Tag: salariu

  • Veşti URIAŞE pentru salariaţi, care pot deschide ŞAMPANIA. Ar putea primi al 13-lea şi al 14-lea salariu

    Pe pagina sa de Facebook, Polak susţine că aceste salarii ar fi deduse din impozitul pe profit, iar măsura i-ar avantaja pe patronii care se confruntă cu o ciză de personal.

    “Proiect de lege al Partidului Naţional Liberal: Angajatorii, afectaţi de o criză acută a forţei de muncă, vor putea fideliza/aprecia angajaţii merituoşi prin acordarea unui al 13-lea/14-lea salariu deductibil din impozitul pe profit. Prin măsura propusă, parlamentarii PNL îşi doresc sprijinirea capitalului autohton dar şi creşterea veniturilor salariale şi, implicit, a calităţii vieţii angajaţilor din mediul privat românesc. Beneficiarii acestei propuneri ar urma să fie cele aproximativ 3,7 milioane de persoane ce activează în mediul privat, care este motorul economiei româneşti şi are parte de o susţinere timidă din partea statului român.”

    Potrivit liberalului, proiectul de act normativ are ca obiectiv principal sprijinirea capitalului autohton şi creşterea veniturilor salariale ale salariaţilor din mediul privat românesc.

    „Cel de-al 13-lea şi cel de-al 14-lea salariu vor putea fi acordate de societăţile care înregistrează profit în anul fiscal în curs, iar cheltuielile ocazionate de acordarea acestor salarii sunt deductibile din impozitul pe profit datorat. Aceste cheltuieli nu trebuie să depăşească 20% din totalul impozitului pe profit datorat, respectiv 0,5% din cifra de afaceri. Măsura acordării acestor salarii suplimentare nu poate fi aplicată de către firmele aflate în procedură de insolvenţă, faliment sau reorganizare”, mai scrie Polak în postarea sa.

    De câţi bani e nevoie pentru a trăi decent în România. Nici 10% nu câştigă atât
    Dacă s-ar adopta această lege, cele două salarii suplimentare ar trebui acordate de către firme astfel: cel de-al 13-lea salariu, între zilele de 15 şi 30 decembrie ale anului în curs, iar cel de-al 14-lea, în perioada 15-30 iunie a anului următor.

    Proiectul, înregistrat la Camera Deputaţilor în 14.03.2018, a fost avizat negativ de Comisia pentru buget, finanţe şi bănci şi de la Comisia pentru muncă şi protecţe socială. În 15.10.2018, actul normativ a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor.

    Citiţi aici proiectul de lege.

  • Teodorovici anunţă posibile ordonanţe pe salariu diferenţiat

    “Dacă sunt toate avizele întrunite, înseamnă că în şedinţa de Guvern de mâine putem să avem şi acest prim act normativ aprobat, vizavi de salariul minim pe economie”, a declarat, joi, la Parlament, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici, la finalul unei întrevederi cu liderul PSD, Liviu Dragnea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O anomalie din piaţa muncii, scoasă la iveală de salariul minim diferenţiat: „Dacă un absolvent de medicină veterinară se angajează ca operator în fabrică, ar trebui sau nu să îi crească salariul?“

     Ce se va întâmpla însă cu licenţiaţii care primesc salariul minim, dar care sunt, pe hârtie, supracalificaţi pentru joburile pe care le au?
     
    „Să presupunem, de exemplu, că un absolvent al unei facultăţi de medicină veterinară se angajează ca operator la o instalaţie, eu neavând în companie o specialitate conformă cu studiile absolvite de el. În aceste condiţii, eu nu aş avea de ce să îi dau salariul minim pentru studii superioare, având în vedere că nici specialitatea lui nu e ce trebuie şi nici postul nu reclamă nevoia de studii superioare“, a explicat Nicu Durău, human resources & general affairs director în cadrul producătorilor de aluminiu Alro Slatina şi Alum Tulcea.
     
