BusinessMagazin

Tag: Perspective

  • Vin într-adevăr chinezii?

    Parcarea pentru „700 de maşini gratis“, după cum anunţa afişul roşu din faţa complexului comercial Dragonul Roşu, este plină în mijlocul săptămânii, chiar şi la ora prânzului, când majoritatea comercianţilor trăgeau oblonul peste standurile lor. Din maşinile ce se opresc în faţa complexului, ce le blochează deseori pe cele parcate deja, ies oameni încărcaţi cu pungi din plastic pline.

    În cadrul centrului comercial, cunoscut pentru multitudinea de produse, materiale, culori, dar şi culturi reunite pe un spaţiu de 80.000 de metri pătraţi, trebuie să străbaţi un întreg labirint pentru a ajunge la standurile comercianţilor chinezi. Acestea încep, în cadrul Dragonului Roşu 1, la numerele 1.000 şi sunt uşor de distins: din tavan, deasupra lor, atârnă lampioane roşii, sub care un domn la vreo 50 de ani citeşte, cu spatele drept, o carte cu un titlu ce constă într-un semn chinezesc, iar alţi doi tineri mănâncă cu beţişoare din cutii de carton. Majoritatea conaţionalilor lor prezenţi în complexul comercial sunt însă într-o agitaţie continuă în timp ce îşi aranjează marfa sau negociază cu clienţii.

    Motiv pentru care un chinez în vârstă de 42 de ani, care face afaceri în România de vreo 15 ani, îmi spune: „5 minute îţi dau“ – când îl întreb cum îi mai merg afacerile. În acelaşi timp, îl ajută pe clientul care venise să îi plătească nişte saci de plastic plini de marfă. Din discuţie am putut să aflu doar că a venit în România în căutarea unei vieţi mai bune, fiindcă aici „oamenii sunt buni“, „aerul frumos“, dar că „e greu din cauza legilor“ să faci afaceri aici acum. Tot el mi-a spus că lucrurile merg din ce în ce mai rău – deoarece „se schimbă regulile de la o zi la alta“ – şi că a observat cum comercianţi chinezi care sosesc acum aici aleg să plece după doar trei luni. Vinde costume de baie în sezonul de vară şi haine de blană iarna şi spune că „Tot ce am muncit, am băgat aici“, referindu-se la standul său, dar şi la faptul că şi-a construit o viaţă în România.

    30% din afacerile Dragonului Roşu sunt de origine chineză, potrivit informaţiilor trimise de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, dar proprietarii nu fac ei înşişi comerţ, ci închiriază şi subînchiriază spaţiile. Cele 5.000 de magazine de aici sunt gestionate de 3.000 de operatori, iar afacerea de aici susţine la rândul ei mii de familii din România, dar şi din Republica Moldova, Serbia şi Ungaria. Dragonul Roşu – societate ce ocupă 10 numere pe şoseaua Fundeni din Capitală – a înregistrat în 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, o cifră de afaceri de 61,7 milioane de lei, un profit net de 23,6 milioane de lei, la un număr mediu de opt salariaţi, ocupând locul patru într-un clasament în funcţie de cifra de afaceri a firmelor cu asociat / acţionar chinez de pe piaţa locală şi fiind, astfel, una dintre cele mai efervescente investiţii chineze în România.

    Într-un mod simbolic, modul în care decurg lucrurile la Dragonul Roşu sintetizează relaţia pe care o au în general investitorii chinezi cu România – chiar şi prin prisma controverselor legate de acest loc, legate mai ales de desele vizite ale ANAF aici – şi care ar putea fi exemplificate prin semnele de întrebare ridicate asupra finalizării tranzacţiei dintre China Energy Company Limited şi Rompetrol, la doar o săptămână de la anunţul unei achiziţii de peste jumătate de miliard de euro a chinezilor, din cauza anchetei DIICOT în ceea ce a devenit dosarul Rompetrol II.

    Dacă Dragonul Roşu a început, în 1990, cu China 100% sursă de mărfuri şi comercianţi, ponderea operatorilor chinezi a scăzut la 30% în ultimii ani, iar cea a mărfurilor la 60-70% – raport relevant de asemenea pentru ilustrarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări. Anul trecut, mărfuri de peste 2,9 miliarde de dolari au ajuns în România din China, din care mai bine de jumătate reprezintă aparatură şi echipamente electrice şi electronice, alături de textile şi articole de metal. Comparativ cu importurile, exporturile româneşti au fost de circa 530 de milioane de dolari anul trecut şi reprezintă mai ales lemn şi componente de echipamente electrice şi electronice. Relaţiile comerciale dintre România şi China, de 3,4 miliarde de dolari, reprezentă circa 2,9% dintr-o valoare totală a schimburilor comerciale dintre România şi restul lumii, în timp ce deficitul adus de relaţia cu China a ajuns la 28,75% din totalul deficitului României în relaţie cu alte ţări.

    În acelaşi timp, China înseamnă doar 0,8% din totalul investiţiilor străine pe piaţa locală. „Unul dintre obiectivele României pe această relaţie trebuie să fie acela de reducere a deficitului comercial uriaş, prin creşterea exporturilor. Totuşi, trebuie subliniat că, în realitate, volumul exportului românesc pe China este de aproape 1 miliard de dolari, aproape dublu faţă de oficial“, spun reprezentanţii Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, referindu-se la direcţiile în care ar trebui dezvoltate relaţiile comerciale dintre România şi China. Ei spun că diferenţa provine din modul diferit de cuantificare din statistica României faţă de cea a Chinei. Astfel, dacă o fabrică de mobilă, cum ar fi cea din Târgu Lăpuş, livrează canapele la IKEA, la noi figurează ca export Suedia, lanţul IKEA ducând marfa în toate magazinele sale din lume, inclusiv China. La fel este şi cazul confecţiilor executate în lohn pentru case de modă din Italia, care sunt apoi livrate în toată lumea. „De aceea, în statistica din China, România figurează cu câteva zeci de mii de perechi de pantaloni livrate la export, iar în statistica noastră nu“, observă Sorin Dimitriu, preşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie Bucureşti şi vicepreşedinte al Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

  • Aurul a scăzut pentru a treia zi consecutiv

    Aurul a scăzut pentru a treia zi consecutiv, în condiţiile în care dolarul şi-a revenit în urma estimărilor că dobânzile din SUA vor creşte luna viitoare, umbrind perspectivele pentru metalul preţios ca investiţie alternativă, scrie Bloomberg.

    Potrivit Bloomberg, aurul a scăzut cu 0,6%, la 1.278 de dolari uncia, după ce la începutul săptămânii atinsese pragul de 1.300 de dolari uncia.

    Preţul aurului a crescut cu 21% în 2016, după trei ani de pierderi, în condiţiile în care investitorii s-au îndreptat din nou spre active sigure, cum sunt metalele preţioase, în contextul incertitudinii la nivel mondial.

    Indicele dolarului calculat de Bloomberg, care urmăreşte moneda americană în raport cu principalele 10 valute, şi-a revenit miercuri de la minimul ultimului an, înregistrat marţi.

    Aurul a crescut cu 22% anul acesta.

  • Dolarul a scăzut la minimul ultimelor 11 luni

    Dolarul a scăzut în raport cu toate valutele importante, după ce perspectivele de creştere ale Statelor Unite se anunţă mai slabe, iar posibilitatea pentru creşterea dobânzii de către FED este diminuată, scrie Bloomberg. 

    Acţiunile asiatice au scăzut, iar petrolul s-a tranzacţionat aproape de 46 de dolari barilul.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Anul bun şi anul foarte bun

    „România este un punct de atracţie acum, ar trebui să profităm”, afirmă Răsvan Radu, CEO al UniCredit. Creşterea economică de 3,6% de anul trecut, o oarecare stabilitate, perspectivele foarte bune, codul fiscal potrivit pentru investitori sunt, apreciază şeful grupului financiar, argumentele care fac din piaţa locală o destinaţie interesantă pentru investitori. Motiv pentru care, chiar dacă iniţiativele legislative ar putea accelera procesul de consolidare din sistemul bancar, „există în continuare un număr mare de bănci care consideră România o piaţă de creştere şi preferă să iasă din alte ţări pentru a fi aici”, arată Răsvan Radu.

    Instituţia pe care o conduce a bifat anul trecut o serie întreagă de plusuri; UniCredit Bank a înregistrat o creştere de 87,5% a profitului net, susţinută de reducerea cheltuielilor operaţionale cu 0,3% şi a provizioanelor pentru credite cu 32,2%. Tot anul trecut, activele totale ale grupului au crescut cu 6,8%, până la 34,6 miliarde de lei, portofoliul de credite a bifat un plus de 4,8%, iar costul riscului asociat creditării s-a plasat la 1,86%, faţă de 2,92% în 2014.

    Provizioanele pentru credite au atins nivelul de 406,6 milioane de lei, conducând la un rezultat net consolidat, după interesul minoritar, de 252,1 milioane lei. Tot anul trecut, banca şi-a îmbunătăţit raportul credite/depozite, în contextul lichidităţii ridicate din piaţă, iar rata fondurilor proprii totale se menţine la 14%, nivel pe care reprezentanţii instituţiei îl califică drept „confortabil”.

    Volumul activelor consolidate la 31 decembrie 2015 a totalizat 34,6 miliarde de lei (7,6 miliarde de euro), în creştere cu 6,8% comparativ cu anul precedent. Portofoliul de credite brute (inclusiv finanţările acordate prin leasing) s-a plasat la 23,9 miliarde de lei (5,3 miliarde de euro), evoluţia pozitivă a acestuia fiind susţinută în principal de o creştere cu 7,3% în zona corporate şi cu 11,1% în leasing. Totodată, depozitele clientelei au ajuns la un volum de 17,9 miliarde de lei (3,9 miliarde de euro).

    „Una dintre acţiunile strategice ale anului trecut a fost faptul că am înregistrat o serie de tranzacţii importante în domeniul corporate finance, în segmente precum petrol şi gaze, telecom, automotive, servicii, farmaceutice, agribusiness şi transporturi”, spune Răsvan Radu. Tot el completează că în 2015 banca a continuat eforturile de curăţare a portofoliului, prin vânzarea la finalul anului trecut a unui pachet de credite neperformante în valoare de aproximativ 340 de milioane de euro către Kredyt Inkaso.

    Banca şi-a menţinut şi anul trecut interesul pentru clienţii corporate, creditarea acestora înregistrând un plus de 7,3%, dar şi pentru creditele ipotecare acordate persoanelor fizice (+7,3%), pentru credite de consum prin UCFin (+4,5%) şi credite de investiţii pentru IMM (+12,4%). Programul Prima casă nu a fost nici în anii trecuţi una dintre mizele băncii, pentru că acest produs are marje mici. Despre proiectul legii de dare în plată, Răsvan Radu spune că „legea, aşa cum este ea făcută, nu este una socială, ci se adresează celor care au portofolii mai mari de credite. Impactul mare nu vine din partea celor care au credite mici, care cel mai probabil nu vor vinde casa pentru a se muta cu chirie, mai cu seamă că va urma o volatilitate foarte mare a chiriilor în următorii ani. Locuinţa pentru uz personal are o valoare în plus”.

    Una peste alta, în cadrul băncii au fost făcute diferite simulări în privinţa impactului pe care l-ar putea avea adoptarea legii dării în plată, iar concluzia este că „suntem capabili să absorbim şocul”. În opinia lui Răsvan Radu, legea în forma actuală apropie creditul ipotecar mai degrabă de un produs de leasing imobiliar decât de produsele aflate acum în portofoliul băncilor.

     

  • Cum ar arăta harta globului pământesc dacă fiecare ţară s-ar pune în centrul lumii – GALERIE FOTO

    Harta lumii pe care o vedem în atlasele de geografie arată la fel indiferent de ţara de provenienţă sau cultură. De obicei, oamenii sunt egoişti şi mulţi se consideră centrul lumii aşadar cum ar fi dacă fiecare ţară (continent) s-ar pune în centrul lumii, astfel unele ţări ar juca un rol dominant în lume, iar altele au un rol mai mic şi s-ar situa la periferie. După cum se poate observa mai jos, hărţile lumii sunt diferite în funcţie de punctul de vedere (Rusia, Europa, Statele Unite ale Americi, Australia, Chile sau Africa de Sud).    

    Astfel pentru Rusia, axa verticală a lumii (de despărţire Vest/Est) trece prin Moscova. În acest fel America şi Australia se află la periferia lumii.

    Harta lumii pentru Europa arată că axa verticală trece prin Londra, America şi Australia sunt situate la periferie, iar linia Ecuatorului este mutată în jumătatea inferioară a hărţii, ceea ce face ca Africa, America de Sud şi Australia să pară mai mici în raport cu America de Nord şi Eurasia.

    La SUA, situaţia stă altfel. Axa verticală traversează Statele Unite, astfel SUA devine un fel de „insulă” îngrădită de Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic. La fel ca la Europa, ecuatorul este mutat în partea inferioară, iar America de Nord şi Eurasia par mult mai mari în raport cu dimensiunea Americii de Sud, Africii sau Australiei. În plus, pentru SUA, Rusia, India şi China sunt prezente de două ori (în vest şi în est).

    Pentru Australia situaţia se complică mai mult. Dintr-odată sudul devine nord şi harta se întoarce cu fundul în sus, iar Australia, China şi Indonesia ajung în centrul lumii. Poate vă întrebaţi de ce nordul se află în susul hărţi. Pe scurt, europenii au creat primele hărţi, iar navigatorii europeni se ghidau după steaua Polară, ce indică nordul geografic. Potrivit flourish.org, înainte de asta, în partea de sus a hărţii era estul. Un alt punct important pentru această hartă este apariţia Antarticii, regiune care nu apare pe hărţile de mai sus.

     

  • PREVIZIUNI ECONOMICE pentru 2016: Economia globală va trăi periculos. Tensiunile ar putea provoca o nouă criză financiară majoră

    ”În multe ţări, sectorul financiar are încă slăbiciuni, iar pe pieţele financiare riscurile sunt în creştere. Toate acestea înseamnă că creşterea economiei globale va fi dezamăgitoare şi inegală în 2016”, afirmă directorul general al FMI, Christine Lagarde, într-un articol publicat miercuri în jurnalul german Handelsblatt.

    Ea a adăugat că productivitatea scăzută, îmbătrânirea populaţiei şi efectele crizei financiare globale frânează dezvoltarea economiei mondiale, care are perspective slabe pe termen mediu.

    Economia mondială va trăi periculos

    Redresarea bazată pe pe creşterea puternică a preţurilor activelor, majorarea slabă a profiturilor companiilor şi adâncirea îndatorării personale vor conduce la o nouă criză financiară gravă, chiar dacă nu în următoarele 12 luni, potrivit unei analize publicate de The Guardian.

    Economia mondială va trăi periculos în 2016, an în care vor fi peticite crăpăturile şi va fi câştigat timp, înainte ca vechile probleme să iasă la suprafaţă, notează publicaţia.

    Preţurile petrolului vor continua să scadă

    Subiectul principal al ultimei luni a fost prăbuşirea cotaţiilor petrolului, la niveluri nemaiîntâlnite din 2004.

    Acest fapt a avut două efecte benefice pentru economia globală, a mărit puterea de cumpărare pentru populaţie şi companii şi a redus inflaţia.

    Întotdeauna există un decalaj între declinul preţurilor petrolului şi creşterea cheltuielilor ca reacţie, parţial pentru că oamenii vor să se asigure că preţurile scăzute se vor menţine.

    Au trecut 16 luni de când preţurile petrolului au început să scadă, de la un vârf de 115 dolari pe baril atins în august 2014, fiind posibil ca declinul să continue până la 30 şi ceva de dolari pe baril.

    În lipsa unui semnal că OPEC are voinţa politică să scadă producţia, este destul de posibil ca preţurile să coboare chiar şi sub 30 de dolari pe baril, la începutul anului 2016.

    Inflaţia şi dobânzile rămân scăzute

    Impactul declinului preţurilor petrolului va fi că inflaţia va fi mai scăzută decât au anticipat marile bănci centrale ale lumii.

    Reprezentanţii Rezervei Federale (Fed) americane, ai Băncii Angliei şi ai Băncii Centrale Europene (BCE) insistă că urmăresc fluctuaţiile preţurilor petrolului şi ale altor mărfuri, ajustând dobânzile în funcţie de ceea ce se întâmplă cu inflaţia core, care exclude costurile energiei şi alimentelor.

    Dar va fi dificil de majorat dobânzile dacă, din orice motiv, inflaţia va continua să se menţină sub estimările oficiale.

    Mai important este faptul că există dovezi că declinul inflaţiei cauzat de petrolul ieftin are efect asupra salariilor.

    Înainte de criză, inflaţia din Marea Britanie se afla la nivelul ţintei Băncii Angliei de 2%, iar angajatorii ofereau majorări salariale de 4%. Cu o inflaţie aflată în prezent în jurul nivelului zero, angajatorii nu văd niciun motiv să ofere creşteri ale salarilor de peste 2%.

    Acest fapt contează, întrucât băncile urmăresc semnele de accelerare a majorării salariilor, după mai mulţi ani de creştere economică constantă şi de scădere a şomajului.

    Dacă creşterea salariilor nu accelerează, sunt motive mai puţine pentru scumpirea creditelor.

    În aceste condiţii, inflaţia şi dobânzile vor rămâne la un nivel scăzut o perioadă mai lungă decât s-a crezut iniţial.

    Fed a majorat în decembrie dobânda de politică monetară pentru prima oară în 10 ani, dar va fi extrem de precaută în privinţa următoarei măsuri de acest gen.

    Banca Angliei nu va creşte încă dobânzile, iar banii ieftini vor susţine atât creditarea cât şi creşterea economică, pentru o perioadă.

    Cât va încetini economia Chinei?

    O altă temă a anului 2016 va fi China, unde întrebarea este nu dacă ritmul de creştere va încetini, ci în ce măsură.

    Opiniile în legătură cu starea celei de-a doua mari economii a lumii diferă. Unii analişti spun că Beijing-ul are totul sub control, alţii că ţara trece deja printr-o aterizare dură, după ani de zile de investiţii în fabrici nerentabile şi afaceri imobiliare speculative.

    Este greu de spus ce se întâmplă în China, o ţară mare cu reputaţia că datele statistice nu prezintă garanţii.

    Datele oficiale arată că economia chineză înregistrează în prezent o creştere anuală de 7%, dar cele privind consumul de electricitate şi transportul de mărfuri sugerează un ritm mai scăzut.

    Dar în timp ce dobânzile cheie din ţările dezvoltate sunt aproape zero, în China sunt de peste 4%, ceea ce dă spaţiu de intervenţie Băncii Chinei, să scadă costul împrumuturilor, dacă vrea să stimuleze creşterea.

    Cursul de schimb valutar poate fi folosit la rândul său pentru ca exporturile să devină mai ieftine, iar autorităţile de la Beijing au şi opţiunea de a creşte cheltuielile publice.

    Riscul este însă ca China să scape de problemele provocate de spargerea unei bule speculative prin crearea alteia, ceea ce a făcut şi fostul şef al Fed, Alan Greenspan, la începutul anilor 2000.

