BusinessMagazin

Tag: forta de munca

  • Sistemul de pensii din România poate intra în colaps in 2030. Generaţia “decreţeilor” şi migraţia forţei de muncă pot declanşa o criză imposibil de rezolvat

    România se confruntă cu un posibil şoc pe piaţa forţei de muncă în perioada anilor 2030 în contextul în care populaţia ţării îmbătrâneşte, iar cea tânăra pleacă din ţară, a spus Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen.

    “Suntem din ce în ce mai bătrâni. În jurul anilor 2030 se va crea un şoc în piaţa forţei de muncă pentru că foarte mulţi vor ieşi la pensie şi nu sunt mulţi care să mai vină din spate. Acest şoc va afecta sistemul de asigurări sociale, aisgurările de sănătate şi pensiile.“

    Populaţia României în 2020

    Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), populaţia cu domiciliul în România este de 22,2 milioane de persoane. Din acest număr, circa 3,5 milioane de persoane se află în străinătate, iar numărul populaţiei cu rezidenţă efectivă în România ajunge la 19,4 milioane de persoane.

    Cu toate acestea, putem să presupunem că pe lângă românii care sunt rezidenţI în România şI cei care sunt în alte ţări din Uniunea Europeana, mai sunt şi românii care sunt în ţări non-UE. Astfel, putem estima că numărul populaţiei care este efectiv în România scade sub 19 milioane de persoane.

    “Suntem ca populaţie din ce în ce mai puţini. Sporul natural a fost unul negativ începând cu anul 1992. Practic din 1992 şi până astăzi sporul natural a scăzut, diferenţa dintre rata de natalitate şi rata mortalităţii. În 1966 când s-au interzis avorturile, a fost un salt spectaculos al natalităţii. În anii de comunism am avut un spor natural puternic pozitiv, în perioada de post comunism sporul natural a devenit negativ, iar dacă ne uităm astăzi câţi români mai sunt în ţară vedem că suntem 22,2 milioane de persoane cu domiciliul în România, dar de fapt suntem 19,4 milioane de persoane în funcţie de rezidenţa efectivă in ţară”, a spus Ionuţ Dumitru.

    Ce efect va avea asupra pensiilor îmbătrânirea populaţiei

    Din punctul de vedere al pensiilor, efectul unei populaţii insuficiente pentru a contribui, va duce la o scădere semnificativă asupra nivelului de pensii. În ultimii ani, România a avut o evoluţie a pensiilor în scădere, dat fiind că raportul dintre salarii şi pensii s-a deterioriorat în defavoarea pensiilor, a explicat economistul-şef.

    Pe de altă parte, cele şapte fonduri de pensii private Pilon II au înregistrat la finalul anului 2019, active nete totale de 62 mld. lei, în creştere cu 30% faţă de finalul anului 2018, aceasta fiind cea mai ridicată valoare raportată de la înfiinţarea sistemului de pensii private din 2008 până în prezent.

    Pensia medie în 2020 şi numărul de pensionari

    În România, valoarea pensiei medii lunare era de 1.296 de lei în la finalul lunii septembrie a anului 2019, iar numărul pensionarilor era de 5.146.000 de persoane, potrivit datelor INS. Numărul total de angajaţi din economia României era de 4.984.300 de persoane. Astfel, luând în calcul datele INS din primele nouă luni din 2019, la o populaţie de circa 18 milioane de persoane, circa 30% sunt pensionari, în timp ce 28% sunt salariaţi.

    În condiţiile în care trendul se păstrează, şocul pe piaţa forţei de muncă va ajunge în anul 2030, cu circa 20% de pensionări, urmând ca în 2048 să ajungă la o pensionare de 40%, conform datelor prezentate de Ionuţ Dumitru.

    Raportul Comisiei Europene pentru pensiile din România în 2020

    România nu a înregistrat progrese într-o serie de domenii, printre care implementarea unui cadrului fiscal naţional, asigurarea sustenabilităţii sistemului public de pensii sau îmbunătăţirea guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat, arată Comisia Europeană în Raportul de ţară 2020.

    Alte domenii în care nu s-au înrregistrat progrese sunt îmbunătăţirea competenţelor prin creşterea relevanţei pe piaţa muncii a educaţiei şi formării profesionale şi a învăţământului superior, finalizarea reformei veniturilor minime de incluziune şi îmbunătăţirea predictibilităţii luării deciziilor.

    Raportul de ţară 2020 prezentat, parte a Semestrului European – Pachetul de iarnă, constată că România a înregistrat progrese substanţiale în protejarea stabilităţii financiare şi a robustetei sectorului bancar.

    Progresele României în sistemul de pensii 

    Au fost înregistrate unele progrese în asigurarea viabilităţii pe termen lung a celui de-al doilea pilon de pensii, precum şi în implementarea strategiei naţionale de achiziţii publice.

    Au fost înregistrate progrese limitate în următoarele domenii: eforturi pentru consolidarea respectării şi colectării impozitelor; îmbunătăţirea calităţii şi incluziunii educaţiei; creşterea acoperirii şi a calităţii serviciilor sociale; îmbunătăţirea dialogului social; dezvoltarea unui mecanism de stabilire a salariului minim pe baza criteriilor obiective; îmbunătăţirea accesului şi rentabilităţii asistenţei medicale; focalizarea investiţiilor pe domenii cheie de politică şi consolidarea prioritizării proiectului şi pregătirea investiţiilor publice.

    Documentul constată că sărăcia şi excluziunea socială rămân foarte mari, în timp ce inegalităţile de venit au crescut, deşi creşterea economică bună s-a tradus în condiţii sociale îmbunătăţite.

    Cele mari mari probleme ale sistemului de pensii 

    Documentul evidenţiază creşterea deficitului de cont curent, apreciind că finanţarea sa ridică îngrijorari. Se preconizează că deficitul de cont curent va continua să crească datorită dinamicii puternice a importurilor, mai degrabă decât a performanţei slabe la export. Compoziţia importurilor, înclinată spre bunuri de consum, nu susţine creşterea economică pe termen lung.

    Unele dintre principalele riscuri pentru sectorul financiar creat prin legislaţia din decembrie 2018 au fost evitate, dar rămân unele îngrijorări, legate de percepţia generală a imprevizibilităţii legislative care afectează sectorul financiar.

    Un român din trei prezintă riscul sărăciei sau excluziunii sociale, grupurile vulnerabile, inclusiv romii, fiind cei mai expuşi. Sărăcia copiilor şi nivelul educaţional sunt strâns legate de veniturile părinţilor.

    Riscurile generate de îmbătrânirea demografică 

    În ciuda unei populaţii care îmbătrâneşte rapid, lipsesc măsurile de îmbătrânire activă. Accesul la servicii se confruntă în continuare cu provocări, aprofundând decalajul rural-urban, disparităţile regionale şi inegalităţile. Potenţialul economiei de a îmbunătăţi condiţiile sociale este insuficient utilizat.

    Cheltuielile cu educaţia sunt printre cele mai scăzute din UE. Părăsirea timpurie a şcolii este foarte ridicată, în special pentru elevii din mediul rural, copiii romi şi copiii cu dizabilităţi. Nu există încă o strategie integrată, la nivel naţional, care vizează părăsirea timpurie a şcolii.

    Dobândirea de competenţe digitale este scăzută, ceea ce reprezintă provocări pentru integrarea viitoare a absolvenţilor pe piaţa muncii.

    Sistemul de sănătate nu este eficient în îmbunătăţirea accesibilităţii şi a sănătăţii populaţiei. Necesităţile medicale nesatisfăcute au crescut, cu lacune urban-rural mari şi acoperire redusă pentru grupurile cu venituri mici şi persoanele în vârstă.

    Performanţele slabe ale cercetării şi inovării din România împiedică tranziţia către o economie bazată pe cunoaştere. Ţara are în continuare unul dintre cele mai scăzute niveluri de cheltuieli publice şi private pentru cercetare şi dezvoltare în UE, afectând negativ calitatea ştiinţifică şi difuzarea tehnologiei între firme.

    Corupţia continuă să fie o problemă majoră pentru mediul de afaceri din România. În timp ce guvernul susţine în prezent acţiuni pentru prevenirea şi sancţionarea corupţiei, România se confruntă cu provocări importante pentru restabilirea progreselor în lupta împotriva corupţiei în urma daunelor făcute în ultimii ani prin modificări legislative şi presiuni continue asupra instituţiilor judiciare.

    Rămân provocări substanţiale în ceea ce priveşte poluarea aerului şi atenuarea schimbărilor climatice, mai notează documentul.

  • Industria noastră de IT exportă servicii, produse şi forţă de muncă. De unde ar putea veni schimbarea?

    În 2020, o nouă etapă a evoluţiei digitale ne întâmpină cu promisiunea unei decade de schimbări tehnologice revoluţionare, care vor transforma în moduri încă imprevizibile felul în care companiile îşi desfăşoară activitatea.

    Ar fi înţelept să ne amintim câte ceva despre inovaţiile importante din deceniile trecute: arhitecţii IT ai anilor ’80 au conceput sisteme mainframe care continuă să funcţioneze şi să genereze valoare. Sigur, acestea sunt demodate după standardele de astăzi, dar câţi dintre noi vom construi sisteme IT care să funcţioneze zeci de ani?

    Proiectarea unor sisteme longevive şi adaptabile necesită o înţelegere profundă a realităţilor actuale şi a posibilităţilor tehnologice de mâine. În acest context, tendinţele tehnologice care vor afecta organizaţiile la nivel global în următoarele 18-24 de luni sunt cele care răspund provocărilor IT persistente.

    Cele nouă forţe

    În Deloitte, considerăm că există nouă forţe tehnologice relevante: experienţa digitală, analytics, cloud, modernizarea sistemelor de bază (core), riscul, tehnologia, realitatea digitală, soluţiile cognitive şi blockchain. Acestea constituie fundaţia tehnologică pe care organizaţiile vor construi viitorul.

    Experienţa digitală, analytics şi cloud sunt forţe care şi-au dovedit valoarea şi care stau la baza a numeroase noi strategii de succes şi modele de afaceri ale corporaţiilor. Factorii revoluţionari ai acestui nou deceniu sunt realitatea digitală, tehnologiile cognitive şi blockchain. Adopţia acestora începe să fie accelerată cu exemple de implementare relevante pentru diverse industrii. Tehnologia, riscul şi modernizarea sistemelor de bază sunt elemente fundamentale.

    Tehnologia, modul în care operează IT-ul, evoluează în mod continuu, deoarece există o convergenţă între strategiile de business şi tehnologie. Riscurile cibernetice, de conformitate, operaţionale şi financiare pe care le întâmpină companiile sunt completate cu noi riscuri, cum ar fi cele legate de reputaţie şi de brand, precum şi cele legate de ecosistemele de parteneri. Într-o eră a interacţiunilor digitale instantanee, mereu disponibile, specialiştii sistemelor core se bazează pe arhitecturi şi pe noi platforme tehnologice pentru a obţine beneficiile agilităţii, automatizării, securităţii şi ale extinderii acestor soluţii.

    Dar care este impactul celor nouă forţe tehnologice pe piaţa din România?

    Industria IT locală, ajunsă la o pondere de peste 6% din PIB, este concentrată aproape exclusiv pe export. Conform estimărilor ANIS (Asociaţia Patronală a Industriei de Software şi Servicii), exportul de software şi de servicii reprezintă 80% din piaţă. Însă aceste exporturi au valoare adăugată redusă şi sunt lipsite de proprietate intelectuală, fiind realizate în mare măsură în regim de outsourcing bazat pe arbitrajul costului forţei de muncă.

