Perchezitiile au vizat uzine Ford, o companie cu sediul la
Leverkusen si alte amplasamente, printre care domicilii private,
potrivit unui comunicat al parchetului din Koln. Autoritatile
judiciare au mentionat ca ancheteaza din septembrie mai multi
angajati ai Ford din Gemania, dar si salariatii altor companii,
suspectati de coruptie.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Intrebat cum se simte ca cetatean din Germania intr-o tara in
care exista o lipsa de autostrazi, ambasadorul a spus: “Pot sa ma
descurc cu asta. Nu trebuie sa ajung intr-o ora de aici la Brasov.
Dar este o problema pentru industrie”.
Ambasadorul a mentionat explicit cazul firmei Mercedes, care nu
a investit in Romania acum cativa ani, pentru ca infrastructura in
transport nu era suficient de buna”.
“Eu personal merg cu mare placere pe drumul national, dar
firmele au nevoi logistice. Si daca aceste cerinte logistice sunt
satisfacute este frumos, iar mai tinerilor mei colegi de la
ambasada, carora le place sa mearga la Marea Neagra la sfarsit de
saptamana, li s-ar parea foarte frumos daca autostrada spre
Constanta ar ajunge pana pe litoral”, a explicat diplomatul pentru
Pro TV.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Pe de alta parte, un judecator grec i-a acuzat de terorism pe
doi tineri, imediat dupa ce politia a anuntat detonarea unui al
14-lea colet destinat Ambasadei Frantei de la Atena. Cei doi
invinuiti sunt in varsta de 22 si 24 de ani, unul find student la
chimie.
Tinerii au fost acuzati de comiterea unor acte de terorism,
apartenenta la o organizatie terorista, posesia si folosirea de
bombe si explozibili, precum si de lezarea autoritatii statului
prin refuzul de a se identifica si de a permite amprentarea
lor.
Liderii celor mai puternice 20 de state ale lumii, reuniti in
Coreea de Sud in urma cu cateva zile, au convenit sa fie “vigilenti
fata de miscarile excesive de pe piata valutara”, sa limiteze
deficitele de cont curent si sa se abtina de la devalorizari ale
monedelor nationale cu scopul de a stimula artificial
competitivitatea economiilor. Pe cat de vagi si de seci par
deciziile de mai sus, pe atat de graitoare au parut ele pentru
pietele financiare: aurul s-a scumpit, petrolul a urcat la 82 de
dolari pe baril, monedele din economiile emergente, inclusiv din
Europa de Est, au crescut, iar dolarul a scazut in continuare,
trecand de 1,40 dolari/euro.
Desigur, nu e chiar ceea ce s-ar fi asteptat de la liderii G20,
care au facut tot posibilul sa lase impresia ca vor coopera, ca se
inteleg bine si ca nu exista niciun “razboi al valutelor” –
expresia lansata de ministrul brazilian de finante Guido Mantega,
cu referire la SUA, Europa si Japonia si la eforturile lor de
devalorizare a propriilor monede, in dauna economiilor emergente.
Acestea din urma, cu notabila exceptie a Chinei, care continua sa
reziste presiunilor SUA de a-si lasa moneda sa se deprecieze, raman
sa traga ponoasele crizei, sugera Mantegna, pentru ca nu sunt atat
de puternice nici ca sa-si protejeze propriile monede, la infinit
de speculatiile valutare, nici sa foloseasca ele insele de parghia
devalorizarii ca sa-si mareasca exporturile in felul in care o fac
SUA sau Germania.
Pietele financiare insa au luat declaratia G20 asa cum este,
respectiv drept o declaratie a imposibilitatii si a lipsei de
dorinta de a face mai mult, si si-au continuat natural jocul contra
dolarului, mutandu-si atentia asupra reuniunii din aceasta
saptamana a Rezervei Federale a SUA, de unde toata lumea asteapta o
noua runda de masuri de “relaxare cantitativa” (cumpararea de
titluri de stat de pe piata cu scopul de a creste lichiditatea si
deci de a stimula creditarea in economie – in fapt, incercarea de a
iesi din recesiune prin tiparirea de moneda). Cat despre China, de
aici nu e de asteptat nicio schimbare – cu alte cuvinte, Beijingul
va continua sa cumpere dolari, ca sa impiedice aprecierea yuanului,
desi va face concesii de moment menite sa mai taie din avantul SUA
de a contraataca prin alte mijloace. Mai exact, administratia Obama
a amanat pana dupa urmatorul summit al G20, din noiembrie, o
decizie pe raportul Congresului care cere instituirea de tarife
punitive la import pentru “tarile ce isi manipuleaza monedele”,
adica pentru China.
