Toyota Motor Corp. a vândut în trimestrul al treilea 2,5 milioane de autovehicule, în urcare cu 2,8% faţă de nivelul din perioada corespunzătoare a anului trecut, potrivit datelor prezentate luni de cea mai mare companie japoneză, preluate de Bloomberg.
General Motors a anunţat pentru aceeaşi perioadă vânzări în urcare cu 5,5%, la 2,4 milioane autovehicule.
Locul al treilea revine grupului german Volkswagen, cu 2,33 milioane unităţi.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Fie ei germani, francezi sau italieni, jucătorii străini au ales să vină să producă în România pentru că forţa de muncă era ieftină. Un alt avantaj îl constituia apropierea de pieţele vestice, principala ţintă a pantofilor „made in Romania„. Ulterior, giganţi cu afaceri de miliarde de euro au fost convinşi să rămână pentru că forţa de muncă este calificată şi infrastructura de producţie deja existentă.
„Am lucrat (familia Pache, n.red.) de-a lungul timpului cu multe branduri mari, precum Clarks, Dolomite, Imac sau Skechers„, spune Raluca Pache (33 de ani), cea care a creat brandul PJ Shoes pentru copii. Ea s-a întors în România în 2009 după ce a studiat şi a lucrat la New York, pe Wall Street. Potrivit profilului său de pe reţeaua de socializare LinkedIn, ultimele poziţii deţinute în Statele Unite au fost senior securitization şi consultant în cadrul Deloitte. Raluca Pache deţine împreună cu familia sa o fabrică în cartierul Berceni din Capitală, în care produce 180.000 de perechi de pantofi pe an, 20.000 sub brandul propriu (PJ Shoes) şi 160.000 în sistem de lohn pentru Imac, o companie din Italia care produce anual 7,3 milioane de perechi de încălţăminte. Fabrica este amplasată într-o clădire pe care familia Pache a cumpărat-o „cu banii câştigaţi de pe urma contractelor cu Clarks„.
Clarks nu este singurul nume mare care a ales să lucreze în România, branduri precum Ara sau Riecker investind în producţia de pantofi pe piaţa locală. Aceste investiţii au venit să continue tradiţia. „În anii de dinainte de ‘90 industria de încălţăminte era una foarte cunoscută, sute de mii de oameni lucrând în fabricile de profil„, spun reprezentanţii familiei Pache, cu o experienţă de peste trei decenii în domeniu. Angela Pache, mama Ralucăi, şi-a lansat fabrica proprie în 1997 împreună cu soţul său. Anterior ea a lucrat în cadrul fabricii-fanion Pionierul, ultima funcţie deţinută fiind cea de director general. Astăzi, pe locul fostei fabrici este un centru sportiv.
La fel ca Pionierul, multe fabrici şi-au închis porţile şi odată cu ele şi multe companii din industriile adiacente. „Multe dintre tăbăcăriile din România s-au închis în ultimii ani„, spune Raluca Pache, care îşi cumpără materia primă din România şi Spania.
La rândul său, Mihaela Mihalache, directorul general al atelierului de pantofi lucraţi manual Condur by Alexandru, spune că toate componentele de pantofi sunt importate din Italia, din aceleaşi motive. De asemenea, cizmăriile, acele ateliere de meşteşugari foarte căutate în anii trecuţi pentru mici reparaţii, au fost forţate să tragă obloanele în contextul în care românii aleg să poarte „chinezării„ (70% din pantofii pe care România îi importă sunt din China), pantofi ieftini care sunt schimbaţi repede. Mai bine de jumătate din pantofii importaţi sunt din cauciuc şi plastic, iar mai bine de un sfert din material textil, doar 11% fiind din piele.
Totuşi, în timp ce unele fabrici, cizmării sau tăbăcării s-au închis, există şi companii care continuă să investească în România. Cei mai mulţi producători realizează pe piaţa locală produse din piele (65% din totalul exportat). Compania Ara a ales să investească în România acum mai bine de zece ani, într-o perioadă când forţa de muncă era ieftină. Grupul a venit pe piaţa locală cu un business plan pe termen lung şi a decis să investească în construcţia de la zero de fabrici care astăzi deservesc întregul grup, spunea anterior Filip Schwartz, acţionarului grupului Otter Distribution, unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa de încălţăminte. Grupul Otter Distribution este reprezentantul Ara în România, pantofii germanilor fiind vânduţi în magazinele multibrand Otter. Grupul german controlează pe piaţa locală două companii – Ara Shoes Romania şi Lloyd Shoes România – cu afaceri cumulate de peste 400 mil. lei (aproape 100 mil. euro) şi cu un total de peste 2.000 de angajaţi.
