BusinessMagazin

Tag: toni iordache

  • Presedinti de carton

    Dintre multele propuneri ale candidatilor, voi pune accentul pe
    doua obiective: stimularea economiei pe termen scurt si politica
    fiscala.

    Stimularea economiei pe termen scurt

    Conform domnului Traian Basescu, recesiunea actuala nu are nimic
    de-a face cu factorii endogeni. Din moment ce Romania nu poate fi
    trasa la raspundere, solutia trebuie sa vina din afara: FMI, Banca
    Mondiala si Uniunea Europeana. La urma urmei, SUA si UE au
    declansat recesiunea mondiala, asa ca este responsabilitatea lor sa
    scoata economia noastra din criza. Nu va faceti griji, domnule
    presedinte! Suntem numarul unu pe lista lor de prioritati. Domnul
    Geoana propune crearea unui fond de investitii publice, care va
    sprijini sectoarele cheie ale economiei si va crea locuri de
    munca.

    Planul este indestructibil, cu exceptia unui detaliu: sursa de
    bani pentru acest fond magic. Poate candidatul nostru va apela la
    FMI & Co pentru ajutor. Acum parca m-am linistit. Domnul
    Antonescu sustine restructurarea sectorului public si
    responsabilitatea fiscala. Aceasta strategie nu va reporni
    economia, cel putin nu in 2010. In cel mai bun caz, va redirecta
    unele fonduri bugetare. Totusi am invatat ceva: trebuie sa
    economisesti ca sa ai ce cheltui. Domnul Oprescu va lansa un plan
    de sprijinire a pensionarilor, somerilor si tinerilor precum si de
    stimulare a firmelor care doresc sa angajeze. Consider ca prima
    masura nu ne va scoate din recesiune nici intr-un milion de ani, in
    timp ce a doua masura a fost si va fi lispita de reusita pentru
    totdeauna in Romania.

    Politica fiscala

    Politica fiscala ar trebui sa ramana in linii mari la fel,
    conform domnului Basescu. Credeti sau nu, impartasim aceeasi parere
    la subiectul fiscalitate. Domnul Geoana propune introducerea
    impozitarii progresive si a TVA-ului diferentiat pentru produsele
    esentiale. Sunt de acord cu trepte de TVA, dar nu agreez un impozit
    progresiv. Este demonstrat ca o rata fixa de impozitare reduce
    evaziunea fiscala, mai ales intr-un sistem cu agentii
    guvernamentale fara autoritate. Domnul Antonescu vrea sa reduca
    cota unica de impozitare de la 16% la 10%, iar TVA-ul de la 19% la
    15% si sa scada cu 50% contributiile la asigurari sociale.

    Pe de o parte, aceste masuri vor avea un rezultat favorabil
    limitat prin diminuarea temporara a economiei subterane. Pe de alta
    parte, va genera un deficit bugetar greu de acoperit. Costul
    marginal al finantarii deficitului bugetar pe termen lung, va
    depasi beneficiile marginale pe termen scurt. Daca am fi avut
    petrolul Arabiei Saudite, poate ne-am fi permis reducerea
    impozitelor din nou. Pana atunci, aceste masuri nu sunt altceva
    decat promisiuni ieftine de campanie electorala. Domnul Oprescu
    propune o amnistie fiscala, sperand in legalizarea economiei la
    negru. Eu am rezerve puternice ca masura asta va reduce
    semnificativ exodul de capital catre conturile offshore. Pusa in
    aplicare, aceasta masura populista va avea un efect infim asupra
    veniturilor fiscale.

    Confruntati cu o crestere a somajului si cu teama unei crize
    economice prelungite, cetatenii romani vor avea de ales intre
    aceleasi personaje de desen animat si de o incompetenta
    incontestabila. Presedintele nu trebuie sa fie laureat al premiului
    Nobel pentru economie, dar trebuie sa detina macar o gandire de bun
    simt. Cerem prea mult? Raspunsul il vom afla pe http://toniiordache.ro

  • Presedinti de carton

    Dintre multele propuneri ale candidatilor, voi pune accentul pe
    doua obiective: stimularea economiei pe termen scurt si politica
    fiscala.

