BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Cum afla patronii pe cine sa dea afara

    In timp ce statul se chinuie sa taie din cheltuielile de
    personal si sa-si eficientizeze aparatul administrativ, sub
    presiunea acordului stand-by cu FMI, privatii au o reteta mult mai
    simpla: apeleaza la firmele de evaluare, care le spun exact daca
    angajatii isi merita banii sau nu. Anul trecut, tot mai multe firme
    private au cerut asemenea evaluari, majoritatea pentru a vedea pe
    cine se pot baza pentru a traversa fara probleme perioada de criza,
    spun specialistii in resurse umane. “In mod sigur in 2009,
    interesul companiilor a fost mai ridicat decat in anii anteriori,
    iar discutiile pe care le-am avut au relevat faptul ca sunt foarte
    interesate in a identifica angajatii cei mai performanti”, a
    declarat pentru Gandul Gini Coman, managing partner al companiei
    Identity Learning – specializata in servicii de consultanta si
    evaluare de personal.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Peste 50% dintre firmele romanesti vor sa angajeze specialisti

    In momentul de fata, 55% dintre companiile mari din Romania spun
    ca sunt interesate sa angajeze directori sau specialisti, fata de
    doar 41% in septembrie anul trecut, conform unui studiu al firmei
    de cercetare Antal.

    Pe piata locurilor de munca pentru profesionisti si manageri din
    Romania se observa o imbunatatire usoara, dar sigura, 55% dintre
    companii recrutand in prezent fata de 41% in luna septembrie.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Cine mai face angajari?

     

    “Pentru noi, numarul mare de someri din economie este o oportunitate, pentru ca avem de unde sa angajam”, spune Theodor Alexandrescu, directorul general al companiei de asigurari AIG Life, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Pentru asiguratori, recrutarea de personal a fost pana nu de mult o problema complicata, din cauza competitiei stranse din sectorul financiar si a putinilor specialisti disponibili. Anul acesta, AIG vrea sa angajeze agenti noi de vanzare si, spre deosebire de alte perioade, Alexandrescu are de unde alege acum, pentru ca sunt destui cei care si-au pierdut sau isi vor pierde locul de munca. Pentru companiile care nu sunt constranse de criza sa-si reduca personalul, numarul mare de someri este o oportunitate, pentru ca gasesc mai usor oamenii potriviti si la costuri mai reduse decat in trecut. Pentru altele, faptul ca au de unde alege e o buna ocazie de a-si reduce bugetele salariale, inlocuind angajatii cu salarii ridicate cu unii mai modesti.
     
    Anul 2009 se prefigureaza a fi insa foarte greu pentru cei ce isi vor pierde locul de munca din cauza ca firmele unde lucreaza sunt nevoite sa reduca din personal, sa se reorganizeze sau pur si simplu sa-si inchida portile. La fel de multi someri pot veni anul acesta din sectorul de stat, acolo unde autoritatile sunt obligate sa dea afara o parte din oameni, din cauza presiunilor de costuri. La mai mult de jumatate de an de cand s-a declansat primul val de disponibilizari, e clar deja ca problema somajului e numai la inceput. Nu la fel de clara e si strategia autoritatilor, ce promiteau sa ofere solutii celor ce isi pierd locul de munca. In teorie, “avem unde sa-i angajam”, sustine Dumitru Cornoiu, secretar de stat in cadrul Ministerului Muncii, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin. Unde, mai exact? Macar putem estima de cati oameni va fi vorba?
     
    Estimarile referitoare la numarul celor ce isi vor pierde slujbele au variat destul de mult. Daca anul trecut Ministerul Muncii anticipa ca vor fi in jur de 525.000 de someri in 2009, cifra a fost reevaluata in primavara, urcand la aproape 800.000, pentru ca saptamana trecuta, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM) sa aprecieze ca pana la sfarsitul anului nu vom avea mai mult de 620.000 de persoane fara loc de munca, judecand dupa tendinta recenta de aplatizare a ratei somajului, care a ajuns la 5,8% in mai, cu numai 0,1% mai mult decat in aprilie si cu 2,1% mai mult decat in aprilie 2008. In total, circa jumatate de milion de oameni nu au un loc de munca, arata evidentele autoritatilor.
     
    Problema somajului se complica insa cu faptul ca, fortati de conditiile economice din tarile unde muncesc, pana la o jumatate de milion de romani din Italia si Spania s-ar putea intoarce anul acesta acasa. Nu in ultimul rand, numarul de candidati pentru putinele locuri de munca disponibile va creste si mai mai mult in lunile urmatoare, cand intra pe piata fortei de munca peste 100.000 de absolventi de facultate.
     
    Deocamdata, semne ca economia se va repune pe picioare in curand nu sunt. Prognozele oficiale nu sunt deloc imbucuratoare, indicand o scadere a economiei in jur de 4%. Investitiile straine directe, care au sustinut in ultimii ani crearea de locuri de munca, se vor injumatati in 2009, la aproximativ 4,5 miliarde de euro, aprecia Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei. Cel mai probabil, spun specialistii, recesiunea e doar la inceput, iar semne de revenire s-ar putea vedea, intr-un scenariu optimist, doar spre finele anului sau inceputul lui 2010.

    Mult mai realiste par scenariile potrivit carora primele semne de recuperare se vor simti abia la sfarsitul anului viitor. Pe piata fortei de munca, problemele au inceput sa se simta inca de anul trecut, cand companii precum Dacia, Mittal Steel sau Petrom au facut concedieri importante. Cel mai rapid si mai puternic s-au gripat industria constructiilor, sectorul auto si textilele, insa treptat virusul s-a extins si spre zone ce pareau mai stabile, precum comert, industrie si sistemul financiar-bancar.

    Bogdan Hossu, presedintele Cartel Alfa: “Asteptam sa vina cam jumatate de milion anul acesta”

    Theodor Alexandrescu, directorul general al AIG Life: “Anul acesta vrem sa angajam cateva sute de agenti noi”

    Anca Georgescu, director de resurse umane la Romtelecom: “Pana acum au fost trimisi acasa 2.000 de oameni. Mai sunt 500, dupa care acest proces se va incheia”

     

  • Cine te scapa de angajati

    “In ultima perioada a crescut foarte mult numarul companiilor care ne solicita oferte de pret. Intr-un astfel de mediu de afaceri turbulent, vor sa aiba predictibilitate, iar serviciile de outsourcing, cum este cazul leasingului operational in cazul nostru, ii scuteste de cheltuieli neprevazute si cresteri ale costurilor pe perioada contractului”.

