Tag: intrebare

  • Întrebarea pe care nu trebuie să o pui niciodată unei femei la locul de muncă

    Întrebarea pe care foarte multe femei o primesc dezvăluie greutăţile întâmpinate de acelea dintre ele care ocupă funcţii de conducere: cum reuşeşti să te descurci cu toate?

    Întrebarea ar trebui să fie primită ca un compliment, dar este de fapt un enunţ sexist. Aceste greutăţi nu ar trebui să fie diferenţiate între femei şi bărbaţi, dar problema este ideea pe care mulţi o împărtăşesc, şi anume că funcţiile de conducere şi rolul de mamă al unei femei sunt lucruri ce nu merg bine împreună.

    Femeile tinere trebuie să vadă drumul către succes atât în plan personal cât şi în cel profesional; ceea ce le împiedică, de ce le mai multe ori, este lipsa altora de încredere în puterea lor de a face acest lucru.

    Un studiu realizat de compania Bain arată că 43% dintre femei aspiră la o funcţie de conducere încă din primii doi ani ai carierei, în vreme ce doar 34% dintre bărbaţi aspiră la asta. Surprinzător însă, în cazul femeilor acest procentaj scade cu peste 60% de-a lungul anilor; în cazul bărbaţilor, el rămâne aproape neschimbat.
     

  • Pe cine ar salva Vladimir Putin mai întâi de la înec: pe Recep Erdogan sau pe Barack Obama?

    Preşedintele rus Vladimir Putin a fost pus, joi, în dificultate în timpul “Liniei directe” cu populaţia – sesiunea anuală de întrebări-răspunsuri cu cetăţenii ruşi – când a fost întrebat pe cine ar salva mai întâi de la înec: pe Recep Erdogan sau pe Barack Obama, relatează Agerpres.

    Adolescenta Varia Kuzneţova, de 12 ani, l-a întrebat pe Vladimir Putin: dacă Erdogan şi Obama s-ar îneca, pe care dintre cei doi ar sări să-l salveze mai întâi? Preşedintele rus a zâmbit şi a spus că întrebarea fetei l-a pus în încurcătură. „Atunci când cineva decide să se înece, el nu mai poate fi salvat. Dar noi, desigur, suntem gata să întindem o mână de ajutor şi de prietenie oricărui partener al nostru, dacă acesta evident doreşte” acest lucru, a răspuns Vladimir Putin.

    Preşedintele rus a subliniat că el consideră Turcia o ţară prietenă, la fel şi poporul turc, dar că există unele probleme cu unii oameni politici, al căror comportament nu este tocmai adecvat.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Site-ul care este accesat de peste 1 miliard de oameni în fiecare zi

    În urmă cu 20-25 de ani când nu ştiam ceva trebuia să căutam informaţia în cărţi, la bibliotecă sau să întrebăm. Acum informaţia este mult mai la îndemnână. Chiar la un click, o secundă distanţă. Căutarea pe Google a devenit sinonimă cu căutarea pe internet. Însă v-aţi întrebat vreodată câţi oameni caută pe Google în fiecare zi? Ultima statistică, februarie 2013, ne spune că 1.17 miliarde de oameni utilizează motorul de căutare. Baidu are aproape 300 milioane de utilizatori, la fel şi Yahoo, iar Bing al lui Microsoft se învârte undeva la 270 mil. de utilizatori.

    Alte date şi statistici interesante despre Google :

    Fiecare cerere de căutare parcurge 1500 de mile până la un data center şi înapoi pentru a fi afişat răspunsul.

    Fiecare cerere de căutare pune în funcţiune 1.000 de computere pentru a da un răspuns în 0.2 secunde.

    16-20% dintre căutări sunt complet noi.

    Când un angajat Google moare, soţul sau soţia acestuia primeşte jumătate din salariu timp de 10 ani, iar copii acestora 1000 de dolari pe lună până la vârsta de 19 ani.

    În fiecare lună se înregistrează peste 100 miliarde de căutări

    50 de miliarde de pagini web sunt indexate de către Google

    Motorul de căutare s-a numit iniţial „Backrub”

    Pe 16 august 203 Google a picat pentru 5 minute. În acele cinci minute traficul global pe internet a scăzut cu 40%

    Google a câştigat în al patrulea trimestru din 2015 19 miliarde de dolari din publicitate

    (sursă: internet live stats, expandedramblings.com, thechive.com):

     

  • Să baţi din palme cu o singură mână

    Bun titlu. Şi dacă vă întrebaţi care este semnificaţia, trebuie să spun că autorul însuşi a recunoscut că terminase de scris cartea şi nu avea titlu, aşa că a ales această variantă de nevoie, părându-i-se cea mai bună opţiune. Dincolo de titlu, cartea, a doua scrisă de australianul Richard Flanagan, este bună, cu un touch special pentru est-europeni, pentru că prezintă istoria unor imigranţi din Slovenia, tată şi fiică, în Tasmania.

