In 1859, inainte de a fi fost facut celebru de impresionisti, Asniéres era doar un orasel aflat in apropiere de Paris, cand Louis Vuitton a decis sa mute acolo productia firmei, pentru a beneficia si de apropierea Senei, pe care soseau transporturile speciale de lemn folosite pentru cuferele sale deja faimoase. Cand a construit noul sediu (care a fost apoi si una dintre resedintele familiei timp de mai multe generatii), Louis Vuitton a apelat la arhitecti care au folosit mai ales sticla si metal, preferatele lui Gustave Eiffel. Gratie geamurilor imense, manufactura beneficia de atunci de multa lumina naturala, pentru ca mesterii sa-si poata crea capodoperele, exact ca marii pictori.
De altfel, de aproape 150 de ani, uneltele si metodele folosite la Asniéres au ramas practic neschimbate. La Asniéres sunt realizate comenzile speciale (circa 450 anual), cuferele si gentile in editie limitata pentru prezentarile de moda. Departamentul de comenzi speciale este supervizat de Patrick-Louis Vuitton, reprezentantul celei de-a cincea generatii din familia de artizani, el insusi specialist in domeniu. In acest departament sunt create fie produsele personalizate (variatiuni pe modele deja existente, de la tipul de piele folosit pana la initialele clientului), fie produsele la comanda – aici clientul isi poate da frau imaginatiei, comandand orice fel de bagaj sau cufar doreste, iar compania il va realiza intr-un singur exemplar, ceea ce ii asigura unicitatea si originalitatea. De la deja celebrul Willy Trunk (un cufaras comandat de un om de afaceