Tag: transport

  • Puşi pe drumuri de RETIM, cetăţenii unui oraş arădean primesc un ajutor nesperat chiar din buzunarul primarului lor

    Revenim acum asupra salubrizării „Zonei 1” şi vedem ce decizie a luat un primar arădean pentru ca pubelele de gunoi să ajungă la cetăţenii localităţii pe care o păstoreşte. Vorbim despre Bogdan Ban, primarul oraşului Curtici, care, în căutare de variante pentru a veni în ajutorul cetăţenilor care s-au văzut obligaţi să se deplaseze până în locaţiile stabilite de RETIM pentru a-şi lua pubelele de gunoi, a decis să sară în ajutorul lor şi a plătit din buzunarul propriu transportul acestor pubele de la locaţia stabilită de RETIM şi până acasă la fiecare cetăţean.

    Acesta a făcut şi un anunţ public, pe pagina personală de Facebook:

    L-am contactat pe Bogdan Ban pentru a-l întreba de ce s-a ajuns ca un primar să plătească din buzunarul propriu transportul acestor pubele către cetăţeni, deşi normal ar fi fost ca distribuţia pubelelor către cetăţeni să o facă firma RETIM, cea care a câştigat licitaţia pentru salubrizare.

    „Am tot stat şi ne-am gândit ce putem să facem pentru ca cetăţenii din Curtici să poată ajunge mai uşor în posesia acestor pubele. Primăria nu poate plăti acest transport şi nu poate distribui aceste pubele pentru că nu există cadru legal pentru a face astfel de cheltuieli. Totodată, nu puteam nici să lăsăm ca fiecare cetăţean în parte să fie pus pe drumuri pentru a-şi lua pubelele. Am ajuns la concluzia că singura soluţie era ca cineva să suporte cheltuielile unui transport comun al acestor pubele, aşa că am decis să plătesc eu un tractor şi un şofer pentru transport”, a precizat primarul oraşului Curtici, Bogdan Ban, pentru Special Arad.

  • Peste 250 de oameni au murit după ce un avion militar s-a prăbuşit în Algeria

    Avionul, de tip Ilyushin Il-78, transporta peste o sută de militari.

    Presa locală relatează că 14 ambulanţe transportă persoanele rănite la spital, informează postul BBC.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiecte de inginerie GIGANT care vor schimba faţa Europei. Vor lega nordul de sudul continentului

    Acum au revenit în atenţie nodurile de pe rutele nord-sud. Dintre cele nouă „coridoare principale de legătură” stabilite să primescă investiţii europene, şase sunt mai mult verticale decât orizontale. Piesa principală a acestei strategii este „coridorul scandinavo-mediteraneean”, care pe hârtie pleacă din Suedia şi Finlanda, trece prin  Danemarca, Germania, Austria şi ajunge în Italia şi Malta, scrie The Economist. 

    Acest program, finanţat în comun de UE şi de statele membre, include  electrificarea liniilor ferate, modernizarea porturilor şi cele mai mari două proiecte de inginerie de pe continent.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proiecte de inginerie GIGANT care vor schimba faţa Europei. Vor lega nordul de sudul continentului

    Acum au revenit în atenţie nodurile de pe rutele nord-sud. Dintre cele nouă „coridoare principale de legătură” stabilite să primescă investiţii europene, şase sunt mai mult verticale decât orizontale. Piesa principală a acestei strategii este „coridorul scandinavo-mediteraneean”, care pe hârtie pleacă din Suedia şi Finlanda, trece prin  Danemarca, Germania, Austria şi ajunge în Italia şi Malta, scrie The Economist. 

    Acest program, finanţat în comun de UE şi de statele membre, include  electrificarea liniilor ferate, modernizarea porturilor şi cele mai mari două proiecte de inginerie de pe continent.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea miliardarului invizibil. A făcut primii bani la 9 ani şi de-a lungul vieţii a deţinut peste 200 de companii

    Daniel Keith Ludwig a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Statele Unite. Şi-a construit averea în transporturile maritime şi a devenit faimos pentru traiul modest şi secretomania sa. |n 1982 a fost numit de forbes ca fiind cel mai bogat om din statele unite, iar în 1991 averea sa era estimată la 1,2 miliarde de dolari.

    Prima aventură a lui Daniel Ludwig în domeniul maritim a fost la vârsta de 9 ani, când a cumpărat o barcă de 8 metri folosită, cu 25 de dolari. Daniel a transformat barca uzată şi a dat-o înspre închiriere, iar vara următoare a câştigat 50 de dolari. Pasiunea sa pentru bărci şi vapoare, probabil moştenită de la tatăl său, care a lucrat ca marinar toată viaţa, avea să-l urmărească pe tot parcursul vieţii.

    A renunţat la liceu pentru a se angaja în port, iar în timpul liber repara motoare de vapor. La 19 ani a părăsit portul şi a început prima sa afacere pe cont propriu. A pus bazele unei companii de transport de melasă şi cherestea pe Marile Lacuri (Great Lakes), dar unii spun că ar fi transportat şi rom în perioada prohibiţiei.

