Datele companiei de cercetare de piaţă Vektor Marktforschung arătă că pentru prima dată hipermarketurile au devenit cele mai populare magazine de unde românii îşi cumpără mâncare şi produse de uz curent, depăşind alimentarele clasice. Deşi acest format are doar 0,2% din totalul magazinelor, mai exact mai puţin de 200 de unităţi, concentrează 16,4% din venituri, adică au vânzări de 3,4 mld. euro.
Tag: alimente
-
Peste 20.000 de chioşcuri şi magazine alimentare au dispărut în trei ani
Datele companiei de cercetare de piaţă Vektor Marktforschung arătă că pentru prima dată hipermarketurile au devenit cele mai populare magazine de unde românii îşi cumpără mâncare şi produse de uz curent, depăşind alimentarele clasice. Deşi acest format are doar 0,2% din totalul magazinelor, mai exact mai puţin de 200 de unităţi, concentrează 16,4% din venituri, adică au vânzări de 3,4 mld. euro.
-
„Genocid alimentar”: Câteva zeci de mii de chioşcuri şi magazine alimentare au dispărut în doar trei ani, în România
Datele companiei de cercetare de piaţă Vektor Marktforschung arătă că pentru prima dată hipermarketurile au devenit cele mai populare magazine de unde românii îşi cumpără mâncare şi produse de uz curent, depăşind alimentarele clasice. Deşi acest format are doar 0,2% din totalul magazinelor, mai exact mai puţin de 200 de unităţi, concentrează 16,4% din venituri, adică au vânzări de 3,4 mld. euro, scrie Ziarul Financiar.
„Hipermarketurile au devenit cel mai important canal de cumpărături ca valoare, depăşind magazinele mici alimentare din comerţul tradiţional. Schimbarea se datorează dezvoltării comerţului modern, cele zece reţele internaţionale şi-au dublat numărul de magazine în perioada 2013-2017“, explică Marius Căluian, directorul general al companiei Vektor Marktforschung.
El explică astfel că în această perioadă universul de comerţ modern a sărit de la 1.200 de hipermarketuri, supermarketuri, magazine de discount, proximitate şi cash & carry la peste 2.200. La polul opus, comerţul tradiţional a pierdut circa 20.000 de unităţi, alimentare, chioşcuri şi magazine alimentare.
-
De ce îşi cumpără hainele de la magazine second-hand unul dintre cei mai bogăţi oameni din lume – VIDEO
Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.
Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.
În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.
CEO-ul companiei este, de la 1 septembrie, Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 389 magazine ale IKEA Group în zeci de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 783 milioane de vizite în 2016.
-
Peste 50.000 de oameni din Dej, fără apă de trei zile; Primăria a adus rezervoare în cartiere
Primarul municipiului Dej, Costan Morar, a declarat, vineri, corespondentului MEDIAFAX că problema tehnică a apărut în urma efectuării unei lucrări „neprofesioniste” de racordare la conducta magistrală de apă a Dejului a localităţii Nima de către o firmă privată.