    Cert este că dimensiunea consumului intern IT este mult sub potenţialul nostru ca populaţie şi competenţă. Impactul forţelor tehnologice identificate de Deloitte este încă redus în ceea ce priveşte consumul intern de IT, însă există progrese legate de experienţa digitală, cloud şi analytics, în special în industriile financiar-bancară, telecomunicaţii şi utilităţi. Faptul că România este situată pe locul 27 din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene în baza indicelui economiei şi societăţii digitale (DESI) în anul 2019 nu face decât să confirme acest lucru.

    Provocarea majoră pentru industrie este deficitul anual al forţei de muncă pentru a susţine acest ritm agresiv de creştere a exporturilor. Mai mult, eventuala eliminare a scutirii de impozit pe venit a unor angajaţi din domeniul IT ar putea agrava acest deficit, prin emigrarea specialiştilor IT către destinaţii mai interesante din punct de vedere financiar.

    De aceea, România trebuie să facă un efort de orientare strategică spre dezvoltarea inovaţiei, a generării de proprietate intelectuală românească, bazat pe tehnologii inovatoare. Dovada că această orientare strategică către maximum de valoare adăugată este posibilă o reprezintă, de exemplu, realizările companiei româneşti UiPath, al cărei succes a adus un suflu nou în ecosistemul start-up-urilor locale. Inovaţiile în domeniile fintech, biometrie şi analytics au atras noi runde de finanţări pentru start-up-uri ca FintechOS, TypingDNA, Druid şi Symphopay. Deci se poate.

  • Englezii închid uşa „instalatorilor polonezi şi muncitorilor români”: Regatul Unit nu mai vrea forţă de muncă ieftină în fabrici, depozite, hoteluri şi restaurante

    Regatul Unit îşi va închide graniţele în faţa muncitorilor necalificaţi şi celor care nu vorbesc limba engleză, ca parte a unei schimbări fundamentale în ceea ce priveşte legile de imigraţie menite să renunţe aproape în totalitate la forţa de muncă ieftină din fabrici, depozite, hoteluri şi restaurante, scrie Emerging Europe.

    Un document de 10 pagini care scoate în evidenţă noile legi ale imigraţiei spune că frontierele Marii Britanii vor fi închise în faţa muncitorilor necalificaţi şi pentru toţi muncitorii care nu vorbesc engleză.

    Cei care plănuiesc să vină în Marea Britanie trebuie să aibă o ofertă de muncă de 25.600 de lire pe an, cu toate că se poate accepta şi un prag salarial de 20.480 de lire în cazuri speciale, precum cel al asistentelor medicale.

    Se estimează că 70% din actualii cetăţeni ai Uniunii Europene care lucrează în Marea Britanie nu se vor încadra în noile cerinţe. În consecinţă, liber-profesioniştii care vin în Regatul Unit fără un loc de muncă, precum instalatorii polonezi şi constructorii români, vor trebui să îşi regândească planurile de viitor.

    Priti Patel, secretarul de stat al Regatului Unit, a declarat că noile reguli nu vor încheia definitiv activitatea celor două categorii de muncitori, adăugând că polonezii şi românii se pot angaja în cadrul unor companii de construcţii.

    Analiştii avertizează că angajatorii britanici trebuie recruteze cât mai repede forţă de muncă şi să îi păstreze pe cei care pot rămâne în continuare în Marea Britanie pentru a putea să se încadreze în viitoarele cereri de personal necalificat.

    „Avertismentele cu privire la muncitorii necalificaţi există de ceva vreme. Chiar şi în timpul mandatului Theresei May îmi amintesc că guvernul discuta despre cum plănuieşte să «dezveţe» business-urile britanice care plănuiesc să umple aceste roluri cu muncitori străini. Cum era de aşteptat, multe organizaţii sunt acum îngrijorate. Din 2021, nu există nicio rută vizibilă de recrutare a cetăţenilor britanici dispuşi să îşi asume roluri ce nu implică o pregătire de nivel înalt, iar cu un minim istoric al şomajului de 3,8%, este greu de înţeles cum forţa de muncă internă va acoperi deficitul”, a declarat Adam Williams, partener în cadrul firmei de avocatură londoneze DMH Stallard.

     

  • Soluţiile deficitului de personal: să pregătim forţa de muncă a viitorului, să integrăm vârstnicii pe piaţa muncii şi să-i aducem înapoi acasă pe românii din alte ţări

    ♦ Relocarea oamenilor din regiunea Moldovei în Transilvania, importul de personal asiatic, angajarea deţinuţilor sau aducerea muncitorilor din satele aflate zeci de kilometri distanţă au fost soluţiile găsite de angajatorii din industrie la deficitul de personal ♦ Măsurile pompieristice au rezolvat problema angajatorilor, dar doar pe termen scurt ♦ Cum arată viitorul pieţei muncii?

     

    Piaţa muncii din România, care are circa 5 milioane de salariaţi la o populaţie de 19 milioane de persoane, va avea un deficit de peste 1 milion de angajaţi până în 2021, arată un studiu al firmei de audit şi consultanţă PwC.

    În ultimii ani, România a continuat să piardă sute de mii de români apţi de muncă prin migraţia externă, iar angajatorii au în­cer­cat să găsească soluţii pentru această pro­blemă prin diverse metode. Companiile din industrie au fost cel mai grav afectate, deoare­ce au nevoie de meseriaşi pentru a-şi putea onora comenzile primite de la clienţii mari din străinătate.

    „Deficitul de personal din industrie are pe deoparte o componentă numerică, bine cu­nos­cută, dar şi o componentă de formare profe­sională. Lipsesc muncitorii calificaţi, mai ales în zonele în care industria s-a dezvoltat accele­rat. Pe de altă parte, această problematică nu este unică în România şi poate fi întâlnită şi în alte ţări din zona noastră, ţări care s-au confruntat cu emigraţia masivă. Problema nu poate fi rezolvată de azi pe mâine şi nici din pix. Sunt soluţii care trebuie gândite în comun, între autorităţi publice şi locale şi angajatori. Rezultatele s-ar putea vedea în câţiva ani“, a explicat Raluca Pîrvu, business manager la BPI Group, companie de consultanţă în ma­nage­ment şi resurse umane.