  • Sorin Grindeanu anunţă public ce SALARIU are la ANCOM: Vă rog să mă ajutaţi să nu mai am probleme acasă

    Sorin Grindeanu spune că venitul său este de 8.000 de lei, precizând, în glumă, că are probleme cu soţia pe această temă.

    “Am o chestiune personală sau două pe care vreau să le spun. Poate la voi am mai mult succes decât am la colegii voştri din Bucureşti. Vă rog să mă ajutaţi să nu mai am probleme acasă. Fac un apel la voi şi vă spun că de abia am reuşit să o conving pe nevasta mea. Să ştiţi că nu am 10.000 de euro salariu, salariul meu este de 8.000 de lei.

    Aşa că toată istoria asta, acum dacă întrebi pe oricine şi s-ar face un sondaj, cred că nouă din zece ar spune că Grindeanu are 10.000 de euro pe lună. Am făcut apelul ăsta pentru că sunteţi mult mai apropiaţi de mine şi să mă ajutaţi ca lună de lună, soţia mea care este o cititoare de presă, să nu mai meargă pe anumite căi greşite, îmi pare rău că nu am venit cu fluturaşul. Mi-aş dori, să ne înţelegem, să am un astfel de salariu, dar nu e cazul”, a declarat, presei, Sorin Grindeanu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 27 de fotografii care ilustrează haosul de la deschiderea primului McDonald’s din Moscova, din 1990 – GALERIE FOTO – VIDEO

     Avea o capacitate de 900 de locuri şi un personal format din aproximativ 600 de angajaţi selectaţi cu atenţie din 35.000 de solicitanţi. Restaurantul se aşteapta să servească în jur de 1.000 de persoane în prima zi. În condiţiile în care salariul mediu era atunci de aproximativ 150 de ruble pe lună, un Big Mac se vindea cu 3,75 ruble. Acest lucru, totuşi, nu i-a împiedicat pe clienţi să se aşeze la cozi uriaşe, pentru a încerca produsele fast-foodului. O mulţime de peste 5.000 de cetăţeni sovietici s-au aliniat în Puskinskaya Square pe 31 ianuari 1990, pentru a aştepta deschiderea primului Mc Donald’s din capitala Rusiei. În acea zi, aproximativ 30.000 de clienţi au trecut pragul restaurantului.

  • Veste buna pentru persoanele cu handicap

    „Persoanele care, în conformitate cu Certificatul de încadrare în grad de handicap, sunt încadrate în grad de handicap grav sau accentuat, de oricare tip prevăzut de art. 86 alin. (2) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, de un spor de 15% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie/indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare”, prevede hotărârea adoptată, joi, de Guvern.

    Astfel, de sporul de 15% din salariul de bază, solda de funcţie, salariul de funcţie sau indemnizaţia de încadrare, prevăzut la art. 22 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, vor beneficia toate persoanele încadrate în gradul de handicap grav sau în gradul de handicap accentuat pentru care tipul de handicap stabilit în anexa la Certificatul de încadrare în grad de handicap este: fizic, vizual, auditiv, surdocecitate, somatic, mintal, psihic, HIV/SIDA, asociat, boli rare.

    Potrivit notei de fundamentare a HG, în prezent sporul de 15% din salariul de bază se acordă doar nevăzătorilor cu handicap grav şi accentuat, pentru activitatea desfăşurată în cadrul programului normal de lucru, „situaţie care generează diferenţiere pe criterii de dizabilitate, în ceea ce priveşte căştigurile salariale realizate de persoanele cu handicap”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O nouă gafă a premierului Dăncilă: „Grad de handicap SIVA”

    Premierul Viorica Dăncilă a anunţat, la începutul şedinţei de Guvern de joi, că Executivul va adopta un act normativ potrivit căruia persoanele cu handicap grav sau accentuat vor beneficia de un spor de 15% la salariul de bază.

