BusinessMagazin

Tag: echipa

  • Echipa manageriala de la Terapia, reintregita in cadrul LaborMed

    Noii manageri, sub conducerea lui Stephen Stead, au ca obiective principale obtinerea a 40 de milioane de euro din vanzari, cresterea cotei de piata cu 50% si lansarea de noi produse.

    Oficialii companiei au precizat ca alaturi de noul director financiar, Mircea Ilie, si de cel de dezvoltare, Adrian Stroilescu, echipa de la Terapia de dinainte de preluarea de catre Ranbaxy s-a reunit prin numirea lui Lucian Codreanu ca director comercial, a lui Mirel Florica pe pozitia de director de operatiuni, a Ancai Petrescu, in functia de manager de resurse umane si a Andreei Ombas ca manager de marketing.

    Anterior venirii sale la sefia LaborMed Pharma, Stephen Stead a fost la conducerea Polpharma, cel mai mare producator polonez de medicamente. Intre 2002 si 2006 a fost directorul general al producatorului clujean Terapia, fiind adus tot de fondul de investitii Advent International, actionar la acea vreme in cadrul companiei.

    Odata cu restructurarea echipei manageriale, compania s-a reorganizat, astfel incat activitatile comerciale (vanzare, distributie proprie, promovare medicala si marketing) au trecut sub umbrela LaborMed Pharma Trading, firma care anterior reprezenta distributia grupului. LaborMed Pharma va continua sa se ocupe de dezvoltarea si inregistrarea de medicamente, de productie si de contractarea cu distribuitori terti, potrivit comunicatului emise de companie.

    Infiintata in 1991 de un grup de medici si farmacisti romani, LaborMed a fost preluata in februarie anul acesta de catre Advent International, printr-o tranzactie de 123 de milioane de euro.

  • Raiffeisen: Echipa de fotbal a Romaniei valoreaza 87 de milioane de euro

    Echipa nationala de fotbal a Romaniei este evaluata la 87,2 milioane de euro si are o cota la castigarea Campionatului European de Fotbal 2008 de 1/34, conform unui raport al Raiffeisen Research, divizia de cercetare a grupului austriac Raiffeisen.

    Cititi continuarea pe www.zf.ro

  • Scoala de antreprenori Rompetrol

    La cea mai recenta sedinta cu echipa de management din Rompetrol, Dinu Patriciu le-a desenat colaboratorilor sai o caracatita zambitoare si care facea cu ochiul. Imaginea sugereaza, in opinia omului de afaceri, unul din tipurile reprezentative de dezvoltare a unei corporatii. Pentru Rompetrol, modelul de dezvoltare a companiei petroliere a generat nu numai extinderea in 14 tari si o cifra de afaceri de peste sapte miliarde de dolari, ci si un numar de tineri antreprenori, care au acum propriile lor afaceri in cele mai diverse domenii, de la IT la avocatura.

    “Oamenii nu sunt batuti in cuie si nu raman pe veci intr-o echipa”, recunoaste presedintele grupului Rompetrol, adaugand ca le-a oferit de-a lungul timpului managerilor sai toate motivele sa ramana in companie, dar si ca i-a lasat liberi cand au vrut sa plece, fara resentimente. Cu unii dintre cei care au plecat, Patriciu este acum partener de afaceri, deoarece multi dintre managerii care au lucrat la Rompetrol s-au lansat in propriile afaceri. Sa fie ceva in “gena” Rompetrol care i-a impins spre propriul business?

    “Unii pleaca pentru ca le cresc aripile si vor sa faca ceva pe cont propriu folosind tot ce au invatat, altii pleaca pentru ca nu se pot integra sau nu sunt destul de buni. Eu am invatat acolo sa gandesc in patru dimensiuni, asa cum fac arhitectii buni (Dinu Patriciu este de profesie arhitect – n.red.), dar am mai invatat si sa gandesc in stil mare”, explica Dorin Gherman, fost director general al Rompetrol SA si fost presedinte al Consiliului de Administratie al Rompetrol, care a plecat din companie de un an si jumatate.

    “Nu pot sa spun ca anume ceva din Rompetrol m-a impins spre propria afacere, dar pot spune ca cine a lucrat in Rompetrol si a avut ceva spirit antreprenorial l-a activat acolo”, afirma la randul sau Paul Pop, unul dintre managerii care au plecat in ultimii doi ani din companie pentru a incepe propria afacere. Paul Pop a ales consultanta si a infiintat o firma de profil, Rottco Consult, care acorda consultanta companiilor petroliere.

    De ce spun Paul Pop, Dorin Gherman, Felix Enescu sau Emilia Ciucan – o parte dintre managerii Rompetrol care au parasit compania – ca spiritul antreprenorial li s-a activat in Rompetrol? “Compania asta e un fel de armata in razboi, iar pe front se cern usor lasii de curajosi”, explica Dorin Gherman, care, cand a plecat din Rompetrol, a anuntat ca se retrage de tot din management. S-a retras intr-adevar, dar a inceput impreuna cu un grup de prieteni o serie de afaceri, dintre care una a ajuns deja la o cifra de afaceri de peste 10 milioane de euro, iar altele sunt in curs de dezvoltare, asa cum sunt cele mai multe dintre afacerile celor care au parasit in ultimii ani compania fondata de Patriciu.

    Felix Enescu, fost chief information officer la Rompetrol, acum consultant principal si partener al Gartner in Romania, cea mai mare companie de consultanta si analiza IT, face o paralela intre compania petroliera si General Electric – ambele sunt formate dintr-un nucleu in jurul caruia graviteaza mai multe companii specializate si isi produc managerii de care au nevoie. Deosebirea este ca la compania americana managerii sunt creati “pe banda”, produsi de mediul corporatist riguros, in timp ce in Rompetrol mediul dinamic si extrem de concurential genereaza fie succesul, fie intrarea in rutina sau pe o panta descendenta.

    Dorin Gherman isi aminteste ca, atunci cand a venit la Rompetrol, si-a dat 50% sanse ca va rezista. “Dupa o luna, credeam ca mai am sub 20% sanse sa rezist si abia dupa jumatate de an m-am integrat si am inceput sa ma dezvolt”, isi aminteste Dorin Gherman, care adauga ca primele sase luni sunt cruciale in echipa condusa de Dinu Patriciu, iar cel mai greu este sa demonstrezi colegilor ce ai facut: “Colegii te trag la raspundere, deoarece in Rompetrol mai toata lumea vrea sa fie lider si castiga cine aduce vanatul cel mai mare”.

    Sintagma “armata in razboi” folosita de Dorin Gherman descrie in principal diferentele dintre ceea ce ar putea fi numita o “scoala de manageri” (cum ar fi companiile multinationale gen Heineken sau Procter & Gamble) si o companie care dezvolta oameni de afaceri: “Intr-o multinationala, unde exista raspuns la orice intrebare si un precedent pentru fiecare procedura, un manager invata cum sa fie manager; in Rompetrol insa, unde ti se cere doar rezultatul, trebuie sa gasesti singur rezolvarea problemei si sa atingi acel rezultat in cel mai scurt timp, ca si cum ti-ai construi propria afacere in fiecare zi”, spune Gherman.

    Raspunsul dat de Dorin Gherman la intrebarea de ce este Rompetrol o scoala de afaceri a fost cam acelasi pe care l-au spus toti fostii manageri de acolo care au stat de vorba cu BUSINESS Magazin: in Rompetrol a trebuit pur si simplu sa se descurce sau, dupa cum spune Emilia Ciucan, “am fost aruncati in apa si am invatat sa inotam”. “Iar apa a fost mare”, adauga zambind Emilia Ciucan, referin¬du-se la faptul ca Rompetrol le-a oferit anvergura, sansa de a face afaceri la scara mare, ceea ce i-a facut mai curajosi cand a venit vorba sa intre in propriile afaceri.