Din iunie si pana joia trecuta, yuanul a pierdut treptat 1,92%
in valoare fata de dolar, ceea ce pentru Beijing e suficient ca sa
scape de sanctiunile vamale ale SUA, dar pentru Washington nu e,
mai ales ca la 4 noiembrie sunt alegerile partiale din State, unde
cea mai importanta miza e tot cea economica – poate iesi America
din recesiune, intre altele si prin silirea Beijingului sa accepte
o apreciere mai mare a yuanului?Prin urmare, razboiul valutelor e
in plina desfasurare, desi sefii de state si guvernatorii bancilor
centrale isi dau osteneala sa-l minimalizeze (“e doar o chestiune
de semantica” si “nu as califica situatia obiectiva ca fiind
reflectata de aceasta sintagma, razboi valutar”, spunea
guvernatorul Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet).
Poate nimeni nu l-a mai aratat atat de evident cu degetul ca
brazilianul Mantegna, insa razboiul valutar este o realitate de ani
de zile, inca dinainte de inceputurile actualei crize economice din
2008, iar miza sa este suprematia pe graficul exporturilor mondiale
si, mai nou, iesirea din recesiune cu ajutorul unor exporturi mai
competitive. Tensiunea valutara a ajuns insa in ultimele luni
aproape de punctul de fierbere pentru ca, mai mult decat pana acum,
bancile centrale si-au asumat misiunea de a devaloriza propriile
monede pentru a-si face marfurile mai atractive la export si a
descuraja importurile, iar ceea ce nu au facut bancile centrale au
desavarsit fondurile speculative in cautare de instrumente
rentabile in care sa-si plaseze banii.
Intr-un mare joc mondial de suma nula, in care castigurile unora
sunt obligatoriu pierderile usturatoare ale altora, si pe fondul
unui climat economic deteriorat de criza, cei care au avut la
dispozitie bani de plasat au inundat cu lichiditati pietele.
Bancile centrale au cumparat titluri emise de propriile state sau
de cele din aria lor de actiune (cazul Bancii Centrale Europene,
care initial a justificat aceasta prin intentia de a sustine
Grecia, Portugalia sau Spania in fata speculatorilor internationali
ce atacau euro); uneori au facut-o explicit cu scopul de a evita
crize noi de lichiditate de genul celei care a paralizat piata in
contextul caderii Lehman Brothers din 2008. Masura, cunoscuta sub
numele de “quantitative easing” (“relaxare cantitativa”), trebuia
sa fie in principiu una extraordinara, dar treptat toti actorii
implicati au devenit dependenti de ea – bancile centrale, statele,
bancile comerciale si fondurile de investitii -, ba mai mult, s-a
conturat ideea periculoasa ca daca acest joc nu mai continua,
economiile recad in criza, in temuta varianta in forma de W.
Este cea mai frumoasa masina de serie lansata la Salonul Auto de
la Paris, care tocmai s-a incheiat saptamana trecuta. Nu este doar
parerea mea, ci si a ziaristilor sau a vizitatorilor care au stat
aliniati la coada la Salon pentru a se putea urca cateva minute in
superbul CLS. Toti spun acelasi lucru, toti au ramas fascinati de
curajul lui Mercedes de a construi o masina atat de agresiva, dar
totusi atat de eleganta, eco si scumpa. Da, scumpa! Dar despre
preturi vom vorbi putin mai incolo.