„De miercuri s-a sistat apa în Dej în urma efectuării unei lucrări de racordare la conducta magistrală de alimentare a municipiului a localităţii Nima de către o firmă privată care a câştigat licitaţia organizată de Compania de Apă Someş, A fost o lucrare nepregătită, a cedat racordul, au înlocuit piesa, aceasta nu a rezistat, a cedat din nou, iar acum se va pune a treia oară. Lucrarea nu trebuia efectuată în această perioadă. Sunt afectaţi de lipsa apei 40.000 de locuitori ai Dejului şi 10.000 de locuitori din comunele limitrofe, care trebuie să suporte lipsa de profesionalism a unor oameni care nu ştiu să efectueze o lucrare de calitate, pe măsura aşteptărilor. Primăria Dej a distribuit apă potabilă şi industrială pentru grupurile sanitare la unităţile de învăţământ şi a amplasat 30 de rezervoare de 1.000 de litri de apă industrială în cartiere tot pentru grupurile sanitare”, a spus Costan.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Managerul unui mare spital din Bucureşti: “Nu mă las terfelită cum vrea ministrul”
“Ministrul are o informare prin care i-am adus la cunoştinţă că directorul contabil a ţinut la el aceste contracte. Nu am niciun fel de treabă pentru că la mine nu a ajuns niciun contract la semnat pentru că toate au rămas blocate la directorul contabil pe care Florian Bodog l-a numit în 29 martie. Eu o să fac contestaţie pentru că eu chiar nu o să ma las terfelită de cum vrea el. Ajunsese şi la urechile mele ca asta doreşte, demiterea mea, deci mă aşteptam. Mi se impută cele 136 de contracte pe care eu nu le-am finalizat, dar care nu au ajuns niciodată la mine. N-a vrut să le semneze deoarece la serviciu achiziţii nu avem decât un singur om care nu poate semna toate documentele în termenele stabilite,aşa că a mai întârziat, iar directorul contabil le-a ţinut la el şi nu a vrut să le mai semneze”, a declarat Gilda Popescu pentru MEDIAFAX.
Precizarea vine după ce Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii a recomandat demiterea managerului şi a directorului financiar al Spitalului Marius Nasta, motivând că a fost încălcată legea achiziţiilor publice în ceea ce priveşte cumpărarea alimentelor, a dezinfectanţilor şi a materialelor sanitare.
-
După 7 ani de corporaţie, a început o afacere în Bali şi trăieşte viaţa la care visează toată lumea
Mihaela Delu şi-a început cariera în Bucureşti, când avea 19 ani şi era încă studentă, cu un loc de muncă în cadrul companiei franceză Ipso. Ulterior angajării a început să călătorească în afara ţării şi povesteşte că acest lucru a făcut-o să creadă că ceea ce are nu este suficient.
Şi-a cunoscut viitorul soţ de origine americană în una dintre călătorii şi, pentru că acesta avea un loc de muncă în Singapore, numărul călătoriilor sale a crescut: Franta, Elvetia, Turcia, Italia, Lituatia, Thailanda, Indonezia, Singapore, Malaezia, etc. ”La fiecare 3 luni stabileam o destinaţie unde ne întâlneam” descrie ea perioada pe care o numeşte drept una dintre cele mai frumoase din viaţă.
Decizia plecării din România a venit după 7 ani petrecuţi în viaţa corporatistă. ”Mi-am putut întrevedea viitorul, care se descria într-un credit pe 30 de ani pentru un apartament, iar diferenţa o făcea dacă îmi puteam permite 2, 3 camere sau chiar o casă. Un job de birou cu stres şi compromisuri şi planuri pentru o vacanţă anuală”, descrie ea modul în care privea lucrurile la 27 de ani.
A luat decizia să plece din ţară, atât pentru că voia să îşi întemeieze o familie, cât şi din cauza rigorilor din mediul corporatist. ”Simţeam că mă plafonasem mult, că trăiam între 7:00 şi 18:00, cu implicare totală în muncă şi cu trai dependent de fiecare salariu”, povesteşte Delu.
S-a mutat în Singapore pentru a fi alături de soţul ei după ce s-a înscris la un master în managementul turismului în cadrul London School of Business and Finance. După mutarea în Singapore, cei doi au continuat să viziteze Bali – destinaţie pe care o descoperiseră în repetatele lor călătorii – iar în iarna anului 2014 au decis să parieze pe un business acolo. ”În aceeaşi călătorie am găsit un spaţiu comercial şi a fost mai mult o decizie pur sufletească”, povesteşte ea debutul aventurii antreprenoriale pe teritoriul asiatic.
