BusinessMagazin

Tag: obligatiuni

  • Care e dovada că problemele zonei euro nu se opresc la Grecia sau Portugalia

    Miliardarul american John Paulson, unul dintre investitorii cei mai învinuiţi de atacurile speculative contra monedei euro, a declarat că el pariază pe deprecierea obligaţiunilor suverane europene şi că a cumpărat contracte CDS (de asigurare contra riscului de neplată) pentru titlurile europene de datorie. Paulson, fondatorul unui fond speculativ ce administrează active de 24 mld. dolari, le-a spus investitorilor că e cu deosebire îngrijorătoare situaţia băncilor din Spania, întrucât portofoliile de obligaţiuni ale statului spaniol pe care le deţin şi retragerile de depozite le fac foarte dependente de finanţarea de la Banca Centrală Europeană.

    Reflecţiile unor mari investitori speculativi că o ţară sau alta din zona euro sunt pe marginea prăpastiei nu mai sunt de mult noutăţi. Ştirea despre Paulson apărea însă pe Bloomberg cu doar patru zile înainte de marea licitaţie de obligaţiuni spaniole pe care mulţi comentatori au considerat-o un moment de cotitură în evoluţia crizei datoriilor europene, pentru că un eşec al licitaţiei ar fi marcat trecerea la o fază complet nouă, în care Spania, a patra economie din zona euro şi de două ori mai mare decât cele combinate ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei, ar fi împlinit în sfârşit profeţiile Casandrelor din pieţele financiare şi ar fi apelat la ajutorul FMI-BCE-UE, adică exact ceea ce a evitat cu înverşunare până acum.

    Mai mult încă, în condiţiile în care FMI n-a reuşit să strângă încă de la statele membre banii pentru fondul de protecţie contra crizei datoriilor din zona euro (sumă estimată de Christine Lagarde, şefa instituţiei, la 400-500 mld. dolari), un eşec al licitaţiei spaniole ar fi fost exact elementul de care era nevoie ca Banca Centrală Europeană să fie împinsă spre o a treia rundă de creditare ieftină pentru bănci (LTRO – long term refinancing operations), după cele din decembrie şi februarie, în urma cărora peste 800 de bănci au beneficiat în total de peste 1.000 mld. euro pe trei ani, la o dobândă simbolică. Primele două runde de LTRO au avut darul să liniştească apele pe pieţele financiare, pe de o parte pentru că băncile din Spania sau Italia au folosit banii nu ca să dea credite în economie, ci ca să-şi amelioreze bilanţul, pe de altă parte fiindcă au împrumutat banii folosind drept colateral chiar deţinerile lor de obligaţiuni suverane, ceea ce a îmbunătăţit întrucâtva randamentele acestora.

    Numai că, la fel ca şi în cazul Rezervei Federale cu operaţiunile sale de “relaxare monetară”, când, după ce începea să treacă efectul unei runde, reapăreau mişcări de piaţă ori speculaţii de natură să provoace o nouă rundă, şi cu BCE se întâmplă acum la fel. Moody’s a anunţat zilele trecute că se pregăteşte ca în mai să taie ratingurile a 114 bănci din Europa, ceea ce ar lovi, evident, nu numai în băncile zonei euro, majorându-le brusc necesităţile de finanţare, ci şi în statele lor de origine.

    FMI, în ultimul raport asupra stabilităţii financiare globale, scrie că 58 de mari bănci europene, care trebuie să ajungă până la 30 iunie la o rată a capitalului de bază de 9%, considerată reper de stabilitate, vor sfârşi prin a-şi reduce activele cu un total între 2.200 şi 3.800 mld. dolari până la sfârşitul anului viitor, prin restructurări şi scăderea creditării. Acesta e contextul în care Christine Lagarde, după ce nu cu multă vreme în urmă spunea că norii crizei s-au mai risipit, a cerut acum liderilor UE să folosească o parte din Fondul European pentru Stabilitate Financiară direct pentru recapitalizarea băncilor.

    Licitaţia de joi s-a încheiat cu bine: în segmentul cel mai important, cel al obligaţiunilor pe zece ani, Spania a atras 1,4 mld. euro, în condiţiile suprasubscrierii de 2,42 ori a ofertei, la un randament de 5,74%, faţă de 5,4% la oferta din ianuarie. Un insucces al licitaţiei ar fi însemnat fie o cerere insuficientă de obligaţiuni, fie randamente de peste 6-7%. Pericolul însă n-a trecut: în aceeaşi zi, contractele CDS pentru datoria spaniolă au crescut iarăşi la peste 500 de puncte de bază, după ce scăzuseră la 490.

  • Randamentele obligaţiunilor Franţei şi Olandei cresc, din cauza riscurilor politice

    Extinderea tensiunilor din piaţa financiară la obligaţiunile statelor cu rating mai sigur marchează o nouă etapă în criza datoriilor şi reflectă capacitatea tot mai redusă a ţărilor din zona euro de a face faţă unor noi măsuri de austeritate, scrie Wall Street Journal. Lideri politici din Grecia, Italia şi Spania au fost înlăturaţi din motive similare, însă nemulţumirea pare să se manifeste chiar şi în ţări care au promovat soluţia austerităţii. Randamentul obligaţiunilor franceze a urcat cu 0,04 puncte procentuale, la 3,11%, iar al celor olandeze cu 0,07 puncte, la 2,39%, potrivit Tradeweb. Obligaţiunile cotate mai slab din zona euro au avut o evoluţie asemnănătoare. Randamentul pe zece ani al Italiei a urcat cu 0,07 puncte, la 6%.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • FMI? Nem tudom! Ce se întâmplă când o ţară vrea să scape de Fond

    Joia neagră a venit la 30 martie, când moneda ungară a picat de la 293 la 297 de forinţi/euro, iar pe piaţă s-au cumpărat masiv euro în defavoarea forintului, care a pierdut în valoare şi faţă de franc elveţian şi dolar. Benoit Anne, şef de strategie la Société Générale, a pus paie pe foc, comentând că pieţele tocmai încep să asimileze ruperea relaţiilor Ungariei cu FMI şi că un curs corect ar fi peste 300 de forinţi/euro. “Noi suntem oaia neagră din regiune, aşa că o încasăm”, a reacţionat Akos Ruzsonyi, dealer la Commerzbank, intervievat de Portfolio.hu.

    Ce se întâmplase? Furtuna de joi venea la capătul câtorva săptămâni înţesate de zvonuri despre soarta viitorului acord al ţării cu FMI şi UE. Cititorii îşi mai amintesc, poate, de declaraţia din septembrie 2010 a ministrului economiei, György Matolcsi – “Au nevoie de astfel de acorduri numai ţările care n-au încredere în ele însele şi care nu se bucură de încrederea pieţelor financiare”, la finalul acordului de 20 mld. euro încheiat în 2008 cu FMI, UE şi Banca Mondială. De atunci, ţara a făcut eforturi să se descurce singură, cu mai multe programe de austeritate care au culminat cu ridicarea TVA la 27% de la 1 ianuarie şi cu încercarea de a suplimenta veniturile bugetului prin măsuri neortodoxe, începând cu naţionalizarea fondurilor de pensii private ori taxele impuse băncilor şi marilor companii şi terminând cu fixarea arbitrară a cursului calculat la ratele de credit pentru datornicii în valută.

    Toate acestea au dus la înfierarea ţării şi de UE, şi de investitorii străini, cu o creştere ilustrativă a CDS-urilor la obligaţiuni, care şi acum sunt cele mai mari din regiune. Economia a slăbit, estimările OECD vorbind de o reintrare în recesiune anul acesta, şomajul a atins 11,6% în februarie, iar banca centrală nu mai are mijloace să stimuleze economia prin dobândă, pentru că majorările de taxe într-un context de depreciere a forintului au reaprins inflaţia, estimată să ajungă la 5,6% anul acesta. Ca atare, Ungaria a cedat, cerând în noiembrie ajutorul FMI şi al UE – posibil un pachet de credite de încă 20 mil. euro. Premierul Viktor Orbán şi echipa au ştiut însă că nu vor obţine bani fără a renunţa la taxa pe bănci şi la celelalte inovaţii financiare ori fără a dereglementa piaţa muncii.

    Începerea formală a negocierilor a ajuns să fie condiţionată de rezolvarea până la termenul de 7 aprilie a procedurilor de sancţiune iniţiate de UE la 17 ianuarie privind legislaţia care apără independenţa justiţiei, a băncii centrale şi a autorităţii de protecţie a datelor. În plus, Comisia Europeană a reclamat la Curtea Europeană de Justiţie faptul că Budapesta nu renunţă la taxa specială aplicată companiilor din telecom, considerată a viola legislaţia UE. Lovitura de graţie a venit sub forma suspendării accesului Ungariei la fonduri europene de aproape jumătate de miliard de euro în 2013, ca pedeapsă pentru deficit excesiv (banca centrală tocmai a majorat estimarea de deficit bugetar de la 2,8% la 3,1% anul acesta şi de la 3% la 3,4% la anul).

