BusinessMagazin

Tag: deflatie

  • Cea mai nouă victimă colaterală a speculatorilor financiari

    Guvernatorul Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda, anticipează că inflaţia va creşte la 2% din a doua jumătate a anului fiscal 2014, care va începe în aprilie. Oficialii băncii arată însă că turbulenţele bursiere au afectat deja Japonia, apreciind yenul (monedă de refugiu pentru speculatori) şi lovind în preţurile acţiunilor.

    Guvernul şi banca centrală au iniţiat în primăvara anului trecut la un program agresiv de stimulare monetară a economiei, care ar urma să dubleze masa monetară până în 2015.

    Mişcările speculative care afectează bursele şi pieţele valutare sunt rezultatul deciziei Rezervei Federale de a reduce treptat programul de stimulare monetară neconvenţională, în funcţie de continuarea redresării economice a SUA. La finele lunii ianuarie, Fed a redus cu încă 10 mld. pe lună programul de achiziţii de obligaţiuni, la 65 mld. dolari, în încercarea de a dezobişnui treptat pieţele financiare de dependenţa faţă de tiparniţa sa. Consecinţa este actuala tendinţă generală de ieşire a investitorilor speculativi de pe activele din economiile emergente şi migrarea lor către activele considerate sigure în perioadele cu risc ridicat (yenul, aurul, titlurile de stat americane şi germane).

  • Deflaţie record pentru Grecia. Preţurile au scăzut în noiembrie cu aproape 3%

    Analiştii consultaţi de Reuters anticipau că biroul de statistică de la Atena va anunţa o rată a deflaţiei de 1,7%.

    Recesiunea dură, reducerile de salarii şi capacitatea neutilizată substanţială la nivelul economiei au determinat declinul preţurilor.

    Unii retaileri eleni au scăzut preţurile drastic, ca urmare a declinului cererii de consum. Astfel, preţurile la îmbrăcăminte şi textile au scăzut cu peste 11%, potrivit datelor agenţiei naţionale de statistică, scrie cotidianul The Guardian.

    Grecia a fost nevoită să reducă, conform programului de austeritate convenit cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, salariile şi pensiile pentru a creşte competitivitatea, astfel că deflaţia nu este o surpriză, notează publicaţia britanică. Ar putea fi considerată chiar un semnal că planul creditorilor internaţionali ai Greciei are efectul vizat.

    În zona euro, inflaţia anuală s-a accelerat de la 0,7% în octombrie la 0,9% în noiembrie.

    Grecia se află în al şaselea an de recesiune, ca urmare a crizei globale şi măsurilor dure de austeritate impuse de creditorii internţionali – statele zonei euro şi FMI – în schimbul a două pachete de împrumuturi. Statul elen a fost nevoit să apeleze la ajutor extern de 240 de miliarde de euro pentru a evita intrarea în colaps, după ce a pierdut accesul pe piaţa financiară internaţională din cauza îndatorării foarte ridicate.

    Comisia Europeană, FMI şi guvernul de la Atena se aşteaptă ca economia să revină pe creştere anul următor, însă Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi agenţia de rating Moody’s au avertizat că recesiunea va continua şi anul următor, însă cu o contracţie a PIB mai redusă.

  • Deflaţia este binevenită la periferia zonei euro, ajută economia după ani de criză – analişti

    Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE), Mario Draghi, a afirmat recent că nu vede nicio paralelă între zona euro şi Japonia în privinţa deflaţiei, iar unele ajustări ale preţurilor sunt binevenite. BCE a redus în noiembrie dobânda de politică monetară cu 0,25 puncte procentuale, la 0,25%, un nou minim istoric.

    Japonia este deseori invocată ca exemplu pentru efectele negative ale deflaţiei. După 15 ani de scădere continuă a preţurilor şi stagnare a economiei, Japonia a avut nevoie de reformele agresive, controversate, ale premierului Shinzo Abe pentru a reveni pe creştere economică, iar inflaţia din ultimele 5 luni este considerată un succes.

    Economiştii şi analiştii împărtăşesc opinia preşedintelui BCE şi consideră că situaţia din zona euro nu poate fi comparată cu cea din Japonia, iar deflaţia va aduce beneficii economiilor aflate în criză.

    Inflaţia din zona euro a urcat uşor în noiembrie, la 0,9%, aproape de cel mai redus nivel din ultimii patru ani. Populaţia din statele care au fost afectate cel mai sever de criză şi recesiune se bucură de scăderi ale preţurilor, cererea pentru produse şi servicii, de la electrocasnice la telecomunicaţii, fiind în urcare.

