Tag: intrebare

  • Elon Musk şi-a întrebat urmăritorii dacă ar trebui să demisioneze din funcţia de director al Twitter. Miliardarul susţine că „se va supune” rezultatelor sondajului

    Pe fondul controverselor care au învăluit Twitter în utlima perioadă, Elon Musk şi-a întrebat duminică urmăritorii dacă ar trebui să demisioneze din funcţia de director al platformei de socializare, a raporatat Business Insider.

    “Ar trebui să demisionez din funcţia de director al Twitter? Mă voi supune rezultatelor acestui sondaj”, a scris Musk.

    Nu este clar cine l-ar putea înlocui pe Musk sau când ar putea demisiona — în cazul în care miliardarul chiar ar intenţiona să demisioneze — dar, potrivit Axios, acesta a declarat luna trecută unui judecător din Delaware că intenţionează să îşi reducă timpul petrecut la Twitter “şi să găsească pe altcineva care să conducă platforma de socializare”.

    În 30 de minute de la postare, sondajul a primit peste două milioane de voturi, rezultatele fiind uşor favorabile demisiei lui Musk. La momentul publicării, 56,7% dintre respondenţi au votat “da” la întrebarea actualului patron al Twitter.

    Într-un tweet separat, scris după crearea sondajului, Musk a postat: “Aşa cum spune proverbul, ai grijă ce-ţi doreşti, pentru că s-ar putea să ţi se îndeplinească”.

    De când a preluat conducerea platformei de socializare, Musk pare să fi luat mai multe decizii prin intermediul sondajelor publicate pe internet – Miliardarul a creat sondaje care cereau părerea urmăritorilor în problema anulării contului lui Donald Trump şi a altor utilizatori interzişi în timpul conducerii anterioare.

  • ​Întrebarea săptămânii: Când ai învăţat ceva ultima dată?

    La rubrica „Capitalistul săptămânii” am scris, în numărul acesta, povestea lui Andrew Ng, care a fondat o platformă educaţională, Coursera, unde peste 90 de milioane de oameni învaţă lucruri noi cu ajutorul cursurilor postate online de universităţi de top precum Stanford sau Princeton.

    Antreprenorul a lansat businessul gândindu-se că angajaţi din întreaga lume riscă să îşi piardă joburile dacă nu vor fi în stare să rămână relevanţi pe o piaţă în continuă schimbare, de la zi la zi tot mai digitalizată. Din comoditate, teamă sau alte motive, mulţi rămân pe un domeniu întreaga carieră, fără să îşi exploateze abilităţi poate nedescoperite.

    Care, cine ştie, le-ar putea aduce noi oportunităţi – un salariu mai mare, o experienţă profesională peste graniţe, o funcţie mai bună. Învăţarea continuă şi reconversia profesională sunt diferite de goana după diplome. Pe lângă beneficiile materiale, un „switch” în carieră te poate ajuta să descoperi, poate, o meserie pe care să o practici din pasiune, şi munca să se transforme, dintr-o corvoadă, într-o plăcere. Iar internetul abundă de opţiuni.

    Ţie ce ţi-ar plăcea să înveţi şi cum crezi că te-ar ajuta în carieră?

    Poţi trimite răspunsul pe andra.stroe@businessmagazin.ro.

  • Întrebarea care nu lasă Occidentul să închidă un ochi: Ce fel de arme nucleare ar putea folosi Vladimir Putin în războiul în care pierde tot mai mult teren. Răspunsul analiştilor militari

    Ameninţările liderului de la Kremlin privind folosirea armelor nucleare au devenit tot mai intense pe măsură ce Rusia a început să piardă teren pe câmpul de luptă în favoarea Ucrainei. Acum lumea se întreabă ce arme nucleare ar putea folosi Putin pentru înclina balanţa de partea Rusiei, scrie Bloomberg.

    Săptămâna trecută Vladimir Putin a declarat că va folosi „toate mijloacele necesare”, pentru a menţine Rusia în siguranţă, după anexarea a patru provicii din estul Ucrainei.

    Recent, liderul cecen Ramzan Kadîov i-a sugerat liderului rus să ia în calcul utilizarea armelor nuclare „cu randament redus”, propunere pe care Kremlinul a respins-o luni în mod oficial. Potrivit doctrinei militare ruse, armele nucleare pot fi folosite doar dacă Rusia este lovită prima sau daca existenţa statului este pusă în pericol.

    Oficialii occidentali şi experţii militari consideră că riscul ca Rusia să se folosească de această soluţie este redus, însă pe măsură ce Ucraina bifează tot mai multe victorii, tensiunile cresc iar riscul escaladează puternic.

    Prima variantă a Kremlinului în acest scenariu ar fi armele tactice, concepute pentru a distruge ţinte mai mici, fără a avea capacitatea de a rade oraşe întregi. Cu toate acestea, chiar şi aceste instrumente nucleare de mici dimensiuni sunt mult mai puternice decât lovitura nucleară de la Hiroshima, care a provocat pagube pe o distanţă de 13 kilometri pătraţi şi a transformat în moloz peste 60% din oraş.

    Rusia deţine în prezent aproape 2.000 de bombe nucleare tactice, care pot fi lansate inclusiv de sisteme concepute pentru proiectilele convenţionale, cum ar fi rachetele de croazieră Kalibr sau rachetele balistice Islander.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Întrebarea care nu lasă Occidentul să închidă un ochi: Ce fel de arme nucleare ar putea folosi Vladimir Putin în războiul în care pierde tot mai mult teren. Răspunsul analiştilor militari

    Ameninţările liderului de la Kremlin privind folosirea armelor nucleare au devenit tot mai intense pe măsură ce Rusia a început să piardă teren pe câmpul de luptă în favoarea Ucrainei. Acum lumea se întreabă ce arme nucleare ar putea folosi Putin pentru înclina balanţa de partea Rusiei, scrie Bloomberg.

    Săptămâna trecută Vladimir Putin a declarat că va folosi „toate mijloacele necesare”, pentru a menţine Rusia în siguranţă, după anexarea a patru provicii din estul Ucrainei.

    Recent, liderul cecen Ramzan Kadîov i-a sugerat liderului rus să ia în calcul utilizarea armelor nuclare „cu randament redus”, propunere pe care Kremlinul a respins-o luni în mod oficial. Potrivit doctrinei militare ruse, armele nucleare pot fi folosite doar dacă Rusia este lovită prima sau daca existenţa statului este pusă în pericol.

    Oficialii occidentali şi experţii militari consideră că riscul ca Rusia să se folosească de această soluţie este redus, însă pe măsură ce Ucraina bifează tot mai multe victorii, tensiunile cresc iar riscul escaladează puternic.

    Prima variantă a Kremlinului în acest scenariu ar fi armele tactice, concepute pentru a distruge ţinte mai mici, fără a avea capacitatea de a rade oraşe întregi. Cu toate acestea, chiar şi aceste instrumente nucleare de mici dimensiuni sunt mult mai puternice decât lovitura nucleară de la Hiroshima, care a provocat pagube pe o distanţă de 13 kilometri pătraţi şi a transformat în moloz peste 60% din oraş.

    Rusia deţine în prezent aproape 2.000 de bombe nucleare tactice, care pot fi lansate inclusiv de sisteme concepute pentru proiectilele convenţionale, cum ar fi rachetele de croazieră Kalibr sau rachetele balistice Islander.

    Analiştii militari consideră că există trei scenarii pentru utilizarea arsenalului nuclear:

    În primă fază este vorba despre o utilizare demonstrativă, o lovitură fără victime realizată fie în subteran, fie undeva pe cerul Ucrainei sau într-o zonă precum Insula Şerpilor. Explozia ar fi destul de puternică cât să distrugă echipamentele electronice din zonă, iar nivelul de radiaţii s-ar menţine ridicat puţin timp, urmând ca la 48 de ore de la lansare să scadă la 1%.

    În acest scenariu, Rusia ar putea declanşa prin acţiunile ei o reacţie globală negativă, fără niciun câştig militar, izolându-se ţara şi devenind cel mai mare pariah din lume.

    Al doilea scenariu ar fi lansarea unei lovituri nucleare către un element cheie al infrastructurii Ucrainei, cum ar fi centrala nucleară de la Zaporojie, însă efectele unui astfel de atac sunt puse sub semnul întrebării. Majoritatea analiştilor militari susţin că o astfel de strategie n-ar avea prea mult sens din moment ce Rusia s-ar vedea nevoită să lovească un teritoriu pe care îl vede ca parte din propriul stat. Mai mult, armata rusă deja epuizată şi slab motivată ar fi expusă radiaţiilor nucleare.