    Furios, Viktor Orbán a strigat la mitingul organizat de ziua naţională, la 15 martie, că Ungaria nu e o colonie care trăieşte după cum îi dictează străinii şi a spus că “ungurii ştiu bine ce înseamnă ajutorul tovărăşesc nesolicitat, chiar dacă vine îmbrăcat în costume cu croială fină şi nu în uniformă cu umeri laţi”. Referinţa l-a stupefiat pe Jose Barroso, preşedintele CE, care a replicat că “acei ce compară UE cu URSS dovedesc o lipsă totală de înţelegere a ceea ce este democraţia”.

  • Băncile elene vor mai mult timp pentru evaluarea pierderilor legate de schimbul de obligaţiuni

    Pe 12 martie, statul elen a făcut un schimb de obligaţiuni în valoare nominală de 177 miliarde de euro, emise conform legislaţiei Greciei, cu creditorii privaţi, pentru reducerea datoriilor cu circa 105 miliarde de euro. Schimbul a generat creditorilor privaţi pierderi reale de aproximativ 74% din valoarea deţinerilor. Băncile elene, care au în portofolii obligaţiuni estimate la 45 de miliarde de euro, vor include pierderile în rezultatele financiare. Oficiali ai asociaţiei băncilor elene şi ai autorităţii de reglementare a sectorului financiar au anunţat vineri că băncile au solicitat încă 30 de zile pentru evaluarea impactului schimbului de obligaţiuni. Decizia finală în această problemă revine guvernului de la Atena.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Fuziunea Alpha-Eurobank: la loc comanda

    Poziţia celor de la Alpha este motivată de rezultatele recentei restructurări a datoriei publice a Greciei cu concursul creditorilor privaţi, restructurare ai cărei termeni avantajează Alpha, cu un portofoliu de obligaţiuni ale statului elen de circa jumătate din cel deţinut de Eurobank.

    Anularea fuziunii, conform Eurobank, “conduce la o pierdere potenţială de peste 4 miliarde de euro în sinergii combinate, conform valorii actualizate nete”, tocmai “într-un moment în care băncile greceşti sunt chemate să îşi consolideze semnificativ baza de capital”.

    “Într-un moment critic pentru Grecia şi în urma restructurării cu succes a datoriei suverane a ţării, băncile greceşti ar trebui să se ridice la nivelul provocărilor actuale şi să îşi asume responsabilităţile ce le revin faţă de economie, acţionarii şi clienţii proprii”, sus]ine Eurobank. “Decizia comună a Eurobank EFG şi Alpha Bank de a crea cea de a 23-a instituţie bancară ca mărime din Europa s-a bazat pe beneficiile substanţiale pe care prognozata fuziune le-ar fi generat, nu numai pentru cele două bănci, dar şi pentru economia Greciei în ansamblul său. Intenţia conducerii Alpha Bank de a propune revocarea deciziilor de fuzionare luate de acţionari, decizii adoptate în deplină cunoştinţă a parametrilor acordului de implicare a sectorului privat şi într-un moment în care aprobările de la toate autorităţile competente de reglementare din Grecia fuseseră de mult obţinute, conduce la o pierdere potenţială de peste 4 miliarde de euro în sinergii combinate, conform valorii actualizate nete, după cum a fost estimat de consultanţii externi comuni.”

    Necesităţile de capital suplimentar ale sistemului bancar grecesc, conform cerinţelor Autorităţii Bancare Europene, sunt estimate la 36-46 mld. euro.

    Creditorii Greciei, majoritatea bănci, firme de asigurări şi fonduri de investiţii europene şi greceşti, au convenit să schimbe circa 85% din obligaţiunile deţinute cu unele noi, cu o valoare nominală de 31,5% din valoarea celor vechi, plus titluri emise de Fondul European de Stabilitate Financiară, scopul fiind reducerea datoriei Greciei de la circa 160% din PIB în prezent la 120,5% din PIB până în 2020.

    Fuziunea Alpha cu Eurobank ar fi creat una dintre cele mai mari bănci din zona euro, cu o reţea de peste 1.300 de sucursale în opt ţări şi poziţie în top 3 al pieţei în Bulgaria, România, Cipru şi Serbia. Noul grup ar fi devenit cel mai mare din Grecia, cu poziţii de top în toate segmentele activităţii bancare din această ţară. În România, fuziunea corespunzătoare între Alpha Bank România şi Bancpost ar fi creat a treia bancă din sistem după valoarea activelor (peste 7 miliarde de euro) şi o cotă de piaţă de peste 9%.

