BusinessMagazin

Tag: minerit

  • Mineritul în spaţiu, mai ieftin decât o centrală de gaze?

    O misiune pe Ceres, o planetă pitică situată la o distanţă de 411 de milioane de kilometri faţă de Soare şi de dimensiunea Texasului, ar putea costa circa 27 de miliarde de dolari. Cheltuielile includ 10 lansări de rachetă pentru transportul echipamentelor, extragerea metalelor şi a apei, precum şi construcţia unei facilităţi pe orbita Pământului pentru procesarea materiilor prime.

    Costurile au fost estimate de absolvenţi ai facultăţii de business ai University of New South Wales din Australia, care colaborează cu National Aeronautics and Space Administration în domeniul economiei mineritului în spaţiu. Prin comparaţie, cel mai mare proiect unic în domeniul resurselor, centrala de gaze lichefiate Gorgon a grupului Chevron în Australia, are un cost estimat la circa 54 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, să convingi investitorii să creadă că omenirea are un viitor în stele este departe de a fi uşor. „Investitorii există, dar trebuie să cunoască riscurile şi avantajele“, a spus Rene Fradet, director adjunct pentru ştiinţă şi inginerie la Jet Propulsion Laboratory al NASA din Pasadena, California, vorbitor la Forumul pentru Minerit în Spaţiu organizat la Sydney.

    POSIBILĂ COLONIZARE.

    Un fapt crucial este că promotorii proiectului nu mai intenţionează să trimită metalele extrase pe Pământ pentru înlocuirea resurselor epuizate. Costurile unei călătorii dus-întors sunt considerate neeconomice, iar atenţia se va concentra în schimb pe asigurarea de materiale pentru operaţiunile din spaţiu, pentru alimentarea cu energie a activităţilor de explorare şi pe eventuala colonizare a planetei Marte sau dincolo de aceasta. Exploatarea minieră a Lunii ar fi un relativ chilipir, cu cheltuieli de capital de aproximativ 9 miliarde de dolari, potrivit cercetării. Captarea unora dintre asteroizii din apropierea Pământului, ţinta companiilor care dezvoltă deja programe pentru începerea mineritului în spaţiu, ar costa numai 492 de milioane de dolari.

    Susţinătorii insistă că mineritul în spaţiu se va dezvolta într-o industrie de 1.000 de miliarde de dolari care va furniza metale şi apă pentru habitate şi carburanţi pentru rachete, pe o piaţă condusă iniţial de programe de explorare a spaţiului şi de operatorii de sateliţi.
    CONOMIA SPAŢIALĂ. „Chiar dacă s-ar descoperi aur, l-aş lăsa acolo“, a spus Julian Malnic, membru în board‑ul Deep Space Industries, din Moffett Field, California, care intenţionează să exploateze resursele asteroizilor şi să desfăşoare activităţi de procesare şi producţie în spaţiu. El a arătat că poate fi construită o adevărată economie în spaţiu, unde există resursele necesare.

    Dovezile că tehnologia pentru activităţile miniere în spaţiu este fezabilă sunt aduse de programe precum Asteroid Redirect Mission al NASA, a arătat Fradet. Pasul esenţial este construirea unui caz de business credibil, care să convingă scepticii din industria minieră. „Nu este încă o investiţie care să aducă profit“, a arătat Jeff Coulton, lector senior la Şcoala de Contabilitate a UNSW, ai cărui studenţi au efectuat calculul costurilor mineritului în spaţiu şi care a vorbit la rândul său la forumul găzduit de universitate. În opinia sa, aceste activităţi ar putea deveni profitabile peste 20-50 de ani. Fiecare misiune de exploatare minieră  pe un asteroid ar putea costa numai 50-100 milioane de dolari, estimează Planetary Resources, companie finanţată de miliardarii fondatori ai Google Larry Page şi Eric Schmidt. Planetary Resources a discutat planurile de investiţii în mineritul spaţial cu şefi de companii miniere, a spus preşedintele acesteia, Chris Lewicki.

    Directorii companiilor miniere nu resping ideea. Directorul general al gigantului Rio Tinto Group, Sam Walsh, a spus în februarie că mineritul spaţial ridică întrebări interesante şi, dacă poate fi dezvoltat, compania pe care o conduce se va implica.

    MINERITUL PE ASTEROIZI POATE DEVENI REALITATE ÎN 2025

    Planetary Resources a lansat în octombrie un prim satelit de pe Staţia Spaţială Internaţională, iar compania cu sediul în Washington, specializată în mineritul pe asteroizi, vrea să lanseze o serie de teste ambiţioase în anii următori. Obiectivul este să înceapă să transforme apa de pe asteroizi în carburant pentru rachete, în decurs de un deceniu, şi eventual să extragă metale din grupa platinei, din roci spaţiale. „Ne aşteptăm ca obţinerea apei de pe asteroizi şi crearea unei economii de realimentare cu carburant în spaţiu să devină realitate în următorii 10 ani, chiar în prima jumătate a anilor 2020. Ulterior, va fi vorba despre cum se va dezvolta piaţa“, a spus preşedintele Planetary Resources, Chris Lewicki, pentru Space.com. El a arătat că de-a lungul istoriei a existat tendinţa de a face estimări exagerate pentru următorul an şi de a ignora ce se întâmplă în următorii 10 ani. „Progresăm foarte rapid, lumea se schimbă foarte rapid în jurul nostru, aşa că am putea progresa mai repede decât ne putem imagina“, a mai spus Lewicki.

    Companiile Planetary Resources şi Deep Space Industries vor să ajute omenirea ca prin intermediul exploatării resurselor asteroizilor să îşi extindă prezenţa în sistemul solar şi, desigur, să obţină şi profit din aceste activităţi. Acest plan ambiţios începe cu apa, care este prezentă din belşug într-un tip de rocă cunoscut sub numele de „carbonaceous chondrite“. Apa de pe asteroizi poate face mai mult decât să potolească setea astronauţilor, să ajute la protejarea lor de radiaţiile periculoase şi, când este descompusă în hidrogen şi oxigen, să permită alimentarea din mers cu carburant a navelor spaţiale. Tehnologia de detectare şi extragere a apei pe asteroizi nu este foarte dificilă sau costisitoare, a explicat Lewicki. Vehiculele spaţiale de cercetare identifică în mod curent substanţe pe corpurile cereşti, iar extragerea apei pe un asteroid ar putea implica extragerea unei roci şi expunerea acesteia la căldura soarelui.

    Rocile de tipul carbonaceous chondrite conţin în mod obişnuit metale precum fierul, nichelul şi cobaltul, iar exploatarea lor ar permite minerilor să înceapă să construiască lucruri în afara Pământului. Este următorul pas logic după exploatarea apei, a explicat Lewicki. „Aurul de la capătul curcubeului“ este extracţia şi exploatarea metalelor din grupa platinei, care sunt rare pe Pământ dar extrem de importante în fabricarea electronicelor şi a altor bunuri high‑tech.

    „În final, ceea ce vrem să facem este să creăm o afacere în spaţiu, un motor economic care să deschidă spaţiul pentru restul economiei“, a spus Lewicki, care consideră că dezvoltarea resurselor din afara Pământului ar trebui să aibă ca efect deschiderea ultimei frontiere. „Fiecare frontieră pe care am deschis-o pe Pământ a fost în căutarea resurselor sau am fost capabili să rămânem in interiorul acelei frontiere pentru că au fost disponibile resursele necesare. Nu există niciun motiv ca spaţiul să fie diferit în această privinţă“, a apreciat şeful Planetary Resources.

    Compania Planetary Resources nu desfăşoară încă activităţi de minerit pe asteroizi, dar deţine deja echipamente în spaţiu. Astfel, în luna octombrie a lansat pe orbita Pământului satelitul Arkyd-3R, de pe Staţia Spaţială Internaţională, într-o misiune de 90 de zile pentru testarea tehnicii electronice de aviaţie, softuri şi alte tehnologii. Planetary Resources lucrează în prezent la un nou satelit, Arkyd-6, care va fi lansat pe orbită în decembrie, la bordul rachetei Falcon 9 construite de SpaceX. Arkyd-6 va fi dotat cu tehnică electronică de aviaţie avansată, precum şi cu o cameră selfie. Satelitul va fi dotat şi cu un instrument proiectat să detecteze apă şi apă cu conţinut de minerale, a spus Lewicki. Următorul pas va fi Arkyd 100, de două ori mai mare decât Arkyd-6 şi care va căuta posibile ţinte care să fie exploatate, de pe orbita joasă a Pământului.  Lansarea Arkyd 100 este programată pentru sfârşitul anului 2016. După Arkyd 100 vor urma Arkyd 200 şi Arkyd 300. Acestea două vehicule spaţiale, cunoscute şi ca interceptori şi prospectori de întâlnire, vor fi capabile să efectueze inspecţii pe asteroizi din apropierea Pământului. Dacă totul va merge bine, primul Arkyd 200 va fi lansat pe orbita Pământului pentru testări în 2017 şi 2018, iar Arkyd 300 la sfârşitul anului 2018 sau începutul lui 2019.

    O posibilă problemă poate fi obţinerea drepturilor de proprietate asupra resurselor minerale din spaţiu. Extragerea şi vânzarea resurselor de pe asteroizi respectă în totalitate Tratatul Spaţial din 1967, explică Lewicki. Există însă un anumit grad de confuzie în legătură cu această industrie în formare şi drepturile participanţilor, iar Lewicki s-a declarat mulţumit de faptul că Congresul Statelor Unite începe să se ocupe de subiectul exploatării asteroizilor. Camera Reprezentanţilor a aprobat recent un proiect de lege care recunoaşte drepturile de proprietate ale companiilor care desfăşoară activităţi de minerit pe asteroizi, iar Senatul analizează la rândul său proiectul.

  • Cum au ajuns ţările cu mari bogăţii naturale mai sărace decât statele care le cumpără resursele

    Paradoxul se explică prin lipsa, deliberată în unele cazuri, a unei strategii de creştere sustenabilă care nu permite guvernelor să investească veniturile din exploatarea materiilor prime în mijloace de dezvoltare economică mai durabilă, cum ar fi educaţia sau transportul. Astfel, pe măsură ce-şi epuizează resursele, statele devin mai sărace.

    Deşi ţări precum Nigeria, Liberia, Venezuela şi chiar Rusia sunt bogate în resurse, o mare parte din populaţia acestora trăieşte sub pragul sărăciei, nu are acces la apă curentă şi canalizare, la electricitate, spitale, şcoli sau transport adecvat. Paradoxul are şi un nume, „blestemul bogăţiei în resurse naturale“, iar ingredientele acestuia sunt bine cunoscute. Ţările bogate în resurse tind să aibă monede puternice, ceea ce face alte exporturi necompetitive, explică Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel pentru economie, într-un articol publicat în august anul trecut în Project Syndicate sub titlul de „Bogate în resurse, sărace în bani“.

    Apoi, deoarece exploatarea resurselor de obicei nu asigură multe locuri de muncă, şomajul creşte. De asemenea, din cauza preţurilor volatile ale resurselor, creşterea economică este instabilă. Volatilitatea este exacerbată adesea de băncile internaţionale, care se grăbesc să intre şi să investească atunci când preţurile sunt mari şi se retrag fără să ezite în perioadele dificile, totul în concordanţă cu principiul că bancherii îi împrumută doar pe cei care nu au nevoie de banii lor.

    Mai mult pe www.zf.ro.

  • Cineva să-i mai oprească pe experţi!

    O poveste despre experţi: în vara anului 1998, John Meriwether, o legendă a Wall Streetului, s-a asociat cu doi laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie, Myron Scholes şi Robert Merton, au angajat un număr de tineri extrem de bine cotaţi pe acelaşi Wall Street, toţi genii în matematică, şi au înfiinţat fondul de investiţii Long-Term Capital Management, formând ceea ce un analist numea Proiectul Manhattan al investiţiilor. Şi, pentru că lumea era convinsă că o asemenea echipă nu poate da greş, a fost o îmbulzeală grozavă pentru intrarea în fond, chiar dacă doritorii trebuia să vină cu cel puţin 10 milioane de dolari, iar un sfert din câştiguri mergeau la managerii fondului.

