Tag: pedeapsa cu moartea

  • Stare de PANICĂ în Turcia! Erdogan va aproba pedeapsa cu moartea pentru cei implicaţi în lovitura de stat eşuată

    Preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan a declarat luni seară, pentru CNN, va aproba orice decizie cu privire la pedeapsa capitală adoptată de parlament, întrucât “poporul turc doreşte pedeapsa cu moartea”. Pe de altă parte el a subliniat că va cere Statelor Unite, în mod oficial, să îl extrădeze pe liderului religios Fethullah Gulen, considerat vinovat de organizarea loviturii de stat.

     CNN a difuzat un fragment din interviul realizat cu preşedinte turc, în care Erdogan a caracterizat lovitura de stat drept o “crimă de trădare clară.”

    “Liderii se vor aduna şi vor discuta dacă acceptă, dacă vor pune în discuţie, iar eu, ca preşedinte voi aproba orice decizie va ieşi din Parlament”, a declarat Erdogan, cu privire la propunerea privind reintroducerea pedepsei cu moartea. Turcia a abolit pedeapsa cu moartea în 2002, urmată de o interzicere totală în 2004 ca parte a introducerii unor reforme privind drepturile omului întreprinse pentru a obţine statutul de membru al UE.

    “Oamenii din stradă au formulat această cerere. Oamenii sunt de părere că aceşti terorişti trebuie ucişi… De ce să-i ţin şi să le dau de mâncare în închisori, ani la rând, asta spun oamenii”, a declarat Recep Tayyip Erdogan. “Ei vor un final rapid pentru că oamenii şi-au pierdut rude, vechini, copiii…ei suferă, deci oamenii sunt foarte sensibili şi vor să acţionăm judicios şi cu grijă în acest caz”, a adăugat preşedintele turc.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noul preşedinte din Filipine anunţă măsuri extreme pentru a combate criminalitatea din ţară. Printre acestea – reintroducerea pedepsei cu moartea şi dubla spânzurare

     Preşedintele ales din Filipine, Rodrigo Duterte, promite să reintroducă pedeapsa cu moartea şi să angajeze lunetişti pentru a-i prinde pe cei care comit infracţiuni considerate majore şi care se opun arestării.

    Rodrigo Duterte, fostul primar al oraşului sudic Davao, a câştigat săptămâna trecută alegerile prezidenţiale din Filipine, după o campanie controversată, relatează Sky News.

    Punctul-cheie al campaniei sale l-a reprezentat războiul pe care acesta l-a declarat criminalităţii. O parte a planului său prevede reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracţiuni considerate majore, precum trafic de droguri, viol, crimă, tâlhărie şi răpire.

    “Cei care distrug vieţile copiilor noştri vor fi distruşi”, a declarat Rodrigo Duterte. “Cei care omoară ţara mea vor fi omorâţi. Pur şi simplu. Fără o cale de mijloc, fără scuze”, a precizat noul preşedinte din Filipine.

    Duterte a adăugat că, în cazul persoanelor condamnate pentru mai mult de o infracţiune majoră, se va apela la o dublă spânzurare.

    “După ce eşti spânzurat o dată, va exista o altă ceremonie pentru a doua infracţiune până când capul este complet separat de corp. Îmi place asta pentru că sunt nebun”, a menţionat Duterte.

     

  • Conştiinţă de împrumut

    Kevin Costner, Ryan Reynolds, Gary Oldman, Tommy Lee Jones şi Gal Gadot revin pe marile ecrane din 15 aprilie în filmul de acţiune ”Criminal“. Distribuit de Freeman Entertainment, filmul redă povestea unui asasin fără scrupule, forţat să asculte de o conştiinţă implantată.

    |n faţa unei ameninţări teroriste fără precedent şi după pierderea singurului agent care putea salva misiunea, CIA ia măsuri extreme apelând la cunoştinţele unui genetician. Astfel, conştiinţa şi memoria agentului Bill Pope (Ryan Reynolds) sunt implantate în creierul unui condamnat la moarte extrem de periculos cu scopul de a duce la bun sfârşit misiunea. Operaţiunea experimentală este un succes, iar siguranţa naţională ajunge în mâinile criminalului Jericho (Kevin Costner), tulburat acum de amintirile şi sentimentele lui Bill.

  • Juncker, despre introducerea pedepsei cu moartea în Ungaria: Nimeni care introduce pedeapsa capitală nu îşi are locul în Uniunea Europeană

    “Nimeni care introduce pedeapsa capitală nu îşi are locul în Uniunea Europeană”, a declarat el într-un interviu acordat luni Suddeutsche Zeitung.

    Juncker a afirmat că face parte din crezul politic elementar absenţa pedepsei cu moartea, aşa că va apărea un conflict în cazul în care premierul ungar Viktor Orban va contesta acest principiu.

    Comentând afirmaţiile lui Orban potrivit cărora planul de redistribuire a imigranţilor în cadrul UE este o “nebunie”, Juncker a declarat că premierul ungar “nu este în mod evident familiar cu termenii psihologiei şi neuroştiinţei dar acest lucru nu trebuie să îi fie imputat”.

    Orban a generat un val de nemulţumire în Europa la sfârşitul lui aprilie, când a afirmat că subiectul pedepsei cu moartea, care a fost abolită în 1990 în Ungaria după înlăturarea de la putere a regimului comunist, a fost “repus pe ordinea de zi”. Comisia Europeană a reamintit că abolirea pedepsei capitale este “o condiţie prealabilă pentru aderarea la UE” şi pentru a rămâne în cadrul blocului comunitar.

     

  • Patru membri ai echipajului feribotului sud-coreean naufragiat, inculpaţi pentru omor involuntar

     Căpitanul feribotului Sewol, Lee Joon-Seok, doi comandanţi şi un mecanic sunt acuzaţi că au abandonat nava în derivă după ce le-au ordonat pasagerilor să nu iasă din cabine.

    Ultimul bilanţ oficial al catastrofei este de 281 de morţi şi 23 de dispăruţi. Majoritatea victimelor erau elevi de liceu care se aflau într-o călătorie şcolară şi proveneau de la aceeaşi instituţie de învăţământ, situată în apropiere de Seul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gigi Becali, la Curtea de Apel Constanţa: Nu am fost condamnat la moarte sau la paralizie

     Marţi dimineaţă, finanţatorul Stelei, Gigi Becali, a fost adus de la Penitenciarul Poarta Albă la Curtea de Apel Constanţa, pentru judecarea contestaţiei acestuia la decizia Tribunalului, de respingere a cererii de întrerupere a pedepsei din motive medicale.

    Maria Vasii, avocata lui Becali, a cerut instanţei să admită contestaţia la decizia Tribunalului Constanţa, care a respins solicitarea de întrerupere a pedepsei, aducând din nou aceleaşi argumente, respectiv că există un raport de expertiză medico-legal în acest caz şi că medicii legişti au stabilit că finanţatorul Stelei are o afecţiune gravă care nu poate fi tratată în regimul penitenciar şi care necesită intervenţie chirurgicală.

    Ea a prezentat mai multe cazuri de la instanţe din ţară în care condamnaţi cu pedepse mult mai aspre decât Becali au beneficiat de întreruperea perioadei de detenţie din motive medicale, dar şi cazuri de la CEDO în care România a fost condamnată tocmai pentru că nu a permis unor condamnaţi să fie eliberaţi pentru tratament medical.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • SONDAJ: Susţinerea pentru pedeapsa capitală este la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani în SUA

     Şaizeci la sută dintre americani se declară în favoarea pedeapsei cu moartea pentru criminalii găsiţi vinovaţi, reprezentând cel mai scăzut nivel după septembrie 1972 când pedeapsa capitală era susţinută de 57 la sută dintre cei chestionaţi. Opt americani din 10 o susţineau în 1994, valoarea cea mai ridicată care s-a aflat în scădere continuă de atunci.

    Aproximativ un american din patru (44 la sută) apreciază că aceasta nu este aplicată destul de des, o cifră de asemenea printre cele mai scăzute.

    Primul sondaj Gallup despre pedeapsa capitală a fost realizat în 1936 iar susţinătorii acesteia au fost mereu majoritari, cu ecepţia unui sondaj realizat în mai 1966 în mijlocul epocii dezbaterilor privind această problemă, remarcă Gallup.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pedeapsă cu moartea pentru un Caritas chinezesc

    Banii au fost investiţi în acţiuni şi titluri de valoare, care au înregistrat pierderi importante; pe de altă parte femeia a susţinut că face profit, în ideea de a atrage şi mai mulţi bani. Schema a început în 2007 şi s-a prăbuşit în octombrie 2011.

    Acesta nu este singurul caz nefericit din businessul din Wenzhou, care s-a mai confruntat în anii trecuţi cu o criză a datoriilor care a împins antreprenorii în faliment, uneori şi spre sinucidere.

    Pe de altă parte, guvernul chinez a anunţat că a condamnat 4.170 de persoane pentru strângere ilegală de fonduri, din 2011. Dintre aceştia, 1.449 au primit sentinţe ce încep cu câte cinci ani de închisoare şi merg până la condamnări la moarte.