  • Cumparaturile? Doar in echipa!

    “Fiecare pe cont propriu” pare a fi, de la distanta, principiul de baza al societatii in care traim. Insa o analiza atenta a prezentului demonstreaza fara drept de apel ca pe termen lung individualismul nu reprezinta o strategie profitabila, iar cine nu are grup nu are parte.

    In ciuda unei cifre de afaceri de 1,7 miliarde de dolari, eBay este passe’. Asta deoarece astazi, atat in peisajul virtual cat si in cel real, se poarta comunitatile, iar cumparaturile pe cont propriu din fata monitorului de acasa au devenit un obicei ineficient si costisitor de cand in China s-a nascut un nou comportament de cumparare ce poarta numele de “tuangou”.
    In numele unui discount semnificativ, oameni care nu s-au mai intalnit inainte se aduna in grupuri organizate pentru a achizitiona impreuna un anume produs, de la electronice la mobila sau croaziere. Acesti indivizi se intalnesc in magazinele si showroom-urile reale la o data si o ora stabilite dinainte, fortandu-l in cel mai propriu sens al cuvantului pe producator sa le acorde un discount de grup substantial.
    Puterea unui numar mare de oameni sau influenta pe care un grup organizat o poate exercita pentru a obtine ceea ce vrea nu reprezinta fenomene care sa fi ramas pana acum necunoscute nici publicului larg, nici comunitatii de afaceri.
    Factorul nou aparut in aceasta ecuatie il constituie usurinta cu care astazi oamenii care gandesc la fel si sunt interesati de aceleasi lucruri se pot intalni in mediul virtual si apoi exercita o influenta considerabila asupra economiei la nivel global. Din perspectiva comerciala aceasta tendinta poate fi caracterizata de un singur cuvant – cumparaturi in echipa. Intr-o lume a informatiilor si a vitezei de reactie, economia se reduce la intentiile de cumparare ale consumatorilor, care in mediul online au tendinta de a se grupa in jurul intereselor comune.
    Mediul virtual are astazi o greutate mai mare ca oricare altul, fiindca astazi peste un miliard de consumatori sunt online.
    Potrivit Trendwatching.com, cele mai populare site-uri chineze care ajuta grupurile de consumatori pe aceeasi lungime de unda sa se organizeze pentru practicarea cat mai eficienta a cumparaturilor in echipa sunt TeamBuy, Taobao si Liba, insa de curand s-a lansat prima varianta globala a unui asemenea site de tuangou, Tumpang.com.
    Ce le ramane producatorilor de facut in conditiile in care intreaga putere pare a se aduna in mainile cumparatorilor? Intr-un mediu atat de competitiv, in care consumatorilor nu le mai poate fi ascuns nimic, cheia succesului o reprezinta reusita in a-i determina pe acestia sa-si dezvaluie intentiile. Conceptul de economie intentionala, introdus cu un an in urma de economistul Doc Searls, se refera la o inversare a perspectivei traditionale a procesului de echilibrare a cererii si ofertei si vine sa raspunda tocmai acestor noi “conditii de mediu”. In acest nou model, consumatorii sunt cei care isi fac cunoscute intentiile de cumparare, invitand unul sau mai multi producatori sa liciteze pentru a-si adjudeca achizitia lor. Searls explica: “Economia intentionala este construita in jurul pietelor cu adevarat deschise, nu in jurul celor de tip siloz. Clientii economiei intentionale nu trebuie astfel sa zboare precum albinele, din floare in floare, adunand oferte in loc de polen. Intr-o economie intentionala procesul de cumparare porneste atunci cand consumatorul anunta piata asupra intentiei sale de cumparare iar comerciantii se intrec pentru achizitia acestuia”.
    Astfel, clientul interesat de inchirierea unei masini ar trebui sa-i poata spune pietei: “Voi fi in vacanta la schi intre 20 si 25 martie si vreau sa inchiriez un SUV cu tractiune integrala. Sunt inregistrat la serviciile de inchiriere ale Avis Wizard, Budget FastBreak si Hertz 1 Club. Nu vreau sa platesc benzina de la inceput si nu sunt interesat de niciun tip de asigurare. Ce pot face aceste companii pentru mine?”.
    Chiar daca exista astazi un numar tot mai mare de antreprenori care incearca sa medieze acest schimb de informatii” intre consumatori si producatori, ajutandu-i pe clientii individuali sa primeasca o oferta bazata pe intentiile lor de achizitie, cea mai mare parte a acestui spatiu ramane inca neocupat.
    De fapt, cea mai mare parte a acestor “brokeri de informatii” se concentreaza asupra unei singure categorii de produse?(de la ipoteci la croaziere sau bilete de avion), ceea ce face din descoperirea site-ului potrivit pentru fiecare achizitie o sarcina impovaratoare.
    Astfel, in peisajul virtual au aparut jucatori ca website-ul cruisecompete.com, care furnizeaza celor interesati oferte din partea agentilor de turism specializati, sau Priceline.com, care le da consumatorilor posibilitatea sa-si stabileasca singuri pretul de pornire si apoi il compara cu preturile minime pe care liniile aeriene, hotelurile si companiile de inchirieri de masini le pun la dispozitie website-ului. Multi dintre acestia se intampla sa mai colaboreze si cu un numar mic de furnizori, ceea ce face ca procesul de licitatie sa devina destul de rigid si sa se finalizeze cu discounturi mai putin spectaculoase decat in restul cazurilor.
    Adevaratul spirit al antreprenoriatului bazat pe conceptul “intentie 2.0” este surprins insa cel mai bine de startup-urile care au zguduit lumea atat de putin transparenta a real estate-ului din tari ca Finlanda, Marea Britanie, Olanda si Statele Unite.