    Nu multe luni mai târziu a izbucnit criza economică din Rusia, care aproape a îngenuncheat ţara vecină şi prietenă; ceva mai înainte şi Asia trecuse printr-un şoc major. Aşa că investitorii s-au isterizat şi au început să se ferească de instrumente financiare de risc. LTCM s-a trezit cu sacul plin de acţiuni care nu mai interesau pe nimeni, iar preţurile se prăbuşeau văzând cu ochii. În numai două luni fondul a pierdut 4,5 miliarde de dolari, bani serioşi în urmă cu un deceniu şi jumătate, iar încercările de a-l redresa şi de a mai recupera câte ceva din pierderi au dus la noi scăderi de preţuri şi la pagube considerabile pentru toate instituţiile financiare de pe Wall Street.

    De atunci au apărut o sumedenie de articole şi cărţi care explică unde au greşit starurile în investiţii şi laureaţii cu Nobel în economie. Fundamental, toate mişcările pe care le-au făcut au fost corecte şi au ales acţiuni cât se poate de sigure – erau, de exemplu, obligaţiuni ipotecare daneze.

    Dar, dacă matematic erau acoperiţi, specialiştii în cauză au greşit în privinţa reacţiilor oamenilor: credeau că preţurile vor reveni la valorile mari anterioare, că alţi investitori se vor dovedi în continuare interesaţi de acţiuni şi că aceştia îşi vor asuma riscuri în orice condiţii ale pieţei. Dar investitorii, mai inteligenţi sau mai puţin inteligenţi, au reacţionat cu toţii la fel, iar diferenţele de inteligenţă nu au mai contat deloc, pentru că erau prea asemănători ca să mai fie inteligenţi.

    Ce vreau să spun este că, pentru a fi inteligent, pentru a judeca şi pentru a decide, trebuie să ai în faţă toate datele problemei, să ştii, în cazul LTCM, nu numai matematică şi economie, ci şi psihologie, sociologie, istorie sau geografie. Altfel, poţi înghiţi pe nemestecate tot soiul de baliverne, spuse pe un ton academic. Sau superior. Un alt exemplu, criza dotcom. A fost o perioadă când traficul creştea cu 1.000% pe an, iar mantra era „Investeşte, investeşte, investeşte, oriunde, oricum!„.

    Când creşterea s-a mai temperat, oamenii au refuzat să vadă asta, pentru că li se repeta 1.000%, investeşte, investeşte.
    Dacă cineva nu-i opreşte pe experţi, atunci măcar încercaţi, din când în când, să evaluaţi situaţia la rece.
    Avem o dantelăreasă pictată de olandezul Caspar Netscher, o reprezentare delicată a ideii de muncă, expertiză şi cunoaştere, bazată pe nişte principii burgheze ce astăzi par puţin perimate. Pentru că o spun experţii.

  • Traian Băsescu: Nu am spus că nu rămân un susţinător al proiectului Roşia Montană (VIDEO)

    În acelaşi timp, el a spus însă că încearcă să se menţină neutru în dezbaterea despre proiectul Roşia Montană, fiindcă dacă el s-ar pronunţa, “70% din clasa politică ar avea un punct de vedere contrar”. “Sunt un adept fără rezerve al relansării acestei industrii, de extragere de metale preţioase. Nu am spus că nu rămân un susţinător al proiectului Roşia Montană, dar când s-a creat această falie în societate am considerat că obligaţia mea e să am o atitudine neutră”, a spus preşedintele, invitat la emisiunea “După 20 de ani” de la Pro TV.

    El consideră că protestul din Piaţa Universităţii “este unul curat, iar cel de la Roşia Montană este fabricat, chiar dacă pe fond au dreptate: oamenii aceia vor locuri de muncă”. Din punctul lui de vedere, protestele contra proiectului ar putea avea un rezultat pur politic: “Dacă din stradă ar ieşi un partid curat, ar fi bine pentru clasa politică din România”.

    Băsescu a criticat însă “minciunile” pe care le vehiculează opozanţii protestului, arătând că “nu pleacă niciun gram de aur din ţară”, că utilizarea cianurilor nu este periculoasă, din moment ce cianura “este este distrusă de razele soarelui”, şi că “o altă minciună e că patru munţi vor fi retezaţi”, fiindcă “doi sunt retezaţi la ora asta”. El a spus că a avut o întâlnire cu Dragoş Tănase, directorul firmei Roşia Montană Gold Corporation, care i-a furnizat toate informaţiile, şi că săptămâna viitoare va începe o serie de conferinţe în care va prezenta informaţiile pe care le are despre proiect.