    „De la începutul mandatului am fost preocupaţi să găsim soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii copiilor aflaţi în centrele de asistenţă socială, precum şi a persoanelor cu dizabilităţi. Astăzi vom lua două decizii în acest sens. Vom aloca suma de 200 de milioane de lei, sumă care ar putea fi modificată, autorităţilor administraţiei locale, pentru a asigura fondurile necesare susţinerii sistemului de protecţie a copilului şi centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap”, a declarat prim-ministrul.

    Dăncilă a precizat că persoanele cu handicat grav sau accentuat vor beneficia de un spor la salariu de 15%.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Angajatul crizei

    Cele mai multe dintre dimineţile toamnei acelui an mi le petreceam răsfoind ziarele – şi erau multe la vremea aceea – pentru unul dintre seminariile de la facultatea de jurnalism, numit Presa şi actualitatea sau, pe scurt, PACT. Nu pot să spun că mi-a atras în vreun fel atenţia falimentul Lehman Brothers, despre care Ziarul Financiar scria după 15 septembrie şi pe care Business MAGAZIN îl anticipa încă din vara anului 2008.
    Nu am primit nicio întrebare referitoare la faliment la testele săptămânale ale acelui seminar şi nu pot spune că îngrijorarea se observa în rândul vreunuia dintre colegii mei de la Facultatea de Jurnalism şi nici măcar în rândul profesorilor.
    Neavând un salariu, un credit sau vreun alt reper relevant pentru prăpastia în care se adâncea economia, nu pot să zic că am perceput criza în vreun fel în anul în care s-a întâmplat. Ştirea despre falimentul Lehman Brothers, peste care m-am oprit vreo trei minute, avea însă să „bântuie”  toţi anii care au urmat  cred că nu greşesc dacă spun că acest lucru este valabil pentru generaţia celor „de 30 şi un pic” (nu le-aş spune Millennials, cred că pentru generaţiile care ne-au urmat lucrurile stau uşor diferit), care şi-au construit cariera în criză.
    Mare parte din ziarele pe care le ţineam în braţe pentru PACT în drum spre facultate nu mai existau câţiva ani mai târziu, în momentul în care m-am angajat.
    Prieteni din generaţia mea care se înscriseseră la Academia de Studii Economice ca să devină bancheri, ca urmare a mirajului creat de cea mai bănoasă meserie în anii de boom, se confruntau cu lupta de a-şi găsi un job oriunde, fiindcă băncile treceau prin restructurări masive.
    Alţii visau la comisioane uriaşe din vânzări sau să îşi construiască cariere internaţionale în farma. Auzisem cu toţii de la cunoştinţe despre bonusuri uriaşe, despre avansări rapide în funcţii. Alţi membri ai generaţiei noastre visau la afaceri crescute peste noapte: generaţia noastră de antreprenori nu a avut însă şansa (sau neşansa?) unui El Dorado al afacerilor, ca în anii ‘90. A mai dat România vreun miliardar după anii ‘90? Care sunt şansele să mai dea vreunul? (Exceptând domeniul IT, care domină toate clasamentele, naţionale şi internaţionale, ale celor mai bogaţi tineri de în jur de 30 de ani.) Un posibil răspuns l-am găsit răsfoind ediţiile mai vechi ale Business MAGAZIN: „Posibilitatea ca un tânăr antreprenor român să dezvolte o afacere şi să aibă succes se îngustează pe zi ce trece şi tinde către zero”, spunea Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, în 2009.
    Ne-am petrecut „anii de boom” la cămin sau împărţind chiria visând la astfel de realizări.
    Încă de la primul job, s-au năruit toate aceste vise: angajatorii erau preocupaţi doar de reducerile de costuri – iar noi, derutaţi de refuzuri, de pesimism şi de frustrările generaţiilor anterioare de angajaţi. „Înainte de criză, aveam (şi aici începe o enumerare fără sfârşit)…”, spun şi acum unii dintre ei.
    Poate de aici şi nepotrivirea care încă mai există între cerinţele angajatorilor şi aşteptările noastre. Aşteptările noastre au fost alimentate de legendele anilor de boom, ani în care, în timp ce studiam în cadrul unor discipline diverse, generaţiile anterioare primeau bonusuri uriaşe, avansări rapide în funcţie etc. Cu toate acestea, mulţi dintre membrii generaţiei noastre acceptau să lucreze în Capitala anului 2009-2010 pe un salariu net de 1.000 – 1.500 de lei, nu prea ieşeam în oraş pentru că ne împărţeam timpul între job şi facultate şi încasam lovituri din două direcţii: de la şefi, pentru că «nu înţelegeam nimic», şi de la profesori, pentru că «nu veneam la ore».
    Acceptam orice ni se servea, spre deosebire de mulţi dintre cei mai tineri decât noi, cărora li se reproşează că inventează motive ca să nu vină la serviciu – în situaţia fericită în care anunţă acest lucru.
    Într-o piaţă a muncii caracterizată de precauţia angajatorilor, plină de nostalgii, de frustrări, de mituri răsturnate, am crescut treptat, apreciind fiecare pas făcut.
    Pe piaţa locală a muncii există în prezent în jur de 150.000 de angajaţi din generaţia „celor de 30 şi un pic”, în contextul în care numărul total al celor născuţi în jurul anilor ’90 este de 350.000. Restul au ales să caute „legendele” din anii de boom peste hotare, iar puţini au joburi de birou, cei mai mulţi dintre ei lucrând în cafenele sau restaurante, fabrici sau ca şoferi. Cei care am rămas –– ne-am asumat să creştem „realist” în continuare.