    Totuşi, Daniel Ludwig nu a cunoscut succesul în tinereţe şi abia în jurul vârstei de 40 de ani a început cu adevărat să-şi construiască averea. A împrumutat bani de la bancă pentru a-şi cumpăra un cargobot pe care l-a transformat într-un vas de transport petrolier pe care l-a închiriat, iar banii încasaţi îi acopereau rata la bancă.

    A repetat procesul de mai multe ori până ce a construit o flotă de 60 de vase de transport. Daniel Ludwig pusese astfel pe picioare un sistem care funcţiona aproape automatizat, banca îi plătea vasul, banii obţinuţi din închirierea vasului îi achitau creditul la bancă, şi făcea şi un profit.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, compania sa a dezvoltat o nouă metodă de construcţie a vaselor folosind sudura şi procesul de construcţie s-a scurtat foarte mult într-o perioadă în care cererea de vase maritime era foarte mare. Anii de după război au fost o adevărată mină de aur pentru afacerile navale ale lui Ludwig, o mulţime de nave militare din SUA şi Japonia erau vândute la preţuri mici si mulţi soldaţi se întorceau acasă căutând un loc de muncă în marina comercială. Astfel în anii ’50 Daniel Ludwig a profitat de oportunităţile acelei perioade pentru a investi în Japonia, ademenit de forţa de muncă ieftină, şi a început să construiască acolo nave de tonaj mare.

    Afacerile i s-au diversificat apoi de-a lungul anilor, a investit în proiecte miniere pe aproape toate continentele şi a avut acţiuni în domenii precum: imobiliare, banking, rafinărie petrolieră sau asigurări. La vârful carierei sale Daniel Ludwig deţinea peste 200 de companii din 50 de ţări, iar averea sa era estimată la 4,5 miliarde de dolari, potrivit cărţii „Le rêve amazonien“, scrisă de Michel Braudeau.

    Ludwig Daniel a făcut aproape totul de unul singur, creditele şi sursele de finanţare i-au fost asigurate de bancă şi nu de parteneri sau investitori

    Daniel K. Ludwig a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Gladys Madeline Ludwig în 1928, iar în aprilie 1937 au divorţat, iar la câteva luni mai târziu s-a căsătorit cu Gertrude Virginia Higgins. Din prima căsătorie a rezultat o fetiţă, Patricia Margaret, dar care nu a fost recunoscută de Ludwig. Crezând că aceasta va încerca să obţină o parte din avere, după moartea sa, Daniel Ludwig a îngheţat o mostră de sânge pentru a putea fi testată genetic, pentru a demonstra că Patricia nu era fiica lui. După moartea sa din 1992, Patricia a făcut acest lucru, însă testarea genetică a demonstrat că nu era fiica lui Ludwig.

    Începând cu 1971 Ludwig a vândut multe dintre companiile deţinute pe alte continente şi a folosit fondurile obţinute pentru a finanţa propriul institut de cercetare, Ludwig Insititute for Cancer Research. Până la moartea sa, a donat peste 1 miliard de dolari în domeniul cercetării cancerului.

    Daniel K. Ludwig a fost un om introvertit care se preocupa în principal de afaceri, a comunicat foarte rar cu jurnaliştii, a trăit într-un apartament din New York şi a dus o viaţă departe de ochii presei.
     

  • Probleme urbane: bicicleta maidaneză

    Odată cu apariţia serviciilor de bike-sharing, care le permit oamenilor să folosească o bicicletă cât au nevoie contra unei taxe, au apărut şi probleme, scrie Wall Street Journal, cauzate în principal de sistemele care nu au propriile spaţii special amenajate şi marcate de unde clienţii pot lua sau lăsa biciclete.

    Modelul acesta de bike-sharing, aşa-numit ”dockless“, deoarece bicicletele se pot lua şi lăsa oriunde, iar utilizatorul le deblochează cu ajutorul unei aplicaţii pe telefonul mobil, foarte popular în China, nu e foarte bine văzut în SUA, mai ales în oraşe ca Dallas, de exemplu, unde cinci companii de bike-sharing au pus la dispoziţia publicului aproape 20.000 de biciclete.

    Dacă unii apreciază serviciul şi faptul că nu trebuie să ducă bicicleta înapoi de unde au luat-o, alţii, şi nu puţini, se declară deranjaţi de bicicletele viu colorate abandonate la întâmplare, prin faţa magazinelor, parcuri, trotuare, ba chiar şi agăţate prin copaci ori lăsate în lacuri sau pâraie.

