BusinessMagazin

Tag: Dragoş Damian

  • Dragoş Damian a fost reales în funcţia de preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România

    Membrii Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR) l-au reales pe Dragoş Damian, CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy, pentru un nou mandat de preşedinte, în cadrul Adunării Generale din data de 19 februarie 2015, potrivit unui comunicat de presă.

    APMGR i-a ales în poziţia de membru al consiliului director APMGR pe Amelia Tătaru, director general al companiei farmaceutice Krka, şi pe Cezar Zaharia, director general al companiei farmaceutice Sandoz.

    Alături de Dragoş Damian, Tătaru şi Zaharia, consiliul director al APMGR îi include şi pe Simona Cocoş, director general al companiei farmaceutice Zentiva, şi pe domnul Artur Banaszak, director general al companiei farmaceutice Teva.

    “Prioritatea numărul unu a APMGR este de a coopera cu autorităţile care au atribuţii în domeniul sănătăţii pentru a opera modificări urgente la taxa clawback, principalul obstacol în accesul pacienţilor la medicamente şi una dintre cauzele scăderii investiţiilor industriale din sectorul farmaceutic. APMGR reaminteşte că din cauza taxei clawback, în ultimii 3 ani, au dispărut peste 1.300 de medicamente din România, au fost disponibilizaţi peste 300 de angajaţi şi România a ratat investiţii de circa 50 milioane de euro. Totodată, APMGR militează pentru creşterea accesului la medicamente cu preţuri accesibile, în beneficiul pacienţilor şi al sistemului de sănătate, informarea pacienţilor din România cu privire la medicamentele generice, crearea unui cadru de reglementare echitabil pentru medicamentele generice, identificarea şi îndepărtarea tuturor barierelor de acces pentru medicamentele generice din sistemul de sănătate din România, reluarea investiţiilor operaţionale şi industriale în România, în condiţiile în care mediul de afaceri devine mai previzibil şi sustenabil”, informează membrii asociaţiei.

    Dragoş Damian este unul dintre cei mai experimentaţi executivi din industria farma. După absolvirea Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, Dragoş Damian şi-a început cariera în industria farmaceutică în 1993, în cadrul companiei Roche, unde a promovat rapid până la poziţia de medical manager. Între 1999 şi 2004 a avansat în cariera sa din postura de country manager conducând reprezentanţa Menarini/Berlin Chemie. Apoi a fost cooptat de Terapia, unde a ocupat pe rând poziţia de director comercial, respectiv chief executive officer, odată cu preluarea companiei Terapia de către grupul Ranbaxy. În 2008 a devenit directorul general al companiei Zentiva. 2010 a fost anul celei mai importante decizii: revenirea sa în poziţia de CEO la Terapia Ranbaxy, cel mai mare producător de medicamente generice din România, companie ce promovează un model integrat de business farmaceutic, cuprinzând operaţiuni comerciale şi industriale, unităţi de cercetare şi dezvoltare, laboratoare de calitate, de farmacovigilenţă şi de studii clinice şi de bioechivalenţă.

  • Opinie Dragoş Damian: Personalitatea anului 2014 în sănătate: HTA

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    HTA-ul a apărut în Europa ca o necesitate de frânare a creşterii costurilor din sistemele sanitare şi a presiunilor diferiţilor furnizori, care cereau ca absolut orice medicament sau serviciu de sănătate să fie decontat din bani publici. HTA-ul poate fi descris drept un compromis ştiinţific între cei care plătesc pentru serviciile medicale aşteptând ca totul să fie gratuit şi cei care concep politicile publice de sănătate, care atunci când nu folosesc sănătatea drept capital electoral realizează că nu vor avea niciodată bani suficienţi să finanţeze nevoile din domeniu.

    Acolo unde este funcţional, HTA-ul este „science based“, adică există institute de referinţă în Marea Britanie, Franţa şi Germania în care lucrează experţi medicali şi economici. Ei stabiliesc criterii de includere şi excludere medicale şi financiare în şi din aşa-zisele „liste pozitive“, adică liste de medicamente, bunuri şi servicii care pot fi decontate din banii contribuabililor. Pentru că a lua o decizie asupra acestui subiect nu este tocmai uşor, dacă te gândeşti că tratamentul de ultimă generaţie în hepatită costă 50.000 de euro pe an pentru un pacient, echivalentul a circa 100 de intervenţii SMURD care pot să salveze probabil mai bine de 100 de pacienţi.

    Aşa că a venit momentul să apară şi în România o astfel de procedură de evaluare şi aşa cum era de aşteptat a întârziat circa doi ani pentru că: 1. puterea şi opoziţia erau invariabil în dezacord asupra a cum trebuie să arate şi 2. cei care nu voiau ca ea să existe, pentru că poate deveni un instrument eficient, au combătut-o cu tot arsenalul din dotare.

    Apariţia unui HTA în România este într-adevăr un pas înainte, dacă facem un inventar asupra modului cum au fost concepute celelalte trei liste pozitive de medicamente. Bunăoară, lista de medicamente din 2002 conţinea şi medicamente care încă nu fuseseră înregistrate în România. Lista din 2004 s-a modificat între momentul în care a fost aprobată de guvern şi cel în care a fost publicată în Monitorul Oficial, ducând la demiterea unui ministru al sănătăţii. Iar lista apărută în 2008 a fost cauza principală a haosului financiar din sănătate din perioada 2009-2013, ducând cheltuielile cu medicamentele de la circa 300 milioane de euro pe an la mai bine de 1,3 miliarde. Cu ce rezultat?, s-ar întreba pe bună dreptate unii.

    Dar ca mai toată legislaţia transpusă din import, HTA-ul românesc este din păcate scos din context. În primul rând, apare mult prea târziu, după ce actualizarea listei din 2008 a zdruncinat întregul sistem. În al doilea rând, paradoxal, apare mult prea devreme – ţările în care a fost introdus cheltuiau la introducere deja peste 250 de euro/capita pentru medicamente, în vreme ce România se zbate la sub 70 de euro. În al treilea rând, pare a nu mai fi necesar. Faptul că orice deficit de finanţare peste nivelul din 2012 este imputat producătorilor prin infama taxă „claw-back“, care se estimează a trece de 25% în 2015, face ca producătorii să dea practic gratis medicamentele. Şi, nu în ultimul rând, pentru că nu este însoţit de protocoale terapeutice: cine are interes să producă un protocol când poţi utiliza cel mai scump medicament, iar dacă terapia nu dă rezultate este de vină tocmai medicamentul?

    Şi totuşi, în ciuda limitărilor, cred că HTA-ul merită titlul de personalitatea anului în sănătate, asta pentru că a suscitat cea mai amplă dezbatere publică din sistem, dar şi pentru că a existat curaj pentru a-l pune în aplicare. Îmi place să spun că personalitatea ultimilor cinci ani în sănătate este curajul autorităţilor de a pune în aplicare măsuri de sustenabilizare a sistemului.

    Atât statisticile, cât şi bunul simţ ne cer să facem din sănătate un subiect public mult mai amplu dezbătut. Provocările următorilor cinci ani sunt enorme peste tot în lume. Nu degeaba revista „Time“, inventatoarea conceptului, a decretat personalitatea anului 2014 „Luptătorul contra Ebola“.

  • Opinie Dragoş Damian: Cresterea din PIB din 2013 – cinstire “muncitorului” roman

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Asa ca in absenta altor opinii educate cele mai interesante raman cele ale analistilor si consultantilor, si observ ca marea majoritate a acestora pun cresterea economica pe seama norocului, a efectului de baza, a unor sectoare care nu au nici o sansa sa repete performanta, sau, si nu in ultimul rand, considera ca este un act al Domnului.
    Asa o fi, cum spun ei.

    Dar, poate ca este binevenita si opinia unuia din linia intai, care se bucura si se mandreste cu cresterea economica din 2013. Fie ca este sustenabila sau nu, fie ca se vede in indicatori macro sau in buzunarul fiecaruia, fie ca serveste sau nu relansarii consumului, finantarii deficitelor, extinderii infrastructurii sau sprijinirii domeniilor publice, cresterea PIB-ului din 2013 trebuie privita ca un succes al “muncitorului” roman. Antreprenor mare sau IMM-ist, corporatist, agricultor sau la modul propriu muncitor calificat sau necalificat, la stat sau la privat, “muncitorul” roman din prima linie a dus greul anul trecut, la tranta cu economia reala.

    Asta in conditiile in care concordia politica care a domnit (si care acum s-a terminat) nu a reusit din pacate sa creeze niste mecanisme si directii care sa ajute cu adevarat mediul de afaceri.
    Fiscalitatea complicata, ineficienta organelor de control si blocajele financiare nu reusesc sa domoleasca evaziunea si apetitul pentru munca la negru.

    Bancile au inca rani nevindecate de la creditele neperformate din trecut, castiga imprumutand statul, participand in proiecte garantate de acesta sau din provizioane, deci chiar nu au motive sa inceapa creditarea de masa, si nici macar nu poti sa le condamni.

    Scoala continua proiectul ei personal de a exporta absolventi, iar cei care din varii motive raman in tara au nevoie de costuri enorme pentru a fi recalificati in ceea ce cu adevarat are nevoie piata muncii.

    Diplomatia economica a Romaniei este absenta in zona BRICS (exceptand probabil cazuri oportuniste sau clientelare), tocmai intr-un context in care exporturile au devenit tinta de prima marime a tot mai multor afaceri.

    In continuare esuam in a gasi formule de stimulare a repatrierii celor 3-4 milioane de romani din Europa care sunt deja renumiti pentru harnicie si profesionalism si care contribuie din ce in ce mai evident la PIB-ul de aiurea.

    Cresterea din 2013 care sunt sigur ca a tras atentia asupra Romaniei (cu placere sau invidie) este meritul exclusiv al “muncitorului” roman care roboteste de dimineata pana seara ca sa puna o paine pe masa, cum se spune. Ca un adevarat luptator de transee, “muncitorul” roman – erou necunoscut fie el antreprenor mare sau IMM-ist, corporatist, functionar public, agricultor sau la modul propriu muncitor calificat sau necalificat, la stat sau la privat – s-a adaptat la conditiile ostile de mediu si a adus cea mai buna valoare adaugata din 2008 incoace.
    Cu un plan bun pe termen lung, combatand neajunsurile de mai sus si stabilind ceea ce se cere de mult, si anume planificare si prioritizare sectoriala, Romania nu poate avea probleme de dezvoltare sustenabila. Si asta pentru ca se bazeaza si in cele ce urmeaza pe “muncitorul” roman, calul de povara al economiei care a crescut datorita lui cu 3,5%.
     

  • Terapia-Ranbaxy va finaliza investiţii de zece milioane de euro la Cluj-Napoca în 2014

    Principalele obiective de business ale şefului Terapia-Ranbaxy, Dragoş Damian, în 2014 sunt următoarele:

    Finalizarea execuţiei proiectelor de investiţii capitale în valoare de zece milioane de euro de pe platforma industrială din Cluj-Napoca, care urmăresc să creeze din site-ul operaţional un hub regional de dezvoltare, producţie şi distribuţie de medicamente, de studii clinice, de laboratoare de calitate şi de IT.

    Optimizarea capitalului de lucru, care are ca obiective reducerea riscului de neîncasare a creanţelor prin implemenetarea unor mecanisme de asigurare şi reducerea stocurilor de materii prime, materiale şi produs finit.

    Continuarea automatizării managementului relaţiilor cu clienţii în aşa fel încât modelul comercial al companiei să fie perceput ca un one-stop-shop de clienţii B2C.

    Crearea unui incubator de excelenţă pentru dezvoltarea resurselor umane, având în vedere nevoia de competenţe avansate, atât tehnice, cât şi manageriale, ale industriei.

  • Terapia va investi 10 mil. euro şi are în plan vânzări şi exporturi cu 10% mai mari

    Terapia Ranbaxy, cel mai mare producător de medicamente generice din România, are în plan pentru acest an investiţii de circa 10 milioane euro şi o creştere cu 10% a cifrei de afaceri şi exporturilor, comparativ cu 2012, a declarat directorul general al companiei Dragoş Damian (foto). În 2012, compania a avut afaceri de 450 milioane lei (100 milioane euro), cu 7% mai mari decât în anul anterior, când s-au situat la 421,2 milioane lei. „Şi 2012 şi 2013 sunt ani în care am pus/punem accentul pe managementul riscului financiar, pe administrarea capitalului de lucru şi derularea investiţiilor capitale. (…) În 2013 sunt bugetate investiţii capitale de circa 10 milioane euro“, a arătat Damian. Terapia a lansat anul trecut 15 produse noi şi are în plan 12 lansări în acest an.  În ceea ce priveşte exporturile, şeful Terapia estimează o majorare cu 10% a acestora şi abordarea de noi pieţe, în special cele din vecinătatea Mării Negre şi din CIS.

    Toate stirile sunt pe zf.ro

  • Opinie Dragoş Damian: Personalitatea Anului 2012 in Sanatate: “Ministrul Sanatatii”

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    “Ministrul Sanatatii” merita acest titlu pentru simplul motiv ca toti trei conducatori ai portofoliului care s-au succedat in ultimele luni din an pot fi cel mai bine descrisi de vocabularul celor care observa fenomenele din sanatate drept curajosi. Dupa 20 de ani petrecuti in serviciul sistemului sanitar din Romania am inteles – asa cum au priceput dealtfel multi dintre cei care activeaza in slujba sanatatii, care nu se lasa distrasi de pretextul complexitatilor, dificultatilor sau al tehnicalitatilor si care doresc o reparatie pe termen lung – ca nu de reformare este nevoie pentru a sustenabiliza sistemul, ci de curaj.

    Curaj pentru a aplica cu fermitate legile deja existente, a administra acolo unde este cazul finisaje si modernizari in legislatia secundara si tertiara si a curma lungul sir de suprareglementari experimentale care au vulnerabilizat si deteriorat sistemul.

    Curaj pentru a admite existenta lor si in cele din urma a stopa risipa, frauda si coruptia, adversarii necrutatori ai ajungerii banului public la destinatar.

    Curaj pentru a implementa o serie de masuri tactice simple, identificate de altfel de angajamentele din acordurile cu troica creditoare, pentru a gestiona mai eficient alocarea, consumul si controlul consumului de resurse.
    Si nu in ultimul rand curaj pentru a pregati o analiza temeinica a nevoilor si prioritatilor reale de sanatate a populatiei raportat la posibilitatile publice si private de finantare, a trasa directii strategice si planul de actiune pe termen lung si a asigura sprijinul politic cuprinzator pentru punerea in aplicare a proiectelor sistemice pana in 2020.

    Si am sa spun in cele ce urmeaza de ce cred ca cei trei Ministrii ai Sanatatii sunt curajosi, ridicandu-se astfel la inaltimea titlului. Victor Ponta a restaurat ierarhia nevoilor din sanatate, parand astfel ofensiva furibunda a unor interese comerciale care sub pretextul intentiilor umanitare au investit sute de mii de euro incercand sa intimideze autoritatile in plina perioada electorala pentru a desface sacul cu pomeni.

    Raed Arafat a redeschis topica licitatiilor nationale, solutie deranjanta pentru multi dar esentiala pentru a introduce criterii de standardizare in achizitiile publice; si iata ca dupa interventia lui, cred ca s-a inteles in fine ca standardizarea ramane principala masura care ar putea frana frauda si risipa si creste competitivitatea serviciilor prestate.

    Eugen Nicolaescu a avut curaj in primul mandat cand a initiat proiectul de analiza a starii de sanatate a populatiei; daca era finalizat, aveam astazi foaia de parcurs necesara si mai mult ca sigur o alta viziune despre nevoile din sanatate. Este curajos si acum, cand vorbeste despre provocarea data de nevoia de schimbare de paradigma in gestionarea sistemului contributiilor obligatorii de sanatate, in care cei care dau banii sunt tocmai cei care nu beneficiaza de sistem.

    Personalitatea anului 2012, “Ministrul Sanatatii” – chiar daca au fost trei – s-a bucurat de un sentiment de incredere si de popularitate nemaivazut pana in prezent. Provocarea pentru personalitatea anului 2012 este ca in 2013 sa traiasca si sa produca la inaltimea asteptarilor si sperantelor care s-au pus in ea. Va fi extrem de greu pentru ca la tot pasul vor fi binevoitori care vor stii mai bine ce este de facut si care vor ajuta, consilia, asista, sfatui intru repararea sistemului, in fapt in marea lor majoritate incercand sa-si satisfaca propriile interese si prioritati. De aceea mai mult ca sigur ca cele mai multe sanse de calificare ca si personalitatea anului 2013 o are echipa ministeriala pe care o creaza Ministrul Eugen Nicolaescu, echipa care va avea cea mai grea sarcina din 1999 incoace, de cand s-au introdus asigurarile de sanatate. Parte din sarcina acestei echipe ramane si un subiect national sensibil pentru a carui rezolvare este nevoie de curaj, si anume repornirea Institului Cantacuzino.

  • Dragoş Damian este unul dintre cei mai experimentaţi executivi din industria farma

    Între 1999 şi 2004 a avansat în cariera sa din postura de country manager conducând reprezentanţa Menarini/Berlin Chemie. Apoi a fost cooptat de Terapia, unde a ocupat pe rând poziţia de director comercial, respectiv chief executive officer, odată cu preluarea companiei Terapia de către grupul Ranbaxy. În 2008 a devenit directorul general al companiei Zentiva. 2010 a fost anul celei mai importante decizii: revenirea sa în poziţia de CEO la Terapia Ranbaxy, cel mai mare producător de medicamente generice din România, companie ce promovează un model integrat de business farmaceutic, cuprinzând operaţiuni comerciale şi industriale, unităţi de cercetare şi dezvoltare, laboratoare de calitate, de farmacovigilenţă şi de studii clinice şi de bioechivalenţă.

    Business Magazin a lansat luni, 12 noiembrie 2012, a treia editie a catalogului 100 CEI MAI ADMIRATI CEO DIN ROMANIA. Detalii aici.

  • Opinie Dragoş Damian: Finanţarea sănătăţii – mai multe soluţii tehnice, mai puţin PR

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Dar, surpriza, exista o sansa buna ca majoritatea banilor colectati din claw-back sa fie restituiti, pentru se afla pe rol peste 200 de procese in care companiile farmaceutice au dat in judecata diferitele institutii ale statului contestand legalitatea, formulele de calcul, datele de consum, etc.

    Mai mult, in conditiile in care este greu de estimat cu cat va creste PIB-ul in 2013 (sau daca vorbim de o crestere fara deficit), exista ipoteza paradoxala conform careia chiar si cu o alocare mai mare de PIB decat 3,8% sanatatea sa primeasca in fapt mai putini bani in valoare absoluta. O alta observatie care probabil a iesit la suprafata in mediile specializate este ca alocarea de sanatate din PIB s-a facut la un curs de 4,26 Ron / Euro in conditiile in care la momentul construirii PIB-ului pentru 2012 exista o tinta de inflatie si o tinta de aderare la moneda unica – realitatea a batut planurile iar indicatorii reali de la sfarsitul lui 2012 arata ca cel putin 20% din bugetul sanatatii dispare din deficite de planificare.

    Mai multi bani in sanatate nu vor veni deci in 2013, a fost si declaratia recenta dezarmant de onesta a noului MInistru al Sanatatatii. Si in plus, apare o alta problema de care Guvernul trebuie sa tina seama in bugetul din 2013 si anume crearea cadrului de implementare a Directivei 7/2011 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale.

    Platile in industrie au ajuns la 300-330 de zile (intre distribuitori si producatori) devenind un avantaj competitiv pentru companiile care si le pot permite, creand mari probleme in managementul capitalului de lucru si al fluxului de capital entitatilor locale care lucreaza in economia reala.

    O implementare a masurilor prevazute in Directiva 7/2011, si anume decontarea sumelor datorate de stat si institutiile statului catre furnizori in 60 de zile ar insemna obligativitatea acoperirii finantarii pentru 150 de zile, adica aproximativ 2,5 miliarde de lei; calculul este facut urmarind rationamentul: 210 zile (termen curent, intre CNAS si farmacii) – 60 zile (termen stabilit de directive) = 150 zile x 500 mil Ron / luna (cat deconteaza CNAS pe medicamente).

    Industria locala a sugerat MFP inca din 2011 sa se finanteze cu aceasta suma printr-un credit sindicalizat luat de la banci pe o peroada de maximum trei ani urmand ca dobanda aferente negociata sa fie suportata pro-rata de companiile farmaceutice (un fel de factoring, ceva analog propunerilor care au circulat in 2010). La data respectiva MFP ne-a spus ca nu are nevoie de contractarea unui credit ci de acceptul FMI a unei cresteri de deficit de circa 1%. Stim ca asta nu se poate in conditiile bugetului pentru 2013 asa ca forma de factoring propusa de industrie ramane solutia pentru incadrarea in prevederile Directivei si finantarea fara cost a sistemului de sanatate.

    Exista o multitudine de solutii de redresare a Sanatatii, anume solutii tehnice, nu de PR. Desi principala ingrijorare a jucatorilor ramane ca oricati bani ar intra in sistemul sanitar, fara un control financiar adecvat ei vor continua sa se faca nevazuti in sumedenia de gauri negre din Sanatate. Si de fapt asta ar trebui sa fie mandatul Ministerului Sanatatii intr-o prima etapa, sa astupe gaurile negre. Reforma este pentru mai tarziu, cand avem nevoile clarificate, directiile strategice trasate si sprijinul politic adecvat.

  • Opinie Dragoş Damian: Investiţi în România!

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

    Pur si simplu, ca om de executie intr-o zona oarecum de nisa, nu as fi putut sa vorbesc despre strategia investitionala a Romaniei la fel de eficient precum o fac analisti specializati in acest domeniu.

    Totusi, ma incumet sa vorbesc despre viitorul investitiilor in Romania si despre sansa exceptionala pe care o avem sa trezim interesul capitalului strain ca o reactie la un fapt oarecum serios: la un summit la care am participat recent, intr-un panel de discutii, s-a afirmat ca Romania nu este atractiva pentru investitii. Coarda patriotica a rezonat atunci suficient de puternic incurajandu-ma sa notez astazi de ce cred ca o investitie in Romania are ratiuni economice strategice dar si politice, geografice si sociale.

    Fara indoiala ca ciclul economic nu este prielnic, si ca ai nevoie fie sa fii convins de o evolutie sectoriala aparte sau de o piata hiperemergenta, fie sa ai o viziune nemaiintalnita sau un curaj aproape irational pentru a mai face o investitie strategica oriunde, cu atat mai putin poate intr-o tara precum Romania. In conditiile astea, de ce ai face un pas asa de important, aducand sa spunem 100 de milioane de euro in tara?

    In primul rand, pentru ca orice investitie va continua in urmatorii cinci ani sa coste doar jumatate. Restul il aduc programele operationale sectoriale finantate din fonduri europene sau ajutorul de stat pe care-l pune la bataie Ministerul Finantelor Publice. Nu, nu este usor sa accesezi bani din cele doua surse, insa procesul este suficient de standardizat si transparent pentru ca, urmarind metodologia de lucru prestabilita si avand un proiect competitiv, sa devii eligibil pentru o co-finantare prin fonduri europene sau de stat. Si, aviz amatorilor care doresc sa starteze centre de dezvoltare si cercetare, exista facilitati fiscale care prevad reducerea impozitului pe veniturile rezultate din aceste operatiuni.

    In al doilea rand, si asta capatand semnificatii in urmatorii patru ani mai mult decat oricand, pentru ca Romania este vecina cu tarile din estul european extrem dar si cu cele din Asia Centrala, Orientul Mijlociu si Nordul Africii – asezata fiind pe niste coridoare decente si sigure de infrastructura, care pot doar se evolueze si sa se modernizeze. Este clar ca investitiile directe in tarile din zonele mentionate comporta riscuri mult mai ridicate decat orice alte obstacole s-ar putea ivi in tara noastra. Si atunci, de ce n-ai aseza o platforma de productie in Romania, care in timp poate deveni o placa turnanta pentru o populatie regionala de circa 500-600 de milioane de consumatori?

    In al treilea rand, daca ne uitam la politicile fiscale si monetare din prezent si la prognozele din viitor, putem anticipa un trend de stabilitate, chiar evolutie. Exista vointa politica pentru aderarea la zona Euro, cota ramane unica si la nivelul de 16%, dobanda de referinta este “respirabila” iar introducerea normelor europene IFRS a creat comparabilitatea si armonizarea necesare. Este clar ca bancile ar trebui sa isi reporneasca motoarele creditarii in urmatorii trei ani, influentate in bine de aceste politici.

    Si nu in ultimul rand, mai mult ca sigur ca triumviratul creditorilor Romaniei, designerul disciplinei macroeconomice din ultimii trei ani, va fi interesat sa directioneze investitii catre noi. Avem de returnat sume importante catre FMI, Consiliul European si Banca Mondiala, iar aceste entitati vor vrea sa se asigure ca exista un PIB care sa faca fata sarcinilor angajate.

    Sunt cu siguranta si alte ratiuni, poate mai pragmatice, care sa apropie un investitor de Romania. Cele patru mentionate sunt cele care astazi mie mi s-au parut a fi cele plauzibile pentru a trage linie si a sustine ca Romania este atractiva strategic pentru investitii. O investitie insemnand a avea la baza un plan de afaceri curajos pe termen mediu si contextul furnizarii de bunuri pentru acoperirea unor nevoi regionale.

    Atuuri? Efectul de baza, subdezvoltarea, traditia industriala insuficient fructificata, austeritatea supravietuita, resursele accesibile, pozitia geo-strategica, siguranta si securitatea, infrastructura in curs de modernizare, repatrierea capitalului uman competent si calificat (si de ce sa nu admitem, ieftin). Nu sunt clisee de discurs politic, sunt mai mult ca sigur punctele tari care fac din Romania a sasea cea mai atractiva tara pentru investitii din Europa pentru urmatorii trei ani, conform studiului lui Ernst & Young 2012 European Attractiveness Survey.

    O sa las la acest punct comentatorii de specialitate sa atraga atentia asupra punctelor slabe ale Romaniei in ceea ce priveste atragerea de investitii. Capat de lista in topul actiunilor necesare pentru a reaprinde apetitul pentru investitii in Romania ramane insa mult asteptata recredibilizare politica de dupa alegerile din decembrie 2012. Recredibilizare care ar fi sprijinita probabil si de numirea unui grup de tehnocrati valorosi care sa lucreze la elaborarea de politici economice sectoriale de atragere de investitii pana in 2020.

  • Opinie Dragoş Damian: Sistemul sanitar – între curaj tactic şi viziune strategică

    Transparentizarea şi controlul cheltuielilor, standardizarea achiziţiilor în spitale, reţeta şi cardul electronic, coplata experimentată în zone pilot, continuarea reducerii numărului paturilor de spital, sunt măsuri tactice care trebuie implementate în fiecare zi – mai bine zis trebuiau implementate în fiecare zi din ultimii trei ani.

    Sunt extrem de necesare schimbări tactice curajoase imediate, care servesc într-un fel şi la o creştere a acceptării reformei sanitare în rândul publicului, când anesteziat cu propaganda politică “sănătate pe gratis”, când trezit la realitate atunci când chiar are nevoie de servicii medicale. Altfel, pe termen mai lung, va escalada neîncrederea reciprocă dintre legiuitori, beneficiari şi furnizorii de sănătate. Evoluţia “naturală” a celor din urmă va fi marcată de dispariţia competitivităţii, de scăderea dramatică a interesului de a contracta, şi deci de a oferi soluţii decente pentru sănătatea românilor, în timp ce beneficiarii vor manifesta un refuz în a accepta orice idee constructivă şi o resemnare în a-şi cere şi primi dreptul fundamental la sănătate, apelând reflex la ceea ce este mai scump în speranţa că este şi mai bun.

    Nu este lipsit de importanţă să amintim din nou cele două analize care radiografiază starea de sănătate a României şi care rămân, din păcate, referinţe sumbre ale situaţiei din prezent:
    – raportul Comisiei Prezidenţiale (2008), relevă că starea de sănătate s-a degradat în asemenea măsură în România, încât mor anual, din cauza disfuncţionalităţilor sistemului sanitar, circa 60.000 de români, o populaţie echivalentă unui oraş mediu;
    – analiza Institutului de Prognoză Economică al Academiei Române (2012), face o corelaţie funcţională între degradarea stării de sănătate în România şi consecinţele economice, folosind ca instrument de măsură indicatorul DALY (disability adjusted life-year), numărul de ani de viaţă pierduţi prin dizabilitate pe caz de boală, care este cu 50% mai mare în România decât media europeană. Economia românească pierde aproximativ 18,6 miliarde euro (15% din PIB din 2010) în termeni de PIB pe termen mediu şi lung, ca urmare a stării de sănătate precare a populaţiei, măsurată prin DALY. Dacă starea de sănătate a populaţiei ar fi la nivelul mediu din UE, ar exista un surplus în producţia economică de 6,7 miliarde euro (6% din PIB din 2010), rezultat din creşterea participării forţei de muncă şi a productivităţii.

    Este nevoie de curaj şi determinare în execuţia foii de parcurs pe care trebuie să ne-o asumăm. Şi, pentru că tot ni se spune, deseori, ca alibi, că FMI, BM şi CE semnează foaia de parcurs, adaug în cele ce urmează cele două pasaje care se referă la sistemul sanitar din declaraţia ultimei misiuni FMI, publicată în 14 august, şi care, în opinia mea, subliniază nevoia de echilibru între curajul tactic şi vizunea strategică:

    – ” pentru a reduce arieratele în sănătate trebuie întărite măsurile de contenţionare a costurilor, inclusiv prin audituri mai frecvente, aplicarea unor liste negative de servicii şi medicamente, îmbunătăţirea procurement-ului şi raţionalizarea numărului de paturi din spitale”.

    – “în sistemul sanitar, dezbaterea publică referitoare la proiectul noii legislaţii a constituit un prim pas binevenit în pregătirea revizuirii pachetului de beneficii şi mecanismelor de finanţare. Proiectul de lege prevede introducerea asigurărilor private cu scopul suplimentării asigurărilor obligatorii. Dar, înainte de ducerea acestui proiect mai departe, trebuie întreprinsă o analiză de impact care să asigure sustenabilitatea financiară a reformei planificate. În lumina nivelului redus de cheltuieli pentru sănătatea publică din România, există o nevoie puternică de a mobiliza o finanţare adecvată pentru a îmbunătăţi livrarea de servicii. Este la fel de important a se contenţiona mai bine costurile prin reducerea ineficienţelor structurale din sistem”.

    Atunci când discută despre sănătate, reprezentanţii mediului de afaceri vorbesc în calitate de contribuabili, de creditori, de furnizori de servicii, de finanţatori ai acesteia – ca atare, ei nu critică situaţia din prezent strict din “interese comerciale” aşa cum încearcă oficialii să discrediteze – blocând astfel accesul oamenilor competenţi din mediul privat în treburile publice, şi respingând astfel o şansă în plus pentru vindecarea sănătăţii. Oricare va fi guvernul următorilor patru ani, el va fi înţelept şi pragmatic dacă va coopta într-un parteneriat transparent pe cei care au creat cu mult curaj, pornind de la zero, modele de servicii medicale în România. În felul acesta poate se va construi un sistem sustenabil şi durabil de sănătate publică în România, până în 2030.