Tag: 2013

  • Ce ne aşteaptă în 2013

    Ca de obicei, la început de an toate revistele fac o recapitulare a evoluţiilor din anul care s-a încheiat şi încearcă să prevadă ce ar putea urma în anul care vine. În domeniul tehnologiilor IT predicţiile sunt periculoase, aşa că risc doar una singură: 2013 nu va aduce nicio revoluţie. Explicaţia este simplă: evoluţiile semnificative din anii precedenţi nu s-au încheiat şi, înainte de a se întâmpla ceva spectaculos, e nevoie ca tehnologiile în vogă să-şi atingă limitele.

    Cum era de aşteptat, zona efervescentă a anului trecut a fost cea a platformelor mobile. Android îşi consolidează supremaţia, Apple îşi sporeşte bogăţia, iar Microsoft ar vrea desigur o felie din tortul pe care l-a descoperit mai târziu decât rivalii.

    Despre telefoanele inteligente se poate spune că au acum mai mulţi “muşchi”, dar nu prea se remarcă evoluţii calitative. Tabletele s-au diversificat, dar nu s-au constituit într-o platformă computaţională, ci doar într-o formă ceva mai comodă de consum media. Mă aşteptam ca foarte curând să-şi valorifice potenţialul imens în zona educaţională, dar se pare că industria nu e încă interesată de acest domeniu şi preferă să-şi captureze clienţii în “ecosistemele” proprii, iar oferta de conţinut din zona divertismentului este mai uşor de valorificat.

    Evoluţia previzibilă este, totuşi, integrarea nou-veniţilor (smartphones şi tablete) în mediile de business, iar cum tendinţa este de “consumerizare”, firmele vor fi nevoite să-şi adapteze sistemele informatice astfel încât să le facă accesibile accesului mobil. Este o presiune spre cloud computing, iar instrumentele diversificate pe care le folosesc angajaţii vor obliga companiile să opteze între două variante.

    Unele vor dezvolta aplicaţii specifice pentru acces la sistemul informatic şi îşi vor constitui propriile “app stores”. Altele vor considera că e ineficient să dezvolte aplicaţii pentru toate platformele (Android, iOS, Windows etc.) şi vor miza pe o tehnologie web unificatoare care se numeşte HTML5. Speranţa mea este că a doua soluţie va fi tot mai larg adoptată, deoarece astfel se vor evita ghetourile reprezentate de gama de aplicaţii specifice platformelor, iar web-ul îşi va salva caracterul universal.

    O altă consecinţă a răspândirii platformelor mobile o va reprezenta impunerea cloud-ului personal. Deoarece foarte mulţi utilizatori vor folosi mai multe aparate (PC-uri, telefoane, tablete), sincronizarea lor va deveni dificilă (sau chiar imposibilă), aşa că vor adopta serviciile unificatoare ale unui furnizor de cloud computing.

    Primul candidat este Google şi astfel răspândirea platformei Android va putea fi cu adevărat valorificată, iar suita sa de aplicaţii de birotică şi stocare reunită sub umbrela Google Drive va deveni tot mai populară. Desigur, Apple, Microsoft şi mulţi alţii vor oferi alternative. Apariţia şi răspândirea televizoarelor inteligente va stimula şi zona de divertisment a cloud-ului personal, astfel încât servicii precum Netflix sau ofertele de streaming de la iTunes, Amazon sau Google vor trimite CD-urile şi DVD-urile în cartea de istorie. Nu chiar în 2013, cel puţin pe la noi.

    Una dintre predicţiile emise de Gartner se referă la impunerea în mainstream a “procesării în memorie” (In-Memory Computing), cu care deja mă confrunt în dezvoltarea de aplicaţii. Computerul pe care lucrez uzual are 8 GB de memorie, dar un server cu 64 GB nu mai e o raritate, aşa că tendinţa de a păstra date şi componente de procesare în memoria activă este firească, dar schimbă uneori semnificativ filozofia dezvoltării. Mult mai semnificativ îmi pare însă ceea ce Gartner denumeşte “internetul lucrurilor” (Internet of Things). Ideea este că tot mai multe aparate (şi nu e vorba de computere) emit semnale sau date prin internet, pentru a comunica cu utilizatori umani sau cu alte aparate. Poate că nu e o noutate, dar creşterea exponenţială a numărului acestora semnalează o tendinţă.

    În fine, tranziţia de la vânzări de obiecte spre servicii pe bază de abonamente, aşa cum o ilustrează Zipcar sau noul model practicat de Dell, este o evoluţie pe care nici următorul sfârşit al lumii nu o va putea opri.

  • Va fi 2013 anul furtunii perfecte?

    DUPĂ CE AU PĂCĂTUIT ANI LA RÂND PRIN OPTIMISM EXAGERAT, economiştii şi analiştii financiari s-au apropiat tot mai mult de extrema cealaltă din 2009 încoace, prezicând pentru fiecare an care a urmat evenimente care nu au avut loc – fie depăşirea crizei printr-o întoarcere la creştere economică durabilă, fie diverse catastrofe – destrămarea zonei euro, revolte sociale de proporţii, prăbuşiri ale pieţelor financiare, căderea SUA în recesiune, intrarea Chinei în criză, conflicte militare multilaterale. Sau măcar pomenind de eventualitatea lor, ca să nu rişte să rateze ocazia de a le fi prevestit.

    Comună în toate aceste previziuni eronate a fost, mai mult decât dorinţa de a se impune pe piaţa ideilor cu câte un scenariu de efect, speranţa nerostită că anul care urma să vină (respectiv 2010, 2011, 2012) ar fi putut aduce, în fine, o tranşare a problemelor crizei, cu o cotitură decisivă, fie ea şi violentă, dincolo de care Criza cu C mare să poată fi depăşită prin înlocuirea vechii paradigme (creştere pe deficit şi datorie, economia financiară prosperând în dauna economiei reale, uniuni monetare disfuncţionale) cu una nouă, mai sănătoasă.

    Acum, pentru prima oară de la începutul crizei, nu am mai văzut nicio previziune care să anunţe ceva decisiv pentru 2013. Atât analiştii, cât şi publicul au înţeles că nerăbdarea din anii trecuţi nu mai are obiect: pe de o parte, nimeni nu mai crede că schimbarea de paradigmă mai sus pomenită mai poate avea loc în doar câteva luni, fie ele şi 12 luni; pe de altă parte, acţiunile Rezervei Federale, ale Băncii Centrale Europene, depăşirea “piscului fiscal” în SUA şi primii paşi concreţi spre Statele Unite ale Europei au făcut să dispară frica de un nou crah bursier ori de o explozie de proporţii a tensiunilor sociale acumulate din cauza austerităţii, dar în acelaşi timp au făcut să dispară şi speranţa că dezechilibrele rezultate din anii de dinainte de criză s-ar mai putea rezolva fără continuarea corecţiilor dureroase în nivelul de trai al cetăţenilor din Europa şi America.

    UN AN DE TRANZIŢIE. Noţiunea de “furtună perfectă” a fost an de an vehiculată de pesimiştii din categoria lui Nouriel Roubini, înţeleasă drept o iminentă combinaţie distructivă între mai mulţi factori de risc care lovesc în acelaşi timp (intrarea în incapacitate de plată a mai multor ţări din zona euro, intrarea SUA în recesiune ca efect al crizei fiscale, un război în Orientul Mijlociu, o încetinire marcată a creşterii în pieţele în curs de dezvoltare). Acum însă, din discursul casandrelor a dispărut prevestirea unei “furtuni” iminente pe pieţele financiare, devenită improbabilă graţie abundenţei de bani virtuali produşi de băncile centrale şi graţie faptului că Germania, nu doar pentru că în 2013 are alegeri generale, a arătat clar că vrea să apere cu orice preţ unitatea zonei euro.

    “Riscul unei ieşiri a Greciei din zona euro sau al pierderii accesului pe pieţele financiare pentru Spania şi Italia s-a redus pentru 2013. Dar criza fundamentală din zona euro nu a fost rezolvată şi încă un an de tergiversări ar putea reînvia aceste riscuri într-o formă virulentă în 2014 sau mai târziu”, scria în decembrie Nouriel Roubini într-un comentariu pentru Project Syndicate. Problema n-ar mai fi deci acum de a vindeca o boală acută, ci de a trata una cronică, întrucât criza din zona euro va persista şi în următorii ani: cum chestiunea datoriilor, recuperarea competitivităţii, restructurarea băncilor şi unificarea fiscală şi bancară a Europei au nevoie de timp, creşterea economică va continua să fie frânată de politicile de austeritate, de lipsa de resurse a băncilor pentru împrumuturi şi de moneda euro prea puternică, crede Roubini. “Mai mult, recesiunea de la periferia zonei euro s-a întins acum spre centrul zonei euro, cu o reducere a creşterii în Franţa şi stagnare în Germania, din moment ce economia în pieţele ei de export fie cade (restul zonei euro), fie încetineşte (China şi restul Asiei).”

  • 18 filme de văzut în 2013 – GALERIE FOTO SI VIDEO

    18 filme de văzut în 2013 – GALERIE FOTO

    Iar 2013 nu iese din acest joc – se întorc pe ecrane Iron Man, dar şi eroina din Hunger Games în a doua peliculă din serie. De urmărit va fi şi revenirea seriei Die Hard – oare va avea Bruce Willis puterea să reînvie magia poliţistului John McClane?

    18 filme de văzut în 2013 – GALERIE VIDEO

    În continuare, 18 filme de văzut în 2013 – o listă incompletă, desigur, dar ce ar fi lumea cinematografică fără surprize?



  • Opinie Adrian Vasilescu: Pe ce mizăm în 2013

    Cert este că fără concurenţă, fără rigori contractuale şi fără cerinţa de a lua în seamă semnalele pieţelor înaintarea va fi grea. Iar neputinţa celor mai multe dintre întreprinderile de stat de a realiza produse competitive, care să fie căutate pe piaţa internă sau la export, e doar în parte suplinită de companii private performante. Există totuşi o bază de pornire. Un activ adunat în mai mulţi ani. Căci reformele nu puteau fi prea multă vreme amânate. Societatea românească trebuia, la un moment dat, să se grăbească pentru a pune în mişcare spirala expansiunii economice. Starea de aşteptare nu era decât un mod de a lungi bolile economiei româneşti. Şi bolile bugetului. Din 2000 până în 2008 inclusiv, fără întrerupere, PIB-ul nostru a urcat cu ritmuri neatinse nici în Bulgaria, nici în Ungaria, nici în Cehia, nici în Slovacia sau în Polonia, nici chiar în Slovenia. Şi unde e creştere e loc pentru investiţii. Sigur, inflaţia mare ar fi putut să constituie, pentru investitori, un motiv de descurajare. Dar i-a încurajat tendinţa dezinflaţionistă. Practic, inflaţia se transformase în dezinflaţie şi investitorii au primit astfel un semnal pozitiv. E drept, progresele făcute de ţara noastră, care au schimbat faţa economiei, s-au manifestat cu deosebire în planul macrostabilizării. Dar macrostabilizarea a favorizat schimbări importante şi în economia reală.

    Mai multe pe zf.ro

  • Globul de Aur 2013 – nominalizările în imagini (GALERIE FOTO)

    Galeria foto de mai jos reuneşte nominalizările la Globurile de Aur 2013.

  • Anul 2013: fără tichete de masă, cadou şi de vacanţă, gratuităţi limitate la CFR, angajări îngheţate

    Aceste drepturi nu au mai fost acordate începând cu anul 2009, iar actualul guvern intenţionează să blocheze plăţile şi anul viitor, conform unui proiect de ordonanţă de urgenţă elaborat de Ministerul Finanţelor. Documentul stabileşte categoriile de plăţi şi facilităţi care nu vor fi acordate nici anul viitor, după modelul aplicat în ultimii ani de fostele guverne. Astfel, instituţiile şi auto­rităţile publice centrale şi locale, indiferent de sistemul de fi­nan­ţare şi de subordonare, inclusiv activităţile finanţate integral din venituri proprii înfiinţate pe lângă instituţiile publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu vor acorda nici anul viitor tichete de masă pentru angajaţi.

    Mai multe pe zf.ro

  • Moda 2013: cine n-are artişti plastici să-şi cumpere (FOTO)

    Una din ultimele tendinţe în domeniul modei presupune colaborarea creatorilor de haine cu artişti plastici pentru diverse colecţii, scrie The Telegraph. Astfel, fondatoarea casei de modă Marni, Consuelo Castiglioni, a făcut echipă cu artistul american Brian Rea la realizarea unor genţi şi tricouri, precum şi cu olandezul Rop van Mierlo, impresionată fiind de seria de picturi cu animale sălbatice ale acestuia. Amprenta lui Van Mierlo se regăseşte în colecţia de primăvară/vară 2013.

    La rândul său, Lacoste Live! a lansat o minicolecţie în colaborare cu ilustratorul american Micah Lindberg.

    Loewe a colaborat cu artistul spaniol Antonio Ballester Moreno la o gamă de eşarfe.

    Producătorul american de articole de lux Coach a transpus arta lui James Nares în genţile sale de damă.

    Nici Louis Vuitton nu s-a lăsat mai prejos, realizând în parteneriat cu cunoscuta artistă japoneză Yayoi Kusama o colecţie de articole vestimentare, pantofi şi genţi.