    În final, cel mai negru scenariu presupune atacarea directă a unui membru NATO, ceea ce ar duce la activarea articolului 5 şi la demararea unui răspuns de apărare colectivă din partea Alianţei, ceea ce s-ar traduce cel mai probabil într-un război total.

  • ​Întrebarea săptămânii: Cât de motivat eşti de jobul actual?

    La polul opus faţă de ceea ce cunoaştem drept workaholism sau, în traducere, „dependenţa de muncă”, pe plan internaţional se conturează, tot m

    ai pronunţat, un nou fenomen: cel de quiet quitting (un fel de renunţare tacită în limba română), accentuat mai ales pe fondul crizei COVID. Quiet quitting, scrie The Telegraph, se referă la acei angajaţi care nu mai găsesc nicio plăcere în activitatea pe care o desfăşoară în cadrul jobului şi fac doar minimul necesar pentru a nu fi concediaţi.

    În Marea Britanie de pildă, doar 9% dintre angajaţi se simt entuziasmaţi de îndatoririle pe care le au la serviciu. Nu e de mirare că, în paralel cu alte insatisfacţii pe care angajaţii le dezvoltă la locul de muncă, se ajunge la cifre precum cele înaintate de un sondaj realizat de PwC, potrivit căruia unul din cinci angajaţi la nivel mondial plănuieşte să îşi dea demisia anul acesta.

    Întorcându-ne pe plan local, vedem că pentru români satisfacţia la job e un element important, mai important chiar decât timpul liber petrecut cu familia şi prietenii. O arată un sondaj realizat de BestJobs, potrivit căruia şapte angajaţi din zece pun împlinirea profesională pe primul loc, simt că trăiesc mai intens atunci când sunt împliniţi la job şi în activitatea profesională, mai presus chiar de petrecerea timpului cu cei dragi (48%), şi 30% caută alt job când activitatea profesională nu le aduce satisfacţie. Pe tine ce te face fericit la job?

    Trimite-ne răspunsul tău pe adresa andra.stroe@businessmagazin.ro.


     

     

  • Întrebarea SIMPLĂ care încurcă mulţi români! În ce DIRECŢIE curge Dunărea?

    Trecând prin 10 ţări şi având un bazin de colectare de aproximativ 817.000 km², Dunărea este fluviul care trece prin cele mai multe ţări din lume. Dar tu ştii în ce direcţie curge Dunărea?
    Pe lângă cei 83 de milioane de oameni care trăiesc în bazinul fluviului, Dunărea susţine habitate unice şi specii de floră şi faună importante la nivel global, printre care pelicanul alb şi sturionul Beluga.
    În ce direcţie curge Dunărea, având în vedere că izvorăşte din Germania şi se varsă în Marea Neagră?
    Curgând de-a lungul a 2.857 de kilometri, din Pădurea Neagră, Germania, până în Delta Dunării, din România şi Ucraina, şi apoi în Marea Neagră, Dunărea este singurul fluviu major din Europa care curge de la vest la est, din Europa Centrală spre Est.
    Comisia Europeană recunoaşte acum Dunărea drept „cel mai important corp de apă non-oceanic din Europa” şi o „viitoare axă centrală pentru Uniunea Europeană”. Principalii afluenţi ai Dunării includ râurile Tisa, Drava, Sava, Inn şi Prut.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Mesajul unuia dintre cei mai puternici CEO din România: Eu nu sunt speriat dacă văd tineri care părăsesc ţara. Întrebarea este cum să-i facem să se întoarcă

    Achilleas Kanaris, CEO al Vodafone România, unul dintre cei mai mari furnizori locali de comunicaţii fixe şi mobile, cu afaceri anuale de un miliard de euro, consideră că tinerii care aleg să lucreze în afara ţării pentru o perioadă de timp sunt mai avantajaţi faţă de cei care rămân, pentru că ei vor căpăta o mai mare deschidere şi cunoaştere interacţionând cu un mediu nou, diferit sub multe aspecte faţă de cel cu care sunt obişnuiţi în mod normal.