    În 2009 o altă femeie de afaceri, Wu Ying, socotită drept una dintre cele mai bogate femei din China, la moarte, pentru înşelăciune; senţinţa a fost casată de Curtea Supremă de justiţie.
     

  • Cristian Preda: “Nu pot să confund briciul lui Occam cu pliciul lui Prigoană”

    “Atunci când am cerut ca Monica Ridzi să demisioneze imediat după ce a izbucnit scandalul în ministerul pe care-l conducea, mi s-a explicat că intelectualii sunt lunatici. Atunci când am criticat-o pe Elena Udrea pentru absenţa unei viziuni despre dezvoltare, mi s-a replicat că blogul e un pericol public. Atunci când am spus că trebuie să ne despărţim de corupţi, mi s-a zis că bibliotecile strică minţile. Atunci când am afirmat că lipsa de încredere în Emil Boc compromite orice măsură sănătoasă a guvernului, am fost tratat drept un biet profesor naiv. Atunci când am atras atenţia că UNPR ne întinde o capcană, mi s-a spus că intelectualii nu pricep pragmatismul. Atunci când am reamintit că întrucât susţine ideile lui Lukaşenko, S. Prigoană ar trebui să candideze la Minsk, nu la Bucureşti, numele intelectual a fost scris – în semn de dispreţ suprem – cu ghilimele”, scrie Preda pe blogul său.

    El precizează însă că nu trebuie făcută confuzia între democraţie şi anarhia opiniei şi că “în numele democraţiei, prostia trebuie vânată, nu încurajată”, întrucât nu trebuie confundat “briciul lui Occam cu pliciul lui Prigoană” (aluzie la afirmaţia lui Prigoană că intelectualii PDL nu acceptă un candidat la Primărie ca el, care şi-a câştigat notorietatea “cu pliciul în ‘Cancan’”).

    Preda l-a criticat pe Prigoană pentru populismul cu care a susţinut reintroducerea pedepsei cu moartea fără să aibă măcar curiozitatea să se informeze că în UE aceasta a fost abolită şi că în vecinătatea României numai în Belarus se mai practică pedeapsa capitală. Ca urmare, Silviu Prigoană s-a enervat şi a spus că el nu mai candidează, iar organizaţia PDL Bucureşti, condusă de Elena Udrea, a trimis membrilor un mesaj în care le cere “intelectualiilor” (pus anume în ghilimele) din partid să nu-l mai atace pe Silviu Prigoană, fiindcă el e cel mai bine situat pentru Primăria Capitalei.

    Respectivul mesaj i-a dat aripi lui Prigoană să facă nazuri, dar şi mai mult i-a dat aripi lui Gheorghe Becali, un susţinător graţios al PDL, să vitupereze contra intelectualilor “buni de nimic” gen Teodor Baconschi, Cristian Preda sau Teodor Paleologu şi să-şi anunţe el însuşi candidatura la Primărie, completând astfel lista populiştilor deja bine reprezentată de Dan Diaconescu şi Irinel Columbeanu.

    Cum PDL nu are deocamdată un candidat capabil să-l bată pe Sorin Oprescu, incidentul merită comentat doar prin prisma atmosferei nesănătoase dintr-un PDL unde până şi candidaturile de sacrificiu sunt un prilej de luptă pentru putere.

  • Mai avem nevoie de limba romana? (II)

    Fragmentul de mai sus este din “Kaputt”, romanul lui Curzio
    Malaparte; nemti si romani au trecut Prutul, laolalta, iar eroul
    romanului mananca ciorba de pui cu un grup de soldati romani:
    “Soldatii dadeau din cap, tuguindu-si buzele. «- Ei, da, spuneau, o
    pereche de cizme ca astea, cel putin doua mii de lei, pe putin.» Si
    dadeau din cap, tuguindu-si buzele. Erau niste tarani romani, iar
    taranii romani nu stiu ce sunt animalele, nu stiu nici macar ca si
    animalele au o patrie, nu stiu ce sunt acelea masinile, ca si
    masinile au o patrie, ca si cizmele au o patrie, mult mai buna
    decat a noastra. Sunt tarani si nici macar nu stiu ce inseamna sa
    fii taran; legea Bratianu a dat pamant taranilor romani asa cum ai
    da o bucata de pamant unui cal, unei vaci, unei oi. Stiu ca sunt
    romani si ortodocsi. Striga «Traiasca regele!», striga «Traiasca
    maresalul Antonescu», striga «Moarte URSS», insa nu stiu ce este
    regele, ce inseamna maresalul Antonescu, ce e aceea URSS. Stiu ca o
    pereche de cizme costa doua mii de lei”.
    Daca fragmentul de mai sus v-a enervat, nu cititi mai departe. Si
    ocoliti si cartea lui Malaparte.

