“Romania a ignorat criza. Nu vedem nicio imbunatatire”, spune
Frank Hajdinjak, directorul general al E.ON Romania. Germanii si-au
construit prezenta pe plan local in urma a doua procese de
privatizare din 2005, cand au preluat controlul asupra fostului
Distrigaz Nord si Electrica Moldova.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Platts este una dintre cele mai mari companii de consultanta si
furnizare de informatii in domeniul energetic si al materiilor
prime, cu o traditie de 100 de ani, si face parte, alaturi de
Standard & Poor’s si J.D. Power and Associates, din grupul
american The McGraw-Hill Companies.
Topul Platts al celor mai performante 250 de companii energetice
din lume este efectuat in baza mai multor criterii, cele mai
importante fiind activele, veniturile, profitul si rentabilitatea
capitalului investit.
Astfel, Petrom figureaza pe pozitia a 169-a in clasament, devansand
companii cunoscute precum PKN Orlen (Polonia) sau Neste Oil
(Finlanda).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
In perioada analizata de companie, cifra de afaceri a scazut de
doua ori, la 792,1 milioane lei (187,3 milioane euro), cu venituri
in scadere de 783,7 milioane lei (185,3 milioane euro) si
cheltuieli de 956,2 milioane lei (226,2 milioane euro).
Cititi mai multe pe www.zf.ro
In perioada analizata de companie, cifra de afaceri a scazut de
doua ori, la 792,1 milioane lei (187,3 milioane euro), cu venituri
in scadere de 783,7 milioane lei (185,3 milioane euro) si
cheltuieli de 956,2 milioane lei (226,2 milioane euro).
Cititi mai multe pe www.zf.ro
“Situatia economia si-a pus amprenta asupra rezultatelor si in
plus barilul a fost de doua ori mai ieftin fata de anul trecut”, a
declarat Constantin Tampiza, directorul general al Lukoil
Romania.
Profitul inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii
cursului si amortizarii (EBITDA), a fost de 47,4 milioane dolari,
in scadere cu 23,5% fata de nivelul inregistrat anul trecut
“La noua luni am comercializat cu 10% mai putini carburanţi, pe
partea de retail am avut o scadere de 5% fata de anul trecut, la
570.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Anul trecut, in primavara, managementul Petrom se intreba de ce
totul e atat de roz. |n Romania, in lume, in businessul Petrom. Au
ajuns atunci la o concluzie pe care au tinut-o bine ascunsa.
“Lucrurile au mers foarte bine anul trecut. Ma asteptam ca mediul
favorabil sa nu dureze, dar nu ma asteptam la o criza de asemenea
dimensiuni”, povesteste acum Reinhard Pichler.
Recunoaste ca se astepta inca din primavara anului trecut la o
criza, dar la o criza mica, in care pretul petrolului ar fi coborat
putin, cu 10-15 dolari pe baril. “Nu m-as fi asteptat niciodata ca
pretul petrolului sa scada de la 130 la 44. Cred ca peste 90 de
dolari pentru un baril de petrol este un pret foarte bun, intre 70
si 90 e ok, dar sub 70 ai nevoie de un program corect de finantare.
Era un prag la care nici nu puteam sa ne gandim anul trecut.”
Pichler admite, asadar, ca nu a anticipat cat de mare va fi
efectul crizei care incepuse in Statele Unite – “vorbeam cu
prieteni din Statele Unite si imi spuneau sa stau linistit, ca asta
nu e o criza a petrolului, ci o criza a bancilor. Problema e ca o
criza a bancilor inseamna ca nu mai ies bani in piata”. Pe de alta
parte, acum se simte multumit de deciziile luate atunci, cand a
anticipat ca vor fi totusi ceva probleme: provizioane si hedging,
doua masuri de protectie, una pentru a acoperi litigiile cu fostii
angajati, cealalta pentru a proteja cash-flow-ul.
Reinhard Pichler e un personaj simpatic. Vorbeste relativ
necorporatist, compara mersul vapoarelor cu al companiilor,
glumeste mult. Dar revine des la explicatiile privind deciziile de
a face hedging si de a pune deoparte provizioane. Cele doua masuri,
luate inca din toamna anului trecut, au insemnat ca Petrom a pus
deoparte aproape jumatate din profitul net pe 2008 si a investit in
hedging. “|n septembrie anul trecut am inceput sa discutam despre
ce putem face pentru a asigura baza financiara a companiei si am
decis sa incepem un program de hedging pentru a ne proteja
cash-flow-ul. Lucram deja la previziunile pentru 2009, asa ca aveam
idee despre cat trebuie sa investim pentru a ramane in business,
pentru conformare, pentru dezvoltare”, explica Pichler.
“Criza economica era previzibila. Economia mondiala a aratat
intotdeauna ciclicitate. De data aceasta, probabil, multa lume a
asteptat-o, din cauza ca fusese o perioada foarte lunga de
crestere. Era nenatural economic ca aceasta crestere sa continue la
nivelul acela si pe o perioada atat de indelungata.
Nu este, asadar, atat de important cand a inceput criza, ci ca
in Romania am inceput sa o simtim de la inceputul acestui an si ca
cel mai bine se descurca acum cei care accepta ca e o criza si
actioneaza ca atare. Europa are un decalaj fata de ceea ce se
intampla in SUA de circa 3-6 luni, iar Romania fata de Europa de
inca vreo 3-6 luni.
In afara de aceste statistici, mai conteaza mult un factor:
elementul local, care poate sa accelereze sau nu revenirea. Pentru
noi este cu atat mai greu cu cat suntem intr-un an electoral, iar
masurile dure si nepopulare sunt greu de luat. Cu toate acestea, eu
cred cu tarie in masurile dure si nepopulare, care ar trebui sa se
aplice in toate sectoarele economice, de la guvern la firmele mici,
dar ca este nevoie de o fermitate mai mare in a lua aceste masuri
mai putin populare, dar cu impact economic, pentru a grabi
revenirea. Daca se vor lua aceste masuri, o reincepere a revenirii
economice ar putea avea loc in a doua parte a anului 2010.
Pentru mine, ceea ce este foarte important pentru iesirea din
criza este sa accepti si sa actionezi: sa accepti ca este o criza
si sa actionezi la toate nivelurile, fie guvernamentale, fie in
managementul companiilor. Nevoia de actiune a guvernului este mult
mai mare decat a fost inainte. Criza este foarte serioasa si
afecteaza intreaga economie, dar in acelasi timp activitatea reala
si financiara trebuie sa continue.
Cred ca acum toata lumea trebuie sa se intoarca la datele
fundamentale de gestiune a companiilor. Aceste date fundamentale,
care inseamna gestiunea unei activitati pe principii sanatoase, dau
tarie si rezistenta in timpurile grele – si cred ca am mai
mentionat ca noi cand eram in perioade bune ne pregateam si pentru
momente mai grele. Intotdeauna am spus ca trebuie sa ne gandim si
la vremuri mai dificile, pentru ca economia, ca si industria
petroliera, este ciclica, si nu putem sti cat dureaza un ciclu.
Stim insa ca dupa timpuri bune vin si timpuri rele si atunci
gestiunea sanatoasa a unei companii este sa aiba in vedere datele
fundamentale. Eficientizarea este necesara si in timpuri bune, si
in timpuri rele.
Ceea ce am facut noi, pe langa eficientizarea pe care am
inceput-o cu mai multi ani in urma, a fost sa luam o serie de
masuri pentru a ne proteja cash flow-ul, ne-am asigurat finantare
pe termen lung si din surse externe, am impus o disciplina
financiara si o monitorizare atenta a costurilor si am ramas
consecventi directiilor noastre strategice prin echilibrarea
nevoilor pe termen scurt cu obiectivele pe termen lung. De exemplu,
pentru a proteja fluxul de numerar al companiei in 2010, Petrom a
angajat in trimestrul al doilea instrumente de acoperire a riscului
pentru aproximativ 38.000 de barili pe zi, ce asigura pentru
cantitatea mentionata un pret minim de 54 dolari/baril. Nu suntem
niste speculatori, dar a trebuit sa ne protejam. De aceea am
inceput acest hedging.
