BusinessMagazin

Tag: cristian hostiuc

  • Cristian Hostiuc, ZF: Generatia care schimba Romania. Ei au dus economia inainte in ultimii 20 de ani, in timp ce politica a tras-o in jos

    Prin raportarea la liderii nostri politici, de la care asteptam
    zi de zi autostrazi, drumuri fara gropi, profesori si scoli mai
    bune, spitale moderne, taxe si impozite mai mici, Romania este
    repetenta, departe de sperantele noastre.

    Parca nu s-a intamplat nimic, iar romanii s-au saturat de tara
    lor, de aceleasi personaje din generatia “escu” care parca sunt
    batute in cuie la putere. Romanii nu sunt mandri de liderii lor
    politici si nici de urmasii lor la putere. Cred ca nu ii
    reprezinta.

    Si, din acest motiv, interesul pentru politica, pentru cine
    conduce tara s-a transformat intr-o “scarba nationala”.
    Cei mai multi muta canalul, sar peste pagina politica din ziare si
    se duc direct la show-biz si nu se duc la vot.
    Daca liderii politici actuali atata pot, atunci cine duce Romania
    inainte? Avem cu cine?
    Avem, dar nu ii cautati in politica pentru ca nu sunt acolo.

    De trei ani, Ziarul Financiar impreuna cu Universitatea din
    Viena acorda o bursa pentru un Executive MBA unui abonat al
    ziarului. Anul acesta a fost randul meu sa fac parte din juriu
    impreuna cu decanul programului, profesorul Bodo B.
    Schlegelmilch.

    Am cunoscut si discutat cu 27 de candidati: manageri din
    esaloanele doi si trei din multinationale, companii romanesti sau
    antreprenori care sunt mandri de afacerile lor, de cateva milioane
    de euro.
    Ei sunt generatia care are 30-45 de ani, generatia tacuta, care nu
    a iesit in fata. Ei sunt cei care au inceput sa lucreze inca din
    timpul facultatii, care au crescut odata cu companiile, generatia
    care a invatat rigoarea si organizarea multinationalelor si care a
    pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie si
    determinare.

    Ei sunt generatia care a fost trimisa la cursuri, seminarii,
    scoala, adica la pregatire de angajatorii lor, generatia care a
    invatat cum este si la altii, care a extins in tara afacerile
    companiilor pentru care lucreaza, generatia care stie in orice
    moment, pana la ultimul sac, care este cererea de produse si ce vor
    romanii, generatia care se scoala in fiecare dimineata sub
    presiunea targeturilor de vanzari, care se duce la job in fiecare
    zi pentru ca prezenta lor nu este optionala, asa cum se intampla la
    Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor,
    generatia care a dat manageri romani pentru alte tari. Ei sunt
    generatia care nu traieste din rente, sinecuri sau comisioane. Ei
    sunt platiti in functie de realizari.

    Eu am stat de vorba cu doar 27 dintre ei, dar sunt mult mai
    multi…mii si zeci de mii.

    De mai bine de trei luni, Ziarul Financiar impreuna cu revista
    BUSINESS Magazin are o rubrica zilnica, “Generatia care trebuie sa
    schimbe Romania”, prin care vrem sa scoatem la lumina macar o parte
    dintre cei care formeaza aceasta generatie, cei ce nu stiu si nu se
    bat cu pumnul in piept ca duc Romania mai departe zi de zi.

    O fata din IT, care candidase pentru acea bursa de Executive
    MBA, povestea la interviu cum este responsabila din Romania si
    pentru alte tari din zona fostei Iugoslavii si cum trebuie sa faca
    lucrurile sa mearga intr-o echipa multinationala. Un candidat in
    varsta de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mana un
    buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe tari. Iar un
    manager din HR, care lucrase la o firma de audit, era responsabil
    de resurse umane pentru noua tari.
    Iar Traian Basescu se chinuia in primavara sa gaseasca un
    premier.

    O alta candidata din industria petroliera, un domeniu despre
    care se spune ca este rezervat barbatilor, spunea, asa ca o
    razvratire personala, ca i se cere de catre seful ei, un expat, sa
    vina cu trei solutii pentru fiecare problema si sa o indice pe cea
    pe care ar alege-o ea. Si aceea era solutia cu care expatul se
    ducea mai departe.

    Acestea sunt doar cateva exemple din generatia tacuta care
    schimba Romania.

    Iar aceasta generatie are o doza de patriotism profesional mult
    mai puternic decat al liderilor politici.

    Ei stiu ca nu sunt mai prejos decat cei pentru care lucreaza,
    decat omologii lor din alte tari si nu inteleg de ce suntem vazuti
    atat de prost la nivel politic. Multi dintre ei si-ar dori ca
    Romania sa fie mai antreprenoriala si sa aiba afacerile ei
    nationale. Iar acest lucru il spun cei care lucreaza de ani buni in
    multinationale.

    Pentru ei politica este un scandal continuu caruia nu ii inteleg
    rostul si de aceea fug de ea. Sunt constienti ca pot schimba
    Romania mult mai repede si mai bine decat cei care conduc aceasta
    tara, dar nu isi gasesc o platforma in care sa se regaseasca. Cei
    care conduc nu sunt din generatia lor, generatia care in ultimii
    douazeci de ani a dus economia inainte in timp ce politica a tras-o
    in jos.
    Una dintre intrebarile mele a fost “Cu cine ar vota, intre
    Ceausescu si Basescu dintr-o perspectiva a realizarilor”. Dupa
    cateva clipe de gandire, toti au spus ca ar vota cu Basescu pentru
    ca tin la libertate si democratie mai mult decat ne-am putea
    inchipui.

  • Cristian Hostiuc, ZF: Cum au ajuns clientii sa urasca bancile?

    In schimb, el, clientul, a avut doar cateva intrebari legate de
    contractul de imprumut. Adica intrebarile uzuale ale clientilor:
    “De unde a aparut acest comision, pentru ca inainte nu era?”. “Asa
    e, aveti dreptate, inainte nu era, dar e acum. Stiti, banca a
    adoptat un nou plan de tarife si comisioane si aveti 5 lei pe luna
    sau 2 euro la contul in euro, comision de administrare!”

    Pentru ca in contractul de credit isi rezerva dreptul sa faca
    aceste modificari. Paragraful 100 nu stiu cat. Dar e mult 5 lei pe
    luna, te intreba din priviri ofiterul de credit? 60 lei pe an, 600
    de lei in zece ani, 1.200 lei in 20 de ani, asta daca nu se mai
    modifica odata? Nici nu stii ce sa spui. Daca nu-i platesti, poti
    sa fii sigur ca la un moment dat esti trimis in baza restantierilor
    si iti trebuie multe luni, multe drumuri si multi nervi sa iesi de
    acolo!

    “De ce nu mi-ati scazut dobanda/rata? Ca la alte banci s-a
    scazut, ca euribor/robor/robid/ sau ce alt indicator de referinta a
    scazut, stiu eu de la alti clienti.”
    “Nu stim ce sa va spunem, poate au alte conditii, alte marje, alti
    indicatori!”
    Dar a luat cineva un credit tot de aici si are o dobanda mai mica!
    Si plateste mai putin!
    “Stiti, dumneavoastra ati luat creditul cu conditiile de atunci, de
    acum 2-5 ani, iar acum e altceva”, vine raspunsul ofiterului.
    “Dar cand am luat atunci creditul, nu aveam acel comision. De ce
    l-ati pus acum?”
    “Nu stiu ce sa va spun. Nu stabilim noi. Din centrala. Daca vreti,
    puteti intreba acolo.”

    Sunt intrebarile si discutiile care macina atat nervii
    clientilor, cat si pe cei ai ofiterilor de credite, care azi sunt
    la o banca, maine la alta, iar la anul in alta parte, dar care
    trebuie sa aiba sau sa gaseasca raspunsuri.

    Si clientii, ce sa zica? Iau raspunsurile asa cum sunt, unele le
    inteleg, altele nu. In final tot suma aia trebuie sa o platesti
    lunar.

    Din pacate, in tot acest dialog, monolog al absurdului de multe
    ori, marea majoritate a clientilor, persoane fizice, au capatat o
    ura puternica fata de banci. Si nu cred ca exista cineva care sa nu
    vrea sa dea banii inapoi mai repede, sa scape de credit, ca sa nu
    mai aiba de-a face cu bancile. Nu cu creditul in sine! Sau altii
    care prefera sa stea cu chirie decat sa ia credit de la banca
    pentru a-si cumpara un apartament, cu toate ca ar iesi mai ieftin.
    In lipsa creditelor, nicio economie nu poate urca sustinut si sa-si
    imbunatateasca nivelul de trai.

    Cine poate pune ceva deoparte lunar, fie 50 de euro, fie 100
    euro, fie 200, fie oricat, nu se gandeste decat sa mai ramburseze
    din credit. Ca sa scape. Iar bancherii s-au trezit ca nu e bine. Ca
    ramburseaza anticipat clientii bun platnici si ca astfel nu mai au
    de unde lua dobanda de la ei. Adica nu mai au venituri. Plus ca nu
    mai au nici unde sa plaseze din nou banii primiti anticipat.
    Clienti buni nu mai sunt, au deja credite, la titluri de stat
    dobanda este numai 4% – 5,25% la euro, iar ei luau inainte 8%- 12%
    la euro de la clienti, la creditele pentru companii dobanzile
    cerute sunt mult, mult, mai mici. Iar patronii si directorii
    negociaza la sange. Si daca se enerveaza, baga societatea in
    insolventa. Deci adio si dobanzi, si o buna parte din credit. Alte
    provizoane, alte intrebari, alti bani ceruti de la actionari, adio
    bonus.

    Iar orice rambursare anticipata inseamna un minus de bani in
    consum, in economie. In loc sa cumpere un nou televizor, ceva
    haine, pantofi, adidasi, poate un nou corp de mobila, poate inca o
    sticla de vin, banii se duc in seiful bancii, iar de acolo nu au
    unde sa iasa din nou la fel de profitabil. Iar statul nu ia din
    acest circuit nici TVA, nici accize, nici impozit pe profit, nimic.
    Cum nu sunt venituri, toata lumea trebuie sa taie din cheltuieli.
    Iar cresterea economica se lasa asteptata, salariile nu cresc,
    lumea e nervoasa ca “treaba” nu merge.

    Iar bancherii isi intreaba clientii: “De ce vreti sa rambursati
    anticipat? Haideti ca avem o promotie mai buna acum, rata e mai
    mica, poate va mai ganditi!”. Au venit si vremurile astea!

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului
    Financiar.

    Cititi mai
    multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Cristian Hostiuc, ZF: Boc, pe urmele lui Borcea – Lasati-ne sa ne pregatim pentru iesirea din criza

    A facut transferuri, a tras sfori, a avut arbitri, a jucat in
    preliminarii, a fost la o repriza de obiectiv, dar nu a reusit sa
    intre in grupele Champions League. Asa risca acum si premierul Emil
    Boc cu economia, care a iesit din recesiune, mai cu un curs valutar
    bun, mai cu Duster, mai cu piata germana, dar nu din criza. Si nici
    bine nu s-au intiparit in mintea analistilor datele de crestere,
    0,1% in trimestrul 4 din 2010 si 0,6% in trimestrul 1 din 2011, ca
    premierul numara saptamanal locurile de munca create peste noapte
    de noul Cod al muncii, ca in Caragiale. In ritmul asta vom ajunge
    ca pana la finalul anului sa avem 8 milioane de salariati, cat erau
    raportarile de pe vremea lui Ceausescu.

    Cresterea economica este inca fragila, unele sectoare merg bine,
    altele inca au frana trasa. Investitiile straine au doar un usor
    plus, iar in banci mai mult se refinanteaza si se ramburseaza
    creditele decat se dau altele noi. Promotiile de credite cu dobanzi
    mai mici au mai adus ceva clienti la sediile bancare, macar sa
    intrebe de conditii, dar nu sunt de ajuns ca sa miste piata astfel
    incat sa se vada.

    Piata constructiilor inca isi cauta un motiv pentru care sa
    creasca. In infrastructura, anunturile de licitatii si adjudecari
    de tronsoane si lucrari de tronsoane de autostrazi si drumuri
    nationale sunt in fiecare zi, de zici ca peste tot este numai un
    santier. Cred ca Romania nu are atatia muncitori cate lucrari sunt
    anuntate. Blocurile noi de locuinte inca isi asteapta locatarii.
    Pana atunci dezvoltatorii intra in insolventa ca sa mai stearga din
    creditele luate de la banci. Oamenii ar vrea sa cumpere, dar parca
    preturile sunt in continuare mari si nu merita. Asa ca toata lumea
    mai asteapta. Nici gand ca Guvernul sa vina cu un program gen
    “Rabla” pentru apartamentele nou construite.

    Reluarea consumului, cel de care se leaga toate sperantele
    iesirii din criza, pentru ca o crestere a exporturilor si a
    industriei nu este de ajuns, se lasa asteptata. Oamenii inca nu au
    incredere ca lucrurile merg bine, ca economia isi revine si atunci
    asteapta. Banii stau mai bine la banca inca un an, se mai aduna
    ceva dobanda, decat sa se duca pentru o achizitie. Schimbarea
    televizorului mai poate sa astepte, ca fotbalul nostru se poate
    vedea si pe un televizor vechi, nu pe LCD. La fotbalul jucat nu
    merita o astfel de investitie, gandesc oamenii.

    Presedintele Basescu vorbeste despre reforma statului, despre
    modificarea Constitutiei, despre o noua reimpartire administrativa
    a tarii, de baronii regiilor, de management privat la companiile de
    stat, de privatizare etc. Teme majore de dezbatere si de mestecat
    zilnic. Membrii PD-L-ului fac eforturi majore sa gaseasca motive
    pentru a le sustine la televizor, iar opozitia le contesta din
    rasputeri. Pentru ca sunt ale lui Basescu. O buna parte din
    ministrii PD-L fug de luminile publice incat nici nu stii ce
    sustin. Basescu cere public management privat la regiile de stat
    sau discutii cu partidele pentru a vedea pana la ce nivel oamenii
    sa fie numiti politic, iar ministrii isi numesc prietenii de o
    viata sau de afaceri in companiile de stat. Respinge premierul
    aceste numiri? Nu! Ca si el a avut nevoie de sustinere ca sa fie
    reales presedinte al PD-L.

    De cand au preluat puterea deplina in 2009, Basescu, Boc plus
    toti ministrii care s-au perindat discuta despre privatizarea pe
    Bursa a companiilor mari de stat. Fiecare seminar, conferinta sau
    forum este presarat de intentii, declaratii, sperante ca acum se va
    intampla. Nu stiu cum a fost Guvernul Tariceanu, dar el macar a mai
    scos ceva pe Bursa din Transelectrica si din Transgaz. Statul a
    pastrat controlul, PD-L si-a numit oamenii acolo cand a venit la
    putere, dar aceste societati sunt “devalizate” mai putin pentru ca
    investitorii minoritari sunt cei mai buni supraveghetori.

    De un an si ceva Guvernul Boc se chinuie sa vanda 10% din Petrom
    pe Bursa si nici acum nu a reusit. Ce sa mai vorbim de celelalte
    societati mari. Probabil ca premierul

    Boc vrea sa lase mostenire viitorului premier “intentiile de
    privatizare prin Bursa” ca sa aiba si acesta despre ce sa
    vorbeasca. Nu credeam ca voi ajunge sa spun ca Nicolae Vacaroiu,
    premierul hulit al anilor ’90, a fost cel mai bun pentru aducerea
    societatilor de stat pe Bursa.

    Consolidandu-si puterea, Basescu, Boc, PD-L-ul incep sa discute
    despre teme majore politice, asa bune de suete, incepand cu
    modificarea Constitutiei si treptat uita de economie, de o agenda
    de masuri active, pentru a reda increderea oamenilor ca lucrurile
    se misca. Discutiile si modificarile politice sunt bune cand
    economia va merge cu un plus anual de 4%. Acum la o crestere
    economica de zero si ceva, cu “falimentul” Greciei pus pe tapet in
    fiecare zi, cu SUA care stau si ele sub bomba datoriilor, altele ar
    trebui sa fie prioritatile presedintelui si ale premierului. Asta
    ca sa nu ne pregatim si la anul pentru iesirea din criza.

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului
    Financiar. Cititi
    mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Cristian Hostiuc, ZF: Din pacate Ceausescu nu mai e sa-l criticati

    Fara sa-i pomeneasca numele direct, presedintele l-a atacat
    direct pe guvernatorul BNR, Mugur Isarescu: E usor sa dai din gura
    la televizor, daca tot face pe profesorul de ce nu intra in arena,
    de ce nu se murdareste in mocirla politica sa o faca el mai
    curata.

    Basescu nu a uitat ca in 2009/2010, cand tara era in aer, Mugur
    Isarescu i-a refuzat oferta de a prelua conducerea Guvernului
    motivand: ca-i prea batran, ca este nevoie de un om tanar, ca nu e
    membru de partid, ca-i mai folositor la BNR, si tot asa. Isarescu a
    refuzat diplomatic oferta, s-a dat lovit si l-a trimis pe Lucian
    Croitoru, consilierul lui, sa se plimbe in pulover la finalul lui
    2009 pe la partide, cu televiziunile in spate, ca sa faca Geoana si
    Antonescu misto de el.

