BusinessMagazin

Tag: deflatie

  • Riscul deflaţiei creşte probabilitatea unor noi măsuri de stimulare din partea băncilor centrale

    Activităţile economice sunt mai alerte în alte părţi ale lumii, precum Japonia, India şi Coreea de Sud, dar şi aceste state înregistrează încetiniri ale inflaţiei.

    Bănci centrale precum cele din Elveţia, Turcia, Canada şi Singapore au luat deja măsuri de relaxare a politicilor monetare în ultimele câteva săptămâni.

    Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat la jumătatea lunii ianuarie un program de suplimentare a lichidităţilor prin achiziţii de obligaţiuni publice şi provate în valoare de circa 1.100 de miliarde de euro, în încercarea de a stimula inflaţia şi creşterea economică.

    “Sunt multe ţări unde băncile centrale se concentrează cel mai mult pe relaxarea politicilor monetare. În zona euro BCE o face din plin”, a declarat Jacqui Douglas, analist la TD Securities.

    Douglas anticipează că, în afara zonei euro, Suedia şi Norvegia vor lua noi măsuri de reducere a dobânzilor.

    Indicele PMI privind intenţiile de achiziţii ale managerilor, calculat de Markit, a atins în ianuarie 51 de puncte şi se află la cel mai ridicat nivel din ultimele şase luni. Totuşi, indicele abia dacă depăşeşte pragul de 50 de puncte care separă creşterea de contracţie. În decembrie, indicele a atins 50,6 puncte.

    Date publicate vineri au arătat că preţurile din zona euro au înregistrat în ianuarie un declin de 0,6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

    În Marea Britanie, activităţile din industria prelucrătoare au crescut uşor în ianuarie, dar fabricile au aplicat cea mai mare reducere a preţurilor după 2009.

    Analişti intervievaţi de Reuters anticipează că Banca Angliei va menţine dobânzile la un minim record cel puţin până în octombrie, mai mult decât era prevăzut iniţial.

    În China, indicele PMI calcultat de Chinese HSBC/Markit a atins un nivel de numai 49,7 puncte. Mai îngrijorător este faptul că indicele PMI oficial, care include doar fabricile mari, a scăzut în mod neaşteptat, pentru prima oară în ultimii doi ani şi jumătate, de la 60,1 puncte în decembrie la 49,8 puncte.

  • Draghi: Riscul deflaţiei în zona euro nu poate fi exclus. BCE trebuie să acţioneze

    “Riscul ca BCE să nu îşi îndeplinească mandatul de menţinere a stabilităţii preţurilor este mai mare faţă de acum şase luni. Pregătim tehnic modificarea mărimii, vitezei şi compoziţiei măsurilor, la începutul lui 2015, dacă va fi necesar, pentru a reacţiona la o lungă perioadă de inflaţie scăzută. Există unanimitate în această privinţă la nivelul consiliului guvernatorilor”, a afirmat Draghi într-un interviu acordat publicaţiei germane Handelsblatt, relatează Bloomberg.

    Membrii consiliului sunt de acord în principiu, dar discuţiile legate de necesitatea unor noi măsuri de stimulare în acest moment au redeschis divergenţele în interiorul consiliul guvernatorilor format acum din 25 de membri, după adoptarea euro de către Lituania, la 1 ianuarie.

    Cu inflaţia care ar putea deveni negativă în acest an, unii membri au avertizat că există pericolul intrării pe o spirală a deflaţiei, în timp ce alţii vor să lase ca măsurile deja convenite să îşi facă efectul.

    Draghi a spus în privinţa deflaţiei că riscul nu poate fi exclus dar că este limitat, iar BCE trebuie să acţioneze împotriva acestui risc.

    Şeful BCE a adăugat că achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale se află printre intrumentele care ar putea fi utilizate de instituţie pentru a-şi îndeplini mandatul de menţinere a stabilităţii preţurilor, dar finanţarea statelor, interzisă de Tratatul UE, trebuie evitată.

    Tipărirea de bani pentru achiziţia de obligaţiuni guvernamentale, operaţiune cunoscută sub numele de relaxare cantitativă, este văzută ca unul dintre ultimele instrumente aflate la dispoziţia BCE pentru revigorarea inflaţiei, în condiţiile în care dobânda de politică monetară este de numai 0,05%, iar neîncrederea privind efectul măsurilor deja adoptate de instituţie este în creştere.

    Inflaţia din zona euro este de numai 0,3%, cu mult sub ţinta BCE de aproape 2%, provocând temeri că aşteptările de preţuri mici ar putea afecta salariile şi investiţiile, respectiv perspectivele de creştere economică.

    În pofida tuturor problemelor, Draghi exclude posibilitatea destrămării zonei euro.

    Randamentele obligaţiunilor Italiei şi Spaniei pe termen de 10 ani au coborât la niveluri record în urma interviului lui Draghi, în timp ce euro s-a depreciat la 1,2035 dolari pe unitate, cel mai redus nivel atins după iunie 2010, fiind tranzacţionat ulterior în scădere cu 0,5%, la 1,2045 dolari pe unitate.

    Următoarea şedinţă de politică monetară a BCE va avea loc pe 22 ianuarie.

  • Bilanţul trist al crizei: 45 de milioane de şomeri în ţările dezvoltate

    Organizaţia recomandă, în schimb, reforme menite să amelioreze competitivitatea pe pieţele de produse şi servicii. Pe ansamblul OECD, creşterea salariului real a fost aproape nulă în perioada 2010-2013, însă în ţări ca Grecia, Irlanda, Slovenia sau Spania, salariile reale au scăzut în medie cu 2-5% anual.

    OECD prevede o scădere marginală a şomajului pe ansamblul ţărilor membre, de la 7,3% în iulie anul acesta la 7,1% la sfârşitul lui 2015, notând însă că maximul postbelic al ratei şomajului (8,5% în octombrie 2009) a fost depăşit.

    La ora actuală, în cele 33 de ţări membre ale OECD, toate cu economie dezvoltată (reprezintă cca 20 din populaţia lumii şi 60% din economia mondială) sunt 45 de milioane de şomeri, cu aproape 12 milioane mai mult decât înainte de criză.

  • Europa, mai aproape de pornirea tiparniţei de bani?

    În iulie, inflaţia a scăzut în zona euro la 0,4%, de la 0,5% în iunie – cea mai scăzută rată a inflaţiei din octombrie 2009, iar estimarea de inflaţiei pentru august, difuzată la 29 august de Eurostat, vorbeşte de o nouă scădere la 0,3%. În acelaşi timp, şomajul în zona euro a rămas în iulie la 11,5%, iar în Italia a crescut la 12,6%, ceea ce reprezintă recordul ultimilor 40 de ani. În mod surprinzător, chiar în Germania şomajul a crescut cu 2.000 de persoane, iar indicatorii de încredere în rândul managerilor din industrie, construcţii şi servicii şi în rândul consumatorilor au scăzut pe toată linia la nivelul zonei euro. Toate acestea au întreţinut un anumit optimism pe pieţele financiare, în ideea că orice veste proastă despre economia europeană creşte şansele ca BCE să cedeze şi să se lanseze într-un program de relaxare monetară identic cu cele aplicate de Rezerva Federală a SUA.

    Ministrul german al economiei, Wolfgang Schaeuble, a turnat însă apă rece pe speranţele că Banca Centrală Europeană va porni tiparniţa de bani. “Politica monetară a ajuns la capătul instrumentelor sale. Nu cred că politica monetară a BCE are instrumentele să lupte cu deflaţia. Avem nevoie urgent, în schimb, de investiţii, de recâştigarea încrederii investitorilor, a pieţelor, a consumatorilor”, a spus Schaeuble într-un interviu pentru Bloomberg.

    Situaţia din Europa contrastează puternic cu cea din SUA, unde indicele bursier S&P 500 a depăşit pentru prima oară în istorie pragul de 2.000 de puncte la închiderea din 25 august, iar indicele Dow Jones a marcat la rândul său un record absolut pentru interiorul unei zile de tranzacţionare, ajungând la 17.153 de puncte, peste maximul istoric de 17.138 de puncte la închidere atins la 16 iulie.

    Indicii burselor americane au continuat astfel trei săptămâni de creştere susţinută, motivată de perspectivele îmbunătăţite ale economiei SUA, de rezultatele financiare peste aşteptări ale companiilor listate (companiile incluse în calculul S&P 500 au avut o creştere a profiturilor de 8,4% în T2). Actuala perioadă de boom bursier post-criză a început însă de fapt încă din martie 2009, adică de când a început să-şi facă efectul primul val de bani pompaţi în piaţă de Rezerva Federală: de atunci, indicele S&P 500 a urcat cu aproape 196%, iar în ultimul an a câştigat 8%.

  • Polonia înregistrează deflaţie pentru prima oară în istoria post-comunistă

    Preţurile de consum din Polonia au scăzut cu 0,2% în luna iulie, faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, după o creştere de 0,3% înregistrată în iunie, potrivit datelor publicate miercuri de institutul de statistică al acestei ţări. Preţurile au scăzut cu 0,2% şi faţă de luna iunie. Datele corespund cu estimările analiştilor, transmite Bloomberg.

    Institutul de statistică menţionează că este pentru prima oară în ultimii 32 de ani când Polonia înregistrază un declin anual al preţurilor.

    Membrii consiliului de politică monetară al băncii centrale poloneze au anticipat luna trecută că în trimestrul al treilea va avea loc un proces de scădere a preţurilor, dar ei considerau atunci că un declin temporar nu va justifica reducerea dobânzii de politică monetară.

    Între timp, riscul producerii unei deflaţii pe termen mai lung a fost amplificat de interzicerea de către Rusia mai întâi a importurilor de fructe şi legume din Polonia, iar apoi a altor produse alimentare din Uniunea Europeană.

    “Riscul reducerii dobânzilor a crescut în ultimele săptămâni. Escaladarea războiului comercial va prelungi deflaţia din Polonia până la sfârşitul acestui an”, a declarat Piotr Kalisz, analist la Bank Handlowy, divizie a Citigroup, la Varşovia.

    Potrivit estimărilor băncii centrale, inflaţia va atinge ţinta de 2,5% a instituţiei abia la sfârşitul lui 2016, în condiţiile în care creşterea economică încetineşte. Inflaţia se află sub nivelul ţintit de banca centrală din decembrie 2012.

    În primul trimestru, Polonia a înregistrat o creştere economică de 3,4%, cea mai rapidă din ultimii doi ani, iar pentru trimestrul al doilea este prognozat un avans de 3,2%.

    Analistul de la Citigroup consideră că presiunile asupra reprezentanţilor băncii centrale se vor amplifica dacă creşterea PIB va încetini sub 3%.

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Pentru cine scad preţurile

    Aceasta se explică printr-o serie de factori, între care recoltele bune, renegocierea contractelor cu Gazprom care a permis reducerea tarifelor la utilităţi în ţări ca Ungaria, precum şi conflictul dintre Rusia şi Ucraina care a frânat anumite exporturi central-europene către Rusia, ca de pildă produsele alimentare poloneze, accentuând presiunea de scădere a preţurilor şi favorizând creşterea importanţei consumului intern ca motor de creştere economică.

    Cu excepţia României, cred analiştii UniCredit, toate ţările din regiune vor încheia anul acesta cu o inflaţie sub ţintă. Ungaria a intrat deja într-o perioadă cu inflaţie anuală negativă (-0,1% în mai) şi există riscul ca acelaşi lucru să se întâmple şi în Polonia.

  • Ce fel de “lovitură preventivă” pregăteşte Banca Centrală Europeană

    El a declarat că BCE ar putea fi nevoită să lanseze “o lovitură preventivă” contra pericolului deflaţiei în zona euro, astfel încât să fie combătută “percepţia că preţurile vor scădea în continuare”. Inflaţia în zona euro a fost de 0,7%, u[or mai ridicată decât în martie (0,5%), dar încă departe de ţinta BCE de aproape 2%.

    Ultimele date ale CE arată însă că pentru prima oară din decembrie, percepţia în rândul consumatorilor şi al companiilor privind evoluţia economiei şi aşteptările privind creşterea preţurilor s-au îmbunătăţit sensibil în luna mai faţă de aprilie, ceea ce ar putea determina BCE să nu cedeze presiunilor de a urma exemplul Rezervei Federale.

    Economiştii citaţi de presa financiară anglo-saxonă susţin că Draghi are de abordat trei teme spinoase la reuniunea BCE din 5 iunie: prevenirea riscurilor de deflaţie, contracararea aprecierii monedei euro şi stimularea redresării economice a zonei euro prin încurajarea creditării. Italia şi Franţa au cerut în repetate rânduri BCE să combată aprecierea excesivă a euro, cu efect clar negativ asupra economiilor zonei, mai ales în contextul în care dolarul continuă să fie susţinut de prelungirea programului Rezervei Federale a SUA de susţinere a lichidităţii de pe pieţe cu bani de la tiparniţă.

    Mario Draghi a vrut însă până acum să evite capcana în care a căzut Rezerva Federală, respectiv şantajul marilor speculatori financiari, care au dus pieţele de acţiuni în jos de fiecare dată când raportările federale arătau că un indicator economic s-a îmbunătăţit şi când oficialii Fed dădeau de înţeles că, prin urmare, programul de stimulare monetară din partea băncii centrale nu-şi mai avea rostul. Mai exact, Draghi a sugerat mereu că BCE are încă destule arme în tolbă şi că măsurile luate de bancă sunt suficiente (reducerea lentă a dobânzilor şi prelungirea până la jumătatea lui 2015 a programului de credite ieftine pentru bănci) spre a combate riscul căderii Europei într-o perioadă de deflaţie “de tip japonez”, paralizantă pentru economie.

    În plus, BCE, ţinându-se cu încăpăţânare de obiectivul său vechi, încă de pe vremea când la cârma sa era Jean-Claude Trichet, de a evita o creştere a inflaţiei pe care a văzut-o întotdeauna drept principalul pericol la adresa creşterii economice, a insistat mereu ca toate programele sale de relaxare monetară prin achiziţia de active derulate de la începutul crizei să aibă parte de sterilizare (operaţiunile prin care banca retrage de pe piaţă integral sau parţial echivalentul banilor nou-intraţi în circulaţie), refuzând deci să tipărească bani pur şi simplu, aşa cum a făcut Rezerva Federală a SUA.

    Motivul insistenţei BCE era simplu – faptul că banca americană îşi poate permite să acţioneze ca o simplă tiparniţă, graţie statutului privilegiat al dolarului, care a făcut ca operaţiunile de relaxare monetară făcute din 2009 până acum în folosul economiei americane să fie plătite de restul lumii, prin export direct de inflaţie. BCE n-ar fi avut însă această şansă, astfel încât efectele unei inflamări a inflaţiei în zona euro ar fi urmat să fie nocive pentru locuitorii Europei, pentru UE, nu pentru restul lumii. De aceea Mario Draghi s-a ferit ca de foc să imite Rezerva Federală şi a ignorat vocile din mediul financiar american sau britanic ori care susţineau că n-ar strica deloc în zona euro un pic de inflaţie care să scadă puterea de cumpărare a salariilor în Spania sau Italia, în numele unei egalizări a productivităţii între Nordul şi Sudul zonei euro.

    Mai mult, Draghi a părut împăcat pentru o vreme cu perspectiva unei perioade lungi de inflaţie mică, departe de ţinta de 2%, chiar când însăşi şefa FMI, Christine Lagarde, a avertizat că BCE trebuie să acţioneze mult mai ferm, adică să urmeze exemplul Fed, fiindcă altfel zona euro e pândită de spectrul deflaţiei. În ultima vreme însă, BCE a început să studieze serios posibilitatea unui program de relaxare monetară după exemplul Fed.

    Printre puţinele voci care continuă să se opună în Europa unui astfel de program rămâne economistul polonez Leszek Balcerowicz, care a susţinut recent la Bucureşti că sperietoarea deflaţiei nu are bază reală. El a arătat că economiştii şi politicienii împing BCE să tipărească şi mai mulţi bani, întrucât le este mai uşor să amâne reformele structurale prin substitute monetare decât să “mobilizeze populaţia pentru liberalizara pieţei muncii şi reforma educaţiei”. “A tipări bani nu înlocuieşte reformele structurale. Şi Africa ar fi bogată. E un mit greşit şi periculos. Această politică monetară de relaxare cantitativă lungă încetineşte restructurarea”, a spus Balcerowicz la “Conferinţa de Risc de Ţară Coface 2014”, organizată în aprilie de Coface şi agenţia de presă Mediafax.

  • Zona euro: păziţi-vă de deflaţie!

    Ea a spus că PIB global poate creşte cu peste 3% în acest an şi în următorul, dar riscurile prezentate de inflaţia prea mică, tensiunile geopolitice din jurul Ucrainei şi “volatilitatea pieţelor” ar putea iniţia o perioadă de creştere foarte slabă. Inflaţia anuală în zona euro a ajuns la 0,5% în martie, minim din 2009 încoace.

    În ciuda apelurilor de la FMI, BCE a decis săptămâna trecută să menţină neschimbată principala rată a dobânzii, la nivelul minim de 0,25%. Preşedintele BCE, Mario Draghi, a explicat că banca se aşteaptă ca perioada cu preţuri scăzute să mai dureze în Europa, dar că va lua decizia de a acţiona dacă va apărea într-adevăr pericolul deflaţiei. Estimarea lui este că inflaţia se va apropia de ţinta de 2% în jur de 2016.

    Surse citate de Bloomberg au anunţat că BCE a făcut deja simulări privind efectul pe care l-ar avea asupra inflaţiei un program de cumpărare de obligaţiuni în valoare de 1.000 de miliarde de euro (măsurile neconvenţionale” de care vorbea Lagarde). Unii analişti consideră însă că dacă BCE va decide să procedeze la un program de relaxare monetară – după modelul Rezervei Federale a SUA – prin achiziţii de active, cel mai probabil se va orienta spre cumpărări de credite bancare, cumpărări de datorii făcute de sectorul privat sau alte facilităţi oferite băncilor, în loc de cumpărări de obligaţiuni guvernamentale, fiindcă statutul BCE îi interzice acesteia să finanţeze direct guvernele ţărilor membre ale zonei euro.

  • Cea mai nouă victimă colaterală a speculatorilor financiari

    Guvernatorul Băncii Japoniei, Haruhiko Kuroda, anticipează că inflaţia va creşte la 2% din a doua jumătate a anului fiscal 2014, care va începe în aprilie. Oficialii băncii arată însă că turbulenţele bursiere au afectat deja Japonia, apreciind yenul (monedă de refugiu pentru speculatori) şi lovind în preţurile acţiunilor.

    Guvernul şi banca centrală au iniţiat în primăvara anului trecut la un program agresiv de stimulare monetară a economiei, care ar urma să dubleze masa monetară până în 2015.

    Mişcările speculative care afectează bursele şi pieţele valutare sunt rezultatul deciziei Rezervei Federale de a reduce treptat programul de stimulare monetară neconvenţională, în funcţie de continuarea redresării economice a SUA. La finele lunii ianuarie, Fed a redus cu încă 10 mld. pe lună programul de achiziţii de obligaţiuni, la 65 mld. dolari, în încercarea de a dezobişnui treptat pieţele financiare de dependenţa faţă de tiparniţa sa. Consecinţa este actuala tendinţă generală de ieşire a investitorilor speculativi de pe activele din economiile emergente şi migrarea lor către activele considerate sigure în perioadele cu risc ridicat (yenul, aurul, titlurile de stat americane şi germane).

  • Deflaţie record pentru Grecia. Preţurile au scăzut în noiembrie cu aproape 3%

    Analiştii consultaţi de Reuters anticipau că biroul de statistică de la Atena va anunţa o rată a deflaţiei de 1,7%.

    Recesiunea dură, reducerile de salarii şi capacitatea neutilizată substanţială la nivelul economiei au determinat declinul preţurilor.

    Unii retaileri eleni au scăzut preţurile drastic, ca urmare a declinului cererii de consum. Astfel, preţurile la îmbrăcăminte şi textile au scăzut cu peste 11%, potrivit datelor agenţiei naţionale de statistică, scrie cotidianul The Guardian.

    Grecia a fost nevoită să reducă, conform programului de austeritate convenit cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Centrală Europeană, salariile şi pensiile pentru a creşte competitivitatea, astfel că deflaţia nu este o surpriză, notează publicaţia britanică. Ar putea fi considerată chiar un semnal că planul creditorilor internaţionali ai Greciei are efectul vizat.

    În zona euro, inflaţia anuală s-a accelerat de la 0,7% în octombrie la 0,9% în noiembrie.

    Grecia se află în al şaselea an de recesiune, ca urmare a crizei globale şi măsurilor dure de austeritate impuse de creditorii internţionali – statele zonei euro şi FMI – în schimbul a două pachete de împrumuturi. Statul elen a fost nevoit să apeleze la ajutor extern de 240 de miliarde de euro pentru a evita intrarea în colaps, după ce a pierdut accesul pe piaţa financiară internaţională din cauza îndatorării foarte ridicate.

    Comisia Europeană, FMI şi guvernul de la Atena se aşteaptă ca economia să revină pe creştere anul următor, însă Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică şi agenţia de rating Moody’s au avertizat că recesiunea va continua şi anul următor, însă cu o contracţie a PIB mai redusă.