    O altă predicţie este că economia Chinei va încetini în 2016, dar relaxarea politicii monetare va preveni un colaps.

    Riscurile zonei euro

    Zona euro a dovedit în ultimii şase ani o mare abilitate ”de a smulge o înfrângere din ghearele victoriei”.

    De fiecare dată când criza părea să se fi sfârşit, s-a întâmplat ceva rău. În 2016, acest ceva ar putea fi Grecia, prinsă în capcana datoriilor şi a austerităţii, Spania, deocamdată fără direcţie în lipsa unui guvern stabil, sau muribunda Franţă, notează The Guardian.

    Există totuşi câteva motive pentru care zona euro ar putea să nu se împiedice înainte de 2017.

    Primul este că va beneficia de întârzierea înăspririi politicii monetare în SUA şi Marea Britanie şi de măsurile pro-creştere din China.

    Al doilea este că BCE va continua programul de suplimentare a lichidităţilor în speranţa că băncile vor creşte creditarea.

    BCE vrea şi devalorizarea euro pentru susţinerea exporturilor, dar acest fapt ar putea fi dificil dacă Fed va majora dobânzile mai lent decât anticipează pieţele în prezent.

    Există o probabilitate destul de ridicată ca dolarul mai degrabă să se deprecieze decât să se aprecieze în raport cu euro.

    Pieţele emergente, principalul risc pentru economia lumii

    Cel mai mare risc imediat pentru economia globală provine de pe pieţele emergente, în special cele afectate de prăbuşirea preţurilor materiilor prime.

    Brazilia este cea mai mare economie din America Latină şi are probleme serioase, Economia se contractă cel mai mult după anii 1930, inflaţia depăşeşte 10%, moneda s-a prăbuşit, ministrul de Finanţe tocmai şi-a dat demisia, iar o vizită din partea FMI pare inevitabilă.

    Este un caz în care istoria riscă să se repete, întrucât acumularea crizei din 2008 a început tot la periferia economiei mondiale.

    În aceste condiţii, economia mondială nu va exploda în 2016, dar va fi aprins un fitil, conchide analiza realizată de The Guardian.

  • Nu am învăţat nimic după pierderea investiţiei Mercedes în 2008. România, ocolită din nou de un proiect gigant în industria auto

    Eşecul Ford în a tura motoarele la uzina din Craiova, lipsa infrastructurii şi a perspectivelor în industria auto trimit investitorii către pieţe suprasaturate de producţie de maşini, în timp ce România rămâne cu producţia de componente ieftine şi fără valoare adăugată mare, scrie Ziarul Financiar.
     
    Slovacia şi Polonia sunt ultimele două ţări ce concurează pentru o nouă uzină auto, decizie ce va fi luată în vara acestui an, potrivit site-ului slovac The Slovak Spectator.
     

  • STUDIU: Provocarea băncilor va fi gestionarea activele neperformante şi administrarea riscurilor

    “Pentru România, cea mai importantă provocare pentru sectorul bancar din următorii ani este de a gestiona mai eficient activele neperformante prin restructurare /reeşalonare şi vânzări. Piaţa de cumpărare a datoriilor este deja foarte activă pentru creditele de consum, însă ar trebui dezvoltată pentru creditele acordate companiilor şi pentru creditele neperformante garantate ale persoanelor fizice“, arată concluziile unui studiu realizat de compania Deloitte pentru Consiliul Patronatelor Bancare din România.

    Odată cu creşterea creditării, excluzând programul Prima Casă, băncile ar trebui să implementeze sisteme de management al riscului şi tehnici de analiză îmbunătăţite pentru a asigura profitabilitatea clienţilor prin segmentare şi preţuri diferenţiate.

    De asemenea, acestea vor încerca să-şi dezvolte gama de produse pentru a oferi IMM-urilor mai multe servicii sofisticate cu valoare adăugată, precum produse de trezorerie şi gestionarea numerarului, dar şi produse de consolidare a relaţiei client-bancă pentru persoane fizice, cum ar fi cardurile de credit sau fondurile de inestiţii.

    “O prioritate pentru bănci va fi construirea de relaţii cu clienţii prin creşterea transparenţei şi a serviciilor personalizate pentru a îmbunătăţi menţinerea / atragerea de clienţi. Penetrarea serviciilor de internet banking este încă foarte redusă, însă pe măsură ce va creşte, băncile vor trebui să regândească strategia privind reţelele de sucursale“, se menţionează în document.

    Consolidarea din sectorul bancar este în curs de desfăşurare, cu ieşirea de pe piaţă a actorilor mai mici, şi va fi privită ca o oportunitate pentru băncile mijlocii pentru a atrage clienţi.

    “Tranzacţiile mai mari ar trebui şi ele să apară, fiind analizat un număr de tranzacţii de portofolii. Una sau mai multe bănci mai mici deţinute de greci ar putea şi ele să facă obiectul unor tranzacţii, deoarece băncile-mamă îşi reorientează operaţiunile către pieţele esenţiale”, menţionează studiul.

    În anii următori, pieţele din Europa de sud, inclusiv România, ar trebui să îşi stabilizeze calitatea activelor şi să îşi refacă indicatorul de rentabilitate financiară.

    Băncile de pe plan local se vor axa pe maximizarea profitului net, punând şi mai mult accent pe o gestionare eficientă a activelor neperformante prin activităţi sustinute de colectare, restructurare / reeşalonare şi vânzare.

    Perspectiva relativ redusă pentru creşterea veniturilor va necesita un accent şi mai mare pe reducerea cheltuielilor prin optimizarea canalelor de distribuţie, îmbunătăţirea proceselor şi pe acţiunea disciplinată de eliminare a activităţilor care nu concură la obiectul principal de activitate

    Pe măsură ce volumul cererii va creşte treptat, băncile se orientează spre achizitionarea de noi clienţi, actorii mai mici se vor concentra pe achiziţii, iar cei existenţi pe piaţă se vor concentra pe menţinerea clienţilor şi creşterea gradului lor de satisfacţie.

    “Strategiile eficiente vor aborda modificarea comportamentului clienţilor, utilizând analize şi tehnologii noi şi prin optimizarea mixului de canale de distribuţie. Într-un mediu cu o marjă mai mică, vânzarea încrucişată va reprezenta de asemenea cheia pentru a creşte profitabilitatea per client”, concluzionează studiul.

  • Aşteptările analiştilor privind economia României s-au îmbunătăţit în martie

    Indicele care măsoară percepţia analiştilor pentru următoarele şase luni a avansat în cazul României cu 4,1 puncte, la 54,2 puncte, după o creştere de peste 27 puncte în luna februarie, se arată într-un sondaj întocmit de institutul german de cercetare ZEW, în colaborare cu grupul austriac Erste.

    Cu un scor de 57,7 puncte (o creştere de 15,4 puncte faţă de luna februarie), Slovacia a urcat pe prima poziţie în clasamentul pe regiune în privinţa aşteptărilor analiştilor asupra evoluţiei economiei pe termen scurt. În februarie, Slovacia se situa pe locul al patrulea, după România, Polonia şi Austria.

    Podiumul pentru luna martie este completat de Cehia, cu un scor de 50 puncte.

    În ceea ce priveşte percepţia experţilor financiari asupra stării actuale a economiei, indicele pentru România a scăzut în martie cu 8 puncte, la 20 puncte, majoritatea respondenţilor considerând că situaţia economică curentă este “acceptabilă”.

    Polonia rămâne ţara cu cea mai bună situaţie economică din regiune, cu un scor de 42,3 puncte, urmată de Cehia (24,9 puncte), Slovacia (22,2 puncte) şi România.

    Pentru întreaga regiune din Europa Centrală şi de Est, indicele aşteptărilor economice pentru următoarele şase luni a urcat în martie cu 6,9 puncte, la 46,2 puncte, însă indicele care măsoară percepţia asupra economiei actuale a scăzut cu 10,3 puncte, la 11,1 puncte, pe fondul înrăutăţirii semnificative a perspectivelor din Turcia.

