Tag: Un

  • Un ramas bun de 210 mil. $

    Firmele-gigant ale lumii platesc sume uriase pentru a atrage, dar si pentru a putea demite executivii de top. Conform unui studiu efectuat de Kevin Murphy, profesor de finante la University of Southern California, salariile top-executivilor au atins in 2005 un nivel de 369 ori mai mare decat salariul mediu. In plus, contractele de angajare prevad milioane de dolari pe care firmele trebuie sa le plateasca in schimbul solicitarii demisiei acestora. Robert Nardelli, directorul executiv al Home Depot, cel mai mare lant de magazine de produse pentru locuinta si gradina din Statele Unite, a primit recent 210 milioane de dolari (160 de milioane de euro) pentru renuntarea la functie. Suma, care a scandalizat actionariatul si opinia publica, se inscrie intr-un lung sir de demisii finalizate prin pachete compensatorii cel putin la fel de incredibile: 42 de milioane de dolari (32 de milioane de euro) oferite de Hewlett-Packard in schimbul demisiei lui Carly Fiorina, 198 de milioane de dolari (151 de milioane de euro) pe care fostul CEO Pfizer, Hank McKinnell, le va primi pentru plecarea sa in februarie si suma-record de 357 de milioane de dolari (272,5 milioane de euro) primita de fostul presedinte si director executiv al Exxon Mobil, Lee Raymond, la momentul demisiei sale in 2005. Manageri ca Nardelli primesc ceea ce ar putea fi numit jackpotul compensarilor. Banii ar trebui sa remunereze performantele si plusul de valoare adus companiilor, dar cazul Nardelli arata ca nu este chiar asa. Desi valoarea actiunilor Home Depot a scazut cu 7,9% in cei 6 ani in care Nardelli a fost la conducerea grupului, acest lucru nu il va impiedica pe Nardelli sa plece cu o suma ce egaleaza castigul totalizat in cei 6 ani la un loc. Un pachet compensatoriu al unui top manager include, de obicei, pensia, optiunile cu actiuni, contracte de consulting, garantia securitatii personale si a casei, masina, sofer si dreptul de a utiliza avionul companiei in interese profesionale.

  • Un cer de miliarde

    Trei zile de pre-training, cateva teste medicale si un bilet catre al noualea cer sunt ingredientele esentiale ale unei retete pe care unii dintre cei mai bogati si mai faimosi miliardari in viata au pregatit-o pentru a ne transforma din pamanteni obisnuiti in astronauti cu acte in regula. 450 este numarul estimat de miliardari care exista in lume astazi. Fie ca sunt oameni care au pornit de jos si au cunoscut succesul crezand cu incapatanare in ideile lor, fie ca sunt norocosii mostenitori ai unor averi de familie de proportii incredibile, toti au in comun un lucru: castiga mult, cheltuie mult si investesc si mai mult. Ultima tinta a plasamentelor lor? Investitia in nave cosmice si nu de orice fel, ci nave destinate turismului spatial de leisure. Deschizator de drumuri cosmiceAstroprenorul care a dat startul acestei industrii si al carui exemplu a fost urmat si de altii este Eric Anderson, cofondator si CEO al companiei americane Space Adventures, lider mondial in turismul spatial, cu vanzari anuale de peste 120 de milioane de dolari, potrivit presei internationale. Pioneratul a reprezentat indeplinirea visului primilor exploratori spatiali privati ai istoriei: Dennis Tito, Mark Shuttleworth, Gregory Olsen, dar numarul clientilor care au apelat la serviciile Space Adventures inregistrat pana in prezent depaseste pragul de 2.000. Preturile pentru o calatorie dincolo de atmosfera variaza de la 102.000 de dolari (costul unei misiuni suborbitale, incluzand posibilitatea de a privi profilul Pamantului si de a experimenta 5 minute de imponderabilitate) la 25 de milioane de dolari (pentru o saptamana pe orbita Pamantului la bordul Statiei Spatiale Internationale). Cu mai mult de o suta de clienti pe lista de asteptare care au depus deja sume pornind de la 10.000 dolari in contul calatoriilor suborbitale si circa 26 de clienti care au achitat valoarea totala pentru un loc in capul listei, Space Adventures este abia la inceputul explorarii spatiale. Pentru 2008, Eric Anderson pregateste programul Deep Space Expeditions (DSE) constand in expeditii spatiale pentru doua persoane asistate de un cosmonaut rus, la un pret de 100 de milioane de dolari pentru fiecare client. Mai mult, finantarile atrase de companie, de aproximativ 500 de milioane de dolari, vizeaza si lansarea primei expeditii private pe Luna, programata pentru anul 2009.O afacere de miliarde de dolariUn studiu al NASA/Space Transport Association estimeaza ca turismul spatial va atinge valori de la 10 la 20 de miliarde de dolari anual in viitoarele decenii. Daca pana de curand singurele “curse spatiale” disponibile pentru transportul galactic erau Soyuz si Space Shuttle apartinand NASA, folosite si de catre Space Adventures si a caror lansare presupune costuri de 500 de milioane de dolari, initiativele private de cercetare si dezvoltare in domeniu au dus la construirea si testarea a tot mai multe nave spatiale, care vor putea fi lansate in viitor la costuri mult mai mici, oferind mai multa accesibilitate transportului spatial. Acum, Anderson se gaseste in centrul unei competitii, caci oameni ca Paul Allen, cofondator al Microsoft, Richard Branson, proprietarul Virgin Group si Jeff Bezos, fondatorul Amazon.com, vin cu multi bani si cu propriile nave spatiale din urma.Trei pentru Tier OneCe au in comun Paul Allen si Richard Branson pe langa miliardele de dolari din cont? Raspunsul este colaborarea cu celebrul inginer aerospatial Burt Rutan, CEO al companiei de design si constructii aerospatiale Scaled Composites. Firma, infiintata in 1982, este astazi cel mai important dezvoltator de aparate de zbor din lume. In 2001, mogulul Microsoft a decis sa directioneze o mica parte din cele 22 de miliarde de dolari pe care le detine, conform Forbes, catre indeplinirea viziunii sale asupra transportului spatial si a infiintat impreuna cu Rutan compania Mojave Aerospace, destinata gestionarii zborurilor suborbitale de persoane din cadrul proiectului Tier One. Tier One are la baza nava spatiala reutilizabila SpaceShipOne (SS1) si lansatorul White Knight. Designul si tehnologia ii apartin lui Rutan, iar Paul Allen a contribuit cu o finantare de 25 de milioane de dolari. In 2004, SS1 a fost lansata cu succes in spatiu reusind sa atinga o altitudine de peste 100 km sub comanda pilotului Mike Melvill. Astfel, SS1 a fost prima nava spatiala fara finantare guvernamentala care a primit premiul Ansari X Prize in valoare de 10 milioane de dolari oferit de fundatia X PRIZE. Conditiile care trebuia indeplinite de competitorii in cursa spatiala pentru obtinerea acestui premiu constau in finantarea in intregime privata, construirea si lansarea unei nave spatiale capabile sa transporte 3 persoane dincolo de altitudinea de 100 km (limita atmosferei), intoarcerea acesteia in siguranta pe Terra si repetarea lansarii aceleiasi nave in intervalul de 2 saptamani, cu posibilitatea inlocuirii a maximum 10% din corpul nepropulsant al acesteia. Succesul inregistrat de SS1 a atras atentia mogulului afacerilor Richard Branson care i-a contractat pe Rutan si Allen in vederea infiintarii The Spaceship Company, prima companie din lume destinata transportului comercial de persoane. Al doilea TierFondata in iulie 2005, The Spaceship Company va utiliza noile SpaceShipTwo (SS2) si White Knight Two (WK2) aflate in constructie la Scaled Composites si va putea oferi unui numar de 20 de pasageri posibilitatea de a admira Pamantul de la o distanta suborbitala de peste 100 de kilometri. Alaturi de Rutan, Branson pariaza pe SS1, preluand licenta de la compania Mojave Aerospace a lui Paul Allen. Nou-infiintata The Spaceship Company controleaza constructia SS2, a lansatorului WK2 si a echipamentelor conexe si va asigura vanzarea acestora pe piata tour-operatorilor spatiali. Utilizand nave construite dupa modelul initial al lui Rutan, proiectul lui Branson este faza secunda a initiativei de a face turismul spatial mai accesibil si este denumit ca atare: Tier 1b.Primul client al The Spaceship Company va fi un alt joint-venture purtand amprenta antreprenoriala a lui Branson, si anume firma de turism spatial Virgin Galactic. Pentru 250 de milioane de dolari, compania a comandat deja cinci nave SS2 si doua lansatoare WK2, cu posibilitatea efectuarii unor comenzi ulterioare, asigurandu-si practic exclusivitatea asupra folosirii tehnologiei inovatoare a lui Rutan pentru primele 18 luni de transport spatial de persoane. Investitia totala a lui Branson a fost estimata la 25 de milioane de dolari, iar testele la prototipul SS2 si lansatorul WK2 sunt programate pentru a doua parte a anului viitor. Primul zbor extra-atmosferic comercial va avea loc la inceputul anului 2009, nava utilizata fiind denumita Virgin SpaceShip Enterprise (VSS Enterprise). Virgin Galactic va opera zborurile de pe Spaceport America, in New Mexico, prima statie spatiala cu scop comercial din lume. Planurile lui Branson includ transportul a 500 de pasageri pe an la un pret de aproximativ 200.000 de dolari de persoana, pe o piata estimata ca avand intre 7.000 si 15.000 de potentiali clienti pentru primii cinci ani. Pentru ca Virgin Galactic sa ramana profitabila dupa aceasta perioada, Branson a apreciat ca suficient un nivel al pietei de doar 5.000 de persoane, iar profiturile vor fi reinvestite pentru a face turismul spatial si mai accesibil. Ca si in cazul Space Adventures, clientii au depus deja aconturi substantiale pentru a-si rezerva un loc in primul zbor al VSS Enterprise, printre acestia numarandu-se celebritati ca Dave Navarro, Sigourney Weaver, Bryan Singer, Moby, Paris Hilton si, bineinteles, Richard Branson.Miliardarul, care valoreaza 6 miliarde de dolari (conform Sunday Times Rich List) si care conduce un imperiu de 200 de companii in lumea intreaga, nu se va opri aici – conform site-ului Virgin Galactic, Branson planuieste sa extinda turismul spatial la nivel orbital si sa deschida chiar un hotel in spatiu.Pastorul cosmicUn alt multimiliardar care si-a indreptat atentia si banii catre transportul spatial de persoane este fondatorul si presedintele Amazon.com, Jeff Bezos, a carui avere este evaluata de revista Forbes la 4,3 miliarde de dolari in 2006. Spre deosebire de colegii sai de breasla, Bezos a adoptat o atitudine “verticala”. Si asta nu pentru ca nava la care lucreaza, New Shepard (n.r. – “Pastorul Nou”), se va lansa si va ateriza vertical, ci pentru ca orice tentativa a presei de a afla mai multe despre acest proiect s-a izbit ca de un zid de obstinatia lui Bezos. Compania aerospatiala pe care a fondat-o in 2000, Blue Origin, are centrul de cercetare si dezvoltare in Kent, Washington, iar centrele de testare si cele operationale sunt situate in Corn Ranch, Texas, pe o suprafata de 670 km patrati in apropiere de orasul Van Horn. Bezos a semnat cu toti locuitorii orasului contracte de confidentialitate.Conform documentelor depuse pentru certificare la Federal Aviation Administration (FAA), New Shepard va fi alcatuit din doua module, unul pentru propulsie si celalalt pentru echipa de zbor, si va putea transporta 3 persoane. Nava va fi controlata exclusiv de computere on-board. Primul test suborbital a avut loc anul acesta pe data de 13 noiembrie, dand startul unei serii complete de teste in urmatorii trei ani, urmand ca operatiunile comerciale sa inceapa in 2010. Daca totul merge conform planului, New Shepard va putea executa 52 de lansari pe an.

  • Interviu pentru un job la Google

    Ati lucrat vreodata intr-o companie de catering sau ati castigat bani plimband cainii altor oameni? Preferati lucrul pe cont propriu sau munca in echipa? Puteti spune ca ati batut recordul intr-un anumit domeniu? Raspunsuri corecte la astfel de intrebari simple va pot aduce un job in cadrul celui mai mare motor de cautare din lume – Google. Pana acum, Google a urmarit intotdeauna sa angajeze oameni care au dat rezultate academice foarte bune, avand 10 pe linie in scoala si in facultate. Situatia a inceput insa sa se schimbe, intrucat acum compania are in vizor candidati ceva mai “rasariti”, care, spre exemplu, au publicat carti sau sunt implicati si chiar detin diferite cluburi.Un proces elaborat de selectieAstfel, disperat sa angajeze cat mai multi ingineri si agenti de vanzari pentru a completa echipa implicata in businessul sau in crestere de cautare pe Internet si publicitate online, Google – respectand tendintele excentrice tipice intalnite in randul companiilor din piata – a gasit o metoda automatizata prin care sa caute astfel de talente printre cele peste 100.000 de aplicatii pentru joburi pe care le primeste in fiecare luna. Prin urmare, Google a inceput sa ceara candidatilor pentru un job in cadrul companiei sa completeze un chestionar amplu si laborios pe Internet, care contribuie la determinarea atitudinii, comportamentului, personalitatii si detaliilor biografice ale acestora pe o perioada foarte indelungata de timp.Intrebarile cuprinse in acest chestionar sunt extrem de variate, plecand de la varsta sau momentul cand candidatii au pus pentru prima data mana pe un computer pana la intrebari precum “Ati dat vreodata medidatii unei alte persoane pe un anumit domeniu?” sau “Ati fondat vreodata sau ati participat la crearea unei organizatii nonprofit?”.Raspunsurile candidatilor sunt preluate si integrate intr-o serie de formule gandite de matematicienii Google, formule care calculeaza un punctaj de la 0 la 100 pentru fiecare candidat prin care compania poate determina cat de bine se poate integra o persoana in mediul haotic si competitiv din cadrul acesteia.”Pe masura ce compania creste din ce in ce mai mult in dimensiuni, este tot mai greu sa gasim suficienti oameni”, este de parere Laszlo Bock, vicepresedinte al diviziei de resurse umane din cadrul Google. “Am inceput sa ne ferim de metodele traditionale de recrutare de personal de teama de a nu trece cu vederea unii dintre cei mai potriviti candidati la un anumit post”, a explicat acesta.Chestionarele, o tendinta excentricaGoogle nu este insa singura companie in cautare de noi metode “cantitative” prin care sa gaseasca si sa angajeze specialisti. In general, angajatorii au inceput sa adopte o serie de teste in cadrul interviurilor cu potentiali angajati, prin care pot determina capabilitatile acestora, nivelul de inteligenta, personalitatea si sinceritatea lor. Tendinta se resimte din ce in ce mai mult in piata, pe masura ce numarul companiilor care folosesc chestionare biografice similare celui conceput de Google este din ce in ce mai mare.Astfel de metode insa s-au dovedit a fi caracteristice interviurilor pentru joburi in cadrul companiilor de dimensiuni foarte mari, care cauta sa angajeze in urma unui singur rand de interviuri o adevarata armata de oameni care pot indeplini aceleasi sarcini, asa cum este cazul specialistilor in servicii de telefonie sau a agentilor de asigurare. Din acest motiv, astfel de metode de recrutare de personal sunt rar folosite in Silicon Valley, care este construit in spiritul talentelor idiosincratice.”Yahoo!, spre exemplu, nu are nevoie de teste, puzzle-uri sau intrebari capcana atunci cand ia interviuri potentialilor candidati la un post”, a declarat Jessie Wixon, purtator de cuvant in cadrul celui mai important portal de Internet din lume, Yahoo!. In schimb, Google este cunoscut pentru interviurile extrem de riguroase unde candidatii au de trecut diferite probe dificile. Spre exemplu, gigantul in cautare a pus la incercare candidatii la un job, acestia trebuind sa rezolve o serie de probleme foarte dificile.20.000 de angajati in 2007?Cu toate acestea, expansiunea continua a Google este uimitoare chiar si pentru standardele ridicate ale Silicon Valley. Compania inchiriaza in permanenta noi cladiri pentru a-si extinde campusul si asa destul de mare, dar si pentru a-si deschide noi birouri in diferite locatii din toata lumea.Mai mult, numarul angajatilor din cadrul celui mai mare motor de cautare din lume s-a dublat de la an la an in ultimii trei ani. Si, chiar daca Google are acum aproximativ 10.000 de angajati, Laszlo Bock nu vede niciun motiv pentru care nu s-ar inregistra o dublare a numarului de angajati si anul acesta. Asta ar insemna insa ca motorul de cautare sa angajeze aproximativ 200 de oameni in fiecare saptamana.Prin urmare, Bock, care s-a alaturat echipei Google in primavara anului trecut si care a lucrat inainte pentru General Electric, a incercat sa transforme procesul de recrutare de personal al gigantului online, pentru a-l face mai riguros si mai eficient.Pana acum, Google a refuzat sa angajeze ingineri care au avut un GPA (grade-point average) mai mic de 3,7 puncte. Iar agentii de publicitate online erau admisi numai in cazul in care GPA-ul era de minim 3 puncte. Iar de multe ori, compania avea in vedere un candidat pentru o perioada destul de mare, de aproximativ doua luni, timp in care acesta trebuia sa treaca printr-un set complex de interviuri.Din pacate insa, majoritatea cercetarilor academice sugereaza faptul ca factorii pe care Google a pus cel mai mult accent pana acum, adica rezultatele scolare si interviurile, nu sunt o metoda eficienta de recrutare si angajare de personal. “Interviurile sunt un indicator ineficient pentru performanta”, considera Laszlo Bock. “Nivelul presupunerilor facute in timpul interviurilor pentru job-uri este specific, intr-un mod unic, Google”, a adaugat acesta, avand in plan ca departamentul de resurse umane pe care il conduce sa adopte un stil de intervievare mai iconoclastic.Chestionar cu 300 de intrebariGoogle a decis sa descopere daca poate folosi in favoarea sa informatii cu privire la experienta de viata sau personalitatea candidatilor la un job in cadrul companiei pentru a putea gasi eventualele genii ascunse.Astfel, vara trecuta, fiecare dintre angajatii celui mai mare motor de cautare din lume, care aveau o vechime mai mare de cinci luni de zile, a trebuit sa completeze un chestionar format din 300 de intrebari. Unele dintre acestea erau intrebari punctuale, cum ar fi “Ce limbaje de programare cunoasteti?” – sau “La ce servicii de informare online sunteti abonati?”. Altele se refereau la comportamentul angajatilor – “Biroul dumneavoastra este curat sau dezordonat?” sau la personalitatea acestora – “Sunteti o persoana introvertita sau extrovertita?”. Nu au fost insa excluse nici intrebari care se incadreaza in categoria intrebarilor traditionale specifice unui departament de resurse umane, cum ar fi: “La ce reviste sunteti abonat?” sau “Ce animale de casa aveti?””Am urmarit sa acoperim o gama destul de variata de intrebari”, a explicat Bock. “Pana la urma, nu este chiar neobisnuit sa te plimbi pe coridoarele unei cladiri din complexul Google si sa te impiedici de un catel”, a mai spus acesta. “Este posibil ca posesorii de caini sa aiba personalitatea diferita intr-un mod benefic.”Informatiile adunate in urma acestui chestionar au fost comparate de analistii Google cu 25 de indicatori diferiti de masurare a performantei fiecarui angajat. Una dintre concluzii este ceea ce compania numeste “cetatenie organizationala”, considera Todd Carlisle, analist din cadrul Google, cu doctoratul in psihologie organizationala, care a conceput chestionarul. “Acest termen se refera la activitatile pe care le face un angajat, activitati care teoretic nu intra in atributiunile sale, dar care fac sediul Google un loc placut pentru o zi de munca”, a explicat Carlisle.Pasul urmator a fost analizarea celor doua milioane de informatii distincte adunate in urma chestionarului lui Todd Carlisle. Printre primele constatari ale analistului se numara si faptul ca obsesia lui Google cu performantele academice ale angajatilor nu a fost intotdeauna corelata cu succesul acestora in cadrul companiei.”Uneori se poate intampla ca o persoana care a excelat din punct de vedere academic sa nu aiba aceleasi rezultate si la locul de munca”, este de parere Todd Carlisle. Acesta a aratat ca nu toti cei 600 de angajati cu doctorat din cadrul Google sunt potriviti pentru jobul pe care il au.Intr-adevar, nici unul din factorii utilizati in chestionar nu au ajutat la determinarea celui mai bun angajat pentru un anumit post in cadrul Google. Si nici faptul ca detin un animal de casa nu a putut oferi vreo informatie utila despre angajat, care sa poata fi corelata cu jobul acestuia. Insa Carlisle a reusit sa creeze cateva chestionare separate care sa ajute Google sa selecteze cei mai potriviti candidati pentru anumite domenii – inginerie, vanzari, finante sau resurse umane. Pana in prezent, aproximativ 15% dintre candidatii pentru un job in cadrul Google completau un astfel de chestionar, iar incepand cu aceasta luna, compania are in plan sa ceara tuturor candidatilor acest lucru.4% din angajati demisioneaza anualCu toate ca Google incearca sa angajeze in permanenta cat mai multi oameni intr-un timp foarte scurt, trebuie sa aiba grija ca acestia sa se poata integra in cultura companiei. Din cadrul Google pleaca anual aproximativ 4% dintre angajati, insa procentul este mai mic decat in cadrul altor companii din Silicon Valley. Iar Google ofera destul de multe beneficii pentru a putea retine angajatii, de la mancare gratuita – la “tot timpul necesar” in care acestia sa lucreze la proiecte personale si asa mai departe. Cu siguranta ca si actiunile incurajeaza angajatii sa ramana in cadrul companiei pentru a putea profita in urma cresterii cotatiei la bursa a acestora. Metoda Google de a angaja personal nou este sustinuta de cercetari academice care demonstreaza ca o cantitate mare de informatii cu privire la candidat – numite si “biodate” in randul expertilor – reprezinta intr-adevar un mod potrivit de a gasi angajatii potriviti.Michael Mumford, un profesor de psihologie din cadrul Universitatii din Oklahoma specializat in evaluarea de talent, considera ca astfel de teste si chestionare sunt destul de eficiente, insa companiile care adopta aceasta metoda pentru selectionarea candidatilor la un job nu ar trebui sa se bazeze in totalitate pe raspunsurile primite, chiar daca par a fi corelate cu o performanta ridicata la locul de munca.”Trebuie sa stiti sigur sau cel putin sa aveti o teorie pentru care o persoana care detine un catel poate fi un bun programator pe computer”, a explicat Mumford. “Daca intrebarea din chestionar se refera la faptul ca persoana respectiva a initiat un club in liceu, este clar ca este un indicator de leadership”, a adaugat acesta.In cazul Google insa, este inca devreme pentru a determina daca noul sistem de recrutare functioneaza sau nu, avand in vedere ca departamentul de resurse umane a adoptat chestionarele de doar cateva luni si numai pe anumite departamente unde urmareste sa faca angajari.Pe de alta parte, exista si o opozitie in ceea ce priveste noua metoda de a face angajari a companiei pe motiv ca un computer are mai putine sanse sa determine care este candidatul potrivit pentru un anumit job decat o alta persoana. “E ca si cum ai spune cuiva ca ai toate informatiile necesare despre persoana cu care ar trebui sa se casatoreasca”, crede Carlisle, analistul din cadrul Google.Si cu toate acestea, chiar inainte de a vedea rezultatele obtinute in urma chestionarelor, Laszlo Bock, vicepresedintele diviziei de resurse umane din cadrul Google, a constatat primele schimbari in ceea ce priveste obsesia companiei cu performantele academice.”Am remarcat ca printre noii angajati au inceput sa se numere tot mai multi oameni cu experienta in jobul pentru care candideaza”, a explicat Bock. Copyright The New York Times Traducerea si adaptarea de Anca Arsene

  • Un strop de lux in plus

    Coty Prestige, divizia de lux a grupului Coty Inc., cel mai mare jucator de pe piata parfumurilor, intentioneaza sa deschida o reprezentanta in Romania, in functie de evolutia consumului pe acest segment.Coty a devenit cel mai mare producator de parfumuri din lume dupa ce a achizitionat, in 2005, divizia de parfumerie selectiva a companiei de bunuri de larg consum Unilever. In prezent, firma se concentreaza pe segmentele semi-selectiv si entry-selectiv ale pietei romanesti, unde este reprezentata de Coty Cosmetics Romania, iar segmentul de lux este acoperit de importatori independenti. Coty Cosmetics Romania, cu o cifra de afaceri de 14,8 milioane de euro in 2005, acopera mai multe categorii de beauty precum parfumerie pentru femei si barbati (Isabella Rossellini, Celine Dion, Pierre Cardin, Esprit), produsele de ingrijire personala Adidas si produse de make-up (Rimmel, Astor, Miss Sporty). Divizia Coty Prestige va aduce in Romania branduri de parfum de lux cum ar fi Calvin Klein, Davidoff, Joop!, Vivienne Westwood, Marc Jacobs sau Chopard.

  • Zboara ca un milionar

    Oamenii care conduc lumea o conduc de la inaltime. Afaceri de miliarde de dolari plutesc in aer in fiecare zi, la propriu, in timp ce mii de oameni de afaceri isi savureaza destins sampania frantuzeasca la bordul avioanelor lor private, zburand de la o tranzactie la alta. Pe vremea cand ocupa functia de Chief Financial Officer al USX/Marathon Oil din SUA, Richard Moat, actualul CEO al Orange Romania, trebuia sa se lupte zilnic cu o agenda destul de aglomerata. Incepea ziua cu un mic-dejun in Minneapolis, lua pranzul la Chicago si isi petrecea toata dupa-amiaza in intalniri la Los Angeles. Un avion privat inchiriat de companie era singura solutie pentru Moat, ca si pentru alti manageri ultramobili care trebuie sa ajunga in mai multe locatii diferite in aceeasi zi. Industria avioanelor private si-a luat un avant puternic in ultima perioada, pentru ca ea lucreaza in slujba unor oameni importanti, care au extrem de putine sanse sa inchida o tranzactie la Frankfurt, spre exemplu, si sa participe la un eveniment in familie la Bucuresti intr-un interval mai mic de doua ore. “Este un serviciu incredibil”, spun, la unison, managerii care reusesc sa evite elegant orele petrecute la check-in si se imbarca, ulterior, intr-o aeronava de lux. Desigur, daca cineva isi poate permite in mod curent acest serviciu. Paradoxal, insa, intr-o epoca in care mobilitatea a trecut de la conceptul de “fapt” la un veritabil “status simbol”, nu trebuie sa conduci o corporatie sau sa fii seic pentru a zbura la un asemenea nivel. Manageri si antreprenori importanti din Romania apeleaza din ce in ce mai des la avioane private care sa le faciliteze deplasarile la diverse situri de productie sau la intalniri cu parteneri din Europa. Care sunt principalele lor motive? De la lipsa de timp si pana la avantajele unui zbor personalizat, totul culminand cu o impresie impecabila pe care o lasa partenerilor de afaceri, lista de motive pentru a inchiria un avion poate fi destul de lunga. Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare al companiei Baneasa Developments, spune ca domeniul in care activeaza necesita foarte multe deplasari. Pentru ca foloseste cu predilectie rute unde nu exista curse comerciale destul de dese, considera ca este un mare avantaj sa inchiriezi un avion privat. “Obisnuiam sa inchiriez avioane de foarte mult timp si o fac ori de cate ori este necesar. In urma cu ceva vreme, in calitate de director general al Anchor Group, de exemplu, trebuia sa urmaresc perspectivele companiei in afara Bucurestiului. Vroiam sa ajung in contact cu retaileri care nu se aflau in capitala, ci in orasele emergente din jur, si se intampla sa fiu chiar in mai multe astfel de locatii intr-o singura zi”, spune Ergen. “Asa am ajuns sa apelez la avioane private, si le foloseam cel mai mult pe curse interne. Au existat perioade in care traversam tara de la un capat la altul si stateam zi-lumina in avion”, spune omul de afaceri care se ocupa de cel mai mare proiect imobiliar din istoria Romaniei, cu o valoare estimata la peste 1 miliard de euro. Despre Ergen se poate spune ca a “inventat” conceptul de mall in Romania prin dezvoltarea proiectelor comerciale Bucuresti Mall si Plaza Romania, pe vremea cand conducea operatiunile Anchor Group in Romania.Ali Ergun Ergen spune ca este nevoit sa petreaca destul de mult timp in avioane, ceea ce il face sa prefere zborurile cu avioane private curselor cu orar fix. “Planurile de expansiune ale Baneasa Shopping City ma determina sa ma gandesc la inchirierea unui avion si pe viitor. Am zburat pana acum insotit de unii din actionarii companiilor pentru care lucram, de arhitecti sau de colegii mei care se ocupa de dezvoltarea proiectelor”, spune Ergen. “Actionarii companiei Anchor Group detineau propriul avion de business. Sunt oameni decenti, nu extraordinar de bogati, si foloseau aceste servicii. Imi amintesc ca cel mai mare avantaj pe care il gaseau in serviciile private de zbor este faptul ca se poate fuma”, se amuza Ergen.Zboruri de imagineEl isi aminteste ca la lansarea unuia dintre proiectele pe care le-a finalizat in Romania a trimis un avion privat pentru a aduce investitorii din Turcia in Bucuresti. “Acesta este un alt avantaj al liniilor private, pentru ca poti oferi servicii de calitate si nu neaparat foarte high-end partenerilor de afaceri”, spune seful Baneasa. Preturile pentru a inchiria un astfel de avion? “Am folosit un business jet apartinand unei companii din Turcia, iar preturile sunt similare in Europa – am platit in jur de 2.000 de euro pe ora de zbor”, spune Ergen. Richard Moat spune ca atunci cand petreci foarte mult timp in deplasari, un business jet te poate scoate din incurcatura: “Zbor in strainatate de doua ori pe saptamana, in medie. In perioada pe care am petrecut-o in SUA, adica in 2004, pentru a inchiria un avion pentru 4 ore plateam cam 7.500 de dolari. Imi amintesc, de asemenea, ca au fost ani, precum 2005, in care am avut peste 100 de zboruri in Europa”, spune CEO-ul Orange Romania, a carei cifra de afaceri ar putea depasi anul acesta 1 miliard de euro. Destinatiile cele mai frecvente, sunt, pentru Moat, Paris si Londra, unde cel mai adesea participa la intalniri cu omologii sai din cadrul subsidiarelor Orange. Avantajele zborurilor private nu rezida doar in economie de timp. “Da, fiind un avion privat, economisesti foarte mult timp. Check-in-ul se face cu viteza luminii, fata de un check-in normal, pasagerii sunt foarte putini si boarding-ul dureaza automat mai putin, dar si serviciile on-board sunt foarte speciale”, spune Andreea Mihai, director de marketing al retailerului Carrefor Romania, cu vanzari de aproape 400 de milioane de euro pe primele 9 luni ale anului. Tratamentul clientilor de private jets este deosebit. “Mancarea si bauturile sunt rafinate, este liniste si te poti concentra mai bine”, spune Mihai.”Cand inchiriez un avion, pot suna cu doua ore inainte sa imi anunt sosirea”, explica Ergen de la Baneasa. “Regulamentele clasice din aviatie sunt functionale, dar procedurile sunt cu mult mai facile – check-in-ul se face repede, controlul identitatii si masurile de securitate sunt si ele mai prompte. Cel mai tare imi displace sa imi astept bagajul, odata ajuns la destinatie. Cand zbor cu un avion privat, imi iau si bagajul mai repede, totul dureaza mai putin”, spune Ergen. Pe piata romaneasca, trei jucatori autohtoni opereaza zboruri private: Eurojet, Tiriac Air si MIA Airlines. Exista insa si cativa operatori straini, printre care Jetalliance, Nobil Air, MAP Executive Flight Services, care se adreseaza traficului local de business, care creste simtitor. Conform Eurocontrol (organism international de supraveghere si dirijare a traficului), in anul 2005 s-a dublat numarul curselor de afaceri zilnice in Romania, fata de anul trecut. Romania se afla astfel in primele trei locuri din Europa in topul cresterilor traficului aerian de business. Tratament regesc”Este un business in formare”, sustine si Paul Gurau, presedintele Tiriac Air, punctul de vedere al operatorului. “In Romania incepe sa se formeze cererea, in timp ce in afara piata este deja foarte fragmentata, impartita de mai multi jucatori”, spune el. Costurile unei ore de zbor, sunt, in medie, situate intre 2.700 de euro si 4.500 de euro, in functie de mai multi factori, printre care tipul aeronavei, ruta de zbor, programul de zbor, nivelul serviciilor la bordul aeronavei. Pe piata externa costurile per ora de zbor depasesc cu usurinta 5.000 de euro.Companiile care opereaza avioane de business, ofera si servicii la sol pentru clientii lor. Compania Eurojet, unul dintre cei trei operatori de zboruri business, ofera clientilor sai limuzine pentru transportul la destinatie si se ocupa si de rezervarile lor la hotel. “Daca un pasager vrea ca un Mercedes sa il astepte la coborarea din avion, il costa in plus 4-500 de euro pe zi”, spune Mihai Serbanescu, presedintele Eurojet, care a inregistrat o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro in 2005. Clientii operatorilor de zboruri private din Romania provin din medii diferite, de la manageri de companii multinationale la presedinti de cluburi sportive sau antreprenori locali. “Toti vor acelasi lucru: sa ajunga repede la o anume destinatie. Si de aici deriva o particularitate a businessului – pentru acesti clienti nu exista intarzieri”, spune Mihai Serbanescu de la Eurojet. Insa, pe de alta parte, clientii de private jets pot anula oricand o cursa daca nu mai vor sa plece in calatorie.”Clientul de private jet are tratament preferential. Totul se poate personaliza pe timpul zborului sau, de la tipul de cognac la aroma cafelei din ceasca”, spune Paul Gurau de la Tiriac Air. Tiriac Air a inregistrat o cifra de afaceri pe anul 2005 de 4,5 milioane de euro si estimeaza o crestere a traficului aerian de business pe viitor. Serviciile unei companii de zboruri de afaceri se diferentiaza si in functie de aeronava. Tiriac Air opereaza un Gulfstream 200, un Boeing 737 cu 44 de locuri care a fost adaptat si are o configuratie “executive” , cu scaune business si zona de relaxare, si doua elicoptere, Augusta 109 si Bell 206. Eurojet are in dotare o aeronava Cesna Citation Encore, in configuratie comerciala de 7 locuri, si intentioneaza sa mai achizitioneze 3 aeronave – un Global 5.000, care poate efectua zboruri transatlantice si 2 Eclipse 500 cu cate sase locuri din categoria Very Light Jet (avioane ultra usoare). Un aspect important este faptul ca in timpul zborurilor cu avioane private sunt permise comunicatiile si folosirea dispozitivelor electronice. “Folosesc in orice calatorie BlackBerry-ul, pentru a-mi verifica e-mail-ul – primesc in jur de 75 de e-mail-uri pe zi – si mai obisnuiesc sa iau cu mine un notebook”, spune Richard Moat. “In afara de faptul ca economisesc timp pretios, in timpul zborurilor private mai ai si alte avantaje: mancarurile sunt mai rafinate, poti telefona si beneficiezi chiar de medicamente homeopatice pentru rau de avion”, spune Andreea Mihai de la Carrefour. Carrefour face apel la zboruri private, mai ales cu elicopterul, in cazurile in care cursele comerciale nu sunt o solutie destul de rapida. Pe aripile businessuluiConceptul de avion privat a aparut in SUA inca din anii ’60. Boom-ul de avioane in flote private s-a inregistrat in anii ’80, cand marile corporatii au inceput sa isi alcatuiasca flote pentru a efectua deplasari, dar si din ratiuni de imagine, pentru a-si impresiona partenerii de afaceri. Ca business, un avion privat poate fi inchiriat de la un operator specializat, poate fi detinut in proprietate fractionata sau poate fi detinut in intregime de catre o companie sau o persoana. Programele de charter (inchirieri de business jets) sunt potrivite clientilor care zboara mai putin de 50 de ore de zbor anual, care inchiriaza aeronave pentru cateva mii de euro pe ora. Si nu este deloc greu de imaginat cum isi poate permite cineva sa foloseasca aceste servicii. Sa imaginam un scenariu. Se da un CEO de succes, cu o agenda incarcata. Maine trebuie sa se incheie o tranzactie importanta si asta presupune ca toata echipa de management sa zboare de la Bucuresti la Praga si sa se intoarca in aceeasi zi. Costurile pentru inchirierea aeronavei private ajung la 7.000 – 8.000 de euro, in care intra marele confort de a evita agitatia din aeroporturile publice, scurtarea timpului de imbarcare si caviarul si sampania de la bord, pentru a sarbatori reusita, in timpul zborului de intoarcere. Pe scurt, costurile sunt comparabil mai mici decat daca respectiva companie ar fi platit bilete individuale pentru echipa de management sau daca i-ar fi cazat pe acestia la un hotel de afaceri. In SUA, care este de departe cea mai dezvoltata piata pe acest segment de aviatie, exista peste 300 de operatori de chartere. Multe dintre avioane nu sunt dedicate full-time inchirierii, ci apartin unor proprietari particulari care le inchiriaza atunci cand nu le folosesc ei insisi. Pe de alta parte, desi costurile pentru inchirierea unui avion sunt la