    Companiile au fost inventive pentru aco­perirea nevoii de personal.

    Prima soluţie a fost asi­gurarea trans­portului angajaţilor aflaţi la câteva zeci sau chiar până la 200 de km distanţă de fabrică, soluţie implementată de mulţi ani încoace. Tot în anii trecuţi angajatorii au început să relocheze, prin firme de închi­riere de forţă de muncă în regim temporar, mii de oameni din satele din Moldova şi din Muntenia în zonele puternic industrializate din centrul şi din vestul ţării. Şi pentru că nu era suficient, unele firme au încheiat contracte de colaborare cu închisorile: în 2018, de exem­plu, peste 2.500 de deţinuţi au desfăşurat acti­vităţi lucrative remunerate, potrivit datelor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

    În prezent, la modă este aducerea de mun­citori din state asiatice precum Vietnam, Nepal, Filipine sau Sri Lanka. Numai în 2019 circa 30.000 de străini din state non-UE au primit acordul autorităţilor pentru a putea lucra în România.

    „Va trebui să se dezvolte accelerat struc­turi de învăţământ dual, în cooperare cu mediul industrial prezent pe plan local, astfel încât tinerii să înveţe o meserie şi să nu mai fie tentaţi să plece din ţară. De asemenea, anga­jatorii ar putea fi incitaţi fiscal şi sprijiniţi cu ade­vărat, prin simplificarea procedurilor lega­le, ca să poată angaja persoane inactive (tineri, şomeri vârstnici şi orice altă categorie care se află neocupată)“, a mai spus Raluca Pîrvu.

    La nivelul comunităţilor, a adăugat ea, au­to­ri­tăţile locale s-ar putea asocia ori ar pu­tea ac­ce­sa fonduri europene pentru a propune moda­li­tăţi de transport public, la preţ rezo­nabil, pentru cei ce doresc să muncească. În momentul de faţă, locuitorii din mediul rural au foarte puţine posibilităţi de deplasare către zonele urbane mai industrializate. Doar marii angajatori îşi pot permite să finanţeze rute de transport pentru muncitori, a spus Raluca Pîrvu.

    Aducerea de forţă de muncă non-comuni­tară reprezintă doar o parte a rezolvării defici­tului de forţă de muncă, câtă vreme românii din străinătate nu vor fi tentaţi să revină.

    Este o soluţie pe termen scurt şi mediu, cu costuri mari pentru angajatori. Pe termen mediu, s-ar putea să observăm că nici comu­ni­tăţile mai mici nu sunt pregătite să primească imigranţi fără o grijă prealabilă pentru buna lor integrare, aşa cum s-a întâmplat la Ditrău, a mai spus Raluca Pîrvu.

    Anul acesta, în comuna Ditrău din judeţul Harghita, localnicii s-au revoltat pentru că proprietarul unei brutării din comună a angajat doi oameni din Sri Lanka pe fondul lipsei de candidaţi, oamenii insistând că nu vor imigranţi în satul lor.

    În 2019, numărul de avize de muncă emise de Inspectoratul General pentru Imigrări a fost de aproape 30.000, aproape triplu faţă de anul 2018, aceştia fiind muncitorii din afara spaţiului european au primit aprobarea de a lucra pe teritoriul României.

    Cota de imigranţi care au voie să lucreze în România a crescut semnificativ în ultimii ani.

    Dacă acum 5 ani companiile puteau aduce maximum 5.000 de muncitori pe an din state non-UE, în prezent numărul maxim de persoane din state non-UE care pot veni să lucreze în România este de 30.000 pe an.

    Observăm că, din nou, autorităţile publice naţionale se spală pe mâini de problemă, pre­feră să se limiteze la a autoriza un număr de persoane străine să lucreze, fără însă a gândi politici de acompaniere a românilor ce ar vrea să se întoarcă acasă de exemplu, a adăugat Raluca Pîrvu.

    Companiile tot anunţă procese de auto­ma­tizare, iar unele se petrec deja. Acest lucru înseamnă că numărul de locuri de muncă noi va stagna, chiar dacă vor fi în continuare joburi vacante, datorită ratei mari de plecare a lucrătorilor angajaţi.

    Tipologia locurilor de muncă va evolua în următorii 5 ani, vom trece probabil de la un număr mare de locuri de muncă necalificate către un număr mai mic de joburi presu­pu­nând operarea maşinilor cu comandă nume­rică. De unde şi nevoia adaptării pregătirii persoanelor disponibile în piaţa muncii, a mai spus Raluca Pîrvu..

  • Aproape 200.000 de români pleacă anual din ţară. În 2019, un român care a stat şi a muncit 12 ani în Irlanda, s-a întors de tot în România, cu toată familia: Am decis că vrem să ne creştem copiii aici; chiar dacă lucrurile se mişcă mai greu, sunt mult mai multe oportunităţi, este mai bine să faci afaceri aici, taxele sunt mai mici

    În 2018, conform statisticilor UE, România a fost cel mai mare exportator de forţă de muncă din Uniunea Europeană, cu 173.000 de oameni, în creştere cu 7% faţă de anul precedent.

    Estimările indică că anual peste 200.000 de români pleacă din ţară, adică 547 pe zi.

    Anul trecut, 500.000 de români din ţară îşi căutau un job în afară, numai pe un site de recrutare din România fiind 1 milion de cereri de la companii din străinătate, conform datelor eJobs.

    Nu toată lumea pleacă din România din motive financiare, pentru că salariile sunt mai mari în Europa, ci pentru că mulţi cred că este mai bine să trăieşti acolo, ţările sunt mai bine organizate, educaţia este mai bună, oportunităţile sunt mai multe, sistemul de sănătate este mai bine pus la punct, iar copiii ar avea o viaţă mai bună.

