Tag: recrutare

  • Carabulea are nevoie, pe lângă un investitor, şi de un CEO la Carpatica

    Carabulea trebuie să găsească acum şi un nou CEO pentru bancă după ce în ultimii ani a căutat un investitor strategic care să susţină banca cu capital. Banca continuă demersurile pentru găsirea unui cumpărător pentru că nevoia băncii de a fi susţi­nută de un investitor cu lichidităţi importante se menţine.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Cine le mai dă de lucru head-hunterilor

    Deşi nu au pe mână afaceri de zeci sau sute de milioane de euro, headhunterii sunt cunoscuţi de toată lumea din mediul de business, ei fiind cei care îi ajută şi îi conving pe executivii de top să îşi schimbe jobul pentru un salariu mai bun, pentru a încerca să facă faţă unor noi provocări sau pentru că e nevoie de ei să schimbe lucruri într-o organizaţie. Piaţa locală a serviciilor de recrutare de executivi de top este mică, estimată la o valoare de şase milioane de euro, şi se împarte între 15- 20 de companii care nu au mai mult de trei-cinci angajaţi. Însă relaţiile pe care ei şi le-au creat de-a lungul timpului îi diferenţiază şi îi fac pe unii să aibă monopol în anumite sectoare.

    “Toată lumea de pe piaţă a redus tarifele, dar nimeni nu vrea să recunoască. Până la urmă, este normal să mai laşi la preţ dacă, de exemplu, un client îţi dă trei mandate într-un an”, este de părere Mihaela Damian, country manager al firmei de executive search SpenglerFox, unul dintre cei mai experimentaţi headhunteri de pe piaţa locală. În ultimul an ea a avut şase proiecte de recrutare la nivel de general manager, iar cel mai mare onorariu primit a fost de 38.000 de euro, obţinut anul trecut. Niciun jucător nu a reuşit, de la începutul crizei, să depăşească afaceri de un milion de euro, iar din lipsă de clienţi, cei mai mulţi headhunteri au început să-şi facă mai vizibile celelalte servicii, de evaluare, coaching, consultanţă sau outplacement.

    În general, serviciile unui headhunter sunt răsplătite cu un onorariu echivalent cu o treime din valoarea pachetului brut primit în primul an de către executivul plasat. În ultima perioadă însă companiile au încercat să reducă pe cât posibil costurile, afectate de incertitudinile privind creşterea economică. Aşa că fac noi angajări apelând la headhunteri doar dacă au epuizat celelalte opţiuni, cum sunt promovările interne sau recomandările.

    “În ultimele 12 luni, salariile de top management în general au stagnat, a crescut semnificativ partea variabilă în raport cu partea fixă. Pachetul salarial a devenit mai mult decât oricând punctul nevralgic al negocierilor de angajare şi nu se mai negociază în euro, ci în lei. <Budget> este cuvântul-cheie şi a devenit o referinţă din ce în ce mai strictă”, explică Dana Patrichi, managing partner în cadrul firmei de executive search Alexander Hughes România. Pe plan local, cel mai mare onorariu facturat de Alexander Hughes a fost în valoare de 65.000 de euro în industria bancară, în 2008.

    Pe de altă parte, presiunea pe rezultate pe termen scurt a determinat multinaţionalele care apelează la executive search să solicite candidaţi dispuşi să se angajeze să facă “miracolele” cerute de cei de la sediul central. Aşa s-a ajuns în situaţia ca headhunterii aproape să nu mai aibă de unde să recruteze.

    “Există un segment foarte redus de senior manageri care sunt foarte buni din toate punctele de vedere şi pregătiţi să conducă divizii, funcţiuni sau afaceri atât de complexe cum sunt astăzi. Din acest segment foarte redus de candidaţi, mai bine de jumătate sunt motivaţi de companiile la care sunt şi stimulaţi prin politici personalizate de retenţie să rămână. Din restul, o parte considerabilă nu se potrivesc cultural şi deci, lista scurtă devine lista foarte scurtă sau inexistentă dacă ne rezumăm doar la români sau la români din străinătate”, spune Radu Manolescu, managing partner la firma de executive search K.M. Trust & Partners. Cel mai mare onorariu încasat de Manolescu, care a decis să despartă businessul de executive search de cel de recrutare de middle management în două firme separate (K.M. Trust şi Key2Success) a fost de aproape 80.000 de euro pentru recrutarea unui manager de nivel C într-o multinaţională în 2007, iar în 2009 a recrutat un general manager într-o firmă medie pentru 67.000 de euro. În opinia sa, 2012 este momentul în care companiile ar trebui să aducă din afară expaţi cu experienţa şi atitudinea solicitată, să mute general manageri din companii mai mici sau executivi din alte funcţii în managementul resurselor umane.