Frumusetea unei masini este o chestiune subiectiva. Exceptia de
la regula o fac masinile care, prin felul in care arata, intorc
absolut toate capetele. Si capteaza toata atentia. Daca exista o
masina capabila de aceste performante, aceasta este Mercedes CLS.
Designul exterior este magnific. Agresiv, foarte bine echilibrat,
sport, elegant in partea din spate si, din nou, agresiv. CLS este
impunator din orice unghi l-ai privi si, sincer, nu inteleg de ce
mai exista disponibil un pachet AMG (realizat de compania de tuning
oficiala a Mercedes). La cat de puternic arata CLS din fata in
versiunea standard, pachetul AMG nu isi are rostul. Diferentele
sunt foarte mici, pentru ca masina asta este curajos de frumoasa.
De fapt, acest curaj impins la extrem i-a permis lui Mercedes-Benz
sa prezinte la evenimentul de test pentru presa chiar si masini in
doua nuante de rosu. Iar asta se intampla doar la lansarile de
masini sport exotice. CLS nu este o masina sport, dar, cu
siguranta, este cea mai exotica aparitie din lumea limuzinelor.
Sau, cum ar prefera exprimarea fanii acestei nise – cea mai exotica
aparitie din clasa coupé-urilor cu patru usi.
CLS este, prin definitie, un model de nisa. De la el au pornit
toti constructorii cu ideea de a ascunde sub forma unui coupé
limuzinele de clasa mare. Inventatorul acestui concept de limuzina
cu forma de coupé este Walter da Silva care, ca sef al Centro Stile
(studioul de creatie al Alfa Romeo), a desenat modelul 156, lansat
in 1997 la Salonul Auto de la Frankfurt. Aproape de sfarsitul
vietii acestei generatii de masini, Mercedes-Benz a lansat in 2004
la Salonul Auto de la New York versiunea de serie a lui CLS, prima
limuzina de clasa mare cu forma de coupé si, evident, cu patru
usi.
Pozitionat ca pret intre limuzinele din clasele E si S, coupé-ul
CLS a scris o istorie frumoasa pentru Mercedes-Benz. Pana acum au
fost comercializate peste 170.000 de unitati la nivel global, o
cifra buna pentru un model de nisa. Studiile Mercedes-Benz arata ca
peste 60% din clientii de CLS au cumparat masina datorita
designului si o treime au fost clienti care au venit de la alte
marci. De aceea, designul noului model este puternic promovat. Doar
el poate dezmorti populatia cu bani sa cheltuiasca la Mercedes in
loc de alta marca.
In Romania, publicul a primit foarte bine acest model, dar sa nu
uitam ca ne aflam in perioada de avant economic, cand luxul era la
mare cautare si s-au vandut aproape 350 de Mercedes CLS. Desigur,
vorbim despre masini achizitionate oficial, de la reprezentantele
marcii, 45% dintre acestea fiind comercializate in Bucuresti.
Cel mai vandut model (o pondere de circa 60%) a fost, evident,
CLS 320 CDI, adica versiunea echipata cu cel mai mic motor diesel.
Si cea mai ieftina masina din gama. Bazandu-se pe aceste cifre, dar
si pe contextul de piata actual, oficialii marcii se asteapta ca
noul CLS sa fie cerut in variantele diesel.
Cel mai ieftin model, 250 CDI BlueEFFICIENCY, va costa in
Romania 50.300 euro fara TVA si va fi disponibil incepand din luna
aprilie a anului viitor. Varianta 350 CDI BlueEFFICIENCY costa cu
3.000 de euro mai mult si poate fi comandata in Romania deja din 15
septembrie, desi lansarea oficiala va avea loc la sfarsitul lunii
ianuarie 2011, cand vor sosi in tara si primele masini comandate.
Acestea vor fi doar versiuni 350 pe benzina si diesel, deoarece
varful de gama 500 va putea fi comandat doar din primavara anului
viitor.
Mercedes spera sa vanda in Romania cel putin la fel de multe CLS
ca in cazul fostei generatii, desi va fi greu sa convinga oamenii
sa cumpere cu la fel de mult entuziasm ca inainte de criza. In
plus, acum exista o concurenta acerba. De exemplu, oficialii
Mercedes vad drept concurenti directi noul Audi A7, Porsche
Panamera si BMW Seria 5 GT. Personal, cred ca Seria 5 GT este un
model nascut mort pentru Romania, avand in vedere ca are un pret
apropiat de al unui SUV X5. Panamera este comparabil la nivel de
pret, mai ales versiunile puternice, cu motoare V6 si V8 aspirate,
iar Audi A7 este, la randul lui, concurentul perfect pentru CLS.
Vom avea deci o lupta foarte interesanta a limuzinelor-coupé cu
patru usi, o lupta care, spre bucuria noastra, se va da si in
Romania.
Cinci colete capcana au fost trimise, ieri, la tot atatea
ambasade din Grecia, unul dintre pachete provocand si o explozie de
slaba intensitate. In jurul pranzului, ambasadele Elvetiei,
Bulgariei, Rusiei, Germaniei si statului Chile au primit astfel de
colete. Doar cel trimis la ambasada Elvetiei a explodat, dupa ce
angajatii ambasadei aruncasera coletul in curte. Un barbat a fost
arestat in apropierea ambasadei, imediat dupa deflagratie.
Tot ieri, o patrula de politie din Atena a fost vizata de focuri
de arma. Fortele de ordine elene au neutralizat si un pachet
suspect la ambasada Bulgariei, la doar o zi dupa descoperirea a
patru colete-capcana adresate presedintelui francez, Nicolas
Sarkozy, si altor trei ambasade. Aceste evenimente intervin intr-un
context social tensionat in Grecia, cu cateva zile inaintea unor
alegeri locale cruciale pentru guvernul socialist aflat la putere,
care a aplicat un program impopular de austeritate, pentru a
diminua uriasa datorie a Greciei.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
In timp ce primarul comunei Jucu, Dorel Pojar, spune ca i-ar fi
asteptat pe bavarezi cu bratele deschise, oficialii BMW au raspuns,
in putine cuvinte, ca nu se pune problema unei eventuale fabrici in
Romania, mai ales pentru ca politica grupului este de a concentra
productia europeana in Germania, cu doua exceptii: Spartanburg,
SUA, si Steyr, Austria.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Pe masura ce in Germania continua discutiile privind integrarea
imigrantilor, incurajate de o carte anti-imigratie scrisa de Thilo
Sarrazin, un executiv al bancii centrale, proprietarul de
restaurant Jianhua Wu e ocupat sa vanda vin, sa promoveze vin, sa
ofere cu asiduitate mostre de vin si sa deguste vin. Nu doar orice
vin, ci vin german.
Wu, care a venit in Berlin din China in urma cu peste doua decenii
ca sa studieze pentru a deveni inginer, reprezinta in multe feluri
cealalta parte a dezbaterii privitoare la imigratie, nu
sentimentele ostile, tematoare, antiimigrationiste starnite de
cartea-soc a bancherului Thilo Sarrazin. El si familia lui
reprezinta acea Germanie care devine incet si dureros o societate
multiculturala, unde aromele picante ale mancarii chinezesti si
dulceata florala subtila a unui riesling se pot potenta
reciproc.
“Rieslingul si mancarea chinezeasca merg bine impreuna”, crede Wu,
care a devenit o atractie in oras pentru restaurantul lui, Hot
Spot, care ofera o colectie bogata de vinuri germane impreuna cu
feluri de mancare din Sichuan si Shanghai.
“E pasiunea mea”, spune Wu, in timp ce se pregateste sa primeasca
cinci dintre cei mai mari producatori de vin la un bufet cu
degustare organizat la restaurantul lui.
Dupa ce s-a zbatut sa-si faca un rost aici, trecand dintr-un
restaurant chinezesc in altul, dupa ani de zile de manevrare a
retetelor dulci-amarui indesate cu monoglutamat de sodiu, Wu spune
ca a descoperit ca drumul catre succesul lui financiar in aceasta
casa adoptiva este vinul sau felul cum dragostea lui pentru vinul
german i-a facut pe germani sa-l priveasca. “E nitel maniac in ce
priveste vinul german”, spune Holger Schwarz, negustorul de vin
care a organizat intalnirea de la Hot Spot. “Iubeste vinul
german.”