    Modelul de bike-sharing dockless este potrivit mai ales oraşelor şi suburbiilor cu densitate scăzută a populaţiei, dar chiar şi aşa, pentru a evita problemele de ordin estetic, şi nu numai, cauzate de biciclete abandonate la întâmplare, diverse oraşe limitează numărul de astfel de vehicule care se pot închiria către public, tăind avântul companiilor care oferă asemenea servicii. Acestea din urmă însă rămân optimiste şi încearcă să găsească soluţii la problemă, cum ar fi să le ceară utilizatorilor să le lase legate de stâlpii semnelor de circulaţie ori în parcări publice de biciclete.

  • O altă ţară din Europa a decis ÎNCHIDEREA UBER

    Uber funcţionează în prezent în baza unei licenţe în capitala Atena, dar companiile de taxi au protestat vehement, susţinând că înregistrează pierderi din cauza concurenţei neloiale.

    “Noua legislaţie locală a fost votată recent, iar anumite prevederi au impact asupra serviciilor de tip ride-sharing. Trebuie să evaluăm dacă şi cum putem opera în acest nou cadru. Prin urmare, vom suspenda serviciul UberX în Atena, începând de marţea viitoare, până când vom găsi o soluţie potrivită”, se arată într-un comunicat al companiei americane.

    Compania Uber operează două servicii în Atena încă din 2015: UberX, care apelează la şoferi cu licenţe de profesionişti, şi UberTAXI, care foloseşte şoferi de taxi. Aproximativ 450.000 de persoane folosesc anual aplicaţia de smartphone a Uber.

    Ciitiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Traficul feroviar din Franţa este afectat de o grevă de amploare

    Cele patru mari sindicate din transportul feroviar au anunţat că vor face grevă câte două zile pe săptămână. 34% din personalul total al SNCF nu lucrează, iar 77% dintre mecanicii de locomotivă participă la proteste.

    Pentru ziua de marţi, doar unul din opt trenuri de mare viteză (TGV) efectuează curse, iar unul din cinci rute regionale sunt funcţionale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul din România în care vor circula autobuze electrice din această lună

    Primăria Cluj-Napoca a anunţat încă de anul trecut că intenţionează să cumpere 30 de autobuze electrice, în valoare totală de 15 milioane de euro.

    “Am semnat acordul cadru privind achiziţionarea a 30 de autobuze electrice. Primele 11 autobuze electrice vor fi livrate, potrivit contractului, în maxim 9 luni de la semnarea contractului subsecvent (cel târziu martie 2018). Banii pentru aceste 11 autobuze provin din fonduri elveţiene (85%) şi buget local (15%). Următoarele 19 autobuze urmează să fie achiziţionate din fonduri locale şi europene. Autobuzele au o capacitate de 78 de locuri, dotate cu wi-fi, camere video, aer condiţionat şi platformă joasă pentru persoane cu dizabilităţi”, spunea Boc în iulie 2017, potrivit monitorulcj.ro.

    Autobuzele vor avea o autonomie de 105 kilometri, iar costul fiecăruia este de 500.000 de euro.

    “Autobuzele au o garanţie de 5 ani, costurile de mentenanţă şi piese de schimb fiind asigurate de firma câştigătoare, Solaris. De asemenea, autobuzele au o autonomie de 105 km şi vor fi încărcate în 13 staţii lente şi rapide. Încărcarea lentă durează 6 ore, iar cea rapidă 10 minute. Preţul unui autobuz electric este de aproximativ 500.000 euro”, mai spunea Boc.

  • Contrabandiştii sunt din ce în ce mai inventivi. Cum au reuşit să transporte telefoane mobile în valoare de 80 de milioane de dolari

    Autorităţile chineze au prins o grupare de contrabandă care, potrivit presei naţionale, ar fi transportat ilegal smartphone-uri în valoare de 80 de milioane de dolari. Care a fost însă metoda ingenioasă folosită de aceştia?

    Autorităţile vamale susţin că suspecţii au folosit drone pentru a transporta ilegal până la 15.000 de dispositive peste graniţă, din Hong Kong până în oraşul vecin, Shenzhen. Aceştia au legat, cu ajutorul dronelor, două cabluri lungi de 200 de metri între clădirile situate în fiecare parte a frontierei. Pe cabluri au fost transportate genţi cu smartphone-uri şi alte dispozitive Apple.

    Contrabandiştii au fost prinşi în urma unei operaţiuni commune între autorităţile celor două oraşe.

    Anul trecut, mai mulţi traficanţi din zona Smolensk, situată la graniţa Rusiei cu Belarus, au asfaltat un drum de ţară pentru a putea transporta mai uşor bunurile.

    Agenţia de presă TASS a raportat că traficanţii au lărgit drumul şi apoi l-au asfaltat, ţinând totul în secret.

    Drumul care leagă Moscova de capitala belarusă Minsk era folosit de o lungă perioadă de vreme de către diverşi contrabandişti, iar acum a intrat sub supravegherea forţelor de ordine.

    Un convoi de camioane ce transporta 175 de tone de fructe din Polonia a fost recent oprit de poliţie; valoarea a fost estimată de autorităţi la peste 13 milioane de ruble (200.000 de dolari).