    Headhunterii spun că s-a ajuns în situaţia ca firmele să apeleze la executive search doar în momentul în care nu mai au încotro, după ce au încercat singure să-şi rezolve problema şi au decis că nu mai au cum să găsească o soluţie decât printr-un consultant extern.

  • Cat costa recrutarea unui om intr-o companie?

    Anul trecut a fost unul interesat pe piata fortei de munca. A
    inceput cu noi concedieri, dupa care s-a inregistrat o stagnare,
    iar spre sfarsit companiile au inceput timid sa faca noi angajari.
    Fie ca au apelat la companii externe specializate in recrutare si
    head-hunting sau au preferat sa internalizeze acest proces, din
    dorinta de a reduce costurile, angajatorii tot au fost nevoiti sa
    scoata din buzunar bani pentru recrutare.

    Potrivit studiului HR Outlook, realizat de HR Management Club,
    asociatia profesionistilor in resurse umane din Romania, costul
    mediu necesar recrutarii unui om este de cel putin 50 de euro. Cel
    putin asa au declarat jumatate dintre companiile participante la
    studiu. 8,8% scot din buget intre 1 si 49 de euro, in timp ce 6,4%
    dintre companii spun ca recrutarea nu implica niciun cost.

    Datele sunt valabile pentru ultimul trimestru al anului trecut.
    Se observa o crestere fata de inceputul anului, cand doar 16.6%
    dintre companii plateau mai mult de 50 de euro pentru o
    recrutare.

  • Muammar Kadhafi a recrutat mercenari inclusiv din Romania

    Potrivit ziarului citat, Kadhafi a platit mercenari recrutati
    din Romania, Serbia, Ucraina si Siria, in afara celor din tari
    africane, pentru reprimarea opozitiei care controleaza mai multe
    orase din estul Libiei.
    Ali Zaiden, reprezentantul Ligii libiene pentru Drepturile Omului,
    a declarat ca, in total, in Libia sunt aproximativ 25.000 de
    mercenari recrutati de regimul Kadhafi. Dintre acestia, aproximativ
    800 sunt etnici tuaregi din Niger, Mali, Algeria si Burkina
    Faso.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Somerii nu mai vor sa stea acasa. Site-urile de recrutare au inregistrat un numar record de aplicatii, in primele zile ale anului

    In plus, site-urile de joburi inregistreaza zi de zi recorduri
    ceea ce priveste numarul de vizitatori. Procentul femeilor care isi
    cauta un loc de munca se apropie de 55%, in crestere usoara fata de
    anii trecuti, cand candidatii de sex feminin si masculin erau la
    fel de activi pe site-urile de recrutare, arata datele MyJob.

    Domeniile preferate de romanii care isi trimit CV-ul companiilor
    la inceput de an sunt vanzari, secretariat / administrativ, banci /
    finante, contabilitate, marketing / cercetare de piata, call
    center, educatie, alimentatie / comert si distributie. De asemenea,
    s-a remarcat o crestere spectaculoasa a aplicatiilor din domeniul
    educatie / training, atat in tara, cat si peste hotare, de pe
    pozitia 31 anul trecut pana pe locul 8, in ianuarie 2011. Unul
    dintre posturile cu cele mai multe aplicatii pe site-ului de
    recrutare MyJob in aceasta perioada este tocmai unul de educatoare,
    ce a inregistrat deja peste 4200 de doritori.

    Cat priveste dorinta romanilor de a pleca in strainatate,
    numarul candidatilor care trimit CV-ul pentru un loc de munca peste
    hotare este si el dublu fata de ianuarie 2010, iar tarile preferate
    de romani sunt Germania, Marea Britanie, Franta, Spania, Austria,
    Cipru, Belgia, Italia, Danemarca si Elvetia. Se pastreaza si se
    accentueaza tendinta din 2010, cand atat ofertele, cat si
    aplicatiile pentru posturile din strainate au devenit mai
    specializate, adresate profesionistilor din domenii precum
    medicina, inginerie sau IT&C. Dovada este faptul ca din top 10
    al aplicatiilor au disparut tari precum Grecia, cu o oferta in
    continuare bogata in ceea ce priveste locurile de munca sezoniere,
    adresate personalului necalificat sau putin calificat.