Cartea lui Sarrazin, “Germania se autodistruge”, lansata in
septembrie, ataca imigrantii musulmani din Germania pentru ca
refuza sa se integreze, spunand ca “acestia prostesc societatea”.
Sarrazin critica Islamul si da vina pe statul asistential german ca
ar fi prea generos. Ca raspuns, banca centrala i-a cerut
presedintelui german sa-l inlature din consiliul director al
institutiei.
Cartea se vinde insa bine, iar multi germani cred ca Sarrazin are
dreptate si ca oameni ca Wu – dispusi sa faca unele sacrificii pe
care alti imigranti refuza sau nu reusesc sa le faca – sunt dovada
vie. “El si-a botezat fiul Martin; turcii n-ar face in veci asa
ceva”, spune Monica Diel, al carei sot – Armin – este producator de
vin, acompaniata de aprobarile din cap ale celor din jur. De fapt,
Wu i-a dat fiului sau doua nume – Martin si unul chinezesc, Tao.
Dar se pare ca Martin are mai mult succes, in vreme ce Tao paleste.
Asta, zambeste Wu, sugereaza ca a reusit in Germania, nu insa fara
niste costuri pentru identitatea familiei lui.
Aceasta este una dintre cele mai acute chestiuni din dezbaterea de
aici. Multi germani vor sa-si pastreze identitatea culturala a
natiunii cerandu-le imigrantilor sa-si uite traditiile. Multi
imigranti refuza, spunand ca vor sa-si pastreze propria
cultura.
In realitate, ambele parti se amesteca deja, in special in locuri
ca Berlinul si, in particular, in Hot Spot. Wu si-a pastrat
pasaportul chinezesc, in vreme ce sotia si fiul lui au devenit
cetateni naturalizati. “N-am incercat din greu sa ma integrez”,
spune el intr-o germana fluenta. “Fundamentul meu cultural este
chinez si acolo ma simt ca acasa. Undeva in creierul meu, Germania
este inca o tara straina.”
Acasa, el si sotia lui, Huiqin Wang, incearca sa vorbeasca mai
mult in chineza, dar sunt uneori nevoiti sa treaca pe germana,
pentru ca fiul lor se exprima mai bine in aceasta limba. “Incerc
sa-l invat bazele culturii si ale filozofiei chineze, astfel incat
sa fie un chinez”, spune Wu. “Dar el locuieste aici si trebuie sa
vorbeasca germana la perfectie. Ii place China, dar se simte acolo
mai putin acasa decat ma simt eu.”
Wu, care are acum 50 de ani, a venit in Germania in 1984 din
Zhejiang. Rade frecvent, acel tip de ras al unui om inca amuzat de
norocul pe care l-a avut. Si-a obtinut o diploma aici in inginerie,
dar s-a lasat de scoala si a deschis un restaurant despre care
spune ca era ca alte o mie de restaurante chinezesti. “Mancarea era
toata la fel”, rememoreaza el acum. “Serios, chiar avea acelasi
gust. Nu era bine.”
Intr-o zi, in 1995, a vazut un fluturas care facea reclama la
vinuri. Era interesat, asa ca a mers si a cumparat 10 lazi, toate
de Bordeaux, gandindu-se ca-si va putea vinde vinurile la
restaurant. N-a vandut nicio sticla, din cauza ca vinul scump nu-i
atragea pe clientii care veneau pentru chop suey. Asa ca a luat
vinul acasa, a cumparat un ghid, a baut si a invatat sa cunoasca
bine domeniul. In 2003, s-a intersectat cu un om de afaceri chinez
care i-a cerut sa caute vin german pentru vanzare in China.
A ajuns astfel la Jos. Christoffel Jr., o podgorie din regiunea
viticola Mosel, unde si-a gasit pasiunea. “Vinul m-a dat pe spate,
era primul riesling cu adevarat frumos si interesant pe care-l
intalnisem”, povesteste Wu zambind.