Astfel, Mediplus, parte a grupului A&D Pharma, se află pe primul loc în ierahia exportatorilor români de medicamente, urmat de fabrica Europharm Braşov a britanicilor de la GSK, care ar putea fi închisă dacă nu se găseşte un cumpărător, şi de Polisano, distribuitor deinut de omul de afaceri sibian Ilie Vonica.
Extinzând clasamentul, pe locul patru se regăseşte compania TMF Management, reprezentantul fiscal al producătorului de generice Sandoz, al elveţienilor de la Novartis, care deţine două unităţi de producţie de antibiotice la Târgu Mureş, şi pe cinci firma Picara Trading din Bucureşti. Aceasta din urmă, înfiinţată în 2005 şi deţinută de Cristina Păun şi Răzvan Andrei Picu, figurează cu o autorizaţie din partea Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale (ANMDM) de fabricaţie parţială (ambalare şi etichetare), inclusiv pentru medicamente care deţin autorizaţie pentru import paralel/distribuţie paralelă în state ale UE.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Ungaria, prin ministrul economiei Gyorgy Matolcsy, creditat de presa ungară cu cele mai mari şase de a prelua funcţia de guvernator al băncii centrale, a surprins pieţele cu comentarii care aparent sugerează că el va fi adeptul unui forint slab. Moneda ungară s-a depreciat ulterior cu “o viteză înfricoşătoare”, scrie The Wall Street Journal. Matolcsy a declarat că menţinerea unui forint puternic în perioada 2002-2010, când la putere erau socialiştii – principala formaţiune de opoziţie faţă de actualul partid de guvernământ Fidesz, a fost o greşeală.
“Orientarea economiei româneşti prevestea o asemenea mutare. În momentul în care eşti orientat la 75-80% către piaţa vest-europeană, dacă se întâmplă ceva pe piaţa respectivă, vei trage consecinţele”, spune Gabriel Ghelmegeanu, preşedintele Camerei de Comerţ România-China. El vorbeşte despre situaţia similară din trecut a Chinei, care se concentra în mare parte pe piaţa din SUA, şi reorientarea ulterioară către pieţe cu potenţial mai ridicat de rezistenţă la dificultăţi economice: UE, Asia de Sud-Est şi statele grupului BRICS. Lecţia au învăţat-o şi producătorii români care în ultimul an s-au văzut nevoiţi să atace pieţe cu care nu aveau relaţii comerciale solide sau care, în unele cazuri, lipseau complet. Datele culese de BUSINESS Magazin arată că, în relaţia cu pieţele tradiţionale de export – Germania, Italia, Franţa, Ungaria – creşterile de anul trecut se menţin în intervalul 15-40%. În cazul Turciei, de exemplu, a patra destinaţie de export după valoare, creşterea a fost de 77%, până la nivelul de 2,56 mld. euro.
Dacă privim către Orientul Mijlociu, comerţul cu Emiratele Arabe Unite, Kuwait şi Arabia Saudită a crescut şi mai mult. “Aspectul paradoxal al ultimilor trei ani de criză e acela că una dintre părţile bune a fost diversificarea destinaţiilor de export”, spune Irina Papadache, directorul Camerei de Comerţ România-Kuwait. Practic, pieţele din Golf au continuat să aibă un potenţial economic ridicat, dat fiind că resursele financiare şi energetice rămân la parametri importanţi. Golful poate primi orice produs de calitate, spune Papadache, pentru că Orientul are mare nevoie de echipamente industriale pentru explorarea petrolului, dar şi de hârtie, cosmetice, produse alimentare, chimice sau electrocasnice. Oficialii camerelor de comerţ din zona arabă susţin că pieţele din regiune erau tradiţionale pentru România, în ce priveşte exporturile de textile sau mobilă. “Nu e încă timpul pierdut. E bine să ai un debuşeu când alte pieţe trec prin momente grele”, adaugă Irina Papadache.
Prezenţa pe teritoriile în care România avea în urmă cu 20 de ani un rol semnificativ e totuşi dificil de recâştigat, fiindcă alte ţări au atacat rapid aceste pieţe în perioada anilor ’90. Dacă vorbim de continentul asiatic, Turcia, Rusia, dar şi statele Europei Occidentale au devenit jucători importanţi în schimburile comerciale cu India, Japonia, China sau zona Asia-Pacific. “Prin căderea pieţei europene producătorii români nu au avut încotro. Vine acum reversul medaliei pentru că ani buni nu am ţinut pasul cu pieţele mai îndepărtate. Cum nu înţelegem de bunăvoie, acum am fost forţaţi să ajungem pe aceste pieţe”, mai spune Gabriel Ghelmegeanu. Experienţa dobândită în decursul anilor este cea care ar putea compensa pierderea terenului în pieţele îndepărtate. După cum declară Răzvan Filipescu, preşedintele Camerei de Comerţ România-Brazilia, economia şi piaţa de consum a Braziliei se află în plină dezvoltare, după descoperirea unor rezerve imense de petrol. De aici vine şi creşterea de 95% a exporturilor către statul sud-american: “E un domeniu în care noi avem deja experienţă şi istoric, iar Brazilia poate deveni o piaţă de export şi mai mare pentru producătorii români, în special pentru cei de nişă”.
Alte companii care au contribuit la exporturile in state membre
ale UE sunt Honeywell Technologies, Daewoo-Mangalia Heavy,
Flextronics Manufacturing, Continental Automotive, Philip Morris
Italia si Alro Slatina. De asemenea, companiile ArcelorMittal
Galati, Renault Industrie Roumanie, STX RO Offshore Tulcea,
Holzindustrie Schweighofer si Azomures se numara printre cei mai
importanti exportatori in tari din afara UE. Romania si-a majorat
de trei ori exporturile catre Canada, Turcia (76,8%), Japonia
(74,7%), Federatia Rusa (62,1%), SUA (61%), Ucraina (53%), Mexic
(51%), Coreea de Sud (49,3%), China (45,1%). Cresteri ale
exporturilor au fost inregistrate si in Armenia (511%), Azerbaidjan
(112,5%), Kazahstan (66,86%), Africa de Sud (99,5%), Libia (50,1%),
Vietnam (74,8%) si Brazilia (61,6%).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cand fabrica de la Jucu s-a deschis in 2008, majoritatea
angajatilor lucrau 12 ore pe zi si castigau mai putin de 300 de
euro pe luna. Parea evident de ce fi nlandezii de la Nokia
inchideau fabrica din Bochum ca sa-sI transfere aici productia.
Acum, seful local al Cartel Alfa sustine ca salariul a crescut la
Jucu la 400 de euro pe luna, mai mult decat castiga un doctor sau
un profesor din zona, programul de munca are sanse sa scada la 8
ore “in viitorul apropiat”, iar personalul fabricii a ajuns la
1.200 de angajati cu contractpermanent si 1.800 cu contract
temporar. In plus, fabrica Nokia si-a schimbat conceptul, de la
productia de telefoane mobile ieftine pentru pietele din Europa de
Est, Asia si Africa spre productia de telefoane inteligente.
Clujul ar putea deveni una dintre cele mai atractive destinatii
de investitii din Europa, in special in IT, conform KPMG, iar alte
companii, atrase de “efectul Nokia”, si-au extins deja afacerile in
zona, de la ING pana la Samsung, Daewoo si Emerson. Cele de mai sus
sunt ceea ce a remarcat reporterul Deutsche Welle, afl at in vizita
in tara unde s-au dus locurile de munca ale nemtilor de la Bochum
in urma cu doi ani.
Observatiile neamtului suna exact ca in articolele admirative de
acum 3-4-5 ani despre Romania cea ieftina, muncitoare si atractiva
pentru investitorii straini, desi acum tara e in recesiune, iar
investitiile straine vor scadea de la 9 miliarde de euro in 2008 la
mai putin de 4 miliarde anul acesta, conform estimarii UniCredit.
Dar materialul Deutsche Welle este adevarat. Pentru ca el se refera
la singura parte din economie care a mers bine de la inceputul
crizei si pana acum – exporturile. La jumatatea anului, Mihai
Ionescu, seful Asociatiei Exportatorilor si Importatorilor din
Romania (ANEIR), organiza o conferinta de presa unde anunta mandru
“iesirea exporturilor din recesiune”.
Dupa primele patru luni, exporturile crescusera la 10,82
miliarde de euro, de la 8,76 miliarde in aceeasi perioada a lui
2009, iar in martie siaprilie, exporturile fusesera chiar mai mari
decat in lunile corespunzatoare dinaintea crizei. Masinile,
echipamentele electrice, automobilele si alte vehicule au avut
partea leului din livrarile peste granite – la fel ca in ultimii
ani de boom economic.
Este, evident, “mana strainilor” si a companiilor mari si foarte
mari: cei mai importanti exportatori erau Automobile Dacia, Nokia
Romania, Rompetrol Rafinare, ArcelorMittal Galati si OMV Petrom,
adica firme cu actionari straini, iar in topul primilor 100 de
exportatori nu erau decat patru companii cu capital majoritar
autohton – Oltchim, Hidroelectrica, Interagro si Compa Sibiu. “Fara
discutie, a fost sansa producatorilor romani de a fi integrati in
multinationale. Daca ne uitam la producatori cum sunt Antibiotice,
detinut in majoritate de stat, si Labormed, al carui proprietar e
un fond de investitii, toate aceste companii incearca sa se extinda
pe piete externe”, comenteaza Dragos Damian, CEO al
Terapia-Ranbaxy, cel mai mare producator de medicamente generice
din tara, exemplificand cu situatia de pe piata farmaceutica.
“In ziua de azi, ideea de a vinde doar in piata ta nu mai
exista. Automat te plafonezi si risti sa te stingi la un moment
dat. Cand esti ancorat in supply-chain-ul unui grup multinational,
ai cea mai buna sansa de a continua sa te dezvolti: atat pe piata
interna, vorbind de operatiuni comerciale, cat si de a transfera
productia din alte tari catre Romania si de aici produsul finit sau
intermediar sa ajunga catre alte tari”, spune managerul.
Unul dintre semnalele inceputului de an a fost statistica
privind revenirea pe crestere a exporturilor (inca incepand cu luna
noiembrie 2009), insa putini investitori s-ar fi incumetat sa
investeasca in actiuni ale compani¬ilor exportatoare, majoritatea
din industrie, care raportau printre cele mai mari scaderi ale
afacerilor pe anul trecut. Cei care au facut-o, mizand pe faptul ca
economiile dezvoltate din Vest isi vor reveni mai repede decat
economia romaneasca, au obtinut castiguri semnificative.
Unii brokeri recomandau la inceputul anului si actiuni din
sectorul financiar sau din industria alimentara, insa acestea s-au
dovedit un mar otravit pentru investitori.
Detalii pe www.zf.ro.
Meteorologii rusi si ucraineni au estimat ca perioada secetoasa
va mai continua cam pana la sfarsitul acestei saptamani, dar daca
ea se va prelungi catre luna septembrie, va pune in pericol
campania de insamantare a graului de iarna, care reprezinta pana la
circa 40% din recolta totala, ceea ce ar insemna ca pana la o
treime din suprafetele cultivate vor ramane neexploatate pana in
primavara viitoare. “Or, daca Rusia sta pe bara timp de doi ani,
aceasta ar schimba complet dinamica pietelor”, comenteaza Daniel Basse, seful firmei americane de
cercetare a pietei AgResource.
Rusia a instituit incepand cu 15 august interdictia de export
pentru grau si produse derivate. Viceprim-ministrul Viktor Zubkov a
declarat ca autoritatile vor discuta dupa 1 octombrie daca e cazul
sau nu sa prelungeasca interdictia si dupa 31 decembrie,
presedintele Dmitri Medvedev a spus ca e posibil ca exporturile sa
fie deblocate mai devreme, in timp ce premierul Vladimir Putin a
dat de inteles ca nu se va renunta la aceasta masura decat anul
viitor, daca estimarile actuale privind o recolta de 60 de milioane
de tone se vor confirma. In 2009, Rusia a avut o recolta de 97 de
milioane de tone, raportat la un necesar de 78 de milioane pentru
consumul intern.
Ucraina si probabil Kazahstanul, afectate la randul lor de
seceta, ar putea recurge la masuri asemanatoare. Guvernul de la
Kiev are in vedere sa introduca o cota maxima de export de 5 milioane de grau si
orz si deja a oprit o serie de livrari pe parcursul saptamanii
trecute. Cat priveste Kazahstanul, desi oficial nu s-a anuntat
nimic, analistii de la UkrAgroConsult, firma de consultanta din
Kiev, estimeaza ca si Astana ar putea interzice temporar exporturile si sa
reorienteze o parte din surplusul de grau catre Rusia, cu care
Kazahstanul are tratat de uniune vamala.
Departamentul American al Agriculturii (USDA) a coborat estimarea privind recolta de grau a
anului in curs mai mult decat se asteptau pietele, la 645,73
milioane de tone, fata de estimarea din iulie de 661 milioane de
tone, citand alternanta intre seceta si inundatii in zona Marii
Negre, inundatiile din Pakistan, perspectiva unor ploi prea
abundente in Canada si problemele cu seceta in anumite zone din
Australia si Argentina. Daca estimarea USDA se confirma, aceasta ar
insemna cea mai mica recolta din ultimii trei ani, corelata cu
estimarea privind stocurile globale de grau de 174,76 tone, minimul
ultimilor doi ani.
Desi cifra estimata a stocurilor ramane cu circa 50 de tone
peste nivelul din 2007/2008, cand frica de o criza a cerealelor a
dus pretul contractelor futures la grau peste 13 dolari/busel, un
pret de 9 dolari/busel nu pare exclus, daca Ucraina si Kazahstanul
ar recurge si ele la suspendarea exporturilor. Vineri, la bursa din Chicago, graul cu livrare in decembrie
ajunsese la 7,56 dolari/busel, iar comentatorii afirma ca marja in
care va oscila pretul in perioada urmatoare va fi de 6,90-7,30 (1
busel de grau – 27,22 kg).
Acum, euro tinde spre 1,60 de dolari si cei mai multi dintre europeni sunt stoici: s-au obisnuit sa traiasca alaturi de un euro tot mai puternic.
Noile piete de export, restructurarile interne si efectele colaterale pozitive ale unui dolar mai slab i-au ajutat pe exportatorii europeni sa suporte pierderea de competitivitate indusa de cresterea euro. Intr-o perioada in care euro a ajuns la niveluri nemaiatinse in raport cu dolarul, Europa a raportat totusi o crestere sanatoasa a productiei industriale, cu rezultate bune in special in Germania, Franta, Italia si Spania. Exporturile Germaniei au crescut cu 9% in ianuarie, comparativ cu aceeasi luna din 2007.
Un euro in crestere este indiscutabil o povara pentru exportatorii europeni, pentru ca le face marfurile mai scumpe in Statele Unite si in pietele legate de dolar. Economia europeana pare sa nu fi fost insa afectata in ansamblu, continuandu-si cresterea, chiar daca intr-un ritm mai lent.
Anton F. Boerner, care conduce asociatia exportatorilor germani, spune ca vede inflatia ca pe o amenintare mai mare decat cursul de schimb.
La o recenta intalnire cu doi guvernatori din Banca Centrala Europeana, el le-a cerut sa nu coboare dobanzile de referinta, chiar daca aceasta ar reduce din presiunea asupra monedei europene. “Unii dintre membrii asociatiei m-au intrebat:
Boerner prezice ca Germania va exporta anul acesta marfuri in valoare de 1,02 trilioane de euro, cu 5% mai mult decat anul trecut. Folosind cursul de schimb recent, aceasta inseamna cam 1,6 trilioane de dolari, indeajuns ca sa mentina Germania in cursa cu China pentru titlul de campion mondial al exporturilor de bunuri. “Este o cifra impresionanta, data fiind situatia dolarului”, spune Boerner, presedinte al BGA, Federatia Exportatorilor si de Comert Exterior din Germania.
Sunt mai multe explicatii pentru elasticitatea economiei europene, nu in ultimul rand reducerile dureroase de costuri efectuate de companii, care le-au facut activitatea competitiva la nivel global pentru prima data in zece ani de zile. Multi exportatori si-au relocat productia in afara Europei, unde costurile sunt mai mici si nu sunt denominate in euro.
Un euro puternic are si beneficiile lui, dincolo de acela ca le ofera turistilor europeni o ocazie sa faca excursii de shopping la New York. El face materiile prime de import mai ieftine pentru producatorii europeni si ii protejeaza intrucatva pe europeni de pretul ridicat al petrolului, care este exprimat in dolari.
Euro a crescut anul trecut cu 18% fata de dolar. Dar economistii subliniaza ca mai mult conteaza cursul comercial de schimb, care masoara euro in raport cu un cos de valute ale partenerilor sai comerciali. Dupa acest indicator, euro a crescut cu un mult mai usor de suportat 8,6%.
Datorita dezvoltarii economiei globale, Europa nu se mai bazeaza atat de mult ca in trecut pe Statele Unite in ce priveste schimburile comerciale. In vreme ce dolarul slabit si economia subrezita a Americii afecteaza exporturile transatlantice, livrarile catre Rusia si Orientul Mijlociu au explodat. Germania, Italia si alte state europene se specializeaza in acele tipuri de bunuri – tehnologii si echipamente sofisticate – pentru care aceste tari cu dezvoltare rapida par sa aiba un apetit pantagruelic.
“Pietele emergente si cele producatoare de petrol sunt intr-o situatie fantastica”, spune Norbert Walter, economistul-sef al Deutsche Bank. “Ele constituie punctul de sprijin pentru o mare parte dintre exporturi.”