    Preşedintele României este primul din seria invitaţilor de prestigiu cu care telespectatorii Pro TV se vor întâlni în noul sezon al emisiunii “După 20 de ani”, în fiecare duminică, de la ora 10.00.

    Emisiunea “După 20 de ani” integral:

     

  • Ponta, pe şantierul liniei de metrou Drumul Taberei-Universitate: Facem minerit măcar în Bucureşti!

     “Facem minerit măcar în Bucureşti !”, spus Ponta.

    Luni, aflat la Helsinki, premierul Victor Ponta a afrmat că România trebuie să îşi exploateze resursele naturale, nu să le blocheze, pe baza unor standarde ridicate de mediu care pot fi preluate din legislaţia finlandeză şi care, odată respectate, nu mai pot reprezenta un motiv ca exploatarea să nu fie aprobată.

    “Aurul se exploatează cu cianură, nu există altă tehnologie care să scoată acest cuvânt odios, că până la urmă cuvântul este problema. Cianura este folosită în multe alte tehnologii, inclusiv în România. Şi în Finlanda tot cu cianură exploatează. Nu cunosc foarte bine tehnic, dar putem să învăţăm de la ei şi să ştim ce ce putem cere ca standarde de mediu de la orice fel de companie, nu de la una anume, ci de la oricine vrea şi poate să investească în România”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta cere asistenţă tehnică din Finlanda pentru exploatări miniere cu tehnologii avansate de mediu

     Derularea lucrărilor miniere, în general, pe baza unor tehnologii avansate, cu soluţii pentru protejarea mediului, a reprezentat unul dintre subiectele de discuţie ale premierului Victor Ponta, aflat în vizită oficială la Helsinki, cu omologul său finlandez, Jyrki Katainen.

    “Finlanda este foarte avansată în sectorul energiei verzi şi al mineritului. L-am informat pe prim-ministrul Katainen că, exact acum, în România este o dezbatere uriaşă şi importantă despre viitorul mineritului şi, învăţând de la Finlanda, cu tehnologiile cele mai avansate şi mai verzi, ne poate ajuta să luăm deciziile corecte”, a spus Ponta, într-o conferinţă de presă susţinută împreună cu şeful Guvernului finlandez.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aurul de la Roşia Montană şi “platforma democratică de manifestare” pro şi contra

    Stângăcia (aparentă?) cu care reprezentanţii Executivului au negociat cu Roşia Montană Gold Corporation s-a îmbinat cu stângăcia (aparentă?) cu care premierul Victor Ponta a anunţat pasul înapoi şi posibilitatea respingerii în Parlament a proiectului de exploatare a aurului la Roşia Montană, precum şi cu şirul de declaraţii ulterioare, care nici nu mai merită categorisite: sumele avansate de oficialii români, cele 2 sau 4 miliarde de dolari despăgubiri către Gabriel Resources (pe ce bază?), dar şi toate bălmăjelile care încep cu “soluţia respingerii proiectului” şi se termină cu “votul conform cu conştiinţa”; iar toate acestea se traduc printr-un comportament tipic de “yesman” cu care nu se negociază, ci i se trasează sarcini. În acelaşi timp, devine tot mai evidentă necesitatea sporirii rolului, a implicării autorităţilor locale în dezvoltarea socială şi economică a zonelor pe care le gospodăresc.

    În ton cu cele de mai sus, prim-vicepreşedintele PDL Cătălin Predoiu declara că un litigiu cu Gold Corporation poate însemna cereri de despăgubiri din partea ambelor părţi şi s-ar putea încheia chiar cu renunţarea la proiect. Compania a fost “invitată” de comportamentul imprudent al premierului Victor Ponta şi al ministrului Dan Şova, spune Cătălin Predoiu: “Nu vorbeşti de posibile despăgubiri, e ca şi cum te predai. Nu cred că îi e atât de simplu companiei să înceapă un proces”.

    Nu se ştie în ce măsură comisia parlamentară care s-ar putea pronunţa asupra proiectului, anunţată vineri de liderii USL, ar putea ajunge la un rezultat fezabil şi mulţumitor; o “platformă democratică de manifestare” a celor care contestă proiectul, dar şi a celor care îl susţin, aşa cum a denumit-o premierul Victor Ponta, nu va face decât să încurce şi mai mult situaţia.

  • Beny Steinmetz: un scandal de corupţie de 12 milioane de dolari

    Ambele percheziţii au loc în dosarul în care Steinmetz este acuzat de actualul guvern din Guineea că a dat mită de 12 milioane de dolari fostului guvern spre a obţine licenţa de exploatare a zăcământului de minereu de fier de la Simandou, cel mai mare de acest fel din ţară şi unul dintre cele mai mari din lume, cu o valoare estimată la 50 de miliarde de dolari.

    Guvernul din Guineea încearcă astfel să justifice legal revocarea licenţei de exploatare minieră acordate în 2008 de fostul guvern pentru BSG Resources, firma lui Steinmetz, care deţine 49% din societatea mixtă ce deţine dreptul de a exploata jumătate din zăcământul de la Simandou. Firma braziliană Vale controlează restul de 51% din societate, în timp ce pentru cealaltă jumătate a zăcământului, licenţa de exploatare este deţinută de companiile miniere Rio Tinto şi Aluminum Corp. of China Ltd. (ACH).

    Israelianul s-a apărat până acum plasând în diverse publicaţii destinate cu precădere investitorilor în minerit acuzaţia că totul nu e decât o campanie de denigrare a sa, finanţată de George Soros şi de ONG-urile sale ecologiste şi de apărare a drepturilor omului, în primul rând Global Witness, care consiliază guvernul din Guineea. Bloomberg a citat acuzaţiile de luare de mită la adresa lui Steinmetz dintr-un raport pregătit de DLA Piper, firmă de avocatură angajată de guvernul din Guineea la recomandarea lui George Soros.

    BSG Resources deţine şi 16% din acţiunile Gabriel Resources, acţionarul majoritar al Roţia Montană Gold Corporation. Averea lui Steinmetz, cel mai bogat om din Israel, este estimată de Bloomberg la 7,4 mld. dolari şi a crescut în principal de pe urma comerţului cu diamante.

  • Cum să faci opoziţie în România când eşti la guvernare

    Antonescu a ales să se desolidarizeze public de partenerul de coaliţie, nu doar declarându-se brusc contra proiectului Roşia Montană după ce iniţial ceruse dezbatere parlamentară pentru a-şi putea face o opinie, dar şi acuzându-l pe premierul Victor Ponta de exact acelaşi lucru ca şi preşedintele Traian Băsescu – anume că nu şi-a asumat răspunderea de a da o hotărâre de guvern în loc să trimită spre dezbatere Parlamentului proiectul Şova.

    Intenţia lui Antonescu a fost clară şi dublă – de a-şi arăta muşchii politici în faţa lui Ponta (nu însă şi de a rupe USL, cel puţin deocamdată) şi de a câştiga în sondaje pozând în “salvatorul Roşiei Montane”, cum l-au numit admiratorii săi, atâta vreme cât protestele de stradă contra proiectului sunt în continuare consistente. Antonescu a mizat, probabil, pe faptul că nimeni nu-şi mai aminteşte că anul trecut, USL a promis cu subiect şi predicat că orice lege privind Roşia Montană va fi supusă dezbaterii parlamentare şi nu asumată prin hotărâre de guvern.

    Mai mult, însuşi liderul PNL explica, la 5 septembrie, faimoasa “dedublare a lui Ponta” (premierul care girează proiectul şi deputatul care votează contra lui) prin intenţia Guvernului de a trimite la Parlament proiectul Şova anume pentru ca RMGC să nu poată cere despăgubiri statului român fiindcă n-a făcut eforturi pentru realizarea exploatării miniere (chiar dacă ar fi urmat ca aceste eforturi să eşueze fatalmente, din cauza slăbiciunilor evidente ale proiectului Şova).

    Partea cea mai hazlie a acestei mici ciondăneli între capii USL este că ambii au început să curteze public PDL şi pe Vasile Blaga, la fel cum pe vremuri atât PDL, cât şi USL curtau UDMR când fiecare pregătea terenul pentru o posibilă guvernare împreună cu maghiarii. Partea mult mai puţin hazlie este legată de instabilitatea enervantă a oricărei guvernări de coaliţie din România: limitarea interesului la cel strict electoral face ca PNL, din postura de partener junior al guvernării, să facă în continuare figură de opoziţie eternă în interiorul guvernării (Antonescu şi-a asumat, mai nou, chiar explicit postura de “lider al opoziţiei”), la fel cum au făcut-o pe vremuri PD, susţinut de preşedintele Băsescu, în guvernul Tăriceanu, şi PSD în primul guvern Boc.

  • AFP: Proiectul privind o mină de aur canadiană trezeşte din toropeală tinerii români

    “După primăvara arabă şi vara turcă, toamna românească”, proclamă un banner al uneia dintre reuniunile care au avut loc la Bucureşti, în piaţa Universităţii, teatrul revoltei împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu în 1989.

    Majoritatea manifestanţilor au între 18 şi 35 de ani şi sunt liceeni, studenţi, ingineri, artişti, antreprenori, mulţi deschişi către Europa şi către lume dar ataşaţi de România. “Printre manifestanţi se află o elită a tinerei generaţii, oameni din ce în ce mai implicaţi în viaţa cetăţii”, afirmă sociologul Mircea Kivu.

    Cu sensibilităţi diferite, “ecologişti, anarhişti, oameni de dreapta, libertarieni … ei resping în general partidele politice” şi se mobilizează în mare parte graţie reţelelor de socializare, adaugă el.

    Ei vin să protesteze pe biciclete, cu copiii în spate sau în landouri, bat ritmul cu sticle de plastic umplute cu pietricele şi îşi creează propriile lozinci şi sloganuri, de la “Uniţi salvăm Roşia Montană”, “Iubim natura nu cianura” la “Lăsaţi aurul unde l-au ascuns drăcuşorii”.

    “După 1989 se manifesta mult în stradă, apoi oamenii s-au descurajat deoarece au văzut că nu reuşeau să facă lucrurile să se mişte. A urmat o perioadă de apatie dar aceşti tineri au un optimism nou”, apreciază Kivu.

    Duminică, ei erau peste 15.000 în stradă pentru a cere Guvernului să retragă un proiect de lege care ar deschide calea exploatării celei mai mari mine de aur din Europa în pitorescul sat Roşia Montană din Transilvania.

    Dezvoltat de compania canadiană Gabriel Resources, prin filiala sa Roşia Montană Gold Corporation, proiectul va necesita folosirea a aproximativ 12.000 de tone de cianură pe an şi ameninţă, potrivit arheologilor, galeriile miniere din epoca romană.

    Compania promite sute de locuri de muncă, respectarea normelor de mediu şi restaurarea patrimoniului.

    “Roşia Montană a reuşit să atingă corzi sensibile deoarece proiectul atacă valorile în care tinerii cred cu adevărat”, ecologie, transparenţă, dreptul cetăţenilor de a fi informaţi, subliniază pentru AFP Codruţa Cernea, o pictoriţă care participă pentru prima dată în viaţa sa la manifestaţii.

    “O generaţie tânără care este dezinteresată de politică îşi conştientizează vocea”, adaugă ea.

    Ca în Turcia, o problemă legată de mediu a ajuns să exprime nemulţumirea faţă de o clasă politică pătată de scandaluri de corupţie repetate şi considerată incapabilă să crească nivelul de trai în cea de-a doua cea mai săracă ţară din Europa.

    “Acest proiect de lege a fost picătura care a umplut paharul”, afirmă pentru AFP actriţa Cristina Flutur, care a primit premiul pentru interpretare la Cannes în 2012, declanşând “o revoltă reprimată prea multă vreme”.

    “Sper că oamenii politici vor reacţiona. Pentru că România nu este ţara lor, ci ţara tuturor”, adaugă ea.

    “Se asistă la un fenomen inedit din anii 1990: coagularea unei opoziţii reale în interiorul societăţii civile”, subliniază Victoria Stoiciu, de la Fundaţia Friedrich Ebert în România.

    “Bineînţeles, se poate spune că mii de persoane nu sunt comparabile cu sutele de mii de manifestanţi din Franţa sau Portugalia, dar pentru România, unde toropeala civică este adeseori sufocantă, este un mare pas înainte”, continuă ea.

    “Oamenii politici s-au bazat pe faptul că noi nu vom reacţiona dar eu simt că există un spirit nou care se afirmă. Sper că începând de acum vom învăţa să luptăm şi pentru alte lucruri în care credem”, afirmă Cernea.