Cand a inceput criza, a existat o taiere puternica sau o
inghetare a tuturor costurilor. Cand am reusit sa atragem
finantarea externa si sa ne echilibram cash flow-ul, cam la
mijlocul acestui an, am inceput sa optimizam: am reevaluat
contractele de consultanta, am revizuit contractele cu furnizorii
prin renegocierea preturilor, am optimizat capacitatea de rafinare
in functie de cererea din piata, am eliminat pierderile pe relatia
cu clientii. Nu platesc, nu livram. In afara de acestea, am taiat
cheltuielile de birou si cele legate de deplasari. In loc sa mergem
la Viena, facem o videoconferinta, si in loc sa trimitem 5 oameni
intr-o deplasare, trimitem doar 3. Am amanat cheltuielile privind
trainingurile externe si am provocat orice element de cost.
Cred ca si din aceasta criza vor iesi, ca in orice fel de
situatii, si invinsi, si invingatori. Sunt convinsa ca vor iesi
invingatoare acele companii care vor sti sa raspunda in mod foarte
serios la provocarile pietei, care isi vor analiza cu foarte multa
seriozitate si rigurozitate strategiile si vor avea capacitatea de
management necesara.”
Cititi si Cover Story-ul editiei curente:
Confesiunile managerilor dupa anul de criza
Cititi mai jos cum au
trait anul de criza si alti manageri si antreprenori locali:
Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost
niciodata un consumator exagerat
Claudiu Cercel, BRD: Recesiunea nu trebuie privita ca o calamitate
pentru Romania
Brent Valmar, Porsche Romania: Au
existat oferte de pret sinucigase in piata
Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi
sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001
Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea
mai grea zi din viata mea
Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza
va fi depasita
Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul
tren pentru o tranzactie leveraged buy-out
Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa
relaxare problema asta
Alexandru Costin, Adobe: Am investit
nesabuit si m-am supraindatorat
Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost
multe proiecte de investitii private equity
abandonate
Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de
disperare
Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii: Nu
ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta
amploare
Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul
solid
Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% –
60%
Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si
jumatate
Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB
Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau
Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea
dezastrului
Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie
salvata
Veti auzi curand din nou de noi”. Este una dintre putinele
propozitii rostite la sfarsitul lunii iunie de catre Guy Maybud,
directorul general al Energy Holding, intr-un scurt interviu
telefonic cu BUSINESS Magazin. Maybud a fost cativa ani la rand
directorul general adjunct al furnizorului de energie si a trecut
in fruntea companiei in noiembrie 2008, dupa ce fostul director si
fondator al companiei, Enrique Ferrer, s-a retras din functie.
Energy Holding a incetat sa mai comunice oficial cu presa din urma
cu aproximativ doi ani, tacere motivata de oficialii companiei prin
articolele agresive din presa legate de “baietii destepti” si de
contractele de vanzare ieftina si preferentiala a energiei.
Comunicarile sporadice facute de companie in urma cu mai mult de
doi ani au fost legate de proiecte CSR sau de proiecte de
investitii, cum ar fi cel pentru centrala electrica de la Gorj.
Despre business-ul vanzarilor de electricitate, foarte putin. Cu
toate acestea, afacerile Energy Holding au fost efervescente in
ultimii ani: compania a fost vanduta, apoi si-a dezvoltat foarte
mult divizia balcanica, a pierdut importante contracte locale, s-a
restructurat, si-a schimbat conducerea, a pierdut sau a renuntat la
toata cota de piata acumulata in ultimii cinci ani si recent a
derulat o noua campanie de publicitate. Discreta, pe internet, dar
aplecata catre servicii – insistand practic pe ideea ca toti
furnizorii din piata vand energie, dar ca Energy Holding vinde un
serviciu energetic integrat. Roy Maybud a preluat de la Enrique
Ferrer o companie a carei forta in piata de profil a scazut
continuu in ultimul an, dupa pierderea celor mai importante
contracte, care au saltat in anii anteriori compania – cum ar fi
cele cu Petrom, Oltchim sau Alro – si a caror pierdere a dus la
scaderea considerabila a cotei de piata – de la varful de 19% din
2007 pana la 6% in 2008 si sub 1% in ianuarie 2009.