    Totul a inceput cu website-ul finlandez de real estate Igglo, care le da potentialilor cumparatori sansa de a se inscrie pe o lista de asteptare pentru acele case care nu sunt inca pe piata imobiliara. Initiativa a fost una care le dadea posibilitatea atat potentialilor cumparatori sa-si dezvaluie intentia de achizitie, dar si potentialilor vanzatori sa-si dea seama cat de dezirabila este proprietatea pe care o detin. Consumatorii au iubit de la prima vedere aceasta idee, site-ul avand circa 50.000 de vizitatori pe zi. Insa o idee de asemenea calibru nu putea sa nu se raspandeasca cu viteza sunetului, asa ca astazi startup-urile de “reverse real estate” sunt reprezentate si in Marea Britanie, site-ul BlockHunter, si in Olanda, unde activeaza Blockhunter Elkhulstekoop.nl, si chiar America, unde lupta se da intre BuyerHunt si Zillow.

    Deci, ce se intampla in plan real in timp ce noi incercam sa definim acest trend si sa anticipam directia lui de dezvoltare? In primul rand, intermediarii sunt preocupati sa inregistreze cat mai multi consumatori posibili, apoi, cand o masa critica a fost atinsa, sa negocieze un discount de grup cat mai mare cu furnizorii de produse, iar membrii pot alege apoi daca accepta sau nu oferta. De exemplu, organizatia olandeza United Consumers negociaza discounturi in masa pentru asigurari, petrol si electricitate in numele celor 250.000 de membri ai sai.

    SellaBand a creat o platforma care le permite fanilor sa sponsorizeze o trupa si sa primeasca in schimb o portie de showbiz. Sistemul functioneaza in felul urmator: fanii, denumiti “Credinciosii”, gasesc un artist sau o trupa care le place pe SellaBand.com.

    Pentru 10 dolari, ei pot cumpara o actiune la acestia. Odata ce o trupa a vandut 5.000 de actiuni, SellaBand le aranjeaza o sesiune profesionala de inregistrari care include cele mai bune studiouri, cei mai buni manageri si producatori. Credinciosii primesc un CD editie limitata al acestei prime inregistrari. Piesele sunt apoi lansate pe Internet ca download-uri gratuite, veniturile provenind exclusiv din publicitate, iar acestea sunt impartite la trei intre artist, credinciosii sai si SellaBand.