  • Cum au fost ultimii doi ani pentru piata de recrutare din Romania

    “Situatia prin care trecem este de necrezut!” Asa incepe Radu
    Furnica discutia cu BUSINESS Magazin. Nu e un raspuns la o
    intrebare anume, este doar o declaratie rece si taioasa, cu atat
    mai alarmanta cu cat vine din partea unui om care, in general, se
    fereste in aparitiile publice sa se plaseze in tabara pesimistilor.
    Tonul discutiei ce a urmat si scenariul conturat de Furnica s-au
    potrivit perfect cu vremea din acea dupa-amiaza ploioasa de inceput
    de octombrie.

    Cel mai mult se arata socat Furnica de amploarea blocajului din
    piata. “Este foarte simplu sa castigi atunci cand piata te ajuta,
    insa acum, cand lucrurile nu mai merg bine, actionarii nu se
    gandesc sa schimbe managementul, ci prefera sa stea deoparte si sa
    vada cum le scad afacerile, gasind managerilor scuza ca in asemenea
    conditii economice nimeni n-ar putea avea rezultate prea bune”,
    spune el. Or, ce ar trebui sa faca actionarii este ca tocmai acum
    sa investeasca in schimbare. Pe de o parte, atitudinea actionarilor
    este de inteles – le e greu sa creada ca pot gasi manageri care
    sa-i ajute sa creasca atunci cand toata piata scade. In plus,
    firmele de executive search nu sunt deloc ieftine, iar in multe
    bugete nu si-au mai gasit locul anul acesta activitatile de
    recrutare.

    Numeroase companii au inceput sa practice preturi de dumping, in
    speranta ca vor gasi astfel clienti si, mai mult decat atat, sa
    apeleze la metode de recrutare care s-ar potrivi mai degraba pentru
    pozitii de entry level sau, cel mult, de specialisti, cum ar fi
    site-urile sau portalurile de recrutare online. “Multe firme au
    disparut si mai multe au ajuns sa se vanda pe 1.000 de euro pentru
    un proiect si in curand este posibil sa dispara si ele”, apreciaza
    head-hunterul.

    Unii dintre cei vizati de omul de afaceri ar putea sa spuna ca au
    fost nevoiti sa faca aceste compromisuri pentru a supravietui si ca
    aceasta ar fi noua valoare reala a tarifelor, in conditiile in care
    rulajul lichiditatilor disponibile a devenit foarte limitat.
    Practic, piata de executive search a ajuns la valoarea din 2006,
    aproximativ 3,8 milioane de euro. Pentru a intelege cat de mare a
    fost scaderea, sa facem comparatia cu anii de gratie 2007-2008,
    cand afacerile companiilor ajungeau la 7,6, respectiv 8 milioane de
    euro pe an. Angajatorii recrutau masiv pentru toate posturile de
    management, iar head-hunterii castigau nu doar prin volumul de
    proiecte, ci si datorita faptului ca salariul managerilor era mai
    mare, iar recrutorii erau platiti procentual, in functie de acest
    indicator.

    Acum, scaderea uriasa nu vine doar din faptul ca au fost sensibil
    mai putine proiecte in ultimii doi ani, dar si din cauza ca banii
    incasati de companiile de recrutare au fost mai putini, ca urmare a
    deciziilor de a-i plati mai modest pe managerii angajati.
    “Sfarsitul anului va marca o perioada de 24 de luni in care noi nu
    am avut niciun proiect de recrutare in servicii financiare, desi
    aici erau cei mai mari clienti ai nostri. In 2008, 65% din
    veniturile noastre erau din servicii financiare”, mentioneaza
    Furnica, referindu-se la firma fondata de el, LDS. Desi nu a
    compensat pierderea venita din sectorul financiar, presedintele LDS
    a mentinut afacerea prin proiecte in industrie, bunuri de larg
    consum sau energie. Are nevoie, la fel de mult ca oricine
    altcineva, de lichiditati constante, in conditiile in care
    costurile companiei se ridica la 40.000 de euro in fiecare luna. De
    altfel, Furnica este recunoscut ca fiind unul dintre cei mai scumpi
    head-hunteri din piata, onorariile ridicandu-se la o treime din
    salariul brut anual al persoanei recrutate prin intermediul
    LDS.


    Totusi, fata de anul trecut, considerat dezastruos, piata cunoaste
    usoare tendinte de crestere in 2010, cu aproximativ 1,3 milioane de
    euro. Accentul cade pe “usoare”, fiindca numarul schimbarilor la
    nivel de top management este pana acum foarte mic. Mihai Ghyka a
    revenit la conducerea Bergenbier, Kraft Foods si-a schimbat
    directorul general, noul sef fiind indianul Gerard Chandran, iar la
    Ursus a venit tot un expat, Gary Whitlie, cu experienta
    internationala in industria berii.