Scaderea sub 1% de la inceputul acestui an are la baza, conform
oficialilor companiei, pierderea acestor mari contracte, care a
avut loc progresiv de la sfarsitul lui 2007 pana la mijlocul lui
2008. Roy Maybud spune ca pierderea clientilor a fost un motiv de
scadere, iar celalalt motiv este legat, fara doar si poate, de
situatia economica generala: “Nu vreau sa fiu inca un manager care
spune non-sensuri despre criza, dar cred ca am intrat intr-un
vartej din care nimeni nu ne mai poate scoate decat rezolvarea
crizei in sine si reinceperea cresterii, despre care nimeni nu stie
cu adevarat cand se va intampla”. Desi foarte retinut in
declaratii, Roy Maybud este de parere ca momentul actual – atat din
punctul de vedere al companiei, cat si al evolutiei economice in
general – nu este propice pentru a face vreo predictie.
Cu toate acestea, la niciun an de la preluarea conducerii Energy
Holding, Maybud este relativ optimist: “Intr-adevar, am pierdut
niste clienti importanti, dar ne concentram pe clienti mai mici si
cred ca putem merge bine mai departe. Nu putem spune ca nu suntem
afectati de criza. Noi activam pe piata industriala, iar scaderea
industriei de 20-30% sau mai mult se simte direct proportional si
in afacerile companiei”. Scaderea afacerilor Energy Holding a
inceput inca din 2008: de la 344 de milioane de euro in 2007,
compania a ajuns anul trecut la o cifra de afaceri de 226 mil. euro
conform datelor Ministerului de Finante. Profitul postat de
companie a ajuns in 2008 la 24,5 milioane de euro, in crestere cu
525% fata de anul anterior, cand profitul net al Energy Holding a
fost de 3,9 milioane de euro.
Cresteri ale profitului au raportat si alti furnizori din energie,
precum Buzzman Industries sau Elcomex, de 76,6%, respectiv 100%.
Cresterea mult mai mare a profitului Energy Holding poate fi pusa
pe seama incasarii unor bonusuri din finalizarea unor contracte
importante sau pe seama vanzarii de energie catre alti furnizori,
la pretul pietei, pret care a fost in 2008 cu aproximativ 15% mai
mare pe bursa de energie fata de 2007. O alta explicatie ar putea
fi reducerea costurilor prin incheierea acestor mari contracte –
unele dintre acestea presupunand o logistica mai complexa.
Noi nu targetam un anumit client. Noi vrem toti clientii.” Declaratia noului director al Enel Romania, Claudio Zito, vine intr-un moment in care compania italiana se afla in pragul unei batalii lungi, din care nu stie ce teritorii va castiga, dar este convinsa ca va castiga ceva. “Ceva” ar trebui sa fie aproximativ 16.000 de noi clienti eligibili – clienti companii care au un consum suficient de mare cat sa poata sa isi aleaga singuri furnizorii.
Enel nu e singura companie care se lupta pentru acesti clienti eligibili – dintre care multi ar putea fi noi (companii care se vor infiinta/extinde sau dezvoltari imobiliare), iar altii – companii care sunt tentate sa isi schimbe furnizorii. Toate companiile internationale de pe piata, precum E.ON, CEZ sau mai nou-venitii Gdf- Suez vaneaza toti posibilii noi clienti, cot la cot cu furnizorii privati locali mai mult sau mai putin cunoscuti, de la Energy Holding, EHOL, Egl, Petprod si terminand cu Electrica si altii de pe o lista lunga, care cuprinde peste 30 de astfel de furnizori. Tocmai prin faptul ca furnizarea de energie este acum o piata foarte concurentiala face tinta Enel, de 19.000 de clienti eligibili in 2013, foarte ambitioasa.
Claudio Zito spune ca nu este o cifra batuta in cuie si ca este posibil ca mai ales criza economica sa aiba efecte asupra momentului in care se va ajunge la acest numar. Mai e si faptul ca in Romania, achizitiile de energie pot fi cateodata mai complicate, in special din cauza contractelor pe termen lung incheiate de producatorii de energie cu unii furnizori. De fapt, modul cum isi va alimenta clientii cu energie este si principala preocupare a lui Zito si de aceea planul pe termen mediu de crestere a numarului de clienti ar trebui sa mearga in paralel cu inceperea unuia dintre proiectele de productie de energie in care compania este implicata.
Lucrurile stau cam asa: actuala campanie de marketing merge in paralel cu constructia de portofoliu; de ceva timp, Enel a inceput sa identifice categorii de clienti eligibili si sa construiasca oferte adaptate pentru fiecare. “Campania dubleaza de fapt in acest an lansarea noii campanii comerciale, pentru a atrage noi clienti. Cand joci un rol atat de important in piata, te poti juca cu ofertele, cu calitatea, poti jongla foarte mult cu acest marketing mix”, apreciaza Claudio Zito. Managerul spune ca nu exista un numar fix de categorii de clienti pe care il tinteste, ci niste modalitati de aplicare a unei strategii care deja a dat roade in alte clientii: industriali mari (producatori de otel etc.), clienti care grupeaza mai multe afaceri (grupuri de companii care apartin aceluiasi proprietar, asociatii de producatori), iar ulterior de cum adaptam ofertele pentru fiecare categorie”.
Clientii vor trebui insa alimentati, iar in acest sens Enel lucreaza la patru proiecte de energie (doua termo, unul nuclear si unul eolian), dintre care cel mai apropiat ca si sanse de intrare efectiva in exploatare este cel eolian. Primul kilowatt produs de Enel va face parte din prima etapa, de 35 MW, care vor fi instalati in Dobrogea in 2010, estimeaza acum Claudio Zito. Restul din proiectul de 400 MW achizitionat in urma cu trei ani de la compania locala Blue Line va fi instalat “mai tarziu”. Cat despre energia termala si eoliana, Zito este realist: chiar daca ar incepe sa le construiasca acum, tot nu ar fi gata in 2013. Clienti multi si atat de putina energie din productie proprie nu ar fi o problema chiar atat de mare: criza economica a incetinit ritmul de consum al clientilor, iar Zito estimeaza ca de la toamna aceasta scadere se va simti si mai mult: “Noi, Enel, nu am simtit in primele trei-patru luni din 2009 o scadere a consumului in Romania. Dar cred ca in Romania criza a venit mai tarziu decat in alte tari si ca a doua parte a anului va fi mai dura”.
Cat de dur va fi impactul depinde de forta portofoliului Enel, estimeaza Zito, care vorbeste totusi de o incetinire a afacerilor, fara a da o estimare. In Romania vanzarile de energie au scazut de la inceputul acestui an cu aproximativ 15-20% fata de anul trecut, iar pentru intreg anul se vorbeste de scaderi mai mari. In unele piete europene, consumul de energie a cazut la nivelul din 2001, chiar si peste 50% fata de anul trecut. Zito considera ca impactul nu s-a simtit din primul semestru, deoarece portofoliul Enel cuprinde predominant clienti medii si nu clienti industriali mari, al caror consum a suferit mai mult in aceasta perioada.
“Suntem protejati de scaderea industriei, deoarece avem multi clienti cu un consum unitar, clienti mici si medii (vorbesc doar de piata concurentiala)”, spune Zito. In prima parte a anului, scaderea consumului a avut ca efect si o scadere a pretului de achizitie a energiei cu aproximativ 20% – dupa cum estimeaza managerul Enel. Totul depinde acum de modul in care Zito va profita de cele cateva avantaje pe care i le-a adus prima parte a anului pentru a putea incepe planul cel mare. De la 3.000 la 19.000 de clienti mai sunt doar trei ani jumatate. Ani grei.