  • Reţeta sigură pentru a-ţi convinge şefii să îţi dea o mărire de salariu. Cum poţi să-ţi dublezi salariul cu câteva mişcări simple

    Fragmentele de mai sus reprezintă o parte din discursurile pe care cei mai mulţi angajaţi le au, de regulă, cu superiorii atunci când vor să iniţieze o conversaţie pe tema creşterii salariale. Fie că aplică strategia „aşa da” sau pe cea „aşa nu”, nu mulţi sunt cei care, în contextul actual al pieţei muncii, reuşesc să obţină o creştere semnificativă a salariului. De ce? Pentru că angajatorii sunt „limitaţi” de grilele de salarii atunci când trebuie să decidă o majorare de salariu şi, oricum, „nimeni nu este de neînlocuit”.

    „Mie mi-a crescut salariul semnificativ doar atunci când mi-am schimbat jobul”, a spus Robert, în vârstă de 30 de ani, angajat în cadrul unei multinaţionale care activează în domeniul IT din Bucureşti. El lucrează de zece ani, perioadă în care a schimbat trei angajatori, însă doar o singură dată a primit o majorare salarială în aceeaşi companie, atunci când a schimbat departamentul.

    „Prima dată când am plecat de la o companie la alta, pe acelaşi post, mi-a crescut salariul cu 50%, iar a doua oară când am procedat la fel salariul meu a fost majorat cu 60%. Singura dată când mi-a crescut salariul în cadrul aceleiaşi companii a fost când m-au mutat pe alt departament şi mi s-a oferit o majorare salarială de 15%”, adaugă Robert.

    Majorările salariale sunt un punct sensibil atât pentru angajat – care nu ştie când şi cât este oportun să ceară – dar şi pentru angajator – care are buget limitat şi vrea totuşi să îşi ţină oamenii motivaţi. Care este cel mai bun moment pentru a cere o majorare de salariu? Atunci când angajatul „îşi prinde angajatorul la înghesuială” şi ştie că nu are opţiuni mai bune, spun specialiştii în resurse umane.

    „În această situaţie, probabil că vei primi acea majorare, dar în mod cert relaţia are de suferit şi probabilitatea de a se încheia creşte odată cu frecvenţa unor astfel de gesturi”, explică Octavian Pantiş, cofondator al firmei de consultanţă şi training Qualians.

