.

    Deşi un război mondial nu este considerat iminent, evoluţiile din următorii ani vor depinde în mare măsură de capacitatea liderilor politici de a gestiona crizele existente şi de a evita escaladarea conflictelor regionale într-o confruntare globală.

     

  • Nimeni nu ştie dacă peste o lună sau un an va mai avea job, dar city-breakul de primăvară şi vacanţa de vară sunt programate

    Scriu acest articol la miezul nopţii între luni şi marţi, 2/3 martie, anul de graţie 2026 şi el va fi publicat luni, pe 9 martie. Aşa este mersul revistei.

    Aşa că nu ştiu ce va fi peste o săptămână cu toate conflictele din Orientul Mijlociu, cu toate războaiele din jurul nostru. Peste o săptămână poate să fie pace sau putem fi, cu ghilimelele de rigoare, chemaţi la război.

    De la o vreme nu ne mai facem planuri pe term lung, ci încercăm să trăim de la o lună la alta, în funcţie de evenimente.

    Companiile nu mai fac bugete pe cinci ani, sau le fac, dar acolo sunt puse doar nişte cifre. Bugetele se fac pe un an şi se execută de la lună la lună, în funcţie de evenimentele din piaţă şi în funcţie de vânzări/încasări.

    Cam de la criza din 2008 încoace lucrurile se accelerează tot mai mult, evenimentele vin peste noi cu o viteză nemaiîntâlnită – criză financiară, criză economică, Covid, războiul din Ucraina, inflaţie, iar acum războiul din Iran şi Orientul Mijlociu.

    Tesiunile politice şi sociale sunt la nivel de alertă, iar lumea se „descarcă” spunându-şi părerea pe platformele sociale sau la vot.

    În viaţa noastră, a corporatiştilor, sirenele au început să sune continuu, iar pe lângă evenimentele geopolitice apar şi evenimentele care au loc în cadrul fiecărei companii – fie într-un sens pozitiv, fie, din ce în ce mai mult, într-un sens negativ.

    Confruntate cu o reducere a creşterii businessului şi chiar o scădere a afacerilor, companiile revizuiesc organigramele, încearcă să digitalizeze şi automatizeze tot ce se poate şi, nu în ultimul rând, încearcă să reducă numărul de angajaţi. Chiar dacă plăteşti mai mult pe aplicaţii noi, pe digitalizare, pe tot ce înseamnă IT, toată lumea trebuie să dea afară angajaţi ca să dea bine la rezultate.

    Apariţia AI-ului – inteligenţa artificială – este un şoc pentru industria de IT şi pentru IT-işti/programatori, care îşi văd joburile puse în pericol, puse sub semnul întrebării odată cu AI, odată cu Chat GPT sau ce aplicaţii mai sunt folosite. În urmă cu trei ani nimeni nu se gândea că va veni o tehnologie, făcută de IT-işti, care să pună sub semnul întrebării industria de IT şi să lase fără job mulţi specialişti din acest domeniu.

    Având în vedere valul AI, toţi IT-iştii stau acum cu capul la cutie pentru că ştiu că ei urmează.

    Nimeni nu mai poate fi sigur de jobul lui, poate cu excepţia medicilor, dentiştilor, a celor care trebuie să pună mâna pe oameni.

    Din ce în ce mai multe domenii vor face cunoştinţă cu AI.

    AI-ul nu înseamnă automat o creştere a veniturilor, ci este o reducere de costuri.

    Dacă economia nu creşte, iar acesta este exemplul din România, dacă consumul nu mai creşte, dacă salariile nu mai cresc, de unde să vină o creştere a consumului şi venituri mai mari pentru companii?

    Nu prea mai există un orizont de peste un an în business cu toate schimbările care se petrec de la zi la zi.

    Având în vedere schimbările geopolitice, istorice care se întâmplă în jurul nostru, fiecare companie, fiecare antreprenor, fiecare patron încearcă să vadă cum să facă să fie pe val astfel încât să supravieţuiască schimbărilor.

    Este foarte greu să-ţi imaginezi următorul an de business dacă trebuie să pui bani. Dacă trebuie să-ţi dai numai cu părerea, cum fac eu acum, este mult mai uşor, pentru că nu sunt bani în joc.