Cu trei ani in urma, Wu si sotia lui au inchiriat un restaurant
falimentar, sperand sa vanda mancare chinezeasca gatita cu legume
proaspete si retete sofisticate, dar si vinuri germane. Vreme de un
an, afacerea a fost moarta. “N-am fost acceptati”, crede el.
Apoi, din intamplare, unul dintre cei mai cunoscuti bucatari din
Germania, Christian Lohse, a observat o sticla de vin bun german pe
masa, in vreme ce trecea pe langa magazin. Lohse si Wu au devenit
prieteni, iar Lohse un client frecvent. In urma cu doi ani, Lohse a
vizitat restaurantul lui Wu insotit de o echipa de televiziune. La
o zi dupa ce emisiunea a fost difuzata, locul a devenit intesat de
lume si asa e de atunci, adesea printre clienti fiind si vedete si
oficialitati. De fapt, spune Wu, Thilo Sarrazin a luat si el
pranzul la Hot Spot chiar in ziua cand i-a aparut cartea.
“Cred ca germanii au impresia ca musulmanii nu-i plac”, spune
Martin von Hermanni, programator si un impatimit dupa vinuri,
participant la evenimentul organizat la Hot Spot, in acelasi timp
critic la adresa cartii lui Sarrazin. “In cazul domnului Wu, vedem
ca iubeste Germania, poate chiar mai mult decat germanii.”
“Toata lumea vrea sa se faca placuta”, zice el, in vreme ce bea
dintr-un pahar de riesling.
Mai putin de 10% dintre firmele din Romania care intra in
insolventa vizeaza reorganizarea, restul
intrand in faliment, in timp ce in Uniunea Europeana media ajunge
la 30%, scrie Gandul. KazMunaiGaz a preferat sa dea statului
44,69% din actiunile Rompetrol Rafinare in locul datoriei de 570 de
milioane de euro; daca statul ar vinde pe bursa pachetul detinut,
calculand la cotatia de joi, suma obtinuta ar fi de circa 1,2
miliarde de lei.
Ce tablet PC-uri vin la noi si cat vor costa
acestea aflam din Evenimentul Zilei: dupa ce euforia
laptopurilor s-a dus, noul “buzz” in materie de gadgeturi este
reprezentat de tabletele PC, produse pe care mai toti marii
creatori din domeniul IT, de la Apple la Samsung, Lenovo sau Huawei
vor sa le arate. Constructia tuturor autostrazilor aflate acum in
lucru bate pasul pe loc – contractele sufera intarzieri din lipsa
banilor, dupa cum se scuza autoritatile.
Dezvoltatorii imobiliari care si-au construit case pe persoana
fizica, fentand TVA, platesc acum sume suplimentare ca impozit pe
proprietatile rezidentiale multiple, scrie Adevarul, dandu-l
ca exemplu pe Ionut Negoita, care detine 300 de astfel de
locuinte. Pentru prima data in istorie, economiile emergente au
atras mai multi bani decat pietele mature: in intervalul
iulie-septembrie, investitorii au cumparat actiuni oferite pe
pietele emergente in valoare de 138 de miliarde de dolari.
Ministerul Transporturilor a introdus astazi rovinieta electronica, in baza careia,
teoretic, soferii ar trebui sa scape de grija documentelor care
dovedesc plata taxei de drum; in realitate, constata Romania
Libera, sistemul nu este inca pus la punct, desi a costat 35
milioane de lei. “Cred ca Romania stie foarte bine ce are de facut
si cred ca Guvernul Romaniei se afla pe drumul cel bun in ceea ce
priveste asanarea bugetului public”, afirma ambasadorul Germaniei,
Andreas von Mettenheim.
Ingvar Sviggum, vicepresedinte al Ford responsabil de vanzari
si marketing, a fixat ca tinta mentinerea unei cote de piata de
aproximativ 10% in Romania, valoare ce va fi sustinuta, conform
Ziarului Financiar, de faptul ca Ford va fi perceputa ca o
marca locala. Petrom, cea mai mare companie din Romania, estimeaza
ca cererea de carburanti nu-si va reveni nici in 2011, dupa ce anul
acesta declinul ar putea ajunge la 10%, asa incat fiecare a patra
rafinarie din Europa ar trebui inchisa.