    Declaratia facuta saptamana trecuta de Monica Ionescu, director de vanzari in cadrul Sixt New Kopel, sintetizeaza momentul bun pe care il traverseaza activitatea companiilor din domeniul outsourcing-ului. Nevoile companiilor de a-si externaliza servicii care consumau o cantitate mare de resurse au acoperit aproape toate domeniile, de la flota de masini si pana la activitatea IT, potrivit participantilor la seminarul “Tendinte pe piata de outsourcing”, organizat saptamana trecuta de BUSINESS Magazin, in parteneriat cu Sixt New Kopel, Ericsson, Xerox si Class IT Outsourcing.

    “Am fost placut surprinsi de calitatea angajatilor romani, in special cei foarte tineri, abia iesiti de pe bancile facultatii”, constata Alan Triggs, directorul Ericsson Global Services Delivery Center (GSDC) Romania. Compania suedeza detine in Romania un centru de servicii de dezvoltare software si operatiuni de front office/ back office pentru operatorii telecom, unde sunt aproximativ 400 de angajati, numarul urmand sa creasca semnificativ, potrivit oficialului. “Cred ca pe fondul crizei internationale, operatorii telecom vor analiza foarte atent posibilitatea de a externaliza. Acesta este un lucru bun pentru noi”, a adaugat seful Ericsson GSDC Romania.

    Faptul ca Romania ramane o piata buna pentru cei care activeaza pe piata de outsourcing se datoreaza, potrivit principalilor jucatori, competitivitatii in ceea ce priveste disponibilitatea angajatilor, abilitatea de a invata cu usurinta si de a vorbi limbi straine si un mediu de afaceri oportun in urma dezvoltarii sale din ultimii ani. Desi candidatii romani sunt priviti de furnizorii de servicii externalizate ca resurse valoroase din aceste puncte de vedere, exista tot mai multe minusuri atunci cand vine vorba de pregatirea profesionala temeinica, fluctuatiile ridicate de personal si pretentiile salariale prea mari.

    Chiar si asa, Romania ramane pe locul sase in topul preferintelor absolute (ale furnizorilor de servicii externalizate) pentru externalizarea servicilor, potrivit studiului “Global Services Location Index” (GSLI) 2008, realizat de compania de consultanta in management, AT Kearney. La nivel global insa, din punctul de vedere al atractivitatii pentru relocalizarea serviciilor, Romania se afla abia pe locul 33, chiar daca inaintea unor tari precum Rusia, Polonia, Ungaria sau Cehia.

    Comparativ, tarile care ofera cel mai competitiv mediu pentru aceasta industrie sunt India si China, unde ritmul de crestere a salariilor si a costurilor cu utilitatile nu a fost atat de accelerat ca in Romania. Chiar si asa, outsourcingul are, cel putin pe anumite segmente, punctuale, premise bune. Unul dintre aceste segmente este, cel putin pe termen scurt si mediu, tehnologia informatiei, potrivit lui Bogdan Tudor, presedintele companiei Class IT Outsourcing. El anticipeaza ca serviciile de externalizare a activitatii IT vor reprezenta prima optiune a companiilor care cauta sa reduca din cheltuieli.

    Potrivit estimarilor sale, outsourcingul IT are o pondere mai mica de 10% din totalul pietei. “Acest procent este mult mai scazut comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Vest (30- 40%), respectiv Statele Unite, unde procentul urca la 70-80%, deoarece costurile cu forta de munca sunt prohibitive”, subliniaza Tudor. Astfel, in ceea ce priveste compania pe care o conduce, anticipeaza un avans de 50% al cifrei de afaceri in 2008, la 1,5 milioane de euro, avand un portofoliu de peste 150 de companii.

    Extinderea activitatii de pe piata locala este luata in calcul si de catre Xerox. Potrivit lui Theodor Dumbrava, business process services manager al Xerox Romania, compania ia in considerare dezvoltarea in teritoriu, dupa ce in luna octombrie a anului trecut a deschis un nou centru de scanare si arhivare in Pipera, in care a investit circa 500.000 de dolari. Departamentul, care vizeaza optimizarea fluxurilor informationale atat din cadrul companiilor locale, cat si din cadrul firmelor din afara tarii a inregistrat un avans de 30% al veniturilor, incurajand astfel planurile de dezvoltare ale companiei.

    Xerox nu ar fi singura companie care va fi nevoita sa mizeze pe orasele de provincie. “In Romania, in momentul de fata, pentru fiecare somer exista mai mult de doua locuri de munca disponibile. In ceea ce priveste Bucuresti si judetul Ilfov, cel putin, am inregistrat cote istorice minime ale somajului, de 1,5% si 2%, ceea ce inseamna ca dezvoltarea centrelor de servicii ar trebui sa se faca si in provincie”, crede Cristina Mereuta, sef serviciu programare si strategie ocupare din cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse (MMFES).

    In momentul de fata, Romania ocupa 30% din piata est-europeana de outsourcing, ceea ce inseamna o industrie de aproximativ 70 de milioane de euro. Clientii sunt, in general, companiile multinationale, iar domeniile preferate pentru outsourcing sunt telecomunicatiile, IT si vanzarile. Presiunea pe reducerea costurilor va extinde insa atat lista clientilor, cat si a domeniilor.  

  • Eu sunt angajatorul cel bun!

    “Pentru angajati e foarte important ca pe langa salariu sa aiba parte si de alte beneficii care ii sunt utile si care ii ofera o anumita siguranta”, spune Anca Georgescu, director de resurse umane in cadrul Romtelecom, iar acest gen de avantaje reprezinta metoda cea mai eficienta in fidelizarea angajatilor sau atragerea candidatilor. Atunci cand compania a stabilit pachetul de beneficii pe care il primesc angajatii, Anca Georgescu spune ca s-a tinut cont, pe langa tendintele de pe piata, de profilul angajatilor.