Au închiriat spaţiul pe o perioadă de şase ani, plătind pentru întreaga perioadă 30.000 de dolari, din cauza regulilor impuse de balinezi. Deşi făcuseră contractul, nu aveau încă idee care va fi destinaţia spaţiului.”La început, am vrut să dezvoltăm o cafenea/juice bar, în care să comercializăm şi alte produse alimentare. Ulterior am descoperit că pentru a vinde produse alimentare, inclusiv cafea, era nevoie de un lung proces administrativ”, explică antreprenoarea.
Un consultant le-a recomandat să deschidă doar un magazin fără comercializare de alimente, pentru ca apoi să se ocupe de procesul de transformare în cafenea. Au trecut trei luni până să deschidă magazinul. ”La foarte scurt timp am realizat că nimic nu progresează în reparaţii dacă nu eram acolo”. A luat astfel decizia să renunţe la masterul din Singapore şi de a petrece mai mult timp în Bali. ”
”La început nu înţelegeam stilul încet de muncă al oamenilor, cât de mult timp au nevoie să se pregătească pentru o sărbătoare, de toate ceremoniile care păreau fără sfârşit şi în timpul cărora ei nu erau disponibili”, povesteşte Delu. S-a adaptat treptat la acest stil. ”Am înţeles că aceşti oameni încă nu au concept de motivare, target, competiţie, dar au concepte puternice legate de loialitate, onestitate, creativitate”.
Au transformat spaţiul într-un concept store, unde comercializează de la haine handmade sau create din material eco-friendly – produse balineze, bijuterii, picture, sticlă pictată, cărţi. Se adresează mai ales turiştilor, dar au şi clienţi din rândul comunităţilor de expatriaţi ce ce trăiesc acolo.
Antreprenoarea observă cum pe zi ce trece comunitatea persoanelor care aleg să spună nu vieţii în corporaţie aleg această destinaţie, mai ales datorită faptului că oraşul Ubud a fost pus pe harta turistică datorită cărţii şi filmului Eat Pray Love.
Mihaela Delu spune că investiţia în magazin s-a ridicat la 50.000 de dolari, iar după două luni, afacerea producea suficient pentru a acoperi cheltuielile. ”Dacă totul va continua la fel de optimist, previzionăm recuperarea investiţiei iniţiale în mai puţin de un an”.
Printre planurile de viitor se numără dezvoltarea unui eco resort, departe de oraş, pentru care previzionează o investiţie de 800.000 de dolari. Speră să realizeze proiectul în peste şapte ani pentru că ”Dacă în România ne plângem de proiecte care durează prea mult, aici perioada se dublează”.
-
Cum arată casa care se construieşte în doar şase ore şi costă 33.000 de dolari – GALERIE FOTO, VIDEO
M.A.Di, o alternativă a caselor tradiţionale, a fost realizată de italianul Renato Vidal, costă 33 de mii de euro şi trei oameni o pot asambla în 6 ore, se arată pe site-ul companiei.
Casa este certificată seismic şi vine în două variante de 88,4 mp (33 de mii de euro) şi una de 275 mp (73 de mii de euro).
Casa poate fi construită şi fără o fundaţie de ciment, iar odată structura asamblată se pot adăuga panouri solare, sistem cu alimentare cu apă şi de iluminare. Timpul de livrare este de până la 60 de zile după acceptarea design-ului final al casei.
-
Locul de unde poţi cumpăra un Boeing 747 online
Taobao, deţinut de Alibaba, a vândut două dintre cele trei avioane scoase la licitaţie. Compania de logistică SF Express a cumpărat două pentru 48,3 milioane de dolari. Al treilea 747nu s-a vândut deoarece un singur cumpărător s-a înscris la licitaţie.
Taobao nu se află la prima experienţă de acest fel, deoarece în 2013 a început să vândă aeronave mai mici.
Totuşi, Taobao nu se aproprie de eBAY,unul dintre rivalii globali ai Alibaba, când în 2006 pe platformă s-a vândut un yacht uriaş pentru 168 de milioane de dolari.