    În opinia lui, angajaţii greşesc atunci când abordează problema doar din punctul lor de vedere. Adică, în loc să se plângă că stau peste program, că volumul de muncă este tot mai mare sau că gestionează o echipă cu targeturi din ce în ce mai mari, pot să încerce să „vândă” ideea unei creşteri salariale pe limbajul angajatorului.

    „Ei pot înainta o cerere de majorare salarială abordând problema astfel: «Am economisit sume imense pentru companie şi o pot face în continuare mai bine decât oricine» sau «Am crescut veniturile businessului cu 20% şi cred că le putem dubla în următorii doi ani»”, adaugă Pantiş.

    În general, creşterile salariale din companiile private ajung până la 10-12% pe an pentru performanţe extraordinare obţinute de angajaţi, iar media creşterilor salariale de pe piaţa locală este de 4-5% din salariu pe an, spune Oana Botolan Datki, SEE managing partner în cadrul firmei cu activităţi în domeniul resurselor umane Consulteam, care realizează şi studii salariale. De altfel, ea spune că în orice companie există cel puţin un moment pe an când se discută despre îndeplinirea obiectivelor pe anul anterior şi implicit angajatorii fac propuneri de majorări salariale atunci când angajaţii au obţinut performanţe în anul anterior.

    „Când se discută despre planul pentru anul care tocmai începe, acela este cel mai bun moment pentru angajat să ceară o creştere salarială. Dacă angajatul este avansat sau preia sarcini şi obiective noi, în momentul respectiv se discută şi despre noul volum de muncă care impactează salariul”, a spus Oana Botolan Datki.

    Practic, în momentul în care există o astfel de abordare, angajatul nici nu trebuie să ceară o creştere salarială, pentru că dacă are rezultate bune pe anul trecut, va avea salariul mărit în fiecare an. „Companiile funcţionează prin sisteme şi politici. În aproximativ 99% dintre companiile multinaţionale există un proces foarte clar care spune că dacă ţi-ai îndeplinit obiectivele de performanţă ţi se oferă şi o creştere salarială. Cât de mare este această creştere depinde de bugetul companiei”, a mai spus reprezentanta Consulteam. De asemenea, adaugă ea, o situaţie des întâlnită care precede o majorare salarială este cea în care angajatul primeşte o altă ofertă de muncă în cadrul altei companii. În această situaţie, angajatul se duce spre conducerea companiei în cadrul căreia este salariat, iar angajatorul îi creşte salariul pentru că nu vrea să îl piardă din echipă. „Actualul angajator, pentru că vrea să îl păstreze în echipă, îi oferă o creştere salarială, dar ăsta va fi un semnal de alarmă pentru angajator, care va fi atent la el, pentru că ştie că îl poate pierde oricând”, a mai spus Oana Botolan Datki.

    De altfel, uneori angajaţii cer majorări de salarii fără un motiv bine întemeiat, ceea ce constituie o greşeală.

    „Greşelile făcute de angajaţi ţin de motivele invocate, care trebuie să fie pertinente, să aibă o bază pentru care vor o creştere salarială, dar şi momentul ales. Dacă se ştie în interiorul companiei că există o discuţie care priveşte performanţele angajatului în fiecare an, atunci acesta nu se poate duce oricând către managerul său cu o astfel de cerere.”

    Pe de altă parte, angajaţii pot obţine creşteri salariale în momentul în care pleacă să lucreze la o altă companie, de cele mai multe ori acesta fiind motivul pentru care pleacă.

    Companiile care oferă creşteri mari de salarii în momentul în care recrutează forţă de muncă din cadrul altei companii sunt de obicei cele care nu îşi cresc oameni şi care au nevoie neapărat de forţă de muncă calificată, cu experienţă şi astfel sunt dispuse să plătească salarii mai mari.

    „Când caută oameni seniori în exterior, de regulă angajatorii sunt în ofsaid pentru că nu şi-au crescut oameni în interior şi au nevoie de cineva imediat, aşa că sunt dispuşi să plătească mai mult decât dacă ar da noile responsabilităţi cuiva din interior fără să obţină aceleaşi rezultate”, a adăugat Octavian Pantiş.