    “Nu sunt decât beneficii. În sfârşit, preţurile reflectă veniturile mai mici şi stimulează cererea”, a declarat pentru Bloomberg Angel Laborda, fost director al institutului de prognoză al guvernului spaniol, în prezent economist-şef la Funcas, fundaţia băncilor de economii din Spania.

    BCE va anunţa joi concluziile şedinţei de politică monetară din luna decembrie, piaţa aşteptând inclusiv comentarii privind deflaţia şi eventualele riscuri asociate. Draghi va prezenta o nouă prognoză de inflaţie, inclusiv prima estimare pentru anul 2015. Cei 60 de economişti intervievaţi într-un sondaj Bloomberg anticipează că BCE va menţine dobânzile la nivelurile actuale.

    În luna octombrie, când inflaţia din zona euro a fost de 0,7%, uniunea monetară a avut pentru prima dată de la introducerea monedei unice o rată de creştere a preţurilor mai slabă faţă de Japonia, care se luptă de 15 ani cu deflaţia. Inflaţia din Japonia a urcat în octombrie la 1,1%, după ce banca centrală de la Tokyo a lansat un program de achiziţii de obligaţiuni de 7.000 miliarde yeni pe lună (68 miliarde de dolari).

    “Nu vorbim încă despre o deflaţie de tipul celei din Japonia. Ceea ce avem în zona euro este dezinflaţie, cu presiuni mult mai puternice în ţările de la periferie”, comentează şi Ludovic Subran, economist şef la Euler Hermes, companie de asigurare a creditului cu sediul la Paris.

    În luna octombrie, Grecia, Cipru şi Irlanda au înregistrat scăderi ale preţurilor, iar Spania şi Portugalia au avut inflaţie zero. În ţările cu economii stabile, unde efectele crizei au fost mai puţin dure, preţurile au crescut. Astfel, Franţa şi Belgia au afişat inflaţie de 0,7%, Germania de 1,2%, iar Austria 1,5%.

    Preţurile la îmbrăcăminte au scăzut cu 4,1% în Irlanda şi cu 2,8% în Portugalia, dar au crescut cu 0,5% la nivelul zonei euro.

    În Grecia, hotelierii se bucură de creşterea cererii din partea turiştilor germani, după un sezon dificil anul trecut. Tarifele au scăzut cu până la 40% faţă de 2011, iar veniturile au crescut în acest an datorită numărului mai mare de turişti străini. O cameră de hotel cu un tarif de 70 de euro pe noapte în 2001, anul intrării Greciei în zona euro, costă acum 65 euro pe noapte, spun hotelierii.

    În pofida scăderii preţurilor, retailul îşi revine mai greu. La nivelul zonei euro, comerţul cu amănuntul a coborât cu 2% faţă de nivelul din 2010, cu scăderi de 21% în Grecia, 14% în Spania şi 13% în Portugalia.

    “Presiunile asupra preţurilor în ţări ca Grecia şi Spania reflectă o creştere economică slabă pentru o perioadă prelungită, sau recesiunea. Ar putea exista un risc de deflaţie. Există multă capacitate neutilizată în economia zonei euro, iar revenirea este greoaie şi neuniformă”, a afirmat pentru Bloomberg Sarah Hewin, director de cercetare la banca Standard Chartered din Londra.

    Laurent Freixe, vicepreşedintele executiv al Nestle, cel mai mare producător de alimente la nivel mondial, a avertizat în octombrie, într-o conferinţă cu investitorii, că grupul a remarcat “tensiuni deflaţioniste” în Europa, iar toate companiile “se bat” pe o piaţă care se micşorează.

    Cu toate acestea, au apărut semne de stabilizare în statele de la periferia zonei euro. Vânzările retail au crescut în Portugalia în luna octombrie pentru prima dată din august 2010. În Irlanda, vânzările au scăzut uşor, o mică ajustare după trei luni consecutive de creştere. În Spania, comerţul cu amănuntul a crescut cu 2,1% în septembrie, prima evoluţie pozitivă din iunie 2010.

    Scăderea preţurilor este determinată parţial şi de reducerea costului forţei de muncă, cu o ajustare a producţiei, potrivit economistului Francois Cabau de la Barclays. Potrivit datelor Eurostat, costul forţei de muncă din Grecia a scăzut cu 15% în perioada 2008-2012. În Portugalia, scăderea a fost de 7%, în timp ce Germania a înregistrat o creştere de 9%, iar Belgia de 13%.

    În Spania, venitul mediu al gospodăriilor a scăzut în 2012 pentru cel de-al patrulea an consecutiv, la 23.123 euro, în contextul creşterii şomajului la peste un sfert din forţa de muncă. Peste 20% din populaţie trăieşte acum sub pragul sărăciei. În 2008, la începutul crizei, venitul mediu al gospodăriilor spaniole era de 25.556 euro.

    “Moderaţia salariilor este bună pentru economia spaniolă în acest moment. Spania reuşeşte o devalorizare internă, mult mai dură şi mai complexă, care are însă avantajul de a fi permanentă, spre deosebire de o devalorizare a monedei”, a afirmat recent Jaime Garcia-Legaz Ponce, vice-ministru al Comerţului la Madrid.

    În Grecia, venitul mediu discreţionar a scăzut cu 35% din 2009. Preţurile au început să scadă abia în luna martie a acestui an, pentru prima dată din 1968. Lanţul de retail Veropoulos afişează discounturi de până la 40% pentru a atrage clienţi.

    “Puterea de cumpărare se îmbunătăţeşte, astfel că populaţia o duce ceva mai bine. Scăderea preţurilor de consum îmbunătăţeşte competitivitatea sectoarelor orientate către servicii”, spune Tassos Anastasatos, economist la banca Eurobank Ergasias.

    În Spania, un lanţ de cinematografe a reuşit să-şi majoreze de peste două ori numărul de clienţi timp de trei zile, printr-un discount de peste 50%.

  • O fantomă umblă prin Europa: deflaţia

    Cum inflaţia eurozonei este departe de a depăşi ţinta (tocmai a atins un minim de 0,7% în octombrie, faţă de ţinta de cel mult 2%), e clar că declaraţia lui Asmussen a fost făcută nu pentru a potoli temerile cuiva de inflaţie, ci pentru a putea vorbi despre deflaţie fără să pară că ea e în centrul atenţiei. “Nu suntem la capătul resurselor noastre de politică monetară”, a afirmat Asmussen, referindu-se inclusiv la un instrument despre care admite că ar trebui folosit cu cea mai mare prudenţă: aşa-numita rată negativă la depozite, adică taxarea băncilor pentru depozitele pe termen foarte scurt (rata la depozite este deja în prezent aproape de zero).

    Exact aşa cum au fost, succesiv, ieşirea Greciei din zona euro, probabilitatea ca Germania să accepte împărţirea poverii datoriei cu restul zonei, probabilitatea ca BCE condusă de Trichet sau de Draghi să imite politica Fed de relaxare monetară cantitativă, problema şomajului din ţările periferice ale zonei euro sau problema excedentului comercial al Germaniei, deflaţia a devenit acum tema la modă în discuţiile legate de viitorul zonei euro şi în predicţiile pesimiste care influenţează pieţele financiare.

    Mai nou, în discuţie a intervenit şi OECD, care a cerut BCE să abordeze posibilitatea de a cumpăra active, adică a recurge la tiparniţă fără limite după modelul Fed, spre a stimula redresarea economică şi a evita căderea într-o spirală deflaţionistă prelungită de tip nipon. Vitor Constancio, vicepreşedinte ale BCE, a admis că problema unui program de cumpărare de active după modelul Fed a fost discutată în consiliul băncii, “dar numai la nivel de posibilitate”.

  • Japonezii tot încearcă să-şi urnească economia

    Importurile au crescut cu 2,2%, în timp ce exporturile s-au redus cu 0,6%. Investiţiile s-au majorat cu numai 0,7%, faţă de 4,4% în trimestrul precedent.

    Ryuzo Miyao, membru al consiliului Băncii Japoniei, a afirmat că “incertitudinile din mediul global”, îndeosebi disputele fiscale din SUA, periclitează şansele de relansare pentru economia niponă, unde parametrii urmăriţi de guvern (cererea internă, investiţiile, salariile în sectorul privat, inflaţia) întârzie să-şi revină.

    Banca n-a mai făcut nicio schimbare în politica monetară din aprilie, când s-a angajat să dubleze baza monetară în următorii doi ani, prin cumpărări agresive de active, spre a stimula economia grevată de deflaţie. Economiştii apreciază însă că pentru o relansare reală a economiei va fi nevoie şi de alte măsuri, în special de o creştere a salariilor, spre a stimula consumul intern.