    Chiar daca piata de recrutare la nivel de top management ar
    putea cunoaste si in anii urmatori cresteri, acestea vor fi foarte
    mici. In consecinta, costurile tinute in frau raman o recomandare
    la fel de valabila, intrucat vremurile bune raman deocamdata de
    domeniul trecutului. “Daca peste cinci ani vom atinge din nou
    nivelul din 2008, eu voi fi mai mult decat multumit”, declara Radu
    Furnica. Chiar daca orizontul de timp invocat pare mai degraba
    inspaimantator pentru cei ce spera intr-o redresare mai rapida,
    estimarea are temei, avand in vedere ca volumul de proiecte de
    executive search si salariile din 2008 erau rezultatul unei
    explozii a pietei si al unui context economic care este putin
    probabil sa se repete curand.

    Tot intr-un orizont similar de timp vede Furnica si eventualitatea
    de a-si vinde compania, din nou eligibila in ochii investitorilor,
    dupa ce parteneriatul LDS cu Korn/Ferry s-a incheiat. Omul de
    afaceri isi evalueaza compania la 10 milioane de euro, insa spune
    ca ar putea obtine mult mai mult atunci cand piata isi va reveni,
    asa ca, pentru moment, prefera sa mai astepte venirea
    investitorului si a ofertei porivite. Nici sa cumpere nu ar fi
    interesat, intrucat o achizitie in acest sector nu inseamna decat o
    achizitie de capital uman, iar acum Furnica nu vede pe nimeni in
    piata cu care ar putea incheia un parteneriat.

    Cu toate acestea, oferte sunt, probabil, destule la nivelul
    pietei. Companiile infiintate in urma cu trei-patru ani si care au
    prins valul cresterii economice stau acum pe margine si au ajuns in
    pragul falimentului. Pentru ele, cel mai bun lucru care s-ar putea
    intampla ar fi sa primeasca o oferta de parteneriat, insa pana acum
    niciuna dintre companiile importante nu s-a aratat interesata de
    extindere.

  • Exod de avocati spre India

    Ca procuror general adjunct al statului New York, Christopher
    Wheeler isi petrecea cea mai mare parte a timpului in dezbateri in
    salile de judecata din New York.Azi, el lucreaza in Noida, o
    suburbie infloritoare si inca in constructie a metropolei indiene
    New Delhi, unde cladirile de birouri tasnesc din mijlocul unor
    terenuri pustii, iar drumurile de pamant sunt impanzite cu magazine
    de fructe proaspete si moloz de la constructii. La Pangea3, o
    companie de outsourcing juridic, Wheeler conduce o echipa de 110
    avocati indieni, care fac munca de jos de obicei incredintata
    tinerilor avocati din Statele Unite – doar ca la un pret mult mai
    mic.

    Industria indiana de externalizare a serviciilor juridice a
    crescut in ultimii ani, de la o tentativa timida la o mica, dar
    considerabila componenta a businessului juridic la nivel mondial.
    Bancile de pe Wall Street zgarcite la costuri, giganti minieri,
    companii de asigurari si conglomerate industriale angajeaza avocati
    din India pentru revizuirea de documente, due diligence, management
    de contracte si multe altele.

    Numarul companiilor de outsourcing juridic din India a crescut
    la peste 140 la sfarsitul lui 2009, de la 40 in 2005, potrivit
    Valuenotes, o companie de consultanta din Pune, India. Veniturile
    acestor companii sunt asteptate sa ajunga la 440 de milioane de
    dolari in acest an, cu 38% mai mult decat in 2008, si ar trebui sa
    treaca pragul de un miliard de dolari pana in 2014, sustine
    Valuenotes.

    “Acesta nu e un accident, e o mutare istorica majora”, spune
    David B. Wilkins, directorul programului profesional juridic de la
    Facultatea de Drept de la Harvard. “Clientii preseaza tot mai mult
    pentru reducerea costurilor si cresterea eficientei”, adauga el –
    iar cum companiile s-au obisnuit deja cu externalizarea de servicii
    precum cele de IT catre India, serviciile juridice nu sunt decat
    urmatorul pas.