  • Deţinători de obligaţiuni elene dau Grecia şi băncile în judecată, după schimbul de obligaţiuni

    Majoritatea investitorilor au cheltuit 100.000-500.000 de euro pe obligaţiuni elene, cel mai mare plasament fiind de 3 milioane de euro, potrivit firmei de avocatură din Hamburg, care nu a menţionat băncile vizate de acţiune. În procesul care va fi intentat probabil la Washington, băncile vor fi acuzate că nu au informat clienţii în privinţa riscurilor şi li se va cere să acorde compensaţii. Separat, avocaţii vor susţine că Grecia, prin programul schimbului de obligaţiuni, a încălcat un tratat germano-elen care protejează investitorii din Germania de riscurile politice.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Mulţumiţi? Acordul Greciei cu creditorii, în cifre

    Creditorii, majoritatea bănci, firme de asigurări şi fonduri de investiţii europene şi greceşti, îşi vor schimba circa 85% din obligaţiunile deţinute cu unele noi, cu o valoare nominală de 31,5% din valoarea celor vechi, plus titluri emise de Fondul European de Stabilitate Financiară, scopul fiind reducerea datoriei Greciei de la circa 160% din PIB în prezent la 120,5% din PIB până în 2020.

    Prin aranjamentul cu creditorii privaţi, valoarea creanţelor deţinute de aceştia, respectiv 206 mld. euro, ar urma să fie redusă la circa jumătate. Imediat, agenţiile de rating Fitch şi Moody’s au apreciat că aceasta înseamnă că Grecia este în incapacitate de plată.

    Acordul, care vine după negocieri de aproape un an, este corelat cu noul pachet de credite oferit de zona euro Greciei, în valoare de 130 mld. euro. Din totalul sumei, FMI a anunţat vineri că va suporta numai 14%, faţă de 27% din actualul pachet de împrumut, în valoare de 110 mld. euro, acordat de zona euro Greciei în mai 2010.

  • La îndatorarea externă stăm bine

    Din perspectiva ratei critice a randamentului obligaţiunilor (randamentul mediu la care costurile cu dobânda depăşesc 10% din veniturile guvernamentale), cel mai bine stau Cehia, România şi Slovacia, conform calculelor Erste.


    Statul a redeschis în această săptămână licitaţia pentru obligaţiunile în dolari pe zece ani de la sfârşitul lunii ianuarie (când a atras 1,5 mld. dolari la un randament de 6,875%), atrăgând 750 mil. dolari la un randament de 6,45%. “Suma cumulată atrasă de pe pieţele de finanţare din SUA acoperă valoarea titlurilor în valută ce ajung la maturitate anul acesta. Atragerea acestor bani de pe acum înseamnă că în a doua jumătate a lui 2012, când inflaţia ar putea să nu mai fie favorabilă, Ministerul Finanţelor s-ar putea afla într-o situaţie confortabilă”, apreciază analiştii ING.

    Ministrul finanţelor, Bogdan Drăgoi, a anunţat că este posibil ca România să lanseze încă o emisiune de obligaţiuni pe pieţele externe, în a doua parte a anului, pentru a completa programul de împrumuturi de 2,5 mld. euro pentru 2012.

  • România a atras 750 mil. dolari din plasarea de obligaţiuni pe piaţa SUA

    Subscrierile au totalizat 3,2 miliarde de dolari. Titlurile au fost vândute cu un cupon de 6,75% şi, luând în calcul prima, randamentul este de 6,45%. Emisiunea este scadentă la 7 februarie 2022. “Încrederea investitorilor în măsurile economice adoptate de România şi în angajamentele de continuare a politicilor sustenabile se vede din scăderea randamentului faţă de emisiunea trecută, din valoarea mare a ofertelor primite, peste nivelul altor ţări din regiune, precum şi din faptul că ne împrumutăm pe termen lung. Am redeschis emisiunea pentru că exista încă cerere pe piaţă pentru bondurile româneşti, investitorii doreau expunere pe România, astfel că am decis să profităm de oportunitatea de a ne finanţa la un cost în scădere”, a declarat într-un comunicat ministrul Finanţelor Publice, Bogdan Drăgoi.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Film de groază cu CDS-uri greceşti

    Explicaţia ţine de temerea că înţelegerea prin care creditorii privaţi îşi asumă o pierdere de 53,5% din valoarea portofoliilor de obligaţiuni elene, deşi dată ca voluntară, va fi taxată de agenţiile de rating drept o forţare a mâinii creditorilor, semnificând intrarea Greciei în incapacitate de plată (aşa cum a repetat Fitch) şi va atrage executarea CDS-urilor.

    Analiştii apreciază însă că temerea este exagerată, întrucât valoarea contractelor CDS pentru obligaţiunile greceşti este de numai 3,2-4 mld. dolari, suportabilă în orice scenariu pentru băncile emitente.