    “Atunci cand ai angajati cu o medie de varsta de 40 de ani, e important sa le oferi lucruri care sa ii ajute intr-adevar. De aceea am inclus abonamente la clinici medicale private, am incheiat contracte cu mai multe banci prin care angajatii pot lua credite in conditii preferentiale sau isi pot deconta cheltuielile de concediu intr-o limita de 500 de euro”, enunta directoarea de resurse umane de la Romtelecom. Exista, desigur, pachetele clasice de beneficii, care cuprind bonuri de masa, abonamente la clinici medicale private sau instrumente clasice de lucru, precum laptop, telefon mobil si masina de serviciu, dar si pachete care tin de specificul companiei sau al domeniului.

    Astfel, daca Vodafone sau Romtelecom ofera reduceri la telefoane, accesorii si abonamente telefonice in retea, companiile din domeniul financiar ofera, in primul rand, beneficii precum credite preferentiale, asigurari de viata sau pensii private si facultative. “Pe langa beneficiile clasice, acordam si unele speciale, cum ar fi creditele preferentiale, care reprezinta un produs care fidelizeaza angajatii”, precizeaza Adela Jansen, director executiv de resurse umane in cadrul BRD. Angajatii unor astfel de institutii financiare nu sunt insa scutiti de obligatia de a indeplini conditiile obisnuite de creditare. Diferenta consta in dobanzi si comisioane preferentiale, aprobate, la randul lor, de BNR.

    “Daca angajatul care a luat un astfel de credit decide sa plece din banca, poate pastra creditul, dar nu mai beneficiaza de conditiile preferentiale”, completeaza Jansen. In ultimul timp, tot mai multe companii au inclus insa in pachetul de beneficii extrasalariale si produse sau servicii care nu tin de domeniul lor de activitate. “E o chestiune care tine in primul rand de competitivitate, de a sti cum sa te plasezi in ochii angajatilor si ai candidatilor ca angajator”, considera Jean François Picard, vicepresedinte responsabil de HR la A&D Pharma.

    A&D Pharma a elaborat un pachet care cuprinde de la bonuri de masa, servicii medicale gratuite sau asigurare de viata pana la conditii preferentiale de lucru cu cateva dintre cele mai importante banci din Romania, transport gratuit catre si dinspre sediul central al companiei, masa de pranz asigurata la sediul central si la depozitele teritoriale, precum si reduceri pentru produsele vandute in reteaua Sensiblu si retelele unor parteneri. In plus, angajatii beneficiaza de un set de instrumente de lucru care poate cuprinde autoturism de serviciu, telefon sau blackberry, laptop si conexiune mobila la internet. Acestora li se adauga diverse bonusuri individuale sau de grup, in functie de performanta, care pot consta in excursii in tara sau strainatate.

    “De asemenea, cu ocazia sarbatorilor de Craciun, 1-8 martie, 1 iunie, angajatii si copiii lor beneficiaza de evenimente si cadouri speciale”, mentioneaza Picard. Beneficiile se acorda in functie de cerintele postului fiecarui angajat, dar si de pozitia ierarhica din companie si sunt corelate cu performanta, fiind acordate in functie de gradul de realizare a obiectivelor stabilite. De asemenea, pentru angajatii care implinesc 10 ani in companie sunt acordate bonusuri suplimentare. Cum sunt percepute de catre angajati aceste pachete? “Pentru ei sunt foarte importante. Intotdeauna un angajat va aprecia ca poate merge gratuit oricand la o clinica medicala buna sau ca poate lua un credit in conditii preferentiale”, raspunde Anca Georgescu, director de resurse umane al Romtelecom.

    Chiar daca pachetele extrasalariale reprezinta investitii uneori considerabile din partea companiilor, castigul este resimtit de catre ambele parti: daca pentru angajat inseamna un ajutor material de multe ori important, pentru angajator reprezinta o strategie buna de retentie a angajatilor si o metoda eficienta de a-si crea imaginea de “angajator de top”. Este un obiectiv pe care cei mai multi il recunosc. “Ne propunem sa fim vazuti ca un <angajator de top>, atat prin pachetul salarial oferit, cat si prin posibilitatile de dezvoltare a carierei in interiorul grupului. Asa ca pachetul standard include, pe langa salariul de baza si comision, o serie de alte beneficii, de la telefon mobil, asigurare medicala, de care beneficiaza si familia angajatului, masina si buget de benzina pana la traininguri in cadrul companiei”, precizeaza Roxana Niciev, HR manager la compania imobiliara CBRE Eurisko.

    In urma preluarii Eurisko de catre CBRE, angajatii au ocazia de a participa la trainingurile interne ale companiei pe diverse teme legate de piata imobiliara, management si leadership, prioritate avand managerii si brokerii cu vechime in companie. In conditiile in care CBRE Eurisko estimeaza ca anul acesta va inregistra o cifra de afaceri de 21 de milioane de euro, bugetul alocat pachetelor de beneficii extrasalariale pentru angajati se ridica la aproximativ un milion de euro.

    Cat de mult profita angajatii de aceste beneficii? “Toti angajatii folosesc din plin beneficiile pe care le acordam: cumpara telefoane mult mai ieftin, au abonamente foarte avantajoase, deci nimic din ceea ce oferim nu ramane neutilizat”, afirma Niciev. Si mai mult decat atat, cazurile cand la angajare negocierea porneste direct de la pachetul de beneficii au devenit din ce in ce mai frecvente.

  • Cei mai mari concediatori

     

    Romtelecom – 2.500. BCR – 2.400. Coca-Cola – 102. Vorbim de numarul de angajati trimisi acasa in urma unora dintre cele mai radicale procese de restructurare din ultimii ani. Oameni pentru care ideea de restructurare a capatat iremediabil o conotatie negativa. Evident, pentru companie, fie ca este vorba de reducerea costurilor sau de cresterea productiei, restructurarile fac parte dintr-un plan care vizeaza imbunatatirea activitatii, iar de cele mai multe ori, efectul este cel scontat. Victimele colaterale sunt insa angajatii care sunt pusi in fata unei realitati dure: fie pleaca de bunavoie, fie sunt trimisi acasa de catre angajator.
     
