BusinessMagazin

Tag: derulare

  • Cât de des apelează românii la internet banking

    Bărbaţii sunt mai orientaţi decât femeile spre operaţiuni de Internet Banking. Astfel, dacă femeile utilizează acest serviciu zilnic sau de câteva ori pe săptămână în procent de 26%, în cazul bărbaţilor se constată o diferenţă de +12% (38%). Dacă ne referim în continuare la cei care utilizează Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână, se observă şi în acest caz diferenţe pe categorii de gen (faţă de total populaţie – 42%). Procentul femeilor este şi de această dată mai scăzut comparativ cu cel al bărbaţilor: 37% versus 48%.

    Analizând comportamentul de consum pe categorii de vârstă, se constată că cei cu vârste cuprinse între 31-45 de ani sunt cei mai devotaţi consumatori, acest target alegând să folosească Internet Bankingul cel puţin o dată pe săptămână în procent de 46%. Referindu-ne la aceeaşi frecvenţă de consum, tinerii cu vârste cuprinse între 18-30 au un comportament similar cu cel al persoanelor de 46-65 de ani, în cazul ambelor categorii de vârstă înregistrându-se un procent de 40%. 

    „Diferenţe apar şi atunci când ne raportam la nivelul de educaţie al populaţiei. Cea cu o educaţie medie şi sub-medie este caracterizată de un consum mai scăzut de Internet Banking, comparativ cu cea care beneficiază de un nivel înalt de educaţie”, susţine Julien Zidaru, managing partner Exact Business Solutions. Mai exact, ultima categorie menţionată utilizează Internet Bankingul în procent de 50% cel puţin o dată pe săptămână (cu 16% mai mult decât cei cu o educaţie medie şi sub-medie) şi în procent de 71% cel puţin o dată pe lună (cu 20% mai mult decât cei cu un nivel mediu şi scăzut de educaţie şi cu +10% faţă de media naţională). Cei care folosesc Internet Bankingul zilnic sau de câteva ori pe săptămână sunt tot cei cu un nivel înalt de educaţie – 37%, procentul celor care îl utilizează cu aceeaşi frecvenţă din rândul persoanelor cu educaţie medie şi sub-medie fiind de 26%.

    În concluzie, bărbatul cu educaţie superioară este cel care foloseşte cel mai des serviciile de Internet Banking: 74% cel puţin o dată pe lună, 52% cel puţin o dată pe săptămână, 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

    Realizând, de asemenea, o ierarhie în funcţie de mărimea oraşelor ţării, Bucureştiul este în topul consumului de Internet Banking: 71% dintre bucureşteni accesează acest serviciu cel puţin o dată pe lună, 53% cel puţin o dată pe săptămână, iar 41% zilnic sau de câteva ori pe săptămână. Îndreptând privirea spre mediul rural, constatăm o deschidere a locuitorilor spre zona de Internet Banking: 49% dintre ei apelează la acest instrument cel puţin o dată pe lună, 35% cel puţin o dată pe săptămână, iar 24% zilnic sau de câteva ori pe săptămână.

  • Boris Johnson a demisionat din funcţia de ministru de Externe al Marii Britanii

    “În această după-amiază, premierul Theresa May a acceptat demisia lui Boris Johnson din funcţia de ministru de Externe. Înlocuitorul său va fi anunţat în scurt timp. Premierul îi mulţumeşte lui Boris pentru activitate”, a comunicat Downing Street.

    Demisia lui Boris Johnson intervine după cea a lui David Davis, ministrul britanic pentru Brexit.

    Premierul Theresa May se confruntă cu o criză generată de modul în care se derulează negocierile pe tema ieşirii Marii Britanii din Uniunea Europeană.

  • Acasă la „Bucuria“, la Cricova şi Purcari. Cum te întorci în timp peste Prut

    O conversaţie de vreo două minute s-a derulat în fe­lul acesta într-o cafenea din Chişinău, cu re­plici în română de o parte şi în rusă de cealaltă parte.
     
    Situaţii ca aceasta au loc frecvent în Chişinău, iar pentru localnici nimic nu-i de mirare, deşi eu am rămas cu gura căscată să aud discuţia şi să realizez că fiecare înţelege şi ştie să vorbească limba celuilalt, însă, totodată, niciunul nu vrea să-şi sacrifice graiul pentru o conversaţie pe care noi am numi-o normală.
     
    Şi poate că nu e asta mare filosofie, dar realitatea pe care o reflectă este. O societate scindată în două, în care cetăţenii sunt fie pro-ruşi, fie proeuropeni şi în care ideologiile de acest tip ajung să separe chiar familii.
     
    Nu am trăit în comunism. Timpul a ţinut suficient de mult cu mine încât să mă lase să experimentez viaţa în democraţie, fără să ştiu ce sunt electricitatea după program, uleiul pe cartelă sau cravata de pionier. Am văzut însă filme şi mi s-au spus poveşti despre acea perioadă şi, chiar fără să vreau, în mintea mea s-a conturat un peisaj gri, înceţoşat, ca o imagine „cu purici“ pe ecranul unui televizor fără cablu. Practic, echivalentul imaginii mele despre comunism.
     

  • Companiile din România, faţă în faţă cu tehnologiile disruptive

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Warsaw sau Wars-wow (?)

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Câţi bani a câştigat Tudor Chirilă din muzică şi televiziune

    Artistul, care este liderul trupei Vama, dar şi jurat la un show de talente, are două firme prin care îşi derulează afacerile, una fiind specializată în activităţi suport pentru interpretare artistică (spectacole), iar cealaltă în activităţi de creaţie artistică.
     
    Prima dintre ele, „Agentia de vise SRL” a înregistrat, în cei patru ani de activitate, un profit total de aproximativ 220.000 de lei, conform stirilekanald.ro.
     
    Şi performanţele celeilalte firme, „Firma lu` Tudor SRL”, arată câţi bani a câştigat Tudor Chirilă din muzică şi televiziune. Societatea comercială a avut mereu profit între 2013 şi 2016, câştigul total fiind de aproximativ 600.000 de lei. Asta înseamnă că firmele lui Chirilă, i-au adus, în cei 4 ani de activitate, un profit net total de aproximativ 800.000 de lei (175.000 de euro).
     
    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • În 2017, Consiliul Concurenţei a aplicat amenzi de 27 de milioane de euro

    „În anul 2017 am iniţiat investigaţii în domenii importante cum sunt cel al energiei – potenţiale abuzuri de poziţie dominantă privind racordări la reţele – sau cel al serviciilor financiare. Pentru prima dată investigaţiile noastre au trecut graniţele ţării şi am beneficiat de sprijinul colegilor din Marea Britanie pentru a obţine informaţii inclusiv de la sediile din Londra ale companiilor investigate”, a declarat preşedintele Consiliului Concurenţei, Bogdan Chiriţoiu, la conferinţa de prezentare a raportului anual 2017 al instituţiei.

    „Tot în 2017 am iniţiat cele mai multe investigaţii privind posibile carteluri şi abuzuri de poziţie dominantă din istoria instituţiei, reprezentând 89% din totalul procedurilor declanşate. Câteva exemple: avem în curs de derulare o investigaţie pe piaţa comercializării echipamentelor agricole, în care sunt implicate şi fonduri europene; posibila excludere abuzivă de pe piaţă a medicamentelor generice face obiectul unei alte investigaţii derulate în prezent; nu în ultimul rând, investigăm practic toată piaţa lemnului: ne uităm la licitaţiile prin care se achiziţionează lemn, în special de la Romsilva”, a mai spus Bogdan Chiriţoiu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Este oficial: Dedeman vrea să dea o nouă LOVITURĂ. Surpriza de MILIOANE pe care o pregătesc fraţii Pavăl

    Oferta este intermediată de SSIF BT Capital Partners şi vizează un număr total de 5,69 milioane acţiuni.
     
    Cemacon are un capital social de 11,39 milioane lei, acţionarii fiind Dedeman Bacău (40,7%), Business Capital for Romania-Oportunity Fund Amsterdam (33%), PIF Industrial Bacău, deţinut de fraţii Pavăl (9,3%), CIT Resources Bucureşti (5,9%), firmă care deţine 5,9% din Cemacon, şi alte persoane fizice şi juridice.
     
    Potrivit anunţului producătorului de cărămizi, acţionarii Dedeman, Business Capital for Romania-Oportunity Fund Amsterdam, PIF Industrial Bacău şi CIT Resources Bucureşti acţionează concertat cu Cemacon.