    În plus, dacă aleg să se întoarcă să lucreze în ţară, experienţa dobândită poate cântări mult în evoluţia carierei lor ulterioare.

    “Ca nativ grec, care a trăit foarte mult în afara ţării, sunt de acord ca tinerii să plece din ţară pentru o perioadă de timp, pentru că învaţă lucruri, interacţionează cu culturi diferite, iar când se întorc au o altă viziune şi au mult mai multe de oferit decât dacă ar sta aici. În acest context, eu nu sunt speriat dacă văd tineri care părăsesc ţara. Întrebarea este cum să-i facem să se întoarcă”, a spus Achilleas Kanaris pentru ZF.

    Din perspectiva şefului Vodafone România crearea unui mediu în care tinerii să plece cu un start bun în carieră, care se traduce prin job-uri în care aceştia se pot perfecţiona şi dezvolta, combinat cu unul în care se menţin legăturile cu cei care pleacă să lucreze în străinătate, reprezintă soluţii prin care companiile îşi pot păstra atractivitatea şi îi pot face pe unii dintre ei să se întoarcă în ţară.

    “În companie avem programe prin care angajaţii se rotesc, în special în cazul generaţiilor tinere. Sunt foarte mulţi care călătoresc şi lucrează peste graniţă. La fel, noi importăm oameni din alte ţări. Le dăm oportunitatea să vină în România şi să experimenteze lucrul de aici. Cred că acestă combinaţie creează un climat favorabil pentru toate părţile”.

    Anual, 200.000 de români – echivalentul populaţiei unui oraş mare – pleacă în străinătate, şi în jur de 8.000 pleacă la studii, potrivit unei analize ZF.

    Un raport Educativa, pe baza datelor Unesco, arată că în 2020 numărul românilor care studiau în străinătate depăşea 36.800, dintre care 9.135 era consemnat în Marea Britanie.

    În 2020, România a pierdut un număr de 143.000 de locuitori din cele două cauze: sporul natural negativ şi din migraţie, în cea mai abruptă scădere a populaţiei din 2009.

     

  • Întrebarea care face RAVAGII la interviurile de angajare din România. 90% dintre candidaţi pleacă acasă

    Există două camere. Sunt trei întrerupătoare în camera unu şi trei becuri în camera a doua. Îţi vei petrece cinci minute în camera unu şi apoi 15 minute în a doua cameră. Din camera în care se folosesc întrerupătoarele nu se poate vedea cealaltă cameră. Nu ai voie să revii în camera întrerupătoarelor. Poţi apăsa pe întrerupătoare de câte ori vrei şi cum vrei.

    Cerinţă: Care întrerupător corespunde fiecăruia dintre cele trei becuri?


    Această întrebare este adeseori folosită la interviurile de angajare din România şi străinătate în domenii precum software şi IT, financiar-bancar şi publicitate. Specialiştii în resurse umane susţin că testează modul în care viitorii angajaţi pot aborda o problemă şi găsi soluţii. Doar un candidat din zece trece acest test.


    Un întrerupător nu se va folosi deloc. Astfel, un bec va fi stins şi neîncălzit.

    Un întrerupător va fi lăsat aprins. Astfel, becul va lumina camera.

     

    Un întrerupător va fi aprins aproape cinci minute şi va fi stins la plecarea din camera întrerupătoarelor. Astfel, becul va fi neaprins, dar se va încinge în cele aproape cinci minute în care a fost aprins.

  • Ce îi întreabă Elon Musk pe candidaţi în timpul interviurilor de angajare pentru a-şi da seama dacă mint

    Potrivit lui Ron Friedman, psiholog social premiat şi autor al cărţii „Cel mai bun loc de muncă”, 81% dintre oameni mint în timpul interviurilor. Acesta este probabil motivul pentru care fondatorul Tesla şi SpaceX, Elon Musk, pune o întrebare simplă la interviuri pentru a-i prinde pe cei care blufează: „Care au fost cele mai dificile probleme cu care te-ai confruntat şi cum le-ai rezolvat?”

    „Oamenii care au rezolvat cu adevărat problema, ştiu exact cum au rezolvat-o”, a explicat Musk, citat de CNBC. „Ştiu micile detalii. Aceşti candidaţi pot vorbi în profunzime despre luptele cu care s-au confruntat şi strategiile pe care le-au folosit”. La pol opus, adaugă el, cei care pretind că au rezolvat ei înşişi problemele, pe măsură ce pui întrebări  se blochează. Când candidaţii nu pot vorbi mai mult timp în această direcţie, îţi poţi da seama că nu ei au fost cei care au găsit soluţiile. „Oricine se luptă din greu cu o problemă nu o uită niciodată”, a mai spus Musk.

    Candidaţii pentru un post este important să îşi amintească că rareori pot îndeplini toate cerinţele enumerate în fişa postului – dar nu e nimic rău în asta, spune expertul în interviuri Barry Drexler.
    „Fii sincer cu privire la neajunsurile tale atunci când ţi se cere în mod explicit să le menţionezi, dar oferă-le o perspectivă pozitivă. Dacă un angajator întreabă despre o abilitate care îţi lipseşte, explică-i ce cunoştinţe ai în această direcţie, oferă exemple de abilităţi similare pe care le ai şi exprimă-ţi dorinţa de a învăţa”, spune Drexler.

    De exemplu, dacă un intervievator întreabă dacă aveţi experienţă managerială, un răspuns bun ar fi: „Nu am experienţă managerială, dar mi s-a permis să preiau conducerea diferitelor proiecte în care am delegat sarcini altor colegi şi am avut rezultate. Asta mă face să cred că pot gestiona eficient o echipă şi sunt dispus să învăţ de la superiorii mei.”

  • I-a dat unui om al străzii 100.000 de dolari cu o singură condiţie. Ce a urmat e de necrezut

    Toată povestea a născut numeroase controverse, mai ales după apariţia la televiziune a documentarului realizat, “Reversal of Fortune”.

    În cadrul unui interviu, regizorul şi scenaristul Wayne Powers a spus că ideea i-a venit în Los Angeles, unde mulţi oameni ai străzii îi cereau bani. “Ce ar face un astfel de om dacă i-ai da o avere?”, se întreba Powers. A propus scenariul celor de la Showtime, iar aceştia i-au finanţat proiectul.

    Regizorul spune că l-a ales pe Rodrigue după ce a discutat cu mai mulţi oameni ai străzii, argumentând că cel ales era un om care avusese, pur şi simplu, mult prea mult ghinion în viaţă. “Atunci când mă gândesc la copilărie, cred că nimic nu a mers cum trebuia. Mama mea era alcoolică. Aveam petreceri tot timpul în casă, cred că am început să beau când aveam 13 ani”, a povestit Rodrigue. Înainte ca Powers să demareze proiectul, Rodrigue câştiga bani colectând sticle şi cutii. El câştiga în jur de 20 de dolari pe zi – suficient pentru a cumpăra mâncare, alcool şi ţigări.

    Odată cu începerea filmărilor, cei din echipa lui Powers nu au mai interacţionat cu omul străzii. I-au pus la dispoziţie un consultant financiar la care Rodrigue a apelat în prima zi; după întâlnire, el şi-a cumpărat o bicicletă şi s-a dus cu un prieten la un parc de distracţii. A închiriat o cameră la un motel, dar nu s-a obişnuit cu patul aşa că a dormit pe jos; părea că nu vrea să cheltuie mult şi ar putea să îşi schimbe viaţa.

    Ce a urmat seamănă destul de mult cu ceea ce se întâmplă cu majoraritatea celor care câştigă la loterie: toţi cunoscuţii au început să îi ceară bani, iar femeile au început să îi dea mai multă atenţie. După ce a cheltuit o sumă consistentă, Ted Rodrigue a plecat să îşi viziteze familia în Sacramento. S-a întors după o lună de zile, a închiriat un apartament şi şi-a cumpărat o camionetă.

    În 6 luni de zile, Ted Rodrigue a cheltuit toţi cei 100.000 de dolari; doi ani mai târziu, după ce a vândut tot ce putea, el a început din nou să colecteze sticle pentru a supravieţui.

    “A fost o perioadă frustrantă, pentru că a avut multe oportunităţi”, remarcă Powers. “Atunci când petreci mult timp cu cineva speri ca acea persoană să reuşească; din păcate, de data asta nu a fost cazul.”

    Sursa: Today i found out