    Din moment ce atat credinciosii, cat si artistii au de castigat din vanzarea celor 5.000 de actiuni, ambii sunt interesati sa promoveze atat trupa, cat si platforma SellaBand.com in toate punctele de intalnire ale muzicienilor si ale fanilor: pe blogurile personale, paginile MySpace si alte comunitati online.

    Odata ce inregistrarea a avut loc, acelasi lucru se intampla si in ceea ce priveste portalul de download al SellaBand: artistii si credinciosii scot profit din incasarile din publicitate realizate prin cresterea traficului pe pagina lor de download. Deocamdata formatiile Nemesea, Cubworld si Second Person au atins pragul, de 50.000 de dolari si au beneficiat de inregistrare, in timp ce alti 20 de artisti sunt pe drum, strangand pana acum mai bine de 5.000 de dolari.

    Un alt startup caruia i se prevede un viitor fructuos este website-ul francez CrowdSpirit. Deocamdata inca in faza beta, compania dotcom vrea sa inchida cercul inovatiei: membrii site-ului nu numai ca vor propune idei pentru produsele electronice, dar vor lua parte la fiecare stadiu din ciclul de viata al proiectului pe care l-au imaginat, pana la achizitionarea produsului final. Intr-o prima faza a acestui proiect, atentia va fi indreptata asupra produselor cu un pret de piata sub cota de 150 de euro. Algoritmul dupa care va functiona acesta arata in felul urmator:

    Pasul 1: Comunitatea furnizeaza idei, le slefuieste si apoi le voteaza pe cele mai reusite.

    Pasul 2: Cele mai bune idei si specificatiile lor tehnice vor fi definite impreuna cu partenerii CrowdSpirit pe partea de cercetare si productie.

    Pasul 3: Primul prototip va fi testat si cizelat de comunitate.

    Pasul 4: Membrii comunitatii vor cumpara produsele pe care le-au imaginat si vor fi totodata responsabili cu recomandarea acestora cunoscutilor si retailerilor.

  • In echipa cu Banca Mondiala

    Compania MedLife vrea sa construiasca cel mai mare spital privat din Romania si pentru aceasta si-a atras un partener puternic, adica International Finance Corporation (IFC), divizia de investitii din sectorul privat a Bancii Mondiale. IFC a platit 5 milioane de dolari (circa 4 mil. euro) pentru achizitionarea unui pachet de 20% din actiunile companiei si a incheiat cu aceasta un parteneriat care include acordarea unui imprumut de 5 milioane de euro pe o perioada de 10 ani, cu o perioada de 3 ani de gratie.Inainte de vanzare, Mihaela Gabriela Cristescu si fiii sai Nicolae Marcu si Mihail Marcu, de profesie medici pediatri, detineau cate 30 si respectiv 40% din actiuni, iar vanzarea titlurilor catre IFC s-a facut in proportie egala intre membrii familiei. Banii obtinuti de la acestia sunt destinati extinderii serviciilor MedLife in tara, in urmatorii trei ani compania propunandu-si sa construiasca mai multe spitale si clinici proprii cu 40-50 de paturi, in mai multe orase din tara. Valoarea totala a investitiilor planificate va fi de 25 de milioane de dolari, din care 14 milioane de dolari vor fi asigurate din fonduri proprii si din profiturile generate de MedLife. In 2006 si 2007, MedLife va deschide Memorial Hospital Bucuresti, Constanta si Brasov si Hiperclinica MedLife Brasov, Timisoara si Constanta, iar in cea de-a doua etapa, adica in 2008, MedLife va inaugura Memorial Hospital Timisoara, Iasi si Cluj, respectiv Hiperclinica Iasi si Cluj. Printre planurile de viitor ale celor de la MedLife se numara si listarea la Bursa din Bucuresti in prima jumatate a anului 2008.