    In ultimii doi ani, Emil Boc a luat toate injuraturile Romaniei
    pentru ce s-a intamplat si se intampla rau in tara. Din fericire,
    Emil Boc nu a refuzat functia de prim-ministru, ca guvernatorul
    BNR. Poate nu stie economie ca profesorul Isarescu, dar lui Boc nu
    i-a fost frica sa iasa in fata sa conduca un guvern, o tara. Cineva
    tot trebuie sa o conduca, asta e. Daca altii refuza…

    Dupa 20 de ani guvernatorul BNR a devenit cel mai critic oficial
    la adresa felului cum arata Romania de astazi: se munceste prea
    putin, sunt prea multi asistati social, statul e prea mare, e prea
    multa birocratie, prea multa dari, impozite mari etc. Oricine poate
    spune aceste lucruri. Dar sa indrepte aceste lucruri, nu sunt
    multi. E doar unul singur. Boc, de bine de rau, a mai taiat, cum
    s-a priceput. Ca altii nu au vrut sa taie ei. Au taiat prin curs si
    inflatie.

    Daca premierul nu i-a raspuns guvernatorului, i-a raspuns
    presedintele. Oricum si Traian Basescu este de o ipocrizie mare:
    critica acum statul, cand el a fost functionar, ministru, primar,
    presedinte de cand il stiu romanii.

    Acum i-a descoperit pe baronii regiilor, companiilor de stat. Ei
    existau si erau negociati an de an de liderii politici la vedere.
    Nu veneau din neant, erau “de-ai partidului”.

    Sebastian Vladescu, fostul ministru al finantelor, declara
    nonsalant intr-o emisiune televizata, ca aceasta coruptie mare,
    care este descoperita acum si plimbata cu televiziunile alaturi pe
    la DNA, nu poate exista fara protectie administrativa si politica.
    Mare. E la fel cum Traian Basescu spune/constata ca regiile sunt
    robinete pentru clientela de partid. Cine-i in politica, acolo sus?
    100 de insi, 1.000, 2.000, 10.000. Din 20 de milioane.

    Oricum avand in vedere ca pe Mugur Isarescu, Traian Basescu,
    Sebastian Vladescu ii leaga multe in ultimii 15-20 de ani – multe
    nopti nedormite in negocierile cu FMI, cu creditorii
    internationali, cu programe de guvernare, cu apararea cursului, cu
    salvarea sistemului bancar -, acum ar mai ramane sa intocmeasca
    “scrisoarea celor sase” ( sigur mai gasesc trei) de critica la
    adresa politicii lui …? Ceausescu, din pacate nu mai e. Si nici
    Silviu Brucan. Pe cine mai poate să critice? Pe Romania, pe care ei
    insisi au condus-o.

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului
    Financiar.

    Cititi mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Cristian Hostiuc, ZF: Sfarsitul recesiunii cu Audi, H&M, iPhone si conversi in picioare

    Salariile cresteau, iar ofertele erau peste tot. Criza
    financiara era la ei acolo, in America. Nicio indoiala in privinta
    viitorului. Niciuna. De la finalul lui noiembrie au inceput sa se
    deterioreze veniturile companiilor. Intai multinationalele au
    inceput sa taie din bugete pentru ca primisera ordine de afara,
    bancherii incepeau sa puna intrebari celor care cereau finantare,
    iar lumea nici nu stia ca traieste ultima noapte de “consum”. Urma
    criza, recesiunea, prabusirea, caderea in cap, spuneti-i cum vreti,
    ca nici noi nu stim ce am avut. Acum se spune ca am iesit din
    recesiune, dar nu din criza.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Cristian Hostiuc de la Ziarul Financiar: Nu confiscati iesirea din criza, ca nu va apartine

    De partea cealalta, Ion Tiriac contabilizeaza pierderile acestor
    doi ani si jumatate: am luat imprumuturi pentru supravietuire, nu
    pentru investitii, infrastructura ioc, masina (economia) nu se
    misca, pe plan extern suntem zero, nu mai vorbeste nimeni de noi si
    cu noi, avioanele guvernantilor sunt goale cand se duc afara – asta
    daca merge cineva pentru ca premierul Boc este total absent – in
    timp ce avioanele nemtilor sunt pline de oameni de afaceri.

    Cititi mai multe www.zf.ro

  • Capitalisti romani, uniti-va! Trebuie sa rezistati

    Dupa 162 de ani, aceasta lozinca ar trebui putin adaptata la
    realitatile romanesti, dar de partea cealalta a baricadei:
    “Capitalisti romani, indiferent daca sunteţi antreprenori mai mari
    sau mici, manageri la companii cu actionari romani sau conduceţi
    multinationalele, uniţti-va!”.

    Sunt vremuri grele, dar trebuie sa rezistati, sa supravietuiti,
    nu trebuie sa va abandonaţi afacerile, brandurile, angajatii, tot
    ce ati construit, pentru ca nu mai rezistati financiar si psihic,
    pentru ca ati obosit sa va luptati cu scaderea pietei, cu lipsa de
    clienti, cu lipsa de cash, cu bancile care va cresc dobanzile cand
    ar trebui sa vi le scada, cu cei care va datorează bani, dar si cu
    cei carora le datorati bani, cu angajatii carora trebuie sa le
    tăiati salariile sau chiar sa-i dati afara, cu statul care in loc
    sa va reduca taxele vi le mareste sau cu politicienii si
    functionarii statului care va cer “bani” pentru ca aveti de unde sa
    dati.

    Urmeaza una dintre cele mai dificile perioade pentru economie si
    businessul privat. Romania nu a experimentat asa ceva pana acum. In
    urmă cu 10-20 de ani, cei care si-au luat soarta in maini
    deschizandu-si o afacere nu aveau nimic de pierdut, dar acum au.
    Cresterea TVA de la 19% la 24% ca reactie imediata a Guvernului
    dupa decizia Curtii Constitutionale de invalidare a taierii
    pensiilor (cu 5 la 4 la vot) cu 15% ca parte a programului de
    austeritate va aduce cresterea inflatiei, a cursului euro, a
    dobanzilor, reduceri de consum, tăieri de salarii si un nou val de
    concedieri, incetinind astfel iesirea economiei din recesiune.

    Aceste lucruri nu vor fi atat de dramatice cum credem acum,
    deoarece fiecare companie isi va adapta preturile bunurilor si
    serviciilor la cererea efectiva din piata, si nu neapărat va urca
    preturile cu echivalentul majorării TVA. Cursul si inflatia vor fi
    tinute intr-o marja acceptabila cu ajutorul rezervelor valutare ale
    BNR (acum ar trebui sa se vada ca imprumutul de la FMI nu a fost
    luat degeaba).

    Cititi mai mult pe
    www.zf.ro

  • Lipsa de respect pentru munca si banii vostri a ministrului de finante

    Pentru ca Andrei Gheorghe sa primeasca 2.000 de lei pe luna (500
    de euro) cineva s-a sculat de dimineata si inainte sa-si salute
    familia s-a gandit ca mai bine nu s-ar fi trezit pentru ca
    vanzarile s-au prabusit, nu are cash si trebuie sa dea salariile la
    firma, CAS-ul nu e platit de cateva luni, mai e si TVA-ul, vin
    ratele la banca, iar furnizorii stau cu somatiile pe birou.

    Iar economia continua sa se zbata in groapa recesiunii.

    Cititi mai multe pe
    www.zf.ro

  • Averea ni se nationalizeaza fara sa ne dam seama

    Este o intrebare care sta pe buzele tuturor si raspunsul final, pe care il vom afla peste decenii, va fi ca da. S-a prabusit nu capitalismul, ci democratizarea bogatiei, perioada care a inceput in urma cu doua-trei decenii. Avantul luat de lumea financiara prin deschiderea burselor catre popor a dat posibilitatea democratica a tuturor sa faca bani alaturi de Bill Gates, sa spunem. Cat castiga creatorul Microsoft in procente atat lua si John. Bill Gates, la fel ca foarte multi antreprenori, si-a impartit ideile, energia si averea cu multi alti anonimi.

    Daca in secolele trecute bogatia si castigurile mari apartineau unei anumite clase si foarte rar reusea cineva sa intre in cerc, dupa 1980 lucrurile s-au schimbat radical. Bursa a devenit taramul fagaduintei, noul Eldorado financiar. Asa s-au nascut peste noapte noii milionari si miliardari ai lumii. Cu toate instrumentele ei, bursa, cel mai democratic loc din lume, unde intri si iesi cand vrei, a creat noua bogatie. Inventarea instrumentelor derivate (de catre matematicienii francezi), impachetate si plasate tuturor, a permis multiplicarea de 25-40 de ori a bogatiei. Un dolar a creat alti 40 de dolari peste noapte in instrumente financiare sofisticate, vandute apoi tuturor, in intreaga lume, in fonduri mutuale, in fonduri de pensii, in conturi de economii etc. A fost si o vanzare lacoma si corupta, dar acoperita legal prin avocati si agentii de rating.

    Nimeni nu se putea opune acestui lucru, chiar daca stiau ca-i ceva artificial si corupt. Niciun presedinte, nici cel mai tare bancher central, niciun ministru de finante. Cum sa vinzi milioanelor de investitori o scadere cand totul crestea si toti voiau sa cumpere o poveste de succes, sa faca parte din show, nu sa fie spectatori? Valul democratizarii bogatiei a fost mult prea puternic.

    Ce s-a intamplat apoi, unde s-a rupt firul?

    Eu cred ca tot bancherii americani si-au dat seama ca ceea ce au creat ei si au vandut in toata lumea a scapat de sub control si au decis sa o ia in sens invers. Ceea ce se intampla acum odata cu caderea burselor si a tuturor pietelor financiare este o absorbtie a bogatiei artificial create. Diferenta dintre un dolar si 40, care se regasea in pretul actiunilor, al caselor, al petrolului, al luxului etc. dispare. Toate produsele raman, dar vor avea alt pret. Cei care au fost prinsi de reflux sunt maturati. De fapt, li se nationalizeaza averea prin cele mai transparente instrumente pur capitaliste. Ganditi-va ca aveati o casa care valora acum un an 150.000 de euro. Acum face 100.000 de euro. Aveati o actiune care facea 0,5000 lei, iar vineri ajunsese la 0,1450 de lei. Averea voastra a disparut. Un anonim v-a luat-o. La cine este ceea ce ati pierdut voi? Pe cine sa dai vina? Cui sa-i iei gatul? La noi, ca la noi, dar americanii isi taie venele la ceea ce au pierdut.

    Statul, fie ca este american, francez, olandez sau englez, a intervenit nu pentru a salva actionarii, pentru ca ei au pierdut de mult, ci pentru a garanta datoriile din spatele companiilor. Daca nu ar fi intervenit, ar fi fost o reactie de prabusire in lant. Multi se intrebau revoltati de ce marile banci internationale nu au fost lasate sa cada, ca Lehman Brothers. Lehman a fost victima oferita publicului, putea fi oricare alta, nu asta era problema.

    Ce legatura avea cu Romania? Ganditi-va ca o banca din Romania avea depozite la o banca englezeasca, operatiune perfect normala. Daca englezul pica la datorie, banca romaneasca nu isi mai recupereaza depozitele si la randul ei nici nu mai poate plati banii familiei Ionescu. Ca se mira si domnul Ionescu ce legatura au banii lui cu presedintele Barclays.

    Banii nu sunt luati de bancheri ca sa-i tina in seif, sub cheie. Ei umbla in intreaga lume si ajung fie peste drum la un intreprinzator, fie intr-un cont la Citi in New York. Sau ai afaceri cu o banca locala, care la randul ei a luat banii de la un bancher de la Paris. Pica Parisul, adio finantare pentru tine. Si tot asa. Problema sunt datoriile si onorarea lor si nu banii actionarilor.

    De ce a intervenit statul sa salveze sistemul? Fiindca toata lumea are incredere in stat ca nu poate da faliment si isi va onora obligatiile. Este un dat al vietii, al sistemului, asa cum avem bani in buzunar, ca moneda de schimb unanim acceptata atunci cand cumparam bunuri si servicii de la altcineva. Vrei, nu vrei, iti place, nu-ti place, tot la bancheri te intorci, ca la ei sunt banii. N-ai nevoie de bancheri, plateste-ti cosul de la Carrefour cu programe soft sau cu un raport de audit.

    Ce va urma? Sigur vom fi mai saraci, pentru ca aceasta absorbtie/nationalizare a averilor (un apartament este o avere) ne atinge pe toti. Nimeni nu scapa. Acum intrebarea este unde, cand si cum se va crea noua bogatie. Cum va arata ea.

  • Diferenta e ca de data asta avem rate de platit la banca

     

    Cu zece ani in urma, am trait pe viu aparitia crizei din Rusia si propagarea ei rapida in toata lumea, cu consecinte directe asupra Romaniei. Trei ani ne-am zbatut sa tinem capul deasupra apei, am inceput sa ne revenim doar din 2002 si am accelerat din 2005.
     
    Stiu ca evenimentele economice – cresterile si caderile – revin ciclic, nu ai cum sa te opui pentru ca nu depind de tine, dar ma gandeam ca mijloacele de aparare se diversifica si poti sa te aperi mai bine. Individual poti face fata cu brio tavalugului, dar ca tara nu.
     
    Cred ca Rusia a fost un mic copil fata de ce se intampla acum pe pietele financiare. Peste noapte au disparut titanii de pe Wall Street, iar marii bancheri au ajuns sa se roage de stat sa fie cumparati ca sa nu intre in cartea de istorie ca falimentari.
     
    Ironia vremurilor, capitalistii se intorc sa pupe mana statului. Iar Ion Iliescu primeste o minge la fileu in plina campanie electorala cum nici prin vis nu i-a trecut. Ce tema de dezbateri va fi in campanie falimentul capitalismului?! Toti urasc, public, capitalismul, cand ii vad pe “imbogatiti” , dar individual sunt cei mai feroci capitalisti.   
     
    Acum, unde se afla Romania? Ne loveste taifunul financiar sau am devenit imuni la cate crize au trecut peste noi? Cum spunea un coleg de-al meu, noi traim permanent in criza, in cea a infrastructurii, a sanatatii, a invatamantului, a resurselor umane, iar una in plus sau in minus chiar ca nu mai conteaza. 
     
    Singura diferenta este ca acum ne prinde criza avand datorii mari la banca, pentru masina, pentru casa, de consum, vacanta, pentru afaceri imobiliare sau bursa. Suntem indatorati pana in gat. Acum 10 ani nu eram si am fost salvati.
     
    Presiunea ratelor si mai ales majorarea lor din cauza cresterii dobanzilor si a cursului valutar ii va lovi pe romani direct in fata.
     
    Ce spuneti daca euro depaseste 4 lei si se indreapta spre 4,2 lei? Sunteti pregatiti pentru acest scenariu? Banii capsunarilor incep sa se reduca, pentru ca tarile unde muncesc au probleme. Spania, Italia, Irlanda, Franta, Germania sunt deja in recesiune, iar de munca nu mai este, deci nici bani de trimis acasa. Daca din 10 miliarde de euro – 7 miliarde oficial, restul cu sacosa -, cat trimit romanii de afara in tara pe an, dispar numai jumatate, deficitul extern explodeaza si odata cu el si cursul.    
     
    Saptamana trecuta in patru zile cursul valutar a urcat cu aproape 6%. Ce imi e acum un salt de la 3,8 la 4 lei pentru un euro? Nici nu-ti dai seama cand ajunge acolo. Dar la o rata de 500 de euro, trebuie sa mai faci rost de 200 de lei ca sa o acoperi. Daca dobanda creste si ea, mai adaugi inca 200 de lei. Adica in final 400 de lei, adica 100 de euro in plus pe luna, suma pe care nu multi isi vor putea permite sa o plateasca.
     
    Daca criza financiara nu se linisteste curand, pregatiti-va pentru cel mai rau scenariu, cu un curs de peste 4 lei si dobanzi mult mai mari la lei. La criza de lichiditate din piata, nu mai dureaza mult si vom vedea ca bancile platesc dobanzi de 15% pe an ca sa atraga lei de la clienti (oricum pe piata interbancara dobanzile au urcat pe termen scurt la 15-18%) si sa ridice ratele la credite la peste 25%.
     
    Salariile nu vor mai creste in ritmul de acum doi – trei ani si nu vor putea sa absoarba noua factura bancara. Asta daca nu lucrezi la stat, care tinde sa devina, daca nu cumva este, cel mai bun angajator ca nivel de plata a salariilor. 
     
    Mancarea este mai scumpa, utilitatile au un cost mai mare, iar benzina tine pasul cu pretul titeiului. Toate aceste lucruri adunate se vor traduce intr-un necesar de bani al fiecaruia peste nivelul actual. Poate fi acoperit ? Acum zece ani, daca nu aveai bani, schimbai 100 de dolari. Acum poate vinzi un teren! Daca il mai cumpara cineva.  
     
    Singurul lucru bun pe care il va aduce criza este ieftinirea imobiliarelor. Atunci cand pretul apartamentelor va ajunge la nivelul la care romanii vor putea sa ia din nou credite sa le cumpere, criza e deja istorie. 
     
     Dorin, cel pe care il cititi saptamanal in aceasta rubrica, crede ca in realitate ceea se petrece acum este doar o curatare a sistemului financiar si nu avem de fapt o criza reala, de productie, pentru ca marile companii stau pe un munte de bani si au cum sa se dezvolte.
     
    Este corect, dar numai ca, vrem – nu vrem, totul trebuie sa treaca pe la bancheri, care se vor intoarce la reguli ca in urma cu un secol. Din pacate, banii vor fi mai scumpi si mai greu de obtinut. Dar datoriile la banca trebuie platite.