indemana companiilor de talie mare, dar si a antreprenorilor obisnuiti cu luxul, exista anumite costuri care fac diferenta cand vine vorba de deplasari de durata. Daca un avion trebuie sa zboare fara pasageri si trebuie sa ii colecteze pe acestia de la o destinatie (asa-numitele “fairy flights”), majoritatea operatorilor incarca nota de plata. La fel se intampla si atunci cand intalnirea dureaza 5 zile in loc de una si clientul trebuie sa plateasca cazarea pilotului, dar si a avionului intr-un hangar.Semne pe cerIn afara de inchiriere, un avion poate fi detinut de mai multe persoane, sub forma de proprietate fractionata. O persoana poate cumpara o “parte” dintr-un avion al unei anumite companii. Sa fii proprietarul unei parti dintr-un avion, oricat de hilar ar parea, nu inseamna ca poti zbura oricat si oriunde cu avionul respectiv, ci operatorul iti poate pune la dispozitie un zbor catre destinatia la care vrei sa ajungi, exact in momentul in care ai nevoie. Cu alte cuvinte, clientii platesc un mic procent din costul aparatului de zbor si apoi rezerva un numar total de ore de zbor, dar si plateste taxe suplimentare pentru a acoperi mentenanta avionului si timpul de zbor efectiv. NetJets, de exemplu, compania americana detinuta de Warren Buffet, programeaza suficiente zboruri zilnic astfel incat sa concureze chiar cu operatorii nationali de linie. Clientul plateste o taxa lunara plus taxe pentru orele pe care le petrece “in zbor”. Pretul de achizitie a unei parti dintr-un avion ajunge la aproape 1 milion de dolari, la care se adauga 7.000 de dolari lunar pentru management si in jur de 2.000 de dolari per ora de zbor. In termeni de proprietate absoluta, sa ai in hangar un Cessna Citation de 6 milioane de dolari sau un Boeing Business Jet echipat high-end de 50 de milioane de dolari, transmite un mesaj important. Ai totul la dispozitie: tacamurile de argint, DVD-urile, selectia de vinuri pentru toasturile din timpul zborurilor. Orice avion de lux nu vine insa doar dotat cu plasme si sali de sedinta, ci si cu un set semnificativ de probleme. In primul rand, pentru orice componenta care trebuie schimbata avionul este mentinut la sol. Apoi, pilotii sunt destul de greu de gasit, iar daca nu cumva avionul apartine unei corporatii, atunci cea mai buna solutie este ca proprietarul sa apeleze la serviciile unei companii specializate in mentenanta si zbor. Un avion care este mentinut intr-o stare buna poate functiona in siguranta 20 sau chiar 30 de ani. Alimentate de boom-ul proprietatii fractionare, fabricile de avioane au produs in ultimii ani aeronave pe banda. In Europa, cel mai mare jucator din sectorul zborurilor private este NetJets Europe, care opereaza peste 100 de aeronave dedicate traficului de business. In ultimii zece ani, flota de avioane private din SUA s-a dublat, atingand peste 7.000 de aeronave, dintre care mai mult de jumatate sunt detinute de oameni de afaceri din segmentul middle management. S-ar putea, de fapt, ca aceasta sa fie si o strategie de imagine foarte reusita. Conform unui studiu realizat de Aviation Consultant Corp. in anii 2000, companiile din topul Fortune 500 care operau un avion personal aveau vanzari cu 26% mai consistente si profituri nete cu 102% mai mari decat companiile care nu au acest serviciu.Shop till you dropSa inchiriezi un avion privat pentru o runda de shopping la Milano pare o extravaganta ce si-o permit doar cei bogati si faimosi. Dar sa revenim cu picioarele pe pamant. Nu este chiar rutina, dar nici un eveniment deosebit ca o sotie de businessman sa ia avionul sotului pentru a merge la terapie prin cumparaturi intr-o capitala europeana. O demonstreaza companii precum Skyjet sau Bookajet, operatori britanici de chartere private care au inregistrat cresteri de trafic cu peste 40% in ultimul an. Pentru un zbor de vineri dimineata pana sambata seara din Marea Britanie pana la Paris si retur, costurile pot fi de 1.500 de euro. Totusi, majoritatea shopperilor fac astfel de excursii pentru placerea experientei, si nu din ratiunea primordiala a charterului privat, si anume de a evita aglomeratia si intarzierile. Pentru acesti clienti, companiile aeriene ofera sampanie si mici gustari gratuite si conditii speciale de transport pentru animalele lor de companie, care sunt oricand binevenite la bord. Interioarele aduc mai degraba a hoteluri boutique, iar mocheta si plasticul lipsesc cu desavarsire. Mari designeri, precum Versace, si-au dezvoltat divizii speciale pentru a realiza designul exclusivist pentru astfel de avioane. Ultra usorAvioanele business ultra usoare sunt cel mai nou trend din domeniul zborurilor de business. Astfel, jet-urile foarte usoare pot deveni accesibile calatorului normal de la clasa business. Aeronavele au tehnologii de fabricatie low-cost, pretul atingand in jur de 1,5-3 milioane de dolari, au o capacitate de pana la 7 pasageri si au potentialul de a revolutiona flotele companiilor de business aviation. Marele avantaj al avioanelor usoare ar fi faptul ca pot intra in dotarea companiilor de “air-taxi”, care opereaza zboruri scurte cu opriri dese pe distante mici. Companiile cele mai afectate ar putea fi producatorii de avioane de lux, cum sunt Gulfstream Aerospace, care vinde avioane cu preturi intre 13 si 46 de milioane de dolari. Cessna, un alt jucator important pe aceasta piata, spune ca aeronavele ultra usoare atrag cu predilectie proprietarii individuali si pe cei care doresc sa isi piloteze singuri avionul si nu vor afecta cota de piata a operatorilor din segmentul de business.Stil personal in aerConstructorii de avioane de business si-au vazut afacerile prinzand aripi. Boeing a vandut 14 business jet-uri anul trecut, adica mai mult decat vanzarile pe ultimii doi ani. Airbus a vandut si el 22 de avioane echipate VIP anul trecut, ceea ce reprezinta un record. Comenzile pe care le primeste Airbus vin in majoritate de la corporatii, in timp ce Boieing vinde aeronave preponderent catre oameni de afaceri sau sefi de state. Majoritatea clientilor le cumpara fara finisaje, si fiecare isi realizeaza designul dupa bunul plac. Printre cele mai banale elemente de design din aceste avioane sunt dormitoarele cu covoare pufoase, mese din lemn lacuit in care se oglindesc gadgeturi functionale cu conexiuni la Internet, sau bateriile placate cu aur din baile spatioase. Proprietarii isi aduc designeri personali care sa decoreze avionul, pentru a pastra linia cromatica sau stilul interior al iahturilor pe care le au in marile lumii sau pentru a-si face aeronava la fel de confortabila ca propriul camin.

  • Un model celebru nu mai functioneaza

    Ford, al doilea producator de automobile din lume, este nevoit sa imprumute 18 miliarde de dolari pentru a face fata pierderilor record de anul trecut (7 mld. $ in primele noua luni din 2006). De asemenea, este prima data cand compania ofera garantii pentru un imprumut, semn ca investitorii sunt precauti si iau in calcul un eventual faliment al gigantului american. Ford va garanta numai pentru 15 miliarde de dolari, iar restul de trei miliarde vor fi transformate, cel mai probabil, in actiuni. “Adevarul este ca modelul de business pe care l-am aplicat de zeci de ani nu mai functioneaza. Trebuie sa-l schimbam cu un nou plan de business”, a declarat Mark Fields, vicepresedintele companiei, in septembrie 2006, cand Ford a anuntat ultimele planuri de reducere a costurilor. Activele companiei din Statele Unite, fabricile din SUA si mare parte din diviziile profitabile, Ford Motor Credit si Volvo, vor fi folosite drept garantii. Compania americana a inregistrat pierderi in opt din ultimele noua trimestre, iar cota de piata din SUA va scadea pentru al 11-lea an consecutiv, divizia nord-americana urmand sa revina pe profit abia in 2009, cu un an mai tarziu decat se astepta. Ford este in plin proces de disponibilizare a 30.000 de muncitori din cele 14 fabrici pe care compania le va inchide in SUA si au existat o serie de speculatii privind vanzarile unor divizii ca Aston Martin sau Jaguar in Marea Britanie. Finantarea va fi obtinuta pana la 31 decembrie 2006, iar de imprumutul pentru care Ford ofera garantii ? 15 mld. dolari – se vor ocupa Citigroup, Goldman Sachs si GP Morgan.

  • Un parteneriat profitabil

    Specialistii au pus semnul egal intre casatorie si bani inca de cand economistul Gary Becker, castigator al premiului Nobel, si-a publicat cele doua parti ale lucrarii “Teoria Casatoriei” in 1974. Becker a folosit atat elemente de analiza matematica si economica specifice unui auditor, cat si indicatori non-monetari pentru a stabili ce influenteaza soldul “contului de profit si pierdere” al unui cuplu. Concluzia sa? Cuplurile se casatoresc doar atunci cand evenimentul este generator de profit pentru ambele parti.Treizeci de ani mai tarziu, un studiu actualizat publicat in Forbes a demonstrat cu cifre teoria formulata de Gary Becker. Analiza a fost facuta pe baza cheltuielilor curente ale unei persoane singure cu un venit anual de 90.000 de dolari anual, ale unui cuplu fara copii care castiga 170.000 de dolari anual si ale unei familii cu 3 copii cu venituri anuale de peste 500.000 de dolari. O abordare simplista arata ca un cuplu casatorit cheltuieste substantial mai putin pentru nevoile curente, proportional cu veniturile realizate, decat o persoana singura. Spre exemplu, doar 9,3% din venitul lunar de 14.200 de dolari realizat de cuplul analizat era destinat cheltuielilor cu chiria, in timp ce persoana care locuia singura aloca 23% din venitul lunar de 7.500 de dolari pentru chirie. Cuplul casatorit platea mai putin si pentru mancare (5,6% din venit fata de 8,3%) sau pentru serviciile de cablu si telefonie mobila (2,2% din venitul lunar fata de 4,6%). La toate se adauga si reducerea oferita de companiile de asigurari pentru primele platite la politele de asigurare ale automobilelor persoanelor casatorite.Aceleasi statistici au demonstrat ca persoanele singure au tendinta de a economisi pentru perioada retragerii din activitatea curenta abia dupa ce implinesc 40 de ani, in timp ce cuplurile incep sa economiseasca mult mai devreme. Majoritatea cuplurilor casatorite isi cumpara o locuinta in primii ani de casnicie, investitie ce se poate dovedi extrem de profitabila in momentul lichidarii imobilului respectiv. Chiar daca exista un procent semnificativ al cuplurilor care inchiriaza locuinte sau al persoanelor singure care detin imobilul in care locuiesc, cuplurile casatorite reprezinta mai mult de 70% din totalitatea proprietarilor de proprietati rezidentiale de pe piata.La o populatie de 300 de milioane de locuitori, Statele Unite au cea mai mare pondere a afacerilor fondate, detinute si administrate de cupluri – aproape 2 milioane de companii la 800.000 de cupluri de antreprenori. Cea mai mare afacere care intra in aceasta categorie este retailerul Wal-Mart, in proprietatea familiei Walton, cu vanzari anuale de peste 200 de miliarde de dolari.Dincolo de statisticile reci ale unor economisti, povestile de succes ale cuplurilor de antreprenori romani demonstreaza din plin teoria lui Gary Becker, pornind totusi de la o ipoteza diferita – parteneriatul insusi conduce la obtinerea de profit, care poate fi direct proportional cu riscul dublu pe care si-l asuma partenerii. Este cazul lui Gabriel si al lui Carmen Muraru, care au reusit cu 1.000 de dolari imprumutati sa puna bazele companiei ce detine brandul din industria textila Dinasty, cu vanzari preconizate de peste 7 milioane de euro anul acesta. Sau al cuplului Adrian si Doina Mircioiu, care au renuntat la cariera de profesori si si-au investit economiile personale intr-un magazin. Cincisprezece ani mai tarziu, grupul de firme dezvoltat de cei doi, Andami, care produce si distribuie materiale de constructii, are vanzari de 32 de milioane de euro. Unii dintre ei au salarii egale si birouri identice, altii admit ca se contrazic aproape de fiecare data cand trebuie sa ia o decizie legata de dezvoltarea businessului. Unii sunt “creativii” in afacere, altii se ocupa de bugete si au atributii executive. Cu toate acestea, toti cad de acord asupra unui singur lucru: cuplurile in afaceri au un avantaj – fiecare ii cunoaste celuilalt punctele forte si slabiciunile -, fapt care le permite sa porneasca cu o baza solida. Cat de profitabil poate fi un parteneriat sentimental si cum isi impart sarcinile si procentele de actiuni cuplurile din business? Cititi in cover story-ul din acest numar.

  • Un MBA rosu

    Noua scoala de business din Moscova a devenit proiect national, sustinut de guvern si finantat cu 75 de milioane de euro de nume importante din business-ul local si international. Proiectul este vazut mai mult ca o oportunitate de business decat ca una academica. Succesul proiectului este legat de numele fondatorului sau, Ruben Vardarian – presedinte si director executiv al bancii de investitii ruse Troika Dialog si antreprenorul rus al anului 2005 -, potrivit Ernst & Young.Vardarian a reusit sa convinga alti 14 oameni de afaceri sa investeasca alaturi de el cate 5 milioane de euro fiecare. Printre asociatii sai se numara, conform Financial Times, si celebrul Roman Abramovici, cel mai bogat rus din topul Forbes. Principalul obiectiv al scoli, denumita deja Skolkovo – Moscow School of Management, este sa devina o alternativa serioasa pentru tinerii rusi: “Baiatul meu are 11 ani si ar trebui sa poata alege intre a studia la Barcelona, Londra, in Statele Unite sau Moscova”, spunea, foarte convingator, Vardarian. El recunoaste ca universitatea va fi condusa ca o companie, nu ca o scoala, profitul fiind important, tocmai pentru ca Vardarian vrea sa apropie cat mai mult studiul teoretic de business-ul real. Nu se cunoaste inca valoarea taxei pentru un an de scolarizare, dar profesorii – 10 rusi si 20 straini – vor castiga la nivelul brokerilor de pe Wall Street. Cadrele didactice ar trebui sa-i invete pe rusi sa-si asume mai multe riscuri, spune Vardarian, care asteapta ca 25% dintre viitorii absolventi sa-si inceapa propriile afaceri. 40 de milioane de euro vor fi depusi intr-un fond care va finanta viitoarele proiecte de afaceri ale studentilor. Presedintele scolii Skolkovo – Moscow School of Management va fi Ruben Vardarian. Facultatea va avea doi decani sau manageri, unul rus – Andrei Volkov, ministrul adjunct pentru stiinta si educatie, iar altul strain. Ca la orice alta companie, acestia vor raspunde in fata board-ului universitatii.

  • Un taxi printre nori

    Avioanele particulare cu un numar redus de locuri pot fi o alternativa ieftina pentru oamenii de afaceri care vor sa evite aglomeratia si orarul fix al curselor comerciale. Problemele cu care se confrunta marii jucatori de pe piata transportului aviatic au determinat companiile mai mici sa caute solutii care le-ar putea aduce profit si o crestere importanta a cotei de piata. Avionul-taxi va iesi pe piata in cursul acestui an si se va numi Eclipse 500. Aparatul, care va avea sase locuri, este produs de compania Eclipse Aviation din Albuquerque, Statele Unite. Lynear Air si Day Jet sunt primele companii care vor folosi Eclipse. Lynear Air a cumparat deja 30 de modele pentru care a platit aproape 50 de milioane de dolari. Un dezavantaj al acestui avion este ca nu este dotat cu baie, “ceea ce ar constitui o problema serioasa”, dupa cum cred unii analisti din piata. Pe de alta parte, costul mai mic (1,5 milioane de dolari) decat al altor avioane asemanatoare (Cessna CJ-1 care costa 4,3 milioane de dolari) si viteza de peste 600 de kilometri/ora la care poate ajunge aeronava ar putea sa-i faca pe viitorii pasageri sa treaca cu vederea aceasta problema de dotare. In plus, pretul unei calatorii cu “taxiul zburator” va atrage multi doritori de confort si rapiditate, in detrimentul avioanelor de tip charter sau al celor private. Cei care vor opta pentru o calatorie cu taxiul zburator vor scoate din buzunar intre 1 si 3 dolari pe mila aviatica, fata de 9 pana la 13 dolari pe mila pentru un zbor charter sau 15 dolari pe mila pentru un zbor cu un avion privat.

  • Un munte de cash

    Cele mai mari companii americane, printre care si nume ca Exxon, Microsoft si Johnson & Johnson, stau pe un munte de lichiditati, sau, mai exact, o suma record de 640 mld. dolari, conform estimarilor Standard & Poor’s. Acest tezaur ar putea declansa in scurt timp o adevarata isterie in piete, care se asteapta la numeroase preluari si fuziuni. 8 semestre de crestereMotivele aglomerarii de capital in “buzunarele” companiilor sunt legate de cele 8 semestre consecutive de cresteri semnificative ale profiturilor, corelate cu lipsa unor achizitii sau investitii substantiale, explica Howard Silverblatt, analist la Standard & Poor’s. Rich Thaler, vicepresedinte la Deutsche Bank Securities, crede ca aceste companii “inoata in bani, ceea ce ar putea creste capacitatea acestora de a finanta preluari”, previzioneaza Thaler.Incep investitiileCompaniile care si-au pastrat banii in cont, pentru siguranta, “vor incepe sa investeasca in pietele emergente precum si in achizitii de companii”, crede Marc Zenne, seful diviziei de strategie a Citigroup. Microsoft, de exemplu a returnat actionarilor anul trecut 32 mld. dolari in dividende speciale si se afla in plin proces de rascumparare de actiuni. Si cu toate acestea inca beneficiaza de avantajele unei impresionante sume de 34,8 mld. dolari – cash!