    Guvernul condus de Shinzo Abe are ca ţintă o inflaţie de 2% pentru anul acesta, facilitată de măsuri de depreciere a yenului. În ultimul an, yenul a pierdut aproape 21% din valoare faţă de dolar, ca urmare îndeosebi a politicii de relaxare monetară promovate de banca centrală.

  • Cuvântul tabu în Europa: deflaţie

    Preşedintele BCE, Mario Draghi, a justificat reducerea dobânzii prin inflaţia mult prea scăzută în zona euro (0,7% în octombrie – minimul ultimilor patru ani, faţă de 1,1% în septembrie şi o ţintă de 2% fixată de BCE), care reprezintă un corolar al activităţii economice modeste (creştere economică de 0,3% în T2) şi al creditării slabe.

    Italia şi Franţa au cerut în repetate rânduri BCE să combată aprecierea excesivă a euro, cu efect clar negativ asupra economiilor zonei, mai ales în contextul în care dolarul continuă să fie susţinut de faptul că Rezerva Federală a SUA amână de la o lună la alta încetarea programului de susţinere a economiei cu bani de la tiparniţă.

    Mario Draghi vrea să evite însă capcana în care a căzut Rezerva Federală, respectiv şantajul pieţelor financiare, care duc pieţele de acţiuni în jos de fiecare dată când raportările federale arată că un indicator economic s-a îmbunătăţit şi, deci, programul de stimulare monetară din partea băncii centrale nu-şi mai are rostul. Mai exact, Draghi a sugerat că BCE are încă destule arme în tolbă şi că este suficient ce face acum (e vorba de reducerea dobânzii şi de prelungirea până la jumătatea lui 2015 programul de credite ieftine pentru bănci) spre a combate pericolul unei perioade prelungite de “inflaţie scăzută”, de fapt de deflaţie în Europa.

    Au apărut însă voci, mai ales de partea cealaltă a Oceanului, care susţin că există riscul ca abordarea prudentă a lui Draghi să nu fie suficientă (ţinând cont de distanţa mare de la o inflaţie de 0,7% până la ţinta de 2%) şi că e posibil ca în cele din urmă şi BCE să fie silită să recurgă la un program de relaxare monetară perpetuat sine die, după modelul Fed.

  • Când o scumpire ajunge să fie o bucurie

    Preţurile de consum, cu excepţia alimentelor de sezon, au crescut în iunie cu 0,4% faţă de iunie 2012, ceea ce ar trebui să aibă un efect stimulativ asupra încrederii companiilor şi a consumatorilor în relansarea economiei. Analiştii Citigroup estimează că preţurile de consum ar putea creşte acum cu 0,5% în iulie şi august, urmând ca începând din septembrie, creşterile să fie mai slabe.

    Guvernul condus de Shinzo Abe are ca ţintă o inflaţie de 2% pentru anul acesta, facilitată de măsuri de depreciere a yenului. În ultimul an, yenul a pierdut aproape 21% din valoare faţă de dolar, ca urmare îndeosebi a politicii de relaxare monetară promovate de banca centrală.

    Alţi comentatori se îndoiesc de efectul benefic pentru economie al unor majorări de preţuri, atâta vreme cât ele nu sunt însoţite şi de majorări de salarii, ţinând cont că în Japonia salariile nu au mai crescut de la începutul anilor ’90. Circa 40% dintre japonezi spun că viaţa lor este grea din punct de vedere economic, conform unui sondaj al Institutului Naţional de Cercetări pentru Populaţie şi Asistenţă Socială, citat de Bloomberg.

  • Pompa cu bani, ultima soluţie pentru stimularea economiei

    Banca Japoniei a anunţat că va cumpăra obligaţiuni de stat în valoare de 530 mld. euro pe an, cu scopul de a dubla masa monetară şi de a atinge o ţintă de inflaţie de 2% în următorii doi ani. Anunţul băncii a determinat şi o depreciere a yenului, văzută de burse ca fiind de bun augur pentru companiile industriale din ţară ale căror produse câştigă astfel competitivitate la export.

    Economiştii apreciază însă că pentru o relansare reală a economiei va fi nevoie şi de alte măsuri, de la reducerea datoriei publice (233% din PIB) şi până la creşterea salariilor, spre a stimula consumul intern. În plus, există temerea că încercarea de depreciere a yenului prin demersul Băncii Japoniei va stimula şi alte ţări să încerce să-şi deprecieze monedele spre a câştiga competitivitate, contribuind astfel la “războiul valutelor” – o perspectivă de care a început să se vorbească încă din 2009-2010, de când Rezerva Federală a SUA, urmată apoi de Banca Angliei şi Banca Centrală Europeană, au adoptat măsuri de relaxare monetară cantitativă (tipărire de bani) cu scopul de a restabili încrederea pieţelor şi a stimula economia.

  • Nouriel Roubini: Unele tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia. Europa risca un “deceniu pierdut”

    Din punctul lui de vedere, evolutia crizei a facut ca SUA sa se
    afle acum intr-o stare mai buna decat Europa, iar periferia Europei
    sa stea mai bine decat centrul. “Totusi, in Europa, Grecia si unele
    tari din Est stau mai prost decat Irlanda si Portugalia, iar aceste
    doua tari au mai multe probleme decat Spania”, afirma economistul,
    intr-un interviu pentru cotidianul spaniol El Pais.

    Pentru SUA, Roubini considera ca presiunile asupra dolarului – pe
    de o parte, din cauza deficitului fiscal in plina crestere, pe de
    alta din cauza faptului ca pietele emergente, in frunte cu China,
    cumpara bonuri de tezaur americane si impiedica astfel scaderea
    dolarului – ar putea cauza “probleme serioase la scara mondiala”,
    insa nu pe termen scurt. Singura amenintare pe termen scurt ar fi
    ca economia, in lipsa unui al doilea pachet de stimulente din
    partea administratiei Obama, sa recada in recesiune.

    Pentru Europa, temerea lui e ca economia continentului sa nu ajunga
    la un “deceniu pierdut” de tipul celui traversat de Japonia din
    cauza deflatiei, sau la o sprala a crizei de genul celei din
    Argentina lui 2001. “Cu un nivel al datoriilor atat de inalt, mai
    ales in Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania, si cu masurile de
    austeritate anuntate, deflatia este un risc serios. Tari ca Grecia
    vor fi nevoite sa-si restructureze datoria, iar aceasta va genera o
    noua criza fiscala: intrebarea nu e daca aceasta se va petrece, ci
    cand”.

    In context, Nouriel Roubini considera ca Banca Centrala Europeana
    da dovada de “incapatanare” atunci cand continua sa vada “fantome
    ale inflatiei”, iar aceasta incapatanare e dezastruoasa, mai ales
    pentru tarile de la periferia Europei. De frica inflatiei, BCE n-ar
    mai vrea sa cumpere obligatiuni ale tarilor din zona euro, ceea ce
    va sfarsi prin a impinge euro la 1,60 dolari si va sili si o alta
    tara in afara de Grecia – poate Portugalia sau Irlanda – sa ceara
    ajutor de la UE. Economistul acuza si Germania ca are “mania
    austeritatii fiscale” si ca dicteaza Europei aceeasi cale, ceea ce
    este o “eroare grava”.

    Riscul principal, conchide economistul american, este recaderea in
    recesiune sau intr-o stagnare indelungata, combinata cu deflatie.
    “In conditiile unei indatorari atat de ridicate, o astfel de
    situatie va presupune suspendarea platilor la nivel de familii,
    companii, banci si, in final, la nivel de state.”

    “Vin ani durerosi, din cauza mahmurelii de dupa betia enormei
    indatorari publice si private din lumea bogata”, sustine Roubini.
    “A fost mai intai o criza financiara modesta, care s-a transformat
    in criza economica, apoi in criza fiscala si acum este o criza a
    valutelor. Dar cu asta nu s-a terminat: suntem doar inainte de
    etapa urmatoare, atunci cand in tarile cele mai lovite, datoria
    privata se transforma in datorie publica si reapar problemele
    fiscale”, spune el.

    Daca economistul vede rezolvarea in introducerea mai multor
    reglementari in sectorul financiar, aflat la originea crizei, el se
    arata insa sceptic ca efortul statelor de a face aceasta va avea
    succes. “Banca este ochiul uraganului financiar, samanta problemei.
    In ciuda a tot ceea ce se face pentru a eluda reglementarile impuse
    sectorului bancar, in ciuda faptului ca ele vin prea tarziu si sunt
    insuficiente, trebuie sa reconstruim digurile financiare, pentru a
    face fata viitoarelor crize. Dar in ritmul in care ne miscam,
    urmatoarea criza financiara va fi inca mai rea decat cea de
    fata.”

  • Tara Rasaritului de Deflatie

    In august, deflatia perpetuata de-a lungul ultimului deceniu a
    potolit in cele din urma orice avant in economia Japoniei si a
    facut ca aceasta sa coboare si de pe locul al doilea in topul
    economiilor lumii, loc pe care il ocupa de multa vreme. China a
    ajuns pe locul al doilea, in urma Statelor Unite, dar unii
    economisti avertizeaza ca si economia americana ar putea fi
    afectata de deflatie. Intre timp, recentele semne ale unei
    redresari in economia japoneza par sa paleasca: din aprilie pana in
    iunie, cresterea n-a depasit un anemic 0,1%.

    Iar un yen care se intareste si care afecteaza Japonia,
    facandu-i exporturile mai putin competitive, i-a determinat pe
    multi sa ceara bancii centrale sa relaxeze si mai mult politica
    monetara pentru a impulsiona afacerile si chiar sa solicite o
    interventie a guvernului pe piata valutara (interventie care a avut
    loc, in cele din urma, pentru prima data din 2004 incoace; Banca
    Japoniei a vandut saptamana trecuta yeni si a cumparat dolari in
    limita unei sume estimate la 20 de miliarde de dolari).

    Economistul Milton Friedman a avut la un moment dat propunerea,
    ajunsa celebra, sa fie aruncati bani dintr-un elicopter pentru a-i
    determina pe consumatori sa-si croiasca drum prin deflatie, acea
    scadere concomitenta a preturilor si salariilor care poate antrena,
    in cerc vicios, ani intregi de stagnare si de apatie a economiei.
    La 23 august, sperantele referitoare la o actiune hotarata au fost
    spulberate insa, cand premierul Naoto Kan si guvernatorul Bancii
    Japoniei, Masaaki Shirakawa, au decis sa inlocuiasca o
    mult-anticipata intalnire cu o convorbire la telefon pret de 15
    minute, timp in care s-au pus de acord “sa comunice indeaproape” in
    continuare.

    “Nici nu s-a pus problema” de o interventie pe curs in timpul
    conversatiei lor, le-a spus reporterilor Yoshito Sengoku,
    purtatorul de cuvant al guvernului. Indicele Nikkei a cazut la 23
    august cu 0,68%, pana la 9.116,69 puncte, cel mai mic nivel din
    acest an, ca urmare a comentariilor lui Sengoku. Yenul a continuat
    sa oscileze aprope de maximul ultimilor 15 ani, la 85,35 yeni
    pentru un dolar american.

    “Guvernul a adoptat din nou o atitudine de expectativa”, e de
    parere Norio Miyagawa, senior economist la Mizuho Securities
    Research and Consulting. “Adevarul e ca nu exista o solutie minune,
    dar pietele sunt dezamagite ca nu se face nici macar un singur
    pas.” Intr-adevar, desi oficialii japonezi au fost indelung
    criticati ca se misca prea greu si timid, acum se pare ca le-au mai
    ramas putine optiuni viabile, indiferent de cat de bune le-ar fi
    intentiile de a le incerca.

    In Statele Unite se poarta o dezbatere sustinuta daca economia
    americana se confrunta sau nu si ea cu riscuri deflationiste, si
    daca Rezerva Federala ar trebui sa faca mai multe pentru a se
    asigura ca economia nu cade intr-o capcana similara. Unele dintre
    aceste temeri ar putea fi exagerate. Dar un studiu indelung citat
    al lui James Bullard, presedintele Rezervei Federale din St. Louis,
    a avertizat ca economia americana risca sa se trezeasca
    “incorsetata intr-un scenariu deflationist de tip japonez in
    urmatorii cativa ani”.

    Experienta Japoniei arata ca deflatia poate parazita o economie
    si poate fi extrem de greu de inlaturat. In Japonia, companiile
    raman nesigure cu privire la volumul investitiilor, pentru ca
    deflatia nu le permite sa aproximeze corect cat de mult vor putea
    sa vanda si la ce preturi. Gospodariile au putine motive sa
    cheltuiasca, stiind ca bunurile si serviciile se vor face tot mai
    ieftine pur si simplu pe masura ce asteapta.

    Reducerea cheltuielilor de consum, pe de alta parte, adanceste
    deflatia, intrucat companiile sunt fortate sa coboare preturile
    intr-un efort de a atrage cumparatorii. O populatie imbatranita si
    tot mai putin numeroasa face ca nivelul cererii sa ramana in mod
    natural scazut. Acelasi efect il au temerile legate de locurile de
    munca, salarii si pensii, care ii indeamna pe consumatori sa stea
    in expectativa si sa economiseasca in loc sa cheltuiasca.