    Regiunea Europa Centrală şi de Est include, în sondajul ZEW, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Turcia.

    În privinţa zonei euro, analiştii sunt optimişti privind evoluţia economiei pe termen scurt, indicatorul urcând cu 9,2 puncte, la 60,6 puncte.

    La studiul efectuat în intervalul 2-16 martie au participat 63 de analişti, dintre care 14 din Turcia.

  • GfK: 2014, cel mai bun de la declanşarea crizei în ceea ce priveşte încrederea românilor în economie şi finanţe

    “Este prima dată în ultimii şapte ani când procentul celor care se uită cu încredere la viitorul economic al ţării îl depăşeşte pe cel al neîncrezătorilor, ceea ce ne face să aşteptăm o creştere a indicatorului măsurat de GfK şi în 2015. Încheierea unui an electoral intens, dar şi perspectivele de revenire a economiei globale, îi determină pe români să spere la un viitor mai bun”, a declarat Andi Dumitrescu, director general GfK România.

    Astfel, 4 din 10 români afirmă că starea generală a economiei a suferit un regres anul trecut faţă de 2013, faţă de aproape 6 din 10 români care considerau acelaşi lucru pentru anul 2013 comparativ cu 2012.

    Potrivit GfK, o treime dintre români se aşteaptă ca economia să meargă mai bine în 2015 şi doar 20% mai rău.

    Pentru o treime dintre români spuneau în decembrie că situaţia financiară a familiei lor este mai dificilă decât în urmă cu 12 luni, în vreme ce 16% dintre locuitori credeau că aceasta este mai bună. Situaţia cunoaşte o îmbunătăţire faţă de 2013, când 44% din populaţie îşi vedea finanţele personale deficitare.

    În privinţa perspectivelor financiare, doar un sfert dintre cei chestionaţi au spus de-a lungul anului 2013 că acestea se vor înrăutăţi, peste 21% fiind optimişti. Procentul celor care cred că situaţia bugetului va fi stabilă în viitor a crescut faţă de 2013, de la 43% la 47%.

    În decembrie 2014, percepţia asupra evoluţiei inflaţiei din ultimul an este mai bună decât în aceeaşi lună din 2013. Aproape 4 din 10 români cred că preţurile au fost mai ridicate în 2014 în comparaţie cu anul anterior, faţă de 67% care credeau acelaşi lucru în 2013.

    Perspectivele privind şomajul sunt mai bune decât în anii anteriori. Media peşimiştilor în 2014 se situează la 58% faţă de 66% în 2013 şi 63% în 2012.

    Atunci când se referă la investiţiile în bunuri de folosinţă îndelungată, numărul celor care considerau în decembrie că nu este un moment bun pentru realizarea acestora în viitorul apropiat este în scădere faţă de decembrie 2013, 49% dintre români afirmând că nu intenţionează să cumpere un obiect important pentru locuinţă în următorul an, versus 52%.

    Atitudinea faţă de economisire este relativ constantă, doar 20% dintre români consideră că este o perioadă propice pentru a pune bani deoparte, iar 59% spun că veniturile lor abia reuşesc să le acopere cheltuielile curente. În acelaşi timp însă, procentul celor care spun că au datorii este într-o uşoară scădere, situându-se la 16%, comparativ cu 19% în decembrie 2013 şi 2012.

    Informaţiile provin din Barometrul de Încredere a Consumatorului, studiu cofinanţat de Comisia Europeană şi realizat lunar de GfK România. Datele sunt reprezentative pentru populaţia României în vârstă de 15 ani şi peste, eşantionul fiind de 1.000 de persoane.

    Indicele general măsurat de Barometrul de Încredere a Consumatorului realizat de GfK pentru Comisia Europeană a atins o medie anuală de -28,6 în decembrie 2014.