    Companiile încearcă acum să supravieţuiască creşterii inflaţiei şi scăderii care a intervenit în business, mai ales pe partea de consum.

    Angajaţii încearcă să ţină pasul cu schimbările de toate tipurile, dar pe măsură ce trec anii schimbările tehnologice nu mai sunt asimilat atât de uşor, mai ales dacă ai peste 45 de ani.

    La 50 de ani, dacă eşti pus pe o listă neagră în propria companie, îţi iei pachetul salarial de plecare şi apoi încerci să-ţi găseşti un alt job în piaţă, ceea ce de multe ori poate să fie extrem de greu. O altă companie te angajează dacă vii cu clienţi, pentru că altfel nu are ce să facă cu tine.

    Americanii sunt extrem de pragmatici în această privinţă. Nu contează cine eşti şi ce ai făcut înainte, contează doar să aduci clienţi şi să vinzi.

    Reducerea creşterilor salariale din ultimul an, coroborată cu menţinerea unei inflaţii ridicate, a dus la scăderea puterii de cumpărare şi la o diminuare vizibilă a venitului disponibil al fiecăruia, aşa cum îl defineşte Banca Naţională.

    Şi economisirea a început să se mai reducă, semn că oamenii nu prea mai au bani în plus.

    Pe parcursul acestui an, mai ales cu războiul din Iran, este puţin probabil să se înregistreze creşteri salariale, iar dacă vor fi, vor fi cu o singură cifră, nu cu două, cum era obişnuită lumea.

    Dacă nimeni nu prea mai vede cum arată pentru el următorii ani, nici măcar un an întreg având în vedere că se trăieşte de la o lună la alta ca business, măcar corporatiştii ştiu sigur unde pleacă în city-breakul de Paşte de acum şi în vacanţa din vară. Poate corporatiştii nu ştiu dacă peste o lună vor mai avea job având în vedere AI-ul şi tensiunile care apar, dar sigur ştiu unde merg în vacanţă. Aici avem o certitudine.    

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

  • Degeaba torni apă după ce ai aprins focul. Economisirea trebuie să fie o strategie de viaţă, nu o reacţie la criză?

    Aceasta este una dintre cele mai frecvente dileme financiare şi, paradoxal, momentul în care oamenii decid să economisească este adesea exact invers faţă de momentul în care ar fi cel mai util să o facă.

    În perioadele de creştere economică şi stabilitate, când veniturile sunt mai predictibile şi optimismul este ridicat, tendinţa generală este de a consuma mai mult. Cheltuielile pentru experienţe, bunuri şi confort cresc, iar economisirea devine o prioritate secundară. În schimb, în momentele de incertitudine, inflaţie ridicată, creşteri ale costurilor sau temeri legate de locul de muncă, comportamentul se schimbă rapid. Oamenii devin mai prudenţi, reduc cheltuielile şi încep să pună bani deoparte.

    Această reacţie este firească din punct de vedere psihologic, dar nu este întotdeauna optimă din perspectivă financiară. Economisirea exclusiv „în vremuri grele” înseamnă că rezervele sunt construite târziu şi, adesea, insuficient. De fapt, strategiile financiare solide se bazează pe consecvenţă, economiseşti constant, indiferent de ciclul economic. În perioadele bune, economisirea este mai uşoară şi mai eficientă, pentru că presiunea asupra bugetului este mai redusă. În perioadele dificile, economiile deja formate oferă stabilitate şi libertate de decizie.

    Tendinţa globală arată că tot mai mulţi consumatori adoptă un comportament financiar precaut, menţinând rezerve chiar şi atunci când contextul economic pare favorabil. Această schimbare reflectă lecţiile crizelor recente şi o conştientizare mai mare a riscurilor macroeconomice. În acelaşi timp, accesul la instrumente digitale de gestionare a finanţelor personale facilitează planificarea şi disciplina financiară.

    În realitate, întrebarea nu ar trebui să fie dacă economiseşti când e bine sau când e rău, ci cum construieşti un obicei sustenabil de economisire. O abordare echilibrată presupune alocarea unui procent fix din venituri, crearea unui fond de urgenţă şi ajustarea ritmului economisirii în funcţie de obiectivele pe termen lung. Astfel, economisirea nu mai devine o reacţie la criză, ci o strategie permanentă de stabilitate şi creştere financiară.

  • Românii trăiesc în medie 76,5 ani: speranţa de viaţă creşte, dar România rămâne în coada UE

    România are a treia cea mai mică speranţă de viaţă la naştere din UE, de 76,5 ani. Cu toate acestea, indicatorul se îmbunătăţeşte faţă de ultimii ani. În 2021, speranţa de viaţă la naştere era de 75,6 de ani în România. 

    Media UE este de 81,5 ani, în timp ce România are o speranţă de viaţă de 76,5 ani, cu aproximativ cinci ani mai puţin decât media europeană.

    În fruntea clasamentului ţărilor membre UE se află state din sudul şi vestul Europei, unde speranţa de viaţă depăşeşte frecvent 83 de ani. Spania conduce clasamentul, cu 84 de ani, urmată de Suedia, Italia, Cipru, Luxemburg, Irlanda şi Franţa.

    La polul opus se află mai ales state din Europa Centrală şi de Est. Bulgaria are cea mai mică speranţă de viaţă, de 75,8 ani, iar România, Letonia şi Ungaria se situează, de asemenea, în partea de jos a clasamentului, cu valori sub 77 de ani. În această zonă a UE, speranţa de viaţă este cu 6 – 8 ani mai mică decât în ţările fruntaşe. România se situează astfel printre ţările cu cea mai scăzută speranţă de viaţă din UE, apropiată de cea din Letonia şi Ungaria şi cu mult sub nivelul statelor lider.

    În 2024, speranţa de viaţă la naştere în UE a fost de 81,5 ani, în creştere cu 0,1 ani faţă de 2023. Speranţa de viaţă a scăzut în 2020 (80,4 ani) şi 2021 (80,1 ani) din cauza pandemiei de COVID-19, dar de atunci şi-a revenit şi a atins valori mai mari decât în 2019 (81,3 ani). Speranţa de viaţă la naştere în UE a fost estimată la 81,5 ani în 2024, ajungând la 84,1 ani pentru femei (cu 0,1 ani mai mult decât în 2023) şi 78,9 ani pentru bărbaţi (cu 0,2 ani mai mult decât în 2023).

    Între 2002 (primul an pentru care datele privind speranţa de viaţă au devenit disponibile pentru toate ţările UE) şi 2019, speranţa de viaţă la naştere în UE a crescut cu 3,7 ani, de la 77,6 la 81,3 ani.  Creşterea a fost de 3,1 ani pentru femei şi de 4,2 ani pentru bărbaţi. Odată cu izbucnirea pandemiei de COVID-19 în 2020, speranţa de viaţă la naştere în UE a scăzut cu 0,9 ani, ajungând la 80,4 ani, şi a scăzut în continuare în 2021, ajungând la 80,1 ani. Speranţa de viaţă la naştere a început să crească din nou în 2022, ajungând la 80,6 ani şi depăşind nivelul de dinainte de pandemie în 2023, cu 81,4 ani.

  • Trump este de părere că ruşii ar putea să ajute deja Iranul în lupta contra SUA şi a Israelului. „Cred că poate îi ajută puţin, da”

    Preşedintele Donald Trump a spus vineri că este de părere că ruşii îi ajută pe iranieni în războiul împotriva SUA şi a Israelului, notează CNBC.

    Comentariul a venit în cadrul unui interviu radio cu prezentatorul Brian Kilmeade de la Fox News, la o săptămână după ce Trump l-a certat pe reporterul Fox News, Peter Doocy, pentru că l-a întrebat la Casa Albă despre rapoartele conform cărora Rusia ar sprijini Iranul.

    Kilmeade l-a întrebat pe Trump vineri: „Crezi că Putin îi ajută?”

    Trump a răspuns: „Cred că poate îi ajută puţin, da”.

    „Bănuiesc că şi el crede că noi ajutăm Ucraina, nu? Da, îi ajutăm şi noi”

    „Deci el [Putin] spune asta, iar China ar spune acelaşi lucru, ştii tu”, a declarat Trump pentru Kilmeade.

    Trump a avut o convorbire telefonică cu Putin luni.

    Trimisul special al SUA, Steve Witkoff, a declarat marţi că, în timpul acelei convorbiri, „ruşii au spus că nu au împărtăşit” informaţii cu Iranul.