Cel mai recent raport de activitate al Kuka – o companie cu
sediul in orasul bavarez Augsburg, ai carei roboti industriali
portocalii sunt o prezenta obisnuita pe liniile de asamblare ale
uzinelor auto – avea o urma de autosuficienta. Kuka a anuntat in
august ca vanzarile sale au egalat si au depasit nivelurile
dinaintea crizei financiare. Prin contrast, vanzarile rivalilor sai
japonezi erau inca cu o treime sub nivelurile de la inceputul lui
2008 inainte ca recesiunea globala sa dea peste cap industria
auto.
O crestere a comenzilor de la producatorii europeni de
automobile a sustinut redresarea Kuka. Dar a fost bine si ca euro a
scazut in fata yenului japonez, ceea ce a dat Kuka un avantaj de
pret fata de competitorii japonezi, avantaj pe care nu-l avea in
urma cu un an.”Pretul nu este singurul criteriu, dar este unul
important”, a declarat intr-un interviu directorul executiv al
Kuka, Till Reuter. “Un euro mai slab este in avantajul
nostru.”
La inceputul lunii septembrie, euro slabise cu 19% fata de yen in
ultimul an, aproape dublul scaderii fata de dolar. Pe ansamblu,
calculand din august 2008, euro a scazut cu 36% fata de yen.
Un yen mai puternic este o veste buna pentru industria auto
germana, ai carei principali competitori sunt din Japonia. Si este,
evident, o veste proasta pentru Japonia, unde moneda puternica a
devenit deja o problema politica. Rivalitatea dintre cele doua tari
se manifesta in special in China. Aceasta este piata cu cea mai
rapida crestere pentru multe companii germane, dar proximitatea
geografica ofera un avantaj exportatorilor japonezi. China a fost
anul trecut destinatia a 5% din exporturile auto germane, in
crestere de la 0,6% in 2000. Iar 9,1% din exporturile de
echipamente germane au mers in China, in crestere de la 2,7% in
urma cu un deceniu, potrivit Ifo Institut din München.
“Producatorii japonezi sunt peste tot si ei sunt de obicei
competitorii cei mai duri”, spune Oliver Wack, un specialist in
piata chineza de la Federatia Inginerilor Germani, o organizatie a
breslei.
De fapt, companiile germane au castigat teren in China anul trecut,
crescandu-si cota de importuri la 22,9%, fata de 20,6%, in vreme ce
felia de importuri japoneze in China a scazut la 24,1%, de la 27%,
potrivit federatiei inginerilor.
Pentru ca moneda chineza se misca in tandem cu dolarul, yenul
creste fata de yuan, pana si euro a ajuns mai ieftin. Dar
economistii si managerii avertizeaza ca sunt multe alte motive
pentru castigurile Germaniei. Spre exemplu, Germania a beneficiat
de masivele investitii ale Chinei in infrastructura, ca de pilda in
termocentrale, unde au fost favorizate companii ca Siemens. Iar
costul initial, in euro sau in yeni, este adeseori un element
secundar pe pietele unde se vand echipamente industriale
specializate sau utilaj greu si unde atat companiile japoneze, cat
si cele germane sunt puternice. Clientii se uita dupa considerente
ca eficienta energetica, care ar putea fi un factor de cost mai
important pe termen lung.
Putine companii germane se plang ca yenul e puternic. “Daca
Japonia are o moneda puternica, evident ca asta ajuta companiile
germane”, explica Steffen Elstner, specialist in exporturi la Ifo
Institut. Avantajul este mic, dar semnificativ, adauga Rolf
Schneider, seful diviziei de studii macroeconomice la asiguratorul
german Allianz. El calculeaza ca aprecierea dolarului fata de euro
a adus 3-4% la exporturile germane, in vreme ce cresterea yenului
nu a adus mai mult de 1%.
Dar “1% e inca relativ mult”, spune Schneider. “Pentru
companiile care concureaza direct cu cele germane, el joaca un rol
decisiv.”