    Pana acum, numarul de avocati occidentali care s-au mutat la
    companii de outsourcing poate fi asemanat mai mult cu un izvor
    decat cu un puhoi. Dar asta s-ar putea schimba, pe masura ce tot
    mai multe contracte parasesc companiile juridice traditionale si se
    muta in India. Compensatiile pentru managerii de top de la
    companiile de outsourcing juridic sunt comparabile cu salariile din
    firmele medii juridice din afara marilor arii metropolitane din
    Statele Unite, spun executivii din industrie. Costurile de viata
    sunt mult mai mici in India si adesea avocatii sunt momiti cu un
    pachet de actiuni din compania la care se muta.

    Acum, Pangea3 primeste “mai multe CV-uri de la avocati americani
    decat avem nevoie”, spune Greg McPolin, managing director al
    serviciului de litigii, care isi imparte si el timpul intre India
    si New York. Outsourcingul ramane o problema foarte spinoasa in
    Occident, in special dupa ce companiile juridice si-au triat
    echipele si au suprimat noile angajari. Dar avocatii occidentali
    care s-au angajat la companiile de outsourcing nu au regrete fata
    de mutarea catre India.

    Leah Cooper si-a parasit postul de avocat principal pentru
    gigantul minier Rio Tinto in februarie ca sa devina director pentru
    outsourcing juridic la CPA Global, o companie de servicii juridice
    cu birouri in Europa, Statele Unite si India. Inainte de a o angaja
    pe Cooper, CPA Global a atras si avocati de la Bank of America si
    Alliance & Leicester, o banca britanica. Compania are peste
    1.500 de avocati in acest moment, iar Cooper are de gand sa
    angajeze alte sute in India in urmatoarele 12
    luni.

  • Ce iti trebuie pentru a castiga 1.500 de lire ca medic in Marea Britanie


    Chodkowski este reprezentantul NES Healthcare, companie
    britanica specializata in recrutarea personalului medical pentru
    spitalele private din Marea Britanie.

    Cititi mai multe pe
    www.gandul.info

  • Ce iti trebuie pentru a castiga 1.500 de lire ca medic in Marea Britanie


    Chodkowski este reprezentantul NES Healthcare, companie
    britanica specializata in recrutarea personalului medical pentru
    spitalele private din Marea Britanie.

    Cititi mai multe pe
    www.gandul.info

  • Recrutare, acum si pe criterii personale

    “Anul trecut, daca nu angajai un om intr-o zi, a doua zi era cu 100 de euro mai scump”, explica Berteanu frenezia care a caracterizat piata muncii pana la momentul in care “cuvantul cu C” a ajuns pe buzele tuturor. Mobilitatea fortei de munca inainte de criza era atat de mare, incat oamenii nu ramaneau suficient de mult timp in companie, incat aceasta sa recupereze investitiile initiale facute cu noii angajati. Situatia s-a schimbat acum, spune Berteanu, iar piata a devenit din una a angajatului, in una a angajatorului. De aceea, urmatorii doi ani vor fi dificili pentru companiile de recrutare, iar calitatea serviciilor prestate va dicta piata.

    Berteanu, fostul director general United Business Development, a parasit la 1 ianuarie holdingul de consultanta in resurse umane pentru a dezvolta, impreuna cu un actionar de la UBD, un business nou: compania de recrutare Talent Stream. In parteneriat cu Human Synergistics, Talent Stream se axeaza pe recrutarea persoanelor cu minim 2 ani experienta (de la specialisti la top management), din domenii ca IT&C, vanzari si marketing, respectiv finante si contabilitate. Selectia se face printr-un instrument de evaluare a valorilor si principiilor candidatilor, dar si ale angajatorului. “Ne uitam la valorile personale ale candidatului, care trebuie sa se potriveasca cu valorile organizatiei in care intra”, spune Adrian Stanciu, fondatorul Human Synergistics.

    “Exista foarte multe organizatii valoroase si oameni valorosi in Romania, care nu s-au intalnit inca”, spune si Berteanu, adaugand ca, aducand omul potrivit in organizatia potrivita, se reduce intervalul de timp in care un angajat nou devine productiv si, concomitent, scad si cheltuielile companiei cu noii angajati. Investitia initiala in lansarea Talent Stream (ianuarie 2009) a fost de 400.000 de euro si Berteanu mizeaza pe aceeasi valoare a cifrei de afaceri in 2009, cand vrea sa atinga breakeven-ul. “Am pornit pe 5 ianuarie cu zero candidati in baza de date. Acum avem peste 300 si pana la finalul anului vom avea 3.000. Am semnat si patru contracte cu companii, alte 8 fiind pe punctul de a fi semnate.” Cel mai mare contract valoreaza 90.000 de euro si presupune formarea unei echipe complete de top management pentru un jucator din FMCG.