    Daca v-a intristat, asa cum am patit eu, sa continuam. Saptamana
    trecuta scriam un text despre modul in care multi romani au uitat
    sau ignora sau nu le pasa de regulile limbii romane; modul in care
    unii cititori au reactionat, cautand hibe in textul meu, in loc sa
    se gandeasca la fondul problemei, la ceea ce am spus cu cuvinte mai
    mult sau mai putin stangace, m-au facut sa ma gandesc la Malaparte
    si la modul in care acesta ne vedea in 1941. Sa trecem de la textul
    meu la unul din subiectele saptamanii trecute, care a iscat destule
    discutii in presa – sondajul despre romanii cei intoleranti si
    doritori de pedepse, fie si cu moartea.

    Sondaj care mi-a adus in minte o idee mai veche, aceea ca nu ne
    studiem ca sa stim cine suntem noi, romanii, ce-i in mintile
    noastre, ce ne guverneaza viata si cum sa ne privim, ci pentru
    manipulari ideatice sau interese fie politice, fie de marketing.
    Scriam despre asta in vara anului trecut – voiam o zona care sa
    depaseasca studiile facute de companiile specializate, ce privesc,
    de exemplu, obiceiurile de consum ale romanilor – numarul de
    inghetate sau cantitatea de sampon consumata: nu “cati?”, ci “de
    ce?”; de unde vin multiplele segregari din societate – in cultura,
    in mentalitati, in comportamente.

    Intre timp, scriitoarea Elizabeth Gilbert m-a indrumat spre un
    italian care in anii ’60 avea cam acelasi tip de probleme: Luigi
    Barzini se intreba de ce italienii au avut in timp mari
    persoanlitati artistice, politice si stiintifice, dar n-au devenit
    o putere mondiala reala. De ce sunt maestri ai discursului
    diplomatic si totusi nu izbutesc sa se guverneze? Cum de pot fi
    negustori asa de priceputi intr-o natie ineficienta din punct de
    vedere economic?

    Raspunsul complicat este extrem de complicat. Raspunsul simplu este
    o Italie corupta, dominata de straini, de senori – la propriu si la
    figurat – instabili, nedrepti, mincinosi. O lume in care nu poti fi
    sigur de nimeni si de nimic. O lume in care poti avea incredere
    numai in propriile simturi. De aceea, in societatea italiana sunt
    acceptati politicieni, birocrati sau industriasi incompetenti si nu
    sunt tolerati cantareti, pictori, dansatori sau bucatari
    incompetenti. Intr-o lume a dezordinii si coruptiei, frumusetea iti
    poate oferi incredere; excelenta in arta este incoruptibila.

    Raman oarecum in zona italiana, dar trec oceanul, cu ajutorul lui
    Malcolm Gladwell: in introducerea la ultima sa carte,
    “Exceptionalii”, jurnalistul american vorbeste despre Roseto,
    oraselul italian din Pennsylvania unde nu existau sinucideri, nu
    exista alcoolism, nu exista dependenta de droguri, criminalitatea
    era redusa, nu exista ulcer, iar incidenta bolilor de inima era cu
    mult sub statisticile oficiale. Nu era vorba de un regim alimentar
    aparte, nici de sport si nici de gene sanatoase, nici de aer curat
    sau apele limpezi, ci de un anume mod de viata. Calm, relaxat, un
    oras cu o viata sociala puternica, cu o comunitate stabila, unde
    biserica reprezenta un spatiu unificator si calmant, cu oameni care
    comunicau, vorbeau, radeau, cu bogati care nu se simteau indemnati
    sa isi etaleze succesul si cu saraci ajutati sa isi mascheze
    esecurile. Un soi de paradis unde oamenii nu aveau de ce, nu aveau
    motiv sa se imbolnaveasca. Un exemplu pentru societatea stresata in
    care traim.

    Astfel am aflat cam cum sunt italienii; ma intreb in continuare cum
    sunt romanii? Vad ca cei 50 de ani de comunism nu au schimbat prea
    multe, daca e sa am incredere in marturia lui Curzio Malaparte (nu
    vad de ce nu as avea intr-un ins care i-a simtit pe Hitler si
    Mussolini intr-o perioada in care acestia erau in culmea gloriei).
    Constat ca, spre deosebire de italienii lui Barzini, nu avem astazi
    nici macar cum sa ne refugiem in arta, dans, pictura, muzica sau
    maiestrie culinara.

    Saptamana trecuta am intrebat daca mai avem nevoie de limba romana
    la modul cel mai propriu cu putinta. Acum intreb acelasi lucru, dar
    figurat.