    Ce au de facut directorii de resurse umane, cei care gestioneaza aceste situatii, atunci cand trebuie sa spuna unui intreg colectiv ca a venit momentul in care “colaborarea s-a incheiat”? Loc de discutii nu mai ramane, asa ca iti asumi sarcina pe care o ai si tai in carne vie. “Nu o faci de dragul de a o face, ci pentru ca trebuie sa indeplinesti niste obiective”, spune Anca Georgescu, cea care, la 40 de ani, conduce intreg departamentul de resurse umane de la Romtelecom. Nu are nici voce groasa, nici mana de fier si nici privire impietrita, ci doar un plan de afaceri pe care trebuie sa il respecte. Cazul Romtelecom este clasic: o companie cu vechime si notorietate, cu traditie, dar cu un sistem greoi si un raport costuri-productivitate dezechilibrat decide ca a venit momentul marii schimbari. Era si firesc, dupa reducerea profitului, in urma pierderii de clienti si a lansarii unor servicii cu minute nelimitate, sa urmeze o serie de masuri drastice pentru reducerea costurilor. Aceasta a insemnat peste 60 de proiecte de restructurare, “care au inceput de la cum sa valorificam mai bine imobilele pe care le avem pana la cum sa avem contracte mai bune cu furnizorii nostri, cum sa facem activitatea de intretinere si instalare a retelei mai eficienta, cum sa organizam o munca pe care pana acum o luna o faceau doi oameni acum o face unul, dar mai bine, cum sa crestem satisfactia clientului, cum sa vindem mai mult”, explica Anca Georgescu.
     
    Au fost 60 de proiecte care s-au desfasurat simultan cu regandirea necesarului de personal. Grosul procesului de restructurare s-a terminat, iar ceea ce a mai ramas de facut tine de cele cateva departamente care inca trec prin aceste transformari: departamentul de resurse umane, departamentul financiar si departamentele de suport. Anca Georgescu spune ca venirea acestui moment era inerenta; nu ar fi putut sa il opreasca si nici nu ar fi fost sanatos pentru companie sa faca asa ceva. A incercat, in schimb, sa diminueze gradul de disconfort care se creeaza in astfel de situatii. “Dupa ce am lansat comunicarea, intern si extern, am avut road-show-uri, in care CEO-ul si intrea­ga echipa de management s-au intalnit cu oamenii ca sa le explice, sa stea in fata lor si sa le raspunda la intrebari legate de ce se intampla, motivele pentru care se intampla si care vor fi consecintele asupra lor”, afirma Georgescu.
     
    Concedierile au fost facute pe baza unor evaluari care au tinut cont de ritmul de lucru si de eficienta angajatilor. Cei care, in urma acestor evaluari, au fost disponibilizati au primit salarii compensatorii, dupa cum prevede contractul de munca. Un alt aspect la care directoarea de resurse umane de la Romtelecom a tinut forte mult a constat in a le explica oamenilor care au plecat si celor care au ramas de ce au fost alesi ei si nu altii, cum au fost evaluati, cum va arata noua organigrama a companiei, care au fost ratiunile schimbarilor. “Este foarte important sa facem lucrurile cu o oarecare simplitate si fara sa uitam ca este vorba de niste decizii care se refera la oameni”, comenteaza Anca Georgescu.
     
    Unde au plecat? Cel mai probabil tot in industria telecom, unde inca se mai fac angajari si unde este nevoie de un know-how destul de specializat. De altfel, cam acesta este algoritmul, indiferent de domeniu, si, asa cum fostii angajati ai Romtelecom vor migra catre alte companii care ofera servicii de telefonie, si cei care au fost disponibilizati din BCR se vor orienta catre alte institutii din sistemul bancar, iar cei de la Coca-Cola isi vor incerca norocul in alte companii din zona FMCG.
     
    Cazul BCR a tinut vie atentia publicului timp de aproape un an, ca fiind cea mai drastica reducere de personal din industria bancara. Reorganizarea celei mai mari banci din Romania a insemnat, printre altele, si reduceri masive de personal. In momentul cand actiunea a fost facuta publica, reprezentantii BCR anuntau ca aproximativ 2.400 de angajati vor fi concediati pana la finele anului 2008. Tot atunci, Andreas Treichl, presedintele Erste Bank (actionarul majoritar al BCR), spunea ca schimbarile la nivelul personalului vor depinde de evolutia centrelor regionale si de cati angajati ai bancii vor accepta posturi in noile sucursale sau vor fi calificati pentru activitatile de back-office. Posturile care au disparut din schema bancii au fost rezultatul externalizarii unor functii precum transportul si procesarea de numerar, managementul proprietatilor si, intr-o mai mica masura, call center-ul.
     
    Ajustarea organigramei a insemnat totusi si costuri substantiale pentru BCR din cauza pachetelor compensatorii care le sunt oferite celor ce nu-si mai gasesc loc in noua schema a bancii. In ceea ce priveste zonele in care activitatile au fost externalizate, BCR a negociat optiunile pentru transferul angajatilor sai la furnizorul extern, ca parte a contractului de externalizare a serviciilor. In acelasi timp, BCR a oferit stimulente de mobilitate angajatilor care s-au mutat in alt oras pentru a se plia pe nevoile de personal ale bancii.

     

  • Cum se mobileaza o defensiva

    Canapele tapitate cu piele de crocodil si incrustate cu cristale Swarovski de mii de euro, paturi cu telecomanda sau fotolii de masaj. E vorba de mobila care se vinde in magazinele romanesti, pentru ca exista cumparatori care vor asa ceva. Tendintele occidentale in materie de alegere a mobilierului, care pun accent pe personalizare si pe designul original, au devenit populare in randul anumitor categorii de clienti din Romania.

     
    “Sunt clienti care nu se multumesc sa-si aleaga produsul din vitrina si apoi sa plece cu el acasa; vor sa le fie util si sa li se potriveasca la fel ca un articol de imbracaminte”, spune Camelia Sucu, presedinta importatorului Class Living, care comercializeaza mobilier de lux, o nisa inca subdezvoltata pe o piata a mobilei asteptata sa se apropie anul acesta de 1,1 miliarde de euro.
     
    O explicatie mai frusta o ofera Monica Bruzlea, directorul de marketing al producatorului transilvanean Larix, care afirma ca “unii consumatori sunt atat de snobi, incat ar cumpara orice este scump, indiferent de calitate”. Bogdan Belciu, directorul general al companiei de consultanta A. T. Kearney, considera ca putinele firme mari romanesti producatoare de mobilier au reusit sa se impuna in special in segmentul high-end, desi oferta unora poate fi clasificata mai mult prin prisma preturilor decat prin cea a calitatii si a designului. “Mobila adresata clasei de mijloc ramane insa limitata si pana cand producatorii locali vor reusi sa acopere cu produse competitive si acest segment, vom continua sa vedem cozi si cresteri record la IKEA si la alte companii similare”, afirma consultantul.
     
    Privita in ansamblu, piata mobilei, desi foarte fragmentata, cu aproape 4.000 de producatori interni de diverse marimi, de la ateliere de garaj pana la adevarate platforme industriale, este dominata de mai putin de zece companii, intre care Mobexpert, Elvila, Silvarom sau Alprom, ale caror afaceri inseamna aproape jumatate din valoarea pietei. Pentru restul fabricantilor, dintre care cei mai multi nu se bucura nici de magazine proprii de prezentare, nici de marci rasunatoare pe piata interna, singura sansa de supravietuire intr-o piata tot mai neinca­patoare in segmenul mic si mediu al preturilor a fost continuarea exporturilor. Oamenii din industrie s-au orientat cu precadere spre productia de mobilier de calitate buna si la preturi convenabile, dupa modele primite din strainatate. Desi cele mai mari volume de exporturi merg catre tari ca Franta, Germania, Italia, Marea Britanie si Austria, mobila romaneasca ramane cea mai apreciata in tarile ex-sovietice, acolo unde gusturile se aseamana cu cele romanesti si se pune mai putin accent pe design.
     
    Dupa cum afirma specialistii din domeniu, mobila romaneasca este perceputa ca fiind clasica si fada ca aspect, dar ieftina, ceea ce poate reprezenta un avantaj competitiv, mai ales pe pietele estice. Produsele romanesti de profil erau, la nivelul anului 2005, cele mai ieftine din Europa, alaturi de cele din Letonia, Lituania, Bulgaria si Macedonia, iar diferentele fata de Marea Britanie sau Italia, situate la polul opus ca nivel al preturilor, ajungeau sa fie si de 150%, potrivit biroului european de statistica Eurostat. Desi ne-am pastrat locul in clasamentul celui mai ieftin mobilier, preturile au urcat in rastimpul ultimilor trei ani in medie cu 20% si au ajuns, la inceputul acestei toamne, sa fie cu 25% mai mari fata de aceeasi perioada a anului trecut.
     
    Motivele cel mai des invocate de principalii producatori pentru scumpire sunt majorarea tarifelor la materiile prime, materiale si utilitati, la care se adauga presiunile salariale. “Ii inteleg pe angajati atunci cand vor salarii mai mari pentru ca viata e mai scumpa, insa si ei trebuie sa-si imbunatateasca performantele. Nu mai merge ca acum zece ani, cand la ora trei dupa-amiaza se incheia intreaga activitate din fabrica”, comenteaza Flavio Frola, directorul executiv al producatorului Imar, controlat indirect de omul de afaceri George Constantin Paunescu. El argumenteza ca activitatea celor 500 de angajati din Romania ar putea fi realizata si de zece oameni in Italia, iar diferentele in privinta remuneratiilor nu sunt cu mult mai mari. Astfel, daca un lucrator obisnuit din industria romaneasca castiga in jur de 300 de euro, un italian primeste un salariu triplu, insa corelat si cu un volum mai mare de munca, sustine Frola.
     
    In industria mobilei lucreaza acum circa 86.000 de salariati, iar numarul angajatilor continua sa scada. “Deficitul de forta de munca nu este accentuat, dar se resimte, deoarece pleaca personal calificat. Retehnologizarea si folosirea atenta a fondurilor structurale ar trebui sa faca insa activitatea mai eficienta”, declara Aurel Rizea, presedintele Asociatiei Producatorilor de Mobila din Romania (APMR). Cu toate acestea, o tehnologie mai eficienta nu este o solutie universala, pentru ca sunt si producatori in ale caror obiecte de mobilier manopera este o componenta majora. Iar in acest sens, lucrurile sunt cat se poate de clare – “nu mai este tara in care sa nu coste nimic, ca acum cinci ani; timpul in Romania a inceput sa fie din ce in ce mai scump”, afirma directorul executiv al Imar.
     
    Pentru pietele dezvoltate, mobila de productie romaneasca nu are prea multe sanse. “Oferta autohtona pentru produse moderne si functionale este destul de restransa. Cu exceptia unor firme de nisa, putini producatori romani sunt competitivi la export, ca sa nu mai vorbim de faptul ca un leu puternic defavorizeaza si mai mult acest sector”, spune Bogdan Belciu. Cat despre piata interna, statisticile nu par nici aici favorabile companiilor romanesti: anul trecut, importurile de mobila au crescut cu 43,5% fata de 2006, pe cand exporturile au crescut doar cu 17,5%.

     

  • Anul cu salarii mai suple

    Spre sfarsitul unui an 2007 in care salariile au crescut peste asteptarile companiilor si ale analistilor, previziunile pentru anul acesta erau de temperare a cresterii, de la 18% undeva spre 12%. Deocamdata, pana acum, adica dupa mai bine de jumatate de an, salariile s-au majorat deja in medie cu circa 15%, iar specialistii in resurse umane ne asigura din nou ca la anul majorarile vor fi mai ponderate.

    “A fost o presiune neasteptata a inflatiei si am avut parte de multe extinderi, mai ales in banking si in retail, ceea ce a insemnat ca s-a dus o batalie puternica pe acelasi segment de resurse formate. In mod evident, castigator a iesit cel care a oferit mai mult la salariu”, explica Ruxandra Stoian, director de resurse umane la PricewaterhouseCoopers (PwC), insistand insa asupra faptului ca situatia se va schimba.

    Mai exact, pentru anul viitor putini sunt cei ce cred ca va fi depasit pragul de 12%, iar estimarea coincide cu cea a Comisiei Nationale de Prognoza, care apreciaza ca salariul mediu net va urca in 2009 cu 11,1%, ajungand la 1.335 de lei. Nu trebuie uitat ca pentru calculul general conteaza si politica de an electoral a Guvernului fata de angajatii din sectorul public: dupa o prima etapa de cresteri salariale, in aprilie, urmeaza o a doua, in octombrie, cuantumul cresterilor salariale urmand sa fie aprobat diferentiat, pentru fiecare sector de activitate in parte, dupa negocieri cu sindicatele. Promisiunea oficiala e ca angajatii din sanatate si invatamant vor obtine cresteri salariale peste media de 9% a bugetarilor.

    Dincolo de sectorul bugetar, care au fost domeniile cele mai norocoase anul acesta? In ceea ce ii priveste pe cel mai bine platiti angajati, 2008 n-a rezervat mari surprize. Potrivit studiului salarial Paywell 2008, realizat de PwC, specialistii din banci, salariatii din industria farmaceutica, si din IT&C au ocupat primele trei locuri in topul celor mai mari cresteri salariale. Asa incat daca, raportat la salariul mediu brut national, salariul mediu din banci a fost anul acesta cu 107% mai mare, in industria farmaceutica cresterea a fost de 91%, iar in IT&C de 83%.

    “Sectorul IT se afla in topul salariilor datorita profilului angajatilor. Majoritatea au studii superioare si competente tehnice specifice bine dezvoltate, iar posturile presupun un nivel ridicat de complexitate. De exemplu, programator sau administrator de sistem sunt posturi de specialisti, nonmanageriale, dar cu un grad ridicat de complexitate si recompensate evident mai mult decat un post de specialist in retail, de exemplu”, explica Madalina Teodorescu, HR manager la Gecad ePayment.

    Fara a fi un efect exclusiv al expansiunii acestor domenii, cresterea salariala se explica simplu prin criza de personal. “Nu este o noutate ca sistemul bancar inca duce lipsa de personal specializat. Iar pentru unele pozitii suntem in concurenta si cu alte industrii – ma refer la functii de suport specializate, cum ar fi informatica, domeniul financiar sau, de ce nu, pozitiile de management”, subliniaza Adela Jansen, director de resurse umane la BRD. In plus, daca media din sectorul bancar o depaseste pe cea din retail, spre exemplu, explicatia se gaseste si in faptul ca in comert sunt mult mai multi angajati cu studii medii si submedii decat in banci, deci implicit si salariile sunt mai mici.

    Astfel, in comert si sectorul hotelier salariile sunt inferioare mediei calculate la nivel national cu 24%, respectiv 25%. Iarasi dupa cum era de asteptat, salariatii din Capitala au avut si anul acesta cele mai mari venituri din tara, situatie care este putin probabil sa se schimbe in urmatorii ani. Bucurestiul a avut o medie de 65% peste salariul mediu national, fiind urmat de Transilvania (15%), Moldova (0,9%) si Muntenia (0,5%). Daca faptul ca Bucurestiul este zona cu cele mai mari salarii era usor previzibil, ascensiunea Moldovei si a Munteniei a facut ca diferentele dintre regiuni sa se diminueze.

    “Anul trecut, in frunte era tot Bucurestiul, urmat de Timisoara, Cluj si, la o distanta destul de mare, de Moldova. Anul acesta, diferentele intre zone s-au redus simtitor, pentru ca si investitorii au inteles ca exista potential foarte mare si in alta parte decat in Capitala. Sudul, spre exemplu, a crescut foarte mult datorita industriei auto, iar Moldova a devenit o destinatie pentru centrele de servicii externalizate”, precizeaza Stoian. O alta concluzie a studiului Paywell se refera la inversarea raportului dintre cresterile salariale ale managerilor si cele ale angajatilor. Este vorba de confirmarea unei teorii care s-a conturat inca de anul trecut, anume ca vremea in care salariile managerilor cresteau exploziv a trecut. Anul acesta, angajatii au depasit managerii la capitolul cresteri salariale in perioada aprilie 2007-aprilie 2008.

    Salariul mediu brut al personalului operational (angajatii de front-office si back-office din cadrul bancilor, specialistii IT in companiile de dezvoltare de soft sau personalul de helpdesk din cadrul companiilor de servicii externalizate), personal care reprezinta in general aproape 90% din numarul total al angajatilor unei companii, era mai mare in medie cu 19% in aprilie 2008 fata de aceeasi luna din 2007, in timp ce salariile celor care ocupa pozitii manageriale au crescut cu doar 14%. Cele mai mici majorari au fost pentru departamentele de suport ale companiilor, respectiv departamentele de contabilitate, resurse umane, administrativ sau IT de suport.

    Cu toate acestea, comparativ cu alte tari din regiune, precum Slovacia, Cehia sau Ungaria, la nivel managerial salariile din Romania sunt mai mari, mai ales daca sunt raportate la costul vietii. Interesant de subliniat ar fi ca vorbim de cresteri salariale in primul rand si aproape doar pentru salariile asa-numite de retentie, nu si pentru cele de atragere, acestea din urma fiind in 2008 cu 10% mai mici decat anul trecut, in timp ce primele au crescut cu aproximativ 15%. “Explicatia este simpla: companiile au inteles ca mult mai importanta este stimularea resurselor pe care le au decat cele pe care le-ar putea atrage si au actionat ca atare”, spune directoarea de resurse umane de la PwC.

    In completare, si salariile nete oferite debutantilor din companiile private au devenit in ultimul an mai mici decat salariul mediu net la nivel national. Astfel, pentru studii medii, salariul de entrylevel din multinationale reprezinta doar 74% din nivelul national, iar cel pentru studii superioare este cu doar 5% mai mare. Anul trecut, ponderea a fost de 80% pentru studii medii, in timp ce in cazul candidatilor cu studii superioare, salariul de intrare intr-o companie era cu 21% peste salariul brut la nivel national.

    Calcularea mult mai prudenta a bugetelor pentru salarii si stimularea unui raport mai echitabil intre performanta si recompense s-a tradus si prin modificarea structurii pachetului salarial, prin reducerea ponderii salariului fix si cresterea ponderii bonusurilor variabile. Astfel, daca in urma cu patru ani 75% din pachetul salarial insemna salariul fix, 13% bonus variabil, 5% bonus fix si 7% beneficii, anul acesta doar 65% mai inseamna salariu fix, in timp ce 20% reprezinta bonusul variabil, 4% bonusul fix si 11% beneficiile. Dintre beneficii, cele mai frecvente sunt tichetele de masa, pe care le ofera 85% dintre companii si a caror utilizare a crescut cu 6% fata de anul trecut.

    Planurile de pensii private si beneficiile reprezentate de activitatile sociale au crescut cu 7% fata de anul trecut, beneficiile flexibile si subventionarea activitatilor sportive cu 5%, iar subventionarea abonamentului pentru internet si subventionarea transportului au crescut cu 4%. In aceste conditii, analistii prevad o orientare din ce in ce mai mare catre sistemul flexibil de acordare a salariilor si a beneficiilor, in functie de performante si beneficii. Un pas pe care multi angajati il asteptau de mult timp, iar pentru angajatori va insemna, mai intai de toate, o cale de stimulare a productivitatii.

  • Romani, intoarceti-va acasa!




    Italianul Piero Francisci, directorul general al grupului Coifer, achizitionat nu de mult de cea mai mare companie de constructii poloneza, Polimex – Mostostal, a fost printre primii care a angajat muncitori asiatici pentru a rezolva criza de oameni cu care confrunta inca de la inceputul lui 2006. Primii 20 de indieni au sosit in Romania in februarie 2007, iar restul de 80 au sosit in tara ulterior, pe masura ce grupul si-a extins activitatea. “Am apelat la aceasta solutie pentru a ne putea onora contractele deja semnate. Am rezolvat astfel criza de personal si lipsa de stabilitate a angajatilor din domeniul constructiilor. Proiectele pentru care au fost angajati au fost contractele in derulare, indienii lucrand cot la cot cu cetatenii romani. Am angajat personal calificat, deci nu am folosit forta de munca ieftina”, precizeaza Piero Francisci.








     

    Cazul italianului nu este singular si nu se circumscrie doar domeniului constructiilor, ci s-a extins si in industria textila, transporturi sau infrastructura. Dar e departe de a fi capatat proportii de masa. Potrivit Oficiului Roman pentru Imigrari (ORI), doar 5.000 de cetateni din afara Uniunii Europene au primit permise de munca in 2007, cam jumatate din numarul maxim impus de Romania, ceea ce inseamna ca deocamdata tara noastra nu este suficient de atractiva pentru imigranti. Majoritatea celor care au solicitat permise provin din Turcia, Republica Moldova si China si lucreaza in constructii, productie, servicii si comert.

     

    Astfel de date sunt confirmate si de un studiu realizat anul trecut de catre Fundatia Soros, in randul a 600 de companii din constructii, industria textila si sectorul turistic – cate 200 din fiecare domeniu. Potrivit studiului, procentul firmelor care au intentii certe pentru aducerea fortei de munca din strainatate este relativ redus. “Intr-un viitor apropiat, imigratia nu pare sa constituie o optiune serioasa. Numai 7% dintre firme intentioneaza sa aduca forta de munca din strainatate, iar un procent apropiat (9%) se declara indecise, fara a respinge insa aceasta posibilitate”, mentioneaza studiul “Piata fortei de munca din Romania si imigratia”. Cea mai mare parte dintre firme au recurs la investitii pentru cresterea productivitatii, la tehnologizare si la introducerea de ore suplimentare, insa 17% din companii au fost totusi nevoite sa isi restranga activitatea din cauza deficitului de personal.

    Deficitul de personal a determinat pana acum cresteri salariale la toate nivelurile – majorarea medie a salariilor a fost anul trecut de 20%, in timp ce estimarile pentru acest an sunt mai moderate si se situeaza in jurul a 10-12%. Cu toate acestea, veniturile celor ce muncesc in tara au ramas inca mici comparabil cu posibilitatile de castig din alte tari, spune Oana Munteanu, senior consultant in cadrul PricewaterhouseCoopers. Iar aceasta indeparteaza in mod evident perspectiva ca lucratorii care au plecat in strainatate sa poata fi intorsi in tara doar cu chemarile si promisiunile autoritatilor, devenite tot mai numeroase in ultima vreme.

     

    In momentul de fata, domeniile care pierd oameni, in special catre tarile europene, sunt mai ales cele care au nevoie de forta de munca foarte putin calificata – constructii, transporturi, agricultura. “Odata ce oportunitatea de a lucra in strainatate a devenit reala, oamenii au profitat de ea. Daca un sofer de taxi afla ca poate sa fie sofer de autobuz in Spania si sa castige 2.500 de euro pe luna, ia primul tren si pleaca acolo”, spune Madalina Popescu, general manager al Pluri Consultants.

     

    Pentru multi din cei plecati din tara, mai ales dintre cei care au facut acest pas de mai mult timp, probabilitatea sa se intoarca este mica, pentru ca multi si-au adus familiile acolo si unii si-au intemeiat chiar mici afaceri. Mariana Cojocaru a plecat acum zece ani din tara, cu ideea ca nu avea ce sa mai piarda, fiindca nu avea nici loc de munca si nici perspectiva unui viitor satisfacator. Munca pe care a facut-o initial in Spania, cea de menajera, nu a descurajat-o prea mult, mai ales ca salariul pe care il lua intr-o luna era de 1.200 de dolari, in conditiile in care in aceeasi perioada, acum zece ani, salariul mediu pe economie in Romania era de 163 de dolari. Aproape patru ani a facut curatenie in casele spaniolilor pana cand s-a ivit oportunitatea care avea sa-i schimbe definitiv destinul: deschiderea unei afaceri pe cont propriu.

     

    “Am gasit un restaurant micut, de 100 de mp, pe care imi permiteam sa-l inchiriez. Nu era cine stie ce, dar era un inceput”, isi aminteste Mariana Cojocaru. Treptat, si-a adus in Spania si sora si impreuna au reusit sa inchirieze un spatiu mai generos, iar acum este proprietara celui mai mare restaurant cu specific romanesc din Spania, pe care l-au numit “Romania” si pe care intentioneaza sa-l si cumpere dupa ce contractul de chirie pe 12 luni se va incheia. Ganduri de revenire in tara recunoaste ca nu mai are, doar nostalgii, dar faptul ca acolo are casa si afacerea pe care le-a visat toata viata o face sa treaca usor peste ele.

     

    UNII AU INCERCAT DEJA.

    Constructiile reprezinta unul din domeniile cel mai afectate de criza de personal. Aproximativ 70% dintre romanii care pleaca anual sa munceasca in strainatate sunt muncitori in constructii. Reprezentantii Patronatului Societatilor din Constructii (PSC) spun ca, in acest moment, in Romania mai lucreaza aproximativ 360.000 de muncitori in constructii si ar mai fi nevoie de inca pe atat pentru a face fata ritmului in care se contruieste. “Nici afara nu umbla cainii cu covrigi in coada, dar cand vezi ca iei de doua ori mai mult decat in Romania, nu prea iti mai vine sa te intorci aici. Drept pentru care multi nici nu se mai intorc”, spune Razvan Niculescu-Aron, vicepresedintele PSC.

     

  • Gata cu criza de personal








    “Am intalnit un candidat care incepuse sa lucreze din liceu, in anul I se angajase intr-o companie, in anul al II-lea in alta, iar in ultimul an de facultate era deja manager”, povesteste Dragos Gheban, business development manager la Catalyst Recruitment Solutions, despre unul dintre tinerii care nu asteapta sa implineasca 22 de ani si sa ia diploma ca abia apoi sa inceapa munca. Nu sunt insa multi in asemenea situatie; cei mai multi fac primii pasi in viata profesionala abia dupa patru ani de facultate si fara prea multa experienta de munca. Pretentiile lor salariale sunt insa mari, iar angajatorii, de cele mai multe ori in cautare disperata de oameni, fac concesiile de rigoare.




     

    Anul acesta insa, vantul se pare ca va sufla din alta directie. Aproximativ 90.000 de absolventi vor iesi de pe portile facultatilor din Romania, de doua ori mai multi decat anul trecut, ca urmare a introducerii din 2005/2006 in invatamantul universitar a asa-numitului sistem Bologna, prin care ciclul de studiu s-a scurtat de la patru la trei ani.

     

    Presa a estimat anterior, pe baza unor date ale Institutului National de Statistica, ca numarul absolventilor din acest an se va ridica la aproximativ 260.000, cu tot cu absolventii sistemului de invatamant la distanta, dar ultimele date furnizate pentru BUSINESS Magazin de catre reprezentantii Ministerului Educatiei si Cercetarii arata ca, in realitate, numarul celor care vor absolvi cursurile la zi ale facultatilor din sistemul de stat si privat nu va depasi 90.000 de oameni. Si asa insa, de doua ori mai multi absolventi inseamna pentru angajatori, cel putin la nivel teoretic, de doua ori mai multe sanse de a gasi candidatii potriviti pentru locurile de munca pe care le au disponibile, asa incat si-ar putea permite sa fie mult mai selective si, de ce nu, sa incerce sa schimbe raportul de forte pe piata muncii.

     

    “Toti cei care termina facultatea isi imagineaza ca, in ciuda faptului ca nu au niciun pic de experienta, pot sa ceara si vor primi un salariu de cel putin 600 de euro pe luna plus telefon mobil, masina, bonuri de masa si laptop. In realitate, nicio firma nu va da unui astfel de candidat mai mult de 400 de euro pe luna, ca sa nu mai vorbim de beneficii extrasalariale”, spune Florin Rusu, managing director al Global Consulting.

     

    Asteptarile salariale necorelate cu experienta tinerilor candidati reprezinta una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta angajatorii. Potrivit studiului “Cel mai dorit angajator”, realizat la sfarsitul anului trecut de Daedalus Consulting si Catalyst Recruitment Solutions, asteptarile salariale au crescut pentru toate nivelurile de experienta in comparatie cu anul 2007: fata de salariile pe care le primesc, tinerii se asteapta sa fie remunerati cu aproximativ 200 de euro in plus. “Avem inca o piata a candidatilor care pune presiune pe angajatori, acestia avand in multe cazuri solicitari nerealiste sau exagerate in raport cu experienta si potentialul lor”, afirma Valeria Mihaiescu, HR regional director al Deloitte Balkans.

     

    Recruiterii spun ca aceasta tendinta va disparea abia atunci cand piata se va stabiliza, iar decalajul dintre cerere si oferta pe piata fortei de munca nu va mai fi atat de mare. Cat timp va mai dura insa pana cand va avea loc aceasta reechilibrare? “Cel putin doi-trei ani”, estimeaza Catrinel Postema, managing partner al Interact Development.

     

    Decalajele sunt mai mari in cazul celor cu un nivel de experienta mai ridicat, iar din punctul de vedere al specializarii se manifesta mai ales in cazul inginerilor si al celor din industria farmaceutica, adica din sectoarele care in ultimul timp au acuzat cel mai greu recuperabil deficit de personal. Cele doua domenii se numara insa printre cele ce nu vor avea avantajul unui numar dublu de absolventi, in conditiile in care sistemul Bologna nu a fost aplicat si pentru facultatile din cadrul Universitatii Politehnice sau Universitatii de Medicina si Farmacie. Cu alte cuvinte, angajatorii din aceste domenii vor fi nevoiti sa depuna aceleasi eforturi ca si pana acum pentru recrutarea tinerilor specialisti, din ce in ce mai tentati sa plece in strainatate. “Am foarte multi colegi de facultate care din toamna vor pleca sa profeseze in Anglia, pentru ca li se ofera niste conditii de nerefuzat: salariu lunar de 2.700 de lire, posibilitatea de a-si aduce si partenerul de viata, care va fi ajutat sa-si gaseasca un loc de munca, bilete de avion pentru amandoi si plata chiriei timp de o luna”, spune Alexandra Ciuca, studenta in anul al V-lea la Facultatea de Farmacie Carol Davila.