    Stimularea economiei pe termen scurt

    Conform domnului Traian Basescu, recesiunea actuala nu are nimic
    de-a face cu factorii endogeni. Din moment ce Romania nu poate fi
    trasa la raspundere, solutia trebuie sa vina din afara: FMI, Banca
    Mondiala si Uniunea Europeana. La urma urmei, SUA si UE au
    declansat recesiunea mondiala, asa ca este responsabilitatea lor sa
    scoata economia noastra din criza. Nu va faceti griji, domnule
    presedinte! Suntem numarul unu pe lista lor de prioritati. Domnul
    Geoana propune crearea unui fond de investitii publice, care va
    sprijini sectoarele cheie ale economiei si va crea locuri de
    munca.

    Planul este indestructibil, cu exceptia unui detaliu: sursa de
    bani pentru acest fond magic. Poate candidatul nostru va apela la
    FMI & Co pentru ajutor. Acum parca m-am linistit. Domnul
    Antonescu sustine restructurarea sectorului public si
    responsabilitatea fiscala. Aceasta strategie nu va reporni
    economia, cel putin nu in 2010. In cel mai bun caz, va redirecta
    unele fonduri bugetare. Totusi am invatat ceva: trebuie sa
    economisesti ca sa ai ce cheltui. Domnul Oprescu va lansa un plan
    de sprijinire a pensionarilor, somerilor si tinerilor precum si de
    stimulare a firmelor care doresc sa angajeze. Consider ca prima
    masura nu ne va scoate din recesiune nici intr-un milion de ani, in
    timp ce a doua masura a fost si va fi lispita de reusita pentru
    totdeauna in Romania.

    Politica fiscala

    Politica fiscala ar trebui sa ramana in linii mari la fel,
    conform domnului Basescu. Credeti sau nu, impartasim aceeasi parere
    la subiectul fiscalitate. Domnul Geoana propune introducerea
    impozitarii progresive si a TVA-ului diferentiat pentru produsele
    esentiale. Sunt de acord cu trepte de TVA, dar nu agreez un impozit
    progresiv. Este demonstrat ca o rata fixa de impozitare reduce
    evaziunea fiscala, mai ales intr-un sistem cu agentii
    guvernamentale fara autoritate. Domnul Antonescu vrea sa reduca
    cota unica de impozitare de la 16% la 10%, iar TVA-ul de la 19% la
    15% si sa scada cu 50% contributiile la asigurari sociale.

    Pe de o parte, aceste masuri vor avea un rezultat favorabil
    limitat prin diminuarea temporara a economiei subterane. Pe de alta
    parte, va genera un deficit bugetar greu de acoperit. Costul
    marginal al finantarii deficitului bugetar pe termen lung, va
    depasi beneficiile marginale pe termen scurt. Daca am fi avut
    petrolul Arabiei Saudite, poate ne-am fi permis reducerea
    impozitelor din nou. Pana atunci, aceste masuri nu sunt altceva
    decat promisiuni ieftine de campanie electorala. Domnul Oprescu
    propune o amnistie fiscala, sperand in legalizarea economiei la
    negru. Eu am rezerve puternice ca masura asta va reduce
    semnificativ exodul de capital catre conturile offshore. Pusa in
    aplicare, aceasta masura populista va avea un efect infim asupra
    veniturilor fiscale.

    Confruntati cu o crestere a somajului si cu teama unei crize
    economice prelungite, cetatenii romani vor avea de ales intre
    aceleasi personaje de desen animat si de o incompetenta
    incontestabila. Presedintele nu trebuie sa fie laureat al premiului
    Nobel pentru economie, dar trebuie sa detina macar o gandire de bun
    simt. Cerem prea mult? Raspunsul il vom afla pe http://toniiordache.ro

  • Realitatea sumbra a somajului

    Cifra oficiala a somajului o reprezinta rata U-3, care este
    definita ca “raportul dintre numarul total de someri si totalul
    fortei de munca civile”. Acest numar a fost de 9,8% in luna
    septembrie 2009. Exista trei categorii de persoane care nu sunt
    incluse in calculul indicelui U-3:

    a) persoane care deţin un loc de munca cu norma redusa, cauta o
    slujba cu norma intreaga, dar nu o pot gasi (subocupate)

    b) persoane care nu au avut un loc de munca pentru o perioada
    lunga de timp, cauta o slujba cu norma intreaga, dar nu o pot gasi
    (someri)

    c) persoane care nu au avut un loc de munca pentru o perioada lunga
    de timp, au renuntat sa mai caute, dar ar lucra daca ar gasi o
    slujba (rezerva fortei de munca)

    Suma celor trei categorii de mai sus formeaza totalul fortei de
    munca partial active. Iar totalul ajustat al fortei de munca civile
    este suma dintre totalul fortei de munca civile si rezerva fortei
    de munca. Indicele U-6, care este considerat o masura mai realista
    a somajului in Statele Unite, este definit ca “forta de munca
    partial activa raportata la totalul ajustat al fortei de munca
    civile”.

    In septembrie 2009 indicele U-6 a atins 17%, reprezentand
    valoarea maxima din 1945 pana in prezent. La inceputul recesiunii
    (noiembrie 2007), indicele U-6 a fost de 9,9%. Indicele oficial U-3
    se apropie de 10%, cel mai inalt nivel din ultimii 25 de ani. Cu
    toate acestea, indicele U-6 a atins nivelul in care unul din sase
    americani este considerat fie subocupat fie somer.

    Potrivit statisticilor, 35,6% din someri sunt fara un loc de
    munca pentru mai mult de 27 de saptamani, adica o crestere de 14,4%
    peste nivelul inregistrat cu un an in urma. Intr-o economie
    puternica, exista in medie o diferenta de 4% intre indicii U-3 si
    U-6 . In prezent, diferenta este de 7,2%. In perioade de recesiune,
    economistii prefera sa utilizeze Indicele Manchester (IM), definit
    ca “numarul de persoane fara loc de munca, inmultit cu numarul
    mediu de saptamani fara un loc de munca”. De exemplu, IM a crescut
    de la 371,7 milioane saptamani de somaj, in luna august la 396,7
    milioane saptamani de somaj, in septembrie.

    Raspunsuri la intrebari de genul: “va mai exista o corelatie
    intre cresterea PIB si piata muncii?” sau “va mai cobora somajul in
    SUA la rata de 4% vreodata?” le regasiti pe http://toniiordache.ro

    ———-

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
    importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
    vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
    rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
    el si businessul romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de
    afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.

  • Black Monday – Deja Vu

    A urmat criza petrolului din 1973 si dramatica crestere a ratei
    inflatiei. Am asistat la evenimentele din 11 septembrie, cand NYSE
    a fost închisa patru zile consecutiv. Cu toate acestea, ziua cea
    mai neagra din istoria indicelui Dow Jones a fost cu 22 de ani in
    urma, in asa numita “Black Monday”. Pe 19 octombrie 1987, indicele
    Dow a pierdut 508 puncte pentru a se inchide la cotatia de 1738.
    Aceasta cadere a reprezentat o diminuare de 22,6%, considerata pana
    in prezent cea mai mare scadere procentuala din istoria Dow
    Jones.

    Valul a inceput in Asia, s-a raspandit in Europa si apoi a lovit
    indicii Nord Americani. Inainte de octombrie 1987, pietele bursiere
    au continuat sa creasca, astfel incat Dow a avansat cu 44% peste
    cifra maxima din 1986. Pietele au inceput sa scada in zilele de
    dinaintea prabusirii indicelui Dow, cazand cu aproximativ 250 de
    puncte in cele trei zile premergatoare momentului Black Monday.
    Vineri, 16 octombrie, indicele Dow Jones a coborat cu 108
    puncte.

    Inainte ca NYSE sa se deschida, fonduri mutuale din Londra
    puneau o presiune crescanda la vanzare. La deschidere, Bursa de
    Marfuri de la Chicago (CME) s-a confruntat cu un val urias de
    ordine de vanzare pe piata futures. In doar cateva minute de
    tranzactionare, legatura dintre piata spot si piata futures a fost
    complet taiata. Pietele fiind deja dominate de panica, oficialii
    NYSE au invocat regula “circuit breaker”, oprind orice
    tranzactionare. Federal Reserve si alte banci centrale au pompat
    lichiditati in sistem pentru a stabiliza pietele. Multi s-au gandit
    că acest soc financiar va reprezenta sfarsitul “capitalismului
    american”.

    Valoarea cea mai scazuta a fost atinsa in ziua urmatoare, dar
    indicele Dow a recuperat peste 300 de puncte in 21 octombrie. Chiar
    daca multi au prezis ca 1987 va fi un an dezastruos, indicele Dow a
    inchis anul cu o crestere de 40 de puncte. Mai mult decat atat, in
    mai putin de doi ani piata a revenit la maximele atinse in august
    1987. Daca istoria este un indicator bun, pe viitor vom continua sa
    avem socuri financiare dar de o magnitudine mai redusa momentului
    Black Monday.

    Raspunsul la aceste intrebari precum si parerea mea personala,
    le regasiti pe http://toniiordache.ro

    ———-

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
    importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
    vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
    rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
    el si businessul romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de
    afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.

  • BNR cea de toate zilele

    Pe scurt, noua strategie de politica monetara cuprinde cateva
    elemente cheie: informarea publicului asupra inflatiei,
    angajamentul pentru asigurarea stabilitatii preţurilor si o mai
    mare transparenta a actiunilor intreprinse de banca centrala.

    In iulie 2008, inflaţia a cunoscut o valoare apropiata de 10
    procente, in principal datorita unei economii supraincalzite si a
    unei presiuni inflaţioniste provenita mai ales din combustibili si
    alimente. Rata reala a inflaţiei a depasit limita superioara a
    benzii de variatie (in prezent de [2,5%, 4,5%]), pentru o perioada
    mai mare de doi ani si jumatate din ultimii trei ani si jumatate.
    In ultimele douasprezece luni, inflaţia a cunoscut o tendinţa
    abrupta de coborare, astfel incat rata inflaţiei s-a apropiat de
    limita superioara a benzii de variatie.

    Incepand cu februarie 2009, banca centrala a redus rata dobanzii
    de referinta de cinci ori. Cu o inflaţie apropiata valorii
    stabilite pentru anul 2009, BNR isi modifica politica monetara
    incluzand si stimularea creditarii. In acest sens, in iunie 2009,
    banca centrala a redus rezervele obligatorii atat la RON cat si la
    EUR, la 15% si respectiv 35%. In aprilie, au eliminat si rezervele
    obligatorii la depozitele in valuta cu scadenţa mai mare de doi
    ani. La 1 octombrie 2009, BNR a injectat aproape 12 miliarde lei la
    o rata egala cu 8% prin intermediul operaţiunilor repo-spot. In
    aceeasi zi, BNR a publicat cotatiile ROBID si ROBOR pentru
    plasamentele overnight pe piaţa interbancara, la 11,72% si
    respectiv 12,23%. Ratele ROBID si ROBOR pentru depozite de 12 luni
    au fost cotate la 8,94% si respectiv 9,69%.

    Judecand dupa panta descendenta a curbei de randament de pe
    piaţa monetara, s-ar putea astepta ca ratele dobanzilor sa continue
    scaderea in viitorul apropiat. Rata reala a dobanzii este definita
    ca rata nominala a dobanzii ajustata pentru rata curenta sau
    estimata a inflatiei. Ultimele sapte trimestre continand dinamica
    dobanzii reale se regaseste in graficul de mai jos:

    Analiza acestui grafic ar putea duce la urmatoarele doua
    intrebari:

    – am fi putut avea astazi o rata a dobanzii de referinta de 6
    procente?
    – ar putea reactia intarziata a BNR prelungi perioada de recesiune
    economica?

    Raspunsul la aceste intrebari precum si parerea mea personala,
    le regasiti pe http://toniiordache.ro

    ———-

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
    importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
    vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
    rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
    el si businessul romaneasc au vorbit limbaje diferite: modelele de
    afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.

    Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la
    Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice.
    Iordache avea in toamna anului trecut avea o abordare si o viziune
    destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si
    Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in
    octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel
    mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza
    mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat
    Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati
    interesante pentru investitori.

  • Dinastia Nonvalorilor

    Cu cateva zile in urma am citit in presa ceva cu totul strigator
    la cer. Conform spuselor domnului Gheorghe Pogea – ministrul de
    finante al Romaniei, “in 2015, salariul angajatilor din sectorul
    public va creste in medie pana la 3430 lei, in timp ce angajatii
    din sectorul privat vor castiga cu 31% mai putin, in medie
    aproximativ 2354 lei”. Diferenta de 25%, din prezent, dintre
    functionarii publici – cu salariul mediu de 2199 lei, si angajatii
    din sectorul privat – cu salariul mediu de 1758 lei, va atinge 30%
    in urmatorii ani.
    La o analiza corecta a datelor, se observa ca in 2015, decalajul
    dintre salariul mediu din sectorul public si cel privat va ajunge
    la 46%. S-a dorit in mod intentionat distorsionarea perceptiei
    asupra diferentei de salariu, lasand sa se creada ca decalajul va
    creste doar cu 6%, cand in realitate cresterea va fi de 21%.
    Intr-un final aceasta afirmatie are rolul de a “cosmetiza”
    deficitul bugetar in ochii FMI si a publicului roman.
    In noiembrie 2008, presedintele Romaniei si guvernatorul Bancii
    Nationale estimatau in mod eronat o crestere pozitiva a PIB pentru
    2009 si negau vehement necesitatea unui imprumut de la FMI.
    Realitatea s-a dovedit a fi mult prea departe de acele afirmatii cu
    o evidenta tenta politica:

    • PIB-ul din Romania a coborat cu 8,8% in 2009 pana in prezent,
    conform datelor furnizate de INS
    • in luna mai, FMI a aprobat un imprumut acordat Romaniei pe 2 ani
    in valoare de 13 miliarde euro in timp ce UE si-a dat acordul
    pentru o contributie de 5 miliarde de euro
    Pachetul de salvare a fost convenit in conditii austere, guvernul
    roman urmand sa ia toate masurile necesare pentru a se asigura ca
    deficitul bugetar pentru anul 2009 va fi mai mic de 7,3% din PIB.
    Aceste masuri ar trebui sa se traduca in reducerea cheltuielilor
    bugetare in special a celor destinate salariilor din sectorul
    public. In ciuda celor amintite, ministrul de finante este
    preocupat de cresterea considerabila a diferentei intre salariul
    din mediul public si salariul din mediul privat.

    Solutia magica pentru rezolvarea acestei preocupari o reprezinta
    cresterea aproape ireala a PIB pentru urmatoarea jumatate de
    deceniu. Potrivit domnului Pogea, PIB va creste de la 497 miliarde
    lei in 2009 la 944 miliarde lei in 2015, altfel spus, rata de
    crestere a PIB va fi de 5,6% in 2010 şi de 12% în urmatorii ani.
    Dar cu totii stim cat de precise si realiazbile sunt prognozele
    institutiilor guvernamentale. Asa ca nu-mi ramane decat se urez
    “vise placute” domnului ministru.
    O analiza mai detaliata a contextului maroeconomic si financiar
    prezent viitor precum si opiniile mele personale, le regasiti pe
    http://toniiordache.ro/

  • Busola Economica: Inflatie sau Deflatie?

    Pe de o parte, tinand cont de turbulentele cu care se confrunta
    economiile globale, cele mai multe fiind intr-o scadere
    considerabila, preturile tind sa scada ca urmare a reducerii
    cererii agregate. Pe de alta parte, din cauza politicii
    expansioniste fara precedent a bancilor centrale de a aduce un
    aflux de capital pe piata, analistii se asteapta la o presiune
    inflationista. Solutia la aceasta dilema inca reprezinta o
    provocare pentru multi investitori, deoarece strategia de a face
    investitii pe termen scurt este foarte mult corelata cu tendinta
    indicelui preturilor.

    Daca economia Statelor Unite va continua sa cunoasca turbulente
    in viitorul apropiat, atunci indicele preturilor de consum (IPC) va
    ajunge pe un teritoriu negativ. Intr-o economie in scadere, cu o
    cerere de produse si servicii in scadere, corporatiile vor reduce
    preturile doar ca sa ramana pe piata.

    De la inceputul anului, IPC a cunoscut o traiectorie stationara.
    Datorita politicii bancilor centrale de a injecta capital pe piata,
    atat consumatorii cat si corporatiile prin intermediari financiari,
    au putut avea acces la mai multe fonduri. Cu toate acestea, nivelul
    imprumuturilor consumatorul american s-a redus cu o suma record de
    21.6 miliarde de dolari. Creditul de consum a scazut cu 10 la suta
    in iulie pana la o rata anuala de 2.5 mii de miliarde dolari,
    marcand a sasea luna consecutiva de declin. O rata a somajului
    asteptata sa atinga 10 la suta, corelata cu o scadere masiva in
    bunastarea gospodariilor, va aduce incertitudini cu privire la
    cresterea viitoare a cheltuielilor la nivelul consumatorului
    american.