    Flanagan pare să fie familiarizat cu astfel de personaje; într-un interviu el recunoaşte că s-a inspirat, pentru cei doi, din mulţii imigranţi cu care a venit în contact în Tasmania natală, fiecare dintre aceştia contribuind la conturarea pesonajelor. Şi, probabil, partea leului revine soţiei lui Flanagan, care este imigrantă din Slovenia. Aşa că omul ştie ce spune când scrie: „«-Viaţa noastră…Viaţa noastră a fost mai rea decât a unui câine. Îmi pare rău. Ştiu că nu ai să te mai întorci. Crede-mă, n-am vrut niciodată să beau, să mă cert, n-am vrut apartamentele astea pentru venetici, unele lucruri ţi se întâmplă fără să vrei şi, oricât ai încerca, oricât de mult ai spera, nu poţi să schimbi nimic»… Înainte să deschidă frigiderul pentru prima sticlă a zilei, uitând că e dimineaţă, adăugă ceva în boarera de vânt ce pătrundea de afară: «- Am venit în Australia să fim liberi»“.

    Pentru ei libertatea a însemnat şi înstrăinarea membrilor familiei, plecarea mamei/soţiei, abuzurile unui tată beţiv, plecarea fiicei şi întoarcerea acesteia după două decenii. Redescoperirea şi în cele din urmă transformarea celor doi, a tatălui şi a fiicei. Trebuie să mai spun că Richard Flanagan face parte şi din specia rară a scriitorilor care îşi pot ecraniza aşa cum vor ei cărţile; a făcut-o, filmul apărând în 1998. Nu vă lăsaţi induşi în eroare de nota de pe IMDB, acolo lucrurile au luat-o razna demult; mergeţi şi pe mâna literaturii.

  • Opinie Cristian Hostiuc, director editorial ZF: “Suntem discriminaţi la noi acasă. De către statul român. Companiilor străine li se întinde covorul, în timp ce noi, antreprenorii români, suntem «aruncaţi la câini». Noi de ani de zile facem profit, iar multinaţionalele raportează numai pierderi şi nimeni nu le întreabă nimic”

    Joi, 31 martie, la Braşov, ZF Antreprenorii României. O sală cu aproape 250 de oameni, cei mai mulţi – antreprenori sau manageri români. O discuţie legată de starea capitalului privat românesc în 2016.

    Conform celor mai recente date consolidate, la nivelul anului 2014, ponderea companiilor româneşti în totalul businessului din România era de 47%, în timp ce companiile străine ajunseseră la 49%. Diferenţa de 4% aparţine companiilor de stat.

    Dintr-o cifră de afaceri totală de 1.088 de miliarde de lei pentru 461.000 de companii cu activitate, 509 miliarde de lei au fost realizate de firmele private româneşti (423.000 de companii), cu 2,4 milioane de salariaţi, iar 536 mld. lei de companiile străine (38.000 de companii), cu 1,18 milioane de angajaţi.

    Deşi companiile străine au avut o cifră de afaceri mai mare, rezultatul lor net raportat (profit minus pierderi) a fost de minus 2 miliarde de lei.

    De partea cealaltă, companiile româneşti au raportat un rezultat final pozitiv de 14 miliarde de lei (profit de 33 de miliarde de lei, pierderi de 19 miliarde de lei).

    Frustrant, nu? Aşa se simt şi antreprenorii români în acest moment. Guvernul României, guvernele nu încurajează deloc capitalul privat românesc, în timp ce firmelor străine li se întinde covorul oriunde merg, începând de la Palatul Victoria până la orice administraţie fiscală.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Popularitatea macarameului este în creştere

    Lucrul de mână cunoaşte în ultima vreme o creştere a popularităţii, graţie persoanelor pasionate care ţin să-şi împărtăşească hobbyul cu alţii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă macrameul, popularizat de o artistă americană, Emily Katz, scrie The Guardian.

    Ideea de popularizare i-a venit după ce a fost întrebată de unde se poate cumpăra un suport de flori suspendat din macrame la fel ca acela pe care îl avea ea acasă şi astfel a ajuns să organizeze ateliere pentru cei interesaţi, unde aceştia deprind meşteşugul confecţionării macrameului din care apoi realizează obiecte decorative sau articole vestimentare.

    Artista consideră că popularitatea în creştere a macrameului este o reacţie la dependenţa de tehnologie a lumii actuale, acesta fiind ceva diferit datorită faptului că este lucrat manual. 

  • Întrebarea care face ravagii la interviurile de angajare din România. 90% dintre candidaţi pleacă acasă

    Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.

    Cerinţă: Care întrerupător corespunde fiecăruia dintre cele trei becuri?


    Această întrebare este adeseori folosită la interviurile de angajare din România şi străinătate în domenii precum software şi IT, financiar-bancar şi publicitate. Specialiştii în resurse umane susţin că testează modul în care viitorii angajaţi pot aborda o problemă şi găsi soluţii. Doar un candidat din zece trece acest test.


    AFLĂ SOLUŢIA AICI

  • Ţara europeană în care sunt mai mulţi atei decât credincioşi

    Majoritatea norvegienilor “nu cred în Dumnezeu” pentru prima dată în istoria ţării, informează The Independent.

    Pentru prima dată la întrebarea “Crezi în Dumnezeu?”, răspunsurile de “nu” le-au depăşit pe cele “da”.

    Un sondaj, la care au răspuns 4000 de norvegieni, arată că 39% dintre respondeţi au declarat că nu cred în Dumnezeu, 37% sunt credincioşi, iar 23% au spus că nu ştiu.

    În 1985, când a fost adresată această întrebare pentru prima dată, doar o cincime a declarat că nu crede în Dumnezeu, în timp ce 50% s-au declarat ca fiind credincioşi.

    Procentul celor care cred în Dumnezeu scade şi mai mult în capitala norvegiană, Oslo (29%). Cei mai mulţi credincioşi aflându-se în nord-vest (44%).

  • Borisov: Bulgaria a depăşit România în toate privinţele cu mult timp în urmă

    Premierul bulgar Boiko Borisov a declarat într=un interviu pentru Nova TV că „Bulgaria a depăşit România în toate privinţele în urmă cu mult timp”. Acesta fusese întrebat când va reuşi Bulgaria să prindă din urmă România.

    „Miniştrii lor fură şi sunt prinşi în cele din urmă, în timp ce preşedintele lor caută azil în Moldova. Nu văd niciun bulgar să fugă în România”, a răspuns Borisov la întrebarea reporterului, „cum anume a depăşit Bulgaria România în domeniul anticorupţiei.

    Borisov a mai spus că la ei nu există politicieni condamnaţi pentru coripţie deci, probabil, nu există corupţi printre ei.

    „Consider că prevenţia este cea mai importantă (..) ei ştiu că pe cine prind, acela va pleca imediat”, a mai spus el.

    Premierul bulgar a mai adăugat ca unele companii româneşti vin să facă afaceri în Bulgaria pentru că este mai bine să activezi acolo şi că ţara este mai stabilă şi previzibilă.
     

  • Motivul economic din spatele tatuajelor pe care le au membri cartelurilor de droguri – GALERIE FOTO

    V-aţi întrebat vreodată de ce membri unor carteluri de droguri sunt tatuaţi din cap până în picioare? Un răspuns surprinzător vine de la Tom Wainwright, autorul volumului “Narconomics”, carte ce analizează economia subterană din America de Sud.

    Vezi aici fotografii cu membri cartelurilor din America de Sud

    Wainwright explică faptul că în spatele acestor tatuaje stă de fapt un motiv de ordin economic: “Gândiţi-vă astfel: cât de greu ar fi să găsiţi un loc de muncă dacă aţi avea astfel de tatuaje? Este logica pe care se bazează şi cartelurile – este un branding al angajaţilor”, explică autorul. “Asta asigură două lucruri: în primul rând, că membrul nu va putea să plece în altă parte; în al doilea rând, ca o consecinţă a primei idei, un angajat fără alte opţiuni de angajare este un angajat mai ieftin, pe care poţi să în controlezi mai uşor.”

    Practica tatuării acestor membri nu se regăseşte doar în America de Sud; şi Yakuza, mafia japoneză, recurge la astfel de gesturi pentru a-şi asigura fidelitatea membrilor găştii.