    Mulţi români pleacă înjurând România, tot sistemul, considerând că nimic nu s-a schimbat, lucrurile stau pe loc şi chiar se înrăutăţesc, nu suntem în stare să facem o amărâtă de autostradă de la Piteşti la Sibiu sau o autostradă de la Bucureşti la Iaşi pentru a scoate Moldova din sărăcie şi izolare.

    Spitalele se degradează an de an, şi în loc să te faci bine dacă te duci acolo, ai mai mari şanse să te îmbolnăveşti de bacterii, de la mizerie şi de la modul de organizare.

    Dacă ai de-a face cu statul, pentru o aprobare, pentru o autorizaţie trebuie să dai tot timpul şpagă ca să te bage cineva în seamă. Locurile la stat sunt ocupate de familii întregi care controlează totul şi nimeni nu are ce să le facă.

    Dacă vrei să faci o afacere băncile nu-ţi dau credite şi oricum percepţia generală este că afacerile sunt conduse în continuare de securişti, de fiii sau nepoţii lor.

    Cei care fură milioane şi milioane nu sunt băgaţi la puşcărie, fiind protejaţi de sistem, cu care împart banii.

    În politică nu s-a schimbat nimic, sunt aceeaşi care au preluat puterea în 1990 şi care nu au făcut nimic.

    Dacă citeşti ziarele (câte mai sunt), dacă te uiţi pe net (2 ore pe zi) sau la televizor (5 ore pe zi – cea mai ridicată medie din Europa), afli tot ce este mai rău în România, de-ţi vine să fugi.

    În aceste condiţii, aproape 200.000 de români decid să plece anual din ţară şi nu pot fi blamaţi.

    În 2019, un român, Traian Buia (foto), s-a reîntors în ţară cu soţia şi cei doi copii născuţi acolo, după 12 ani de stat şi de muncit în Irlanda.

    El a plecat în 2007, imediat după ce România a intrat în Uniunea Europeană. Acum două săptămâni el a fost la ZF Live: Ne-am reîntors de tot, am decis că vrem să ne creştem copiii aici; sunt mai multe oportunităţi în România, chair dacă durează mai mult, cu răbdare cred că poţi să faci mai multe lucruri; taxele sunt mai mici aici, ceea ce este un lucru important.

    El s-a reîntors în ţară şi stă la Sibiu, unde şi-a făcut o afacere de import de uşi din Irlanda – uşi Palladio, mult mai bune decât uşile chinezeşti.  

    În 2019 a vândut 25 de uşi, iar ţinta pentru acest an este de a vinde 60, valoarea medie a unei uşi situându-se în jurul a 1.800 de euro.

    Am încredere că voi reuşi.

    Ştiu că toată lumea vorbeşte despre ce este prost în România, dar eu încerc să fiu pozitiv, să nu mă încarc cu lucruri negative, a spus el.

    Pentru el, viitorul este România, aşa cum în 2007, când a plecat în ţară, şi-a spus că viitorul lui este în Irlanda.

    În mod cert, Traian Buia nu este singurul român care s-a reîntors în ţară în 2019, după ani de muncă sau de şcoală în afară.

    Poate fi un început!

  • Pentru că România are o hemoragie de forţă de muncă, importul de forţă de muncă creşte exponenţial: în 2019 au fost acordate 30.000 de avize de muncă, triplu faţă de 2018

    Numărul de avize de muncă emise de Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) a fost în 2019 de 29.800, aproape triplu faţă de numărul de avize de muncă emise în 2018, când 10.500 de lucrători din afara spaţiului european au primit aprobarea de a lucra pe teritoriul României, arată datele instituţiei citate, la solicitarea ZF. „Probabil ar fi fost o explozie şi în 2018 şi în 2017. Mediul de afaceri cu siguranţă ar fi adus mai mulţi muncitori noneuropeni, dar, având în vedere că se ştia că este cota destul de mică, nu s-au făcut planificări pentru un număr foarte mare de angajaţi“, comentează pentru ZF Elena Antoneac, de la Xpath Global, companie care oferă servicii de imigrare şi mobilitate globală.

    Ca o particularitate a anului 2019 din acest punct de vedere se remarcă o creştere a numărului avizelor de muncă pentru lucrătorii înalt calificaţi, potrivit reprezentanţilor IGI. Astfel, cele mai multe avize au fost acordate lucrătorilor permanenţi, iar ponderea personalului înalt calificat între aceştia a crescut, chiar dacă muncitorii necalificaţi rămân cei mai mulţi. Contingentul de avize pentru lucrătorii migranţi (numărul maxim de avize de muncă ce poate fi acordat lucrătorilor din afara spaţiului european) a fost în România în 2019 de 30.000, după ce a fost suplimentat cu 10.000 în a doua parte a anului. În 2018 contingentul a fost de 15.000. Anul acesta s-au oferit 30.000 de avize de muncă la prima strigare, cu posibilitatea de a fi suplimentat oricând, dacă cererea va fi mare, explică reprezentanţii IGI.

    „Din punctul nostru de vedere este un lucru foarte bun (faptul că numărul maxim de avize de muncă poate creşte – n. red.) pentru că noi considerăm că, având în vedere că România are o hemoragie de forţă de muncă, nu cred că este o ţară care să aibă nevoie neapărat de cotă. Din punctul meu de vedere ar trebui să se pună condiţii pe numărul de ani de şedere“, mai spune Elena Antoneac.

    Cererea pe piaţa forţei de muncă pentru lucrători migranţi a început să crească în tandem cu adâncirea crizei de forţă de muncă din România. Din ce în ce mai mulţi antreprenori din Români care activează în HoReCa, construcţii şi industrie apelează la importul de forţă de muncă, în special din Asia.

    Costurile aducerii unui angajat non-UE sunt de peste 1.000 de euro, până la 2.000, în care intră biletele de avion, taxele, analizele medicale, diferite certificări. Procesul poate dura de la două la patru luni, în funcţie de ţara din care vin candidaţii. Cu toate acestea, printre avantaje, spun angajatorii, se numără faptul că asiaticii care vin să lucreze în Româna sunt statornici şi de obicei serioşi la locul de muncă. 