    „Preţul” mai mare plătit pentru recrutarea unui expert din exteriorul companiei reprezintă costul „nedezvoltării” oamenilor din interior, a mai spus el. „Există şi situaţia în care compania caută în piaţă pe cineva cu un anume set de abilităţi, cunoştinţe si aptitudini pentru a gestiona o oportunitate nouă, caz în care, din nou, sunt dispuşi să plătească mai mult pentru că altfel nu ar putea fructifica din plin oportunitatea. Prin urmare, cel mai sănătos motiv pentru a plăti mai mult un angajat este creşterea productivităţii sale.”


    De ce sunt benefice pentru business creşterile salariale

    De cele mai multe ori angajatorii evită să vorbească despre subiectul majorărilor de salarii, acestea fiind acordate pentru că aşa s-a negociat cu sindicatele sau pentru a acoperi nivelul inflaţiei. În plus, orice creştere de costuri, spun cei mai mulţi dintre reprezentanţii companiilor locale, face România o destinaţie mai puţin atractivă pentru investitori, iar plecarea unor businessuri de pe plan local ar influenţa negativ economia. Cu toate acestea, istoria arată că nu întotdeauna creşterile de salarii  în masă au reprezentat o strategie nepotrivită. În 1914, Henry Ford –  fondatorul industriei auto americane şi fondatorul Ford Motor Company (în 1903) – a dublat salariul zilnic al angajaţilor din  fabrică de la 2,5 la 5 dolari pe zi. El credea că prin majorarea semnificativă a salariilor muncitorii ar fi mai fericiţi şi mai eficienţi  la locul de muncă, iar fluctuaţia de personal s-ar reduce.  În plus, crescând salariile, muncitorii îşi puteau achiziţiona maşini fabricate chiar de ei, astfel producţia şi vânzarea companiei aveau să crească. Strategia sa a avut efecte benefice pe termen lung, având în vedere că în prezent, Ford Motor Corp. ocupă locul cinci în lume la producţia de automobile, compania fiind listată pe bursa de la New York (NYSE).


    Cu cât au crescut salariile în ultimul an în România

    Salariul mediu al angajaţilor români a ajuns în luna iunie a acestui an la valoarea de 2.721 de lei net (590 de euro), în creştere cu 14% faţă de perioada similară a anului 2017, potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Creşterea salariului minim (de la 1.065 de lei în 2017 la 1.162 de lei în 2018), majorările de salarii din sectorul bugetar, dar şi deficitul de personal de pe piaţa muncii care obligă firmele să ofere salarii mai mari atunci când recrutează sunt printre principalii factori care au contribuit la aceste creşteri. Cu toate acestea, în mediul privat, unde lucrează trei sferturi din totalul celor 5 milioane de angajaţi din România, majorările salariale anuale nu depăşesc 4 – 5% pe an, potrivit rezultatelor studiilor salariale făcute de firmele de profil.

  • Ministrul Educaţiei anunţă introducerea unui SPOR de suprasolicitare pentru profesori

    Ministrul Educaţiei a participat, luni, în Harghita, la deschiderea Colegiului Naţional ”Octavian Goga” din Miercurea Ciuc şi la festivitatea de deschidere a Şcolii Generale ”Marton Aron” din Sândominic.

    ”Pentru profesori sunt schimbări financiare semnificative faţă de 11 septembrie anul trecut când începea anteriorul an şcolar, salariile au crescut în medie cu 25% şi vor urma şi alte creşteri salariale pentru că la 1 decembrie va apărea şi un spor de suprasolicitare, pentru cadrele didactice de predare, de 10%”, a spus Valentin Popa, la Miercurea Ciuc.

    De asemenea, el a adăugat că la 1 ianuarie 2019 va intra în vigoare regulamentul de acordare a sporurilor pentru condiţii vătămătoare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro