BusinessMagazin

Tag: criza

  • Sampania aciduleaza veniturile Sollers PPD

    “Am inceput distributia si am avut deja un raspuns foarte bun,
    chiar daca suntem intr-un mediu economic in care sampania se
    confrunta cu presiuni”, a explicat Nearchos Papacharalampous,
    directorul general al Sollers PPD.

    Sampania se va comercializa in canalul HoReCa si va avea cel mai
    mare pret de pe piata din Romania. Momentan au fost importate 100
    de navete de Armand de Brignac Gold. Pretul mediu de comercializare
    a unei sticle este de 300 dolari.

    “A fost pentru noi una dintre prioritati sa avem in portofoliul
    nostru si un brand de sampanie. Sampania are aceleasi know-how ca
    si celalate bauturi alcoolice pe care le comercializam”, a adaugat
    Papacharalampous.

    Compania a intrat pe segmentul de sampanie anul acesta, prin
    importarea brandului Lanson.

    Armand de Brignac va concura cu sampanii precum Dom Perignon,
    Krug si Cristal.

    Sollers PPD concureaza pe piata bauturilor alcoolice de import
    cu companiile BDG, Pernod Ricard si cu noua divizie de import a
    producatorului Prodal ’94, pe o piata care a valorat 90 milioane
    euro in 2008.

  • ING: Am atins minimul crizei dar revenirea va fi mai lenta

    “Avand in vedere ca in trimestrul III vom avea de fapt o
    continuare a contractiei economiei, rezultand 15 luni cumulate de
    cadere a PIB, consideram ca cel mai probabil scenariu este evolutia
    economiei in U.

    Cititi mai multe despre evolutia economiei in forma de “U”pe
    :www.zf.ro

  • Fostul sef al Fed: Vom mai avea de-a face cu astfel de crize

    “Criza va avea loc din nou, dar va fi una diferita”, a spus
    acesta in cadrul emisiunii Love of Money.

    Bernanke a mentionat ca crizele financiare vin mereu ca o
    reactie la perioade lungi de prosperitate. “Acestea (crizele
    financiare – n.r.) sunt toate diferite, dar toate au aceeasi sura
    fundamentala”, a spus el. Cititi mai multe despre fostul sef al
    Fed, Alan Greenspan pe:www.zf.ro

  • Si irlandezii fug de criza in America

    Niall a venit in Statele Unite in 1996, ca zugrav si lucrator in
    constructii. Ca multi dintre compatriotii lui irlandezi, s-a intors
    destul de repede acasa, in epoca Tigrului Celtic – boom-ul economic
    care a transformat tara lui dintr-una cu multe probleme intr-o
    poveste de succes a Europei si i-a permis lui Niall sa-si
    infiinteze la Dublin o firma de constructii. Dar acum Niall, care
    are 34 de ani, sta in fata unei beri, in mijlocul zilei, intr-un
    pub din cartierul Bronx din New York.

    E somer si spera sa gaseasca orice de munca. “As face orice”, spune
    el. Se pare ca irlandezii vin din nou in America. Niall, care a
    cerut sa nu-i fie publicat numele de familie, intrucat avea de gand
    sa se angajeze fara acte legale, face parte dintr-un val proaspat
    de imigranti care in ultimele luni au parasit Irlanda lovita de
    depresiune economica. Ei au venit in SUA ca sa caute de munca, la
    fel ca generatiile de irlandezi dinaintea lor si, in unele cazuri,
    la fel ca ei insisi in tinerete. Multi au ajuns in Bronx si in
    Queens, cartiere care au devenit populare in randul irlandezilor
    veniti cu ultimul mare val, in anii ’80 si ’90, inainte ca
    prosperitatea Irlandei sa sece acest flux si sa-i intoarca pe unii
    inapoi acasa.

    “Nu mai puteam sa stau fara sa fac nimic”, spune Niall, la doar
    noua zile dupa ce a coborat din avionul care l-a adus de la Dublin.
    In ciuda somajului in crestere in Statele Unite, el si alti
    nou-veniti spun ca piata muncii pare roz comparativ cu
    perspectivele inguste din Irlanda, unde somajul a ajuns la aproape
    12%. “Inca mai ai impresia ca daca te straduiesti suficient, vei
    gasi ceva”, continua el. E imposibil de stiut dimensiunea celei mai
    recente migratii irlandeze, pentru ca multi dintre imigranti, ca si
    Niall, vin cu vize turistice si au de gand sa ramana si sa
    munceasca aici ilegal. Dar proprietarii de afaceri
    irlandezo-americani, oficialii sindicatelor din constructii din New
    York si angajatii ONG-urilor care sprijina imigrantii irlandezi
    sustin ca au observat o crestere brusca a numarului de noi
    aplicatii pentru locuri de munca si pentru diverse forme de
    asistenta sociala.



    Proprietarii de locuinte din cartierele preponderent irlandeze spun
    ca solicitarile de inchirieri au explodat in acest an, iar
    pub-urile si restaurantele irlandeze par mai ocupate decat erau in
    urma cu doar cateva luni. Din postura lui de fondator al
    saptamanalului “Vocea irlandeza” de la New York, Niall O’Dowd a
    avut o viziune destul de clara asupra a ceea ce el numeste
    “suisurile si coborasurile” tarii lui in ultimele decenii. El vede
    recenta crestere reflectata foarte bine in performantele ziarului,
    care in ultimele luni a inceput sa se termine la standuri cu o zi
    mai devreme decat in mod normal – probabil, estimeaza el, pentru ca
    noii-veniti cauta anunturi cu locuri de munca si apartamente de
    inchiriat. “Este o componenta intrinseca a spiritului irlandez sa
    pleci la un moment dat, cand vremurile sunt dificile”, spune
    O’Dowd. “E ca o acceptare a esecului intr-un fel unic
    irlandezilor.” Pentru unii, diaspora pare mai curand o intoarcere
    acasa.

    Stransele legaturi dintre cartierele irlandeze ale New Yorkului fac
    tranzitia mai putin dificila, spun cativa imigranti de data
    recenta. “M-am simtit foarte bine sa ma intorc in sanul comunitatii
    irlandeze”, spune Conor, 27 de ani, care a ajuns la New York in
    urma cu cateva saptamani, dupa ce nu a gasit nimic de munca in
    Australia, unde multi dintre irlandezi someri au migrat in ultimele
    luni. Nici el nu a dorit ca numele sa ii fie publicat, ca sa nu fie
    depistat de autoritatile de imigratie. Cu patru ani in urma, Conor
    a lucrat in New York cu o viza temporara de munca oferita
    absolventilor de facultate. De aceasta data a venit cu o viza
    turistica si, prin legaturile pe care si le-a facut jucand fotbal,
    a gasit rapid un loc de munca in constructii si un apartament in
    Yonkers, o suburbie a New Yorkului si una dintre cele cateva
    enclave irlandeze din zona. Conversatiile de pe trotuarele din
    cartierul lui au accente specifice din toate regiunile Irlandei.
    Magazinele cu marchize verzi vand cadouri si obiecte de artizanat,
    cafea irlandeza si mancare specifica irlandeza.

  • Toni Iordache, romanul de pe Wall Street: Lumea a evitat colapsul

    Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la
    Royal Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice.
    Iordache avea in toamna anului trecut o abordare si o viziune
    destul de pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si
    Romaniei, dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in
    octombrie. Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel
    mai mare colaps din istoria economica globala de la marea criza
    mondiala din 1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat
    Statele Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati
    interesante pentru investitori.

    – Cum ati lasat America, New York-ul, Wall Street si ce ati
    gasit la intoarcere?

    Am plecat din New York in August 2008 si am revenit in Martie 2009.
    Cand am plecat, criza financiara facea ravagii in prima economie a
    lumii, dar nu prevestea valurile ce urmau sa vina. Dupa cum se
    stie, situatia de pe Wall Street la inceputul lui martie 2009 era
    una care prezicea apocalipsa si colapsul financiar global (a se
    vedea nivelul de 666 de puncte al indicelui S&P).

    – Ce faceti acum?

    Intr-un context nu foarte roz al pietei fortei de munca de pe Wall
    Street, am reusit sa revin pe piata. In prezent sunt consultant de
    risc pentru Royal Bank of Canada – departamentul de Equity
    Structured Products. Nefiind implicata atat de mult in activele
    toxice care au scos din circuitul Wall Street cateva banci de
    investitii celebre, RBC isi permite o politica speciala de
    personal. Gama de produse cu care lucrez acum este din categoria
    Optiuni Exotice, iar responsabilitatea mea se intinde pe aria
    riscului de piata.

    – Care este sentimentul general al omului obisnuit – deceptie,
    speranta, etc?

    Cand am sosit in martie, nu cred ca cei de aici erau dominati nici
    de deceptii si nici de sperante. Erau mai degraba impacati cu
    realitatea. Se constientiza faptul ca va urma o perioada lunga si
    grea in care multe se vor schimba din radacina. Astazi se pare ca
    memoria a disparut si optimismul e revenit aproape acolo unde il
    stiam, adica sus. Raman la ideea ca s-a trecut prea repede de la o
    extrema la alta. Somajul inca este o problema majora si va ramane
    asa pentru inca doi-trei ani, dupa opinia mea.

    – Credeti ca reactia autoritatilor americane in fata crizei a fost
    si este cea adecvata? de ce? Ce credeti despre ceea ce se intimpla
    in Europa?

    Chiar daca admiratia mea pentru Alan Greenspan (fostul presedinte
    al bancii centrale americane) va fi cu greu egalata, incep sa-l
    apreciez din ce in ce mai mult pe Ben Bernanke (actualul presedinte
    al Fed). Dupa degringolada de pe piata financiara globala din
    septembrie 2008, autoritatile americane, atat Department of
    Treasury (ministerul de finante), Federal Reserve (banca centrala)
    cat si senatul american, au reactionat incredibil de rapid si
    eficient la o criza inimaginabila si de neconceput cu un an in
    urma. Astazi se pot vedea cateva dintre efectele interventiei lor
    si exemplele pot face subiectul unei discutii separate. Europa dupa
    cum se stie a fost valul al doilea al crizei mondiale. In Marea
    Britanie au reactionat foarte mult dupa modelul american iar in
    restul Europei in aceeasi nota dar cu particularitatile de rigoare.
    Sunt multe asemanari dar si deosebiri in ceea ce priveste criza
    financiara americana si cea europeana. Si aici sunt extrem de multe
    de spus, dar daca ar fi sa spun o parere personala, as indrazni sa
    afirm ca Europa s-ar putea confrunta cu efecte negative mai de
    lunga durata decat partenerii lor de peste ocean.

    -La ce ar trebui sa ne asteptam in viitor, in privinta evolutiei
    economice in SUA si in Europa?

    Un lucru este absolut cert. Am evitat poate cel mai mare colaps din
    istoria economica globala de la Marea Criza Mondiala din 1929. In
    viitorul apropiat trebuie sa evitam in orice caz intrarea intr-o
    spirala descendenta in sectoare adiacente, si aici ma gandesc in
    primul rand la sectorul imobiliar comercial. Daca accesul la
    finantare se mentine pe traiectoria ultimelor luni iar piata
    imobiliara rezidentiala se stabilizeaza, recesiunea va inceta. Si
    totusi consider ca nu va exista o crestere economica importanta
    atata timp cat somajul ramane la cote de peste 10 procente. Atat in
    SUA cat si in Europa consumatorul reprezinta veriga esentiala in
    dinamica economica, si inevitabil din acea directie trebuie sa
    provina cresterea semnificativa a economiei.

  • Recesiunea Radical

    Recesiunea in forma de V se caracterizeaza printr-o cadere
    abrupta a economiei pana la un punct critic, urmat de o crestere
    imediata la fel de rapida. Acesta este scenariul cel mai bun si in
    economia americana a avut loc in anii 1990-1991 si in 2001.
    Recesiunea in forma de U prezinta o cadere mai lenta a economiei
    pana la un nivel inferior critic unde economia ramane pentru o
    perioada mai lunga de timp, urmata de o crestere moderata. In SUA
    anilor 1971-1978 avem un exemplu de recesiune in forma de U, cand
    somajul si inflatia a fost la un nivel ridicat pe o perioada mai
    indelungata de timp.

    Recesiunile W incep asemanator celei de tip V, dar caderea abrupta
    nu este urmata de o crestere definitiva a economiei, ci de o
    succesiune de caderi si reveniri, creand astfel impresia unei
    aparente prime iesiri din criza. Acest tip de recesiune este
    cunoscuta sub denumirea de “double-dip recession”, reprezentand
    doua contractii ale economiei urmate de o revenire de durata. O
    recesiune in forma de W este dureroasa in special pentru
    investitorii care cred in revenirea economica. Ei se grabesc sa
    investeasca crezand ca s-a atins punctul critic inferior si pierd
    de doua ori cu aceasta gandire: prima data pe parcursul
    contractarii economiei si apoi in urma falsei reveniri
    economice.

    Referindu-ne la recesiunile in forma de W, acestea pot fi de doua
    feluri: recesiune de tip W-lent, in care a doua contractie a
    economiei e mai mare decat prima, si recesiunea W-dinamic, in care
    prima cadere a economiei este urmata de contractii mai usoare in
    procesul de revenire pe panta pozitiva a economiei. Ca exemplu,
    recesiunea din SUA dintre anii 1979 si 1982 a fost una de tip
    W-lent iar Marea Criza din 1929 -1941 a reprezentat o recesiune de
    tip W-dinamic in care a doua cadere a economiei din perioada
    1937-1938 a fost mai usoara comparativ cu prima perioada de
    contractie economica. Recesiunile in forma de L se caracterizeaza
    printr-o cadere brusca e economiei urmata de stagnare pe o perioada
    indelungata la acelasi nivel. Acest tip de recesiune este cel mai
    grav deoarece nu ofera speranta unei reveniri. Recesiunea japoneza
    care a inceput in anii 1990 este un exemplu perfect de recesiune in
    forma de L.

    Nouriel Roubini, profesor al universitatii din New York,
    considera ca astazi ne confruntam cu o recesiune in forma de U
    deoarece celebrul economist american se asteapta la o contractie a
    economiei pe o perioada cuprinsa intre 12 si 18 luni. Aceasta
    parere se bazeaza pe faptul ca cele doua recesiuni din anii 1990
    -91 si anul 2001 au durat fiecare cate 8 luni iar conditiile
    economice din prezent sunt mai acute sub cel putin trei
    aspecte:

    1. Ne confruntam cu cea mai grava criza imobiliara din SUA de la
    Marea Criza

    2. In 2001 aveam o criza in sectorul corporatist, care reprezinta
    doar 10% din PIB. Astazi criza este la nivelul consumatorul care
    constituie aproximativ70% din PIB.

    3. SUA se confrunta cu cea mai severa criza financiara din ultimii
    70 de ani.

    Conform lui Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, se pare ca
    pietele financiare cunosc o revenire rapida, ca intr-o recesiune de
    tip V pe care acesta o vede putin probabila.
    In mai 2009, Mugur Isarescu declara ca Romania se confrunta cu o
    criza de tip V iar Eugen Dijmarescu considera ca avem o criza in
    forma de L.

    In timp ce expertii se contrazic privind forma sub care aceasta
    recesiune va ramane in istorie, de tip U, V sau W, eu as afirma ca
    prezenta recesiune este ca un radical. Transpusa pe litere, forma
    radical vine dintr-o combinatie de V si L. Dupa ce a atins pragul
    critic in primul trimestru al lui 2009, prevad o usoara revenire a
    economiei mondiale. Nu cred ca economia a cunoscut acum cea mai
    acuta contractie, dar cu siguranta cunoaste perioada cea mai lunga
    de revenire de la Marea Criza pana in prezent.

    In SUA, consumul privat va reveni dar nu va reprezenta motorul
    economiei pentru iesirea din aceasta recesiune. Somajul va continua
    sa creasca pe parcursul anului 2009, chiar si in 2010 depasind
    cifra de 10 procente. Vor mai trece 3-4 ani pana cand somajul va
    scadea sub nivelul de 8 procente. Deficitele bugetare reprezinta o
    noua tendinta in lume si vor fi de actualitate pentru ceva vreme.
    Sistemul imobiliar este posibil sa atinga punctul critic in al
    doilea semestru al anului 2009 si sa ramana la acelasi nivel si in
    2010. Abia in anul 2012 vom ajunge la nivelul lui 2001 in ceea ce
    priveste constructiile noi de lucuinte. Pietele financiare inca nu
    au atins punctul critic.

    Intr-o prima faza politicile de sprijinire a economiei pentru o
    iesire mai rapida din criza pot avea efectul unei injectii cu
    adrenalina, dand senzatia ca ce a fost mai greu a trecut. Dar
    aceasta revenire va fi temporara, urmata de un deficit bugetar
    accentuat si de o masa monetara excesiva pe piata. Va urma inflatia
    cauzata de rate ale dobanzilor de referinta prea scazute si de
    deficite bugetare scapate de sub control astfel incat revenirea va
    fi de durata. Si daca avem impresia ca vedem lumina de la capatul
    tunelului, mai intai sa ne asiguram ca nu este o fata morgana si
    doar apoi sa sarbatorim cu surle si trambite iesirea din
    criza.

    Citeste mai mult si comenteaza pe http://toniiordache.wordpress.com.

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste zece ani in institutii financiare importante –
    Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan sau Fortis, a vazut si trait
    criza financiara intr-un fotoliu situat in primul rand. A fost adus
    de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar el si businessul
    romaneasc au vorbit limbaje diferite: bancile nu s-au dovedit
    interesate de managementul riscului iar modelele de afaceri s-au
    dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.
    Asa ca in martie 2009 se intoarce in America, se angajeaza la Royal
    Bank of Canada si porneste un blog pe teme economice. Iordache avea
    in toamna anului trecut avea o abordare si o viziune destul de
    pesimista a crizei si efectelor acesteia asupra lumii si Romaniei,
    dupa cum dovedeste un interviu pe care i l-am luat in octombrie.
    Aproape un an mai tarziu, crede ca lumea a evitat cel mai mare
    colaps din istoria economica globala de la marea criza mondiala din
    1929. Mai crede ca Europa isi va reveni mai greu decat Statele
    Unite si ca Romania prezinta, inca, oportunitati interesante pentru
    investitori.

  • WSJ: Actionarii vin mai des la adunarile generale ale companiilor

    Prezenta medie la adunarile generale organizate de companiile incluse in componenta celor mai importanti opt indici blue-chip din Europa de Vest a fost de 51% in perioada 1 august 2008 – 31 iulie 2009, fata de 40% in intervalul corespunzator al perioadei 2006-2007, se arata intr-un studiu al agentiei de consultanta Manifest, preluat de The Wall Street Journal (WSJ).

    Spre exemplu, datele Manifest pentru Marea Britanie sunt consemnate inca din 1996, iar prezenta actionarilor la adunarile generale ale companiilor incluse in componenta indicelui bursier FTSE 100 (Londra) a crescut la 68% in cel mai recent studiu, stabilind un nou maxim.

    Potrivit analistilor, una dintre principalele cauze ale cresterii gradului de implicare a actionarilor in procesul de luare de decizii este criza financiara, noteaza WSJ.

    Analistul F&C Asset Management George Dallas considera ca cresterea gradului de implicare a actionarilor este un efect pozitiv.

     

  • Se anunta vremuri grele pentru economia romaneasca

    Insuficienta cererii, blocajul financiar, ratele ridicate ale dobanzilor la credite si deprecierea leului sunt principalele amenintari pentru oamenii de afaceri, scrie Ziarul Financiar.

    Toate acestea intr-un climat general complet incert, marcat de apropierea alegerilor prezidentiale care antreneaza noi tensiuni intre partidele aflate la guvernare – PD-L si PSD – si mineaza capacitatea Executivului de a lua decizii economice eficiente pentru grabirea iesirii din criza.

    Aflati mai multe despre cea mai grea toamna din ultimii 10 ani pentru economia romaneasca pe www.zf.ro.

     

  • Cum iti poti mari salariul in mediul privat pe timp de criza

    „Relocarea in Bucuresti din provincie implica de cele mai multe ori o crestere in medie a veniturilor cu 30-40%. Din Bucuresti in provincie, nu sunt implicate cresteri salariale”, a declarat pentru Gandul Claudia Indreica, managing partner SC Psihoselect si membru HR Club.

    De asemenea, exista si posibilitatea relocarii dintr-un oras de provincie in altul. Spre exemplu, un director de productie din judetul Cluj a acceptat functia de director operational la Brasov. Astfel, relocarea a prespus o crestere salariala de 20%, locuinta de serviciu, masina, bonusuri a caror incasare presupunea cresterea veniturilor per total cu aproximativ 50%, mai spune Indreica.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info.

     

  • Heineken mai pierde din piata

    Heineken detinea anul trecut o cota de piata de 29%, fara rezultatele Bere Mures, potrivit companiei, care citeaza un studiu Nielsen.

    Scaderea volumelor comercializate a fost rezultatul agregat al mai multor factori.
    "Ne-am confruntat cu deprecierea monedei nationale, cu cresteri ale preturilor materiilor prime de 20% pe care nu le-am transferat in preturile de vanzare si cu reducerea puterii de cumparare a consumatorilor", a explicat Jan Derck van Karnebeek, directorul general al Heineken Romania.

    Cifra de afaceri a crescut cu 12% la valoarea raportata in lei, fata de perioada similara a anului trecut (fara rezultatele Bere Mures), ajungand la suma de 436 milioane lei.

    Din cauza deprecierii cursului de schimb al monedei nationale, cifra de afaceri a companiei a suferit o usoara diminuare de 3% la valoarea raportata in euro, de la 106 milioane euro in primele 6 luni ale anului trecut, la 103 milioane milioane euro.

    In 2008 compania a avut afaceri de 225 milioane euro si un profit net de 40 milioane euro, potrivit datelor publicate de Ministerul de Finante.