  • Pe lângă creşterea pensiilor şi alegerile anticipate, poate guvenul PNL şi preşedintele Iohannis îşi fac timp pentru a găsi soluţii la principala problemă a României – căderea demografică, şi ce rezolvări sunt pentru creşterea natalitatăţii, aşa cum face premierul Orban al Ungariei. O soluţie care nu costă bugetul există, poate vin şi altele

    De mai bine de un an, Financial Times, cel mai important ziar economic al Europei, scrie şi pune în discuţie tot mai mult problema demografică a Europei care, în ritmul actual de scădere ca număr a populaţiei pe de o parte şi pe de altă parte de îmbătrânire, cu o speranţă de viaţă tot mai ridicată, în lipsa unor măsuri care să ducă la creşterea natalităţii şi la creşterea populaţiei prin deschiderea graniţelor, va afecta întreaga economie a Europei şi, în final, businessurile tuturor companiilor.

    Cu o problemă a forţei de muncă şi în lipsa talentelor, firmele europene vor deveni tot mai puţin competitive, nu vor face faţă concurenţei asiaticilor şi a americanilor, ceea ce va duce la creşterea taxelor şi a impozitelor, măsuri necesare pentru asigurarea surselor financiare pentru plata pensiilor şi a celorlalte măsuri legate de sistemul de sănătate care, prin creşterea speranţei de viaţă, va deveni tot mai costisitor.

    Dacă până acum 2-3 ani Viktor Orban, premierul Ungariei, era văzut ca oaia neagră a Europei, acum discursul lui naţionalist, populist, împotriva birocraţiei de la Bruxelles şi a multinaţionalelor, a fost înlocuit cu măsuri concrete, reale pentru creşterea natalităţii, care ţin chiar prima pagină a Financial Times.

    Dacă Germania are ca politică deschiderea porţilor pentru emigranţii din Siria sau de oriunde din lume pentru a-şi acoperi necesarul de forţă de muncă, Ungaria are o politică pentru susţinerea financiară a celor care fac copii în ţară: cuplurile căsătorite cu trei copii primesc 30.000 de euro, femeile care fac patru copii nu vor plăti impozit toată viaţa, familiile cu minim doi copii primesc credite preferenţiale pentru achiziţia de case, la fel ca şi femeile care se căsătoresc. Bunicii care îngrijesc copii primesc indemnizaţie, iar statul se angajează să facă 21.000 de creşe. Guvernul Orban al Ungariei a luat o măsură ca clinicile de fertilizare să devină un sector strategic.

    Polonia are măsuri pentru încurajarea revenirii în ţară şi pentru creşterea natalităţii, iar în 3 ani salariul minim va creşte cu 80%, până la 800 de euro.

    Ca şi cum nu a fost de ajuns că am pierdut patru sau cinci milioane de români, la care se adaugă 200.000 de români care pleacă anual din ţară şi se întorc prea puţini, plus că 500.000 de români îşi caută în mod constant un job în afară pe site-urile de recrutare, agenda guvernului PNL este ocupată mai mult de creşterea pensiilor cu 40% şi de tema pensiilor speciale, decât de posibile măsuri pentru creşterea natalităţii sau pentru a încuraja familiile să facă copii sau mai mulţi copii.

    Bani pentru creşterea alocaţiilor copiilor nu sunt, o măsură cu care PSD a venit peste noapte şi pentru care guvernul PNL nu are alocaţi bani.

    Nu se ştie nici dacă la jumătatea anului vor fi bani pentru această dublare a alocaţiilor.

    Guvernul PNL şi preşedintele Iohannis, ocupaţi cu alegerea primarilor în două tururi şi cum să facă alegeri anticipate pentru a profita de degringolada de la PSD, nu au pe agendă măsuri pentru problema demografică a României, ca şi cum nu ar exista.

    De ce să discutăm despre ce va fi peste 10-15 ani, când vor fi alţii la putere, când subiectul nostru este menţinerea la putere acum?

    România are printre cele mai generoase scheme din lume de concediu pentru îngrijirea copilului, 887 de zile de concediu maternal plătit, pe locul 5 în lume, indemnizaţia reprezentând 85% din media veniturilor realizate de mamă în ultimele 12 luni.

    Finlanda are cea mai generoasă schemă, cu 4 ani concediu de maternitate plătit.

    Dacă guvernul PNL ar fi curios să afle care a fost cea mai bună măsură pentru mame, ar afla că decizia guvernului Cioloş de a plăti mamelor timp de 2 ani 85% din veniturile pe ultimele 12 luni a fost cea care le-a dat o mai mare încredere şi un mai mare curaj, cel puţin din punct de vedere economic, să facă copii. Dacă guverul PNL cu premierul Orban, al nostru, ar fi curioşi să afle care ar fi una dintre măsurile pe care mamele şi le-ar dori în cei doi ani de concediu pentru creşterea copilului, ar afla că eliminarea pragului de maxim 3.750 de lei pe an în cazul în care ar munci în această perioadă într-o formă de colaborare, ar fi în top.

    Dacă un pensionar poate încasa simultan şi pensia (chiar şi o pensie specială), şi un salariu integral dacă munceşte, de ce mamele nu ar putea lua şi indemnizaţia, şi venitul întreg, nu maxim 3.750 de lei pe an, dacă vor să muncească şi să câştige un ban în perioada de doi ani în care îşi cresc copilul?

    Dacă bunicii au grijă de prunci, iar mamele ar vrea să câştige nişte bani prin colaborări cu timp parţial sau o altă formă de muncă, guvernul PNL ar putea să elimine acest prag. Nu are niciun impact bugetar, guvernul nu trebuie să scoată niciun ban din buzunar, ci dimpotrivă, ar veni bani la buget. Sunt foarte multe mame care ar vrea să lucreze, într-o formă sau alta, în această perioadă, pentru a se elibera de stresul post-natal şi pentru a sta din punct de vedere financiar mai bine.

    O oră-două-trei pe zi ar putea să lucreze fără probleme şi ar mai elibera din presiunea pe care o au, de a avea grijă non-stop de copii.

    Dacă guvernul PNL şi preşedintele Iohannis au alte idei pentru a încuraja cuplurile să facă copii, pentru a creşte natalitatea, pentru a-i încuraja pe cei care sunt afară şi vor să facă copii, să-i facă în ţară pentru a mai atenua din groapa demografică, ele sunt binevenite.

  • Taco Bell angajează manageri cu salarii de 100.000 de dolari. Proprietarii americani încep să ia decizii disperate pe fondul unei rate mici a şomajului şi a lipsa forţei de muncă din sectorul restaurantelor de tip fast food

    Salariul de şase cifre nu este oferit de un restaurant sofisticat, ci de lanţul de fast food-uri Taco Bell. În timp ce piaţa muncii din Statele Unite devine tot mai dură, compania pariază pe faptul că salariile tot mai mari vor atrage angajaţi noi şi îi vor menţine pe termen lung în interiorul echipei, conform Bloomberg.

    Lanţul de fast-food-uri, deţinut de The Yum! Brands, va iniţia un proiect de creştere a salariului pentru mai multe restaurante selecte din Statele Unite şi va încerca să implementeze o poziţie pentru angajaţii ce vor să acumuleze experienţă de leadership, dar nu vor să se afle într-o poziţie de management. Salariile actuale pentru managerii generali din cadrul Taco Bell variază între 50.000 şi 80.000 de dolari, potrivit companiei.

    Iniţiativa luată de conducerea companiei reflectă rata de influenţă pe care o are nivelul scăzut al şomajului asupra lanţurilor fast food, văzute timp de decenii drept chintesenţa job-urilor cu salarii mici. Mai mulţi proprietari de lanţuri de acest gen au declarat că lipsa forţei de muncă le răneşte din plin afacerile.

    În noimebrie 2019, rata şomajului în Statele Unite scădea la 3,5%, egalând un record vechi de 50 de ani, în timp ce creşterile salariale raportate la orele de muncă lucrate au continuat să crească şi să întreacă aşteptările pieţei.

     

     

     

  • Veşti proaste pentru angajatori: Cresc costurile forţei de muncă pentru cei care angajează zilieri

    Începând cu 1 ianuarie 2020, salariul minim brut pe ţară va ajunge la 2.230 de lei, astfel cei care vor angaja zilieri vor scoate mai mulţi bani din buzunar, conform legii privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri.

    Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri, intrată în vigoare la 15 aprilie 2011,  reglementează remuneraţia brută primită de cei care exercită activităţi cu caracter ocazional care trebuie să fie cel puţin egală cu valoarea pe oră a salariului minim brut pe ţară.

    În momentul de faţă, salariul minim brut pe ţară este de 2.080 de lei, astfel remuneraţia orară are o valoare de 12,4 lei. Salariul minim brut pe ţară va ajunge la 2.230 de lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 935/2019. Astfel, remuneraţia orară pentru zilieri va creşte de la 12,4 lei pe oră la 13,3 lei pe oră.

    De anul acesta firmele care închiriază forţă de muncă în regim temporar vor putea intermedia angajarea zilierilor, perioada de angajare a acestora se extinde de la 90 la 180 de zile, iar o altă modificare creşte numărul de domenii în care pot fi folosiţi zilieri.

  • România, sub o nouă dictatură: Dacă nu vă convine, duceţi-vă în altă parte/ţară!

    Totul a pornit de la un articol din ZF din 11 decembrie: Încă o lună în care România a pierdut 3.000 de oameni (în octombrie 2019 numărul de noi născuţi a fost de 18.230, dar numărul celor care au murit a fost de 21.010). Ce politici trebuie să adopte România pentru a stopa declinul demografic? Sociologii: Avem nevoie de studii, să ştim de ce tinerii iau decizia de a nu face copii, sau de ce nu pleacă în străinătate. Profesorul de sociologie Vasile Gheţău: Doar dacă mărim alocaţiile, nu se vor întâmpla lucuri importante în demografia românească.

    Pornind de la acest articol, o cititoare ZF a comentat pe Facebook:

    “Puteţi să faceţi alocaţiile de 1.000 de lei de copil, dar tot se va pleca din ţară. Am un copil de 15 ani, clasa a 9-a, şi care mi-a declarat că abia aşteaptă să plece din ţară. Eu ce pot să-i ofer ca şi contra-argument? Programul meu de lucru – lucrez în sectorul privat de 15 de ani? Traficul în care îmi pierd 25% din timp? Sistemul nostru sanitar în care ne rugăm la Dumnezeu să nu avem nevoie să intrăm? Sau sistemul de învăţământ în care directorii de licee şi rectorii au atitudinea de dictator pe viaţă, cu o replică preferată – Dacă nu vă convine, duceţi-vă în altă parte?!

    Dacă vrem să ne rămână copiii în ţară, trebuie să începem cu sistemul de învăţământ. Dacă nu se va schimba ceva în programa şcolară şi dacă nu se aduc profesori tineri, capabili să furnizeze informaţii într-un mod adaptat acestui secol, profesori capabili să asculte nişte adolescenţi încrâncenaţi şi uneori debusolaţi, atunci să ne aşteptăm ca în următorii ani situaţia să fie şi mai gravă (să plece copiii/tinerii din ţară – n. r.).”

    Pe măsură ce economia a crescut (PIB-ul s-a dublat în ultimii 10 ani, salariul minim s-a triplat, iar salariul mediu s-a dublat, pe fondul unei inflaţii în scădere şi a unui curs valutar leu/euro destul de stabil, ceea ce  în final a mărit puterea de cumpărare în termeni reali), banii încep să nu mai rezolve toate lucrurile: problema este că pe măsură ce sunt mai mulţi bani la buget – şi sunt în valoare nominală, infrastructura de educaţie, de sănătate, de transport, infrastructura administrativă şi politică este tot mai proastă, iar oamenii devin tot mai furioşi. Acest lucru s-a văzut şi la votul de la europarlamentare, şi la alegerile prezidenţiale.

    Pe vremea PSD-ului, economia, businessul şi salariile au crescut, dar acest lucru nu a putut “să cumpere” voturile pentru celelalte nerealizări şi mai ales pentru atitudinea de vătafi, moşieri, fanarioţi, a politicienilor şi camarilelor lor de la PSD şi aliaţii lor. PNL şi USR sunt încă la început. 

    Salariile din sănătate s-au dublat şi nu cred că se poate plânge cineva că sunt mici, dar percepţia generală a tuturor este că tot trebuie să dai şpagă ca să te bage cineva în seamă când păşeşti într-un spital de stat. Asta ca să nu mai vorbim de mizeria în care trăiesc spitalele din provincie, deşi se bagă an de an bani în ele.

    Iar această furie a oamenilor, cărora li se ia din salarii pentru sănătate dar după aceea mai trebuie să scoată bani din buzunar ca să nu aibă de-a face cu spitalele de stat ci să meargă la cele private, creşte pe zi ce trece.

    În educaţie poate nu se alocă chiar 6% din PIB,  dar nici zero, ci 3% din PIB, iar rezultatele sunt din ce în ce mai proaste: noile teste PISA pentru România arată că 44% din elevi sunt analfabeţi funcţionali, adică pot să citească un text, dar nu pot să-l interpreteze. Aici trebuie să facem o distincţie: în oraşele mari rezultatele testelor PISA sunt la nivelul marilor capitale europene, dar problema este că la nivel rural rezultatele sunt la nivelul ţărilor subdezvoltate din lume, de aceea media este proastă pentru România.

    Testele PISA au fost introduse la începutul anilor 2000 pentru a evalua o ţară din punct de vedere al calităţii forţei de muncă care urmează să vină, respectiv pentru a da un indiciu investitorilor unde să vină cu investiţiile şi de unde să plece, sau să nu vină. Deci aceste teste sunt un indicator pentru viitoarea piaţă a forţei de muncă.

    Dacă îi întrebi pe profesori de aceste teste şi ce reprezintă ele, ridică din umeri. Şi acum îmi amintesc replica unui profesor universitar, care mi-a spus că nu este treaba lui să pregătească forţă de muncă pentru companii şi deci nu-l interesează de ce au nevoie firmele, cum văd ele educaţia studenţilor, ce ar trebui să înveţe la şcoală. Şi aici nu vorbim despre sarcinile specifice unui job dintr-o companie, pentru că niciun profesor nu-i poate învăţa pe elevi acest lucru.

    Dacă îi întrebi pe profesori de unde vin banii cu care sunt plătiţi, toţi spun că vin de la bugetul de stat, dar niciunul nu ar spune că banii vin din taxele şi impozitele pe care le plătesc companiile în nume propriu – TVA, accize, impozit pe profit – şi în numele salariaţilor – impozitul pe venit, contribuţiile sociale.

    Dacă le spui că un absolvent de liceu sau de facultate poate intra într-o companie cu salariul minim (1.286 de lei) sau cu un salariu mediu (3.100 de lei), în funcţie de atitudine, cunoştinţe generale, dorinţa de a învăţa şi pregătiţi din şcoală pentru următorul pas, iar în final diferenţa de impozit se poate întoarce în mai mulţi bani în educaţie, profesorii încheie discuţia.

    Prea puţin se face corelaţie între ce iese din şcoală – indiferent că este şcoală generală, liceu sau facultate – şi joburile de pe piaţa muncii, care pot să fie low-cost, pentru că numărul de analfabeţi funcţionali este extrem de ridicat, sau pot să aibă un nivel de salarizare mai ridicat, pentru că cel angajat poate să facă operaţiuni puţin mai complexe.

    Acum doi ani, un profesor mi-a spus la ZF Live că problema în România nu sunt copiii, care au un nivel de inteligenţă ridicat, ci chiar profesorii, care sunt mult rămaşi în urmă cu pregătirea, dar mai ales cu dorinţa de a îmbunătăţi sistemul de educaţie. Iar aici intervine şi faptul că centrele universitare iau cei mai mulţi bani din bugetul Educaţiei, în timp ce celelalte centre – educaţie primară şi secundară – rămân cu ce rămâne, deşi au mai mulţi copii, rezultând în final o delăsare educaţională totală.

    România anului 2018: Din generaţiile viitoare 40% sunt analfabeţi funcţional şi social din cauza lipsei de educaţie primară, ceea ce va însemna o catastrofă pentru piaţa muncii, pentru business şi economie în viitor. Vom ajunge o ţară în care vom importa tot, plătit pe datorie. În schimb, ne înarmăm ca pentru război

    În atenţia companiilor: Vreţi ca peste 12 ani să aveţi oameni care să lucreze pentru voi ca să nu ajungeţi în situaţia să vă închideţi afacerea? Investiţi acum în pregătirea unui profesor! Ultimă oră: Vedeţi rezultatele simulării la BAC 2018. Dezastru

    Pe acest fond, intervine şi faptul că toate guvernele alocă mai mulţi bani către Poliţie, către Apărare, către Servicii, decât în Educaţie, ca şi cum ar fi într-un război continuu.

    Nu face excepţie nici guvernul PNL. În propunerea de buget pe 2020 Internele au un plus de 13% la buget, iar Educaţia doar un plus de 2,5%, în condiţiile în care veniturile totale sunt aşteptate să crească cu 10%.

    Nu ştiu cum arată proiectul România Educată al preşedintelui Iohannis din punct de vedere practic, pentru că ideile puse în dezbatere lipsesc cu desăvârşire, ca să nu mai vorbim de punerea lor în practică.

    Problema este că replica “Dacă nu vă convine cum este în România, duceţi-vă în altă parte, în altă ţară” este chiar pusă în practică! Pentru că oamenii au acum această libertate!