    Consensul general arata ca, pentru restul anului si 2010,
    cheltuielile de consum vor ramane la un nivel scazut. Din iulie
    2007, americanii au pierdut aproximativ 13.9 mii de miliarde dolari
    in avutie, ca urmare a deprecierii imobilelor si declinului
    pietelor bursiere. Pe deasupra, economia Statelor Unite a pierdut
    6.9 milioane de locuri de munca din decembrie 2007 pana in prezent.
    In consecinta, costul fortei de munca, unul dintre cele mai critice
    componente ale IPC, nu prezinta nici o presiune inflationista.

    Daca asemanam economia Statelor Unite cu o ambarcatiune aflata
    in deriva, am putea spune ca inca nu ii este decisa traiectoria.
    Vom avea mai intai deflatie pe termen scurt, urmata de inflatie pe
    termen lung? Este o posibilitate.

    Detalii privind ceea ce este probabil sa urmeze precum si
    parerea mea personala, le regasiti pe http://toniiordache.wordpress.com

  • De la Agonie la Extaz – O Calatorie in Caruselul Bursei

    In martie 2009, cand pietele au atins minimul ultimelor 13 ani
    (pe 6 martie S&P atinsese 666 de puncte), o multime de analisti
    vedeau un colaps total pe pietele financiare globale. Investitorii
    se asteptau la cel mai rau scenariu posibil, in care indicele
    S&P ar fi coborat la nivelul de 500 de puncte. Printre
    motivatiile aduse, amintim:

    1) o scadere cu 15% a preturilor la imobiliare

    2) o recesiune raspandita la nivel mondial

    3) o reducere semnificativa a profiturilor viitoare

    4) o crestere negativa a pietei de credit

    Dupa cum va puteţi imagina, toate sectoarele economiei au fost
    lovite, de la fortareata Wall Street din sectorul financiar pana la
    greii tehnologiei din Silicon Valley. Sa analizam împreuna aceste
    ultime 26 de saptamani, in care actiunile au atins valori minime si
    maxime ireale, tinand intreaga lume financiara cu sufletul la
    gura.

    Cotatiilele inregistrate in 6 martie:

    • JP Morgan [JPM] la $15, Goldman Sachs [GS] la $47, Citigroup
    [C] la $1, Bank of America [BAC] la $2,5 sau Barclays [BCS] la
    $2,7

    • Google [GOOG] la $247, Apple [AAPL] la $78, Research In Motion
    [RIMM] la $35 sau Amazon.com [AMZN] la $35

    La data de 7 august, S&P500 atinsese 1010 puncte, cresterea
    accelerata a indicelui depasind 50% fata de valoarea inregistrate
    in martie. Randamentele pe 5 luni (R5m) au atins valori record in
    aceasta perioada de puternica revenire.

    Cotatiile inregistrate in 7 august:

    • JPM la $43 (R5m = 188%), GS la $168 (R5m = 255%), C la $4.2
    (R5m = 337%), BAC la $17 (R5m = 577%) şi BCS la $24 (R5m =
    794%)

    • GOOG la $459 (R5m = 86%), AAPL la $166 (R5m = 113%), RIMM la
    $79 (R5m = 125%) şi AMZN la $86 (R5m = 148%)

    Deci, sa ne punem centurile de siguranta si sa ne pregatim
    pentru o calatorie cu peripetii unde e posibil sa pierdem sau chiar
    sa castigam. Detalii privind ceea ce este probabil sa urmeze pe
    pietele financiare precum si parerea mea personala le regasiti pe
    http://toniiordache.wordpress.com.
    Enjoy the ride!

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
    importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
    vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
    rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
    el si businessul romaneasc au vorbit limbaje diferite: bancile nu
    s-au dovedit interesate de managementul riscului iar modelele de
    afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.

    Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la
    Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice.
    Iordache avea in toamna anului trecut avea o abordare si o viziune
    destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si
    Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in
    octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel
    mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza
    mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat
    Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati
    interesante pentru investitori.

  • Toni Iordache, romanul de pe Wall Street: Lumea a evitat colapsul

    Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la
    Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice.
    Iordache avea in toamna anului trecut o abordare si o viziune
    destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si
    Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in
    octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel
    mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza
    mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat
    Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati
    interesante pentru investitori.

    – Cum ati lasat America, New York-ul, Wall Street si ce ati
    gasit la intoarcere?

    Am plecat din New York in August 2008 si am revenit in Martie 2009.
    Cand am plecat, criza financiara facea ravagii in prima economie a
    lumii, dar nu prevestea valurile ce urmau sa vina. Dupa cum se
    stie, situatia de pe Wall Street la inceputul lui martie 2009 era
    una care prezicea apocalipsa si colapsul financiar global (a se
    vedea nivelul de 666 de puncte al indicelui S&P).

    – Ce faceti acum?

    Intr-un context nu foarte roz al pietei fortei de munca de pe Wall
    Street, am reusit sa revin pe piata. In prezent sunt consultant de
    risc pentru Royal Bank of Canada – departamentul de Equity
    Structured Products. Nefiind implicata atat de mult in activele
    toxice care au scos din circuitul Wall Street cateva banci de
    investitii celebre, RBC isi permite o politica speciala de
    personal. Gama de produse cu care lucrez acum este din categoria
    Optiuni Exotice, iar responsabilitatea mea se intinde pe aria
    riscului de piata.

    – Care este sentimentul general al omului obisnuit – deceptie,
    speranta, etc?

    Cand am sosit in martie, nu cred ca cei de aici erau dominati nici
    de deceptii si nici de sperante. Erau mai degraba impacati cu
    realitatea. Se constientiza faptul ca va urma o perioada lunga si
    grea in care multe se vor schimba din radacina. Astazi se pare ca
    memoria a disparut si optimismul e revenit aproape acolo unde il
    stiam, adica sus. Raman la ideea ca s-a trecut prea repede de la o
    extrema la alta. Somajul inca este o problema majora si va ramane
    asa pentru inca doi-trei ani, dupa opinia mea.

    – Credeti ca reactia autoritatilor americane in fata crizei a fost
    si este cea adecvata? de ce? Ce credeti despre ceea ce se intimpla
    in Europa?

    Chiar daca admiratia mea pentru Alan Greenspan (fostul presedinte
    al bancii centrale americane) va fi cu greu egalata, incep sa-l
    apreciez din ce in ce mai mult pe Ben Bernanke (actualul presedinte
    al Fed). Dupa degringolada de pe piata financiara globala din
    septembrie 2008, autoritatile americane, atat Department of
    Treasury (ministerul de finante), Federal Reserve (banca centrala)
    cat si senatul american, au reactionat incredibil de rapid si
    eficient la o criza inimaginabila si de neconceput cu un an in
    urma. Astazi se pot vedea cateva dintre efectele interventiei lor
    si exemplele pot face subiectul unei discutii separate. Europa dupa
    cum se stie a fost valul al doilea al crizei mondiale. In Marea
    Britanie au reactionat foarte mult dupa modelul american iar in
    restul Europei in aceeasi nota dar cu particularitatile de rigoare.
    Sunt multe asemanari dar si deosebiri in ceea ce priveste criza
    financiara americana si cea europeana. Si aici sunt extrem de multe
    de spus, dar daca ar fi sa spun o parere personala, as indrazni sa
    afirm ca Europa s-ar putea confrunta cu efecte negative mai de
    lunga durata decat partenerii lor de peste ocean.

    -La ce ar trebui sa ne asteptam in viitor, in privinta evolutiei
    economice in SUA si in Europa?

    Un lucru este absolut cert. Am evitat poate cel mai mare colaps din
    istoria economica globala de la Marea Criza Mondiala din 1929. In
    viitorul apropiat trebuie sa evitam in orice caz intrarea intr-o
    spirala descendenta in sectoare adiacente, si aici ma gandesc in
    primul rand la sectorul imobiliar comercial. Daca accesul la
    finantare se mentine pe traiectoria ultimelor luni iar piata
    imobiliara rezidentiala se stabilizeaza, recesiunea va inceta. Si
    totusi consider ca nu va exista o crestere economica importanta
    atata timp cat somajul ramane la cote de peste 10 procente. Atat in
    SUA cat si in Europa consumatorul reprezinta veriga esentiala in
    dinamica economica, si inevitabil din acea directie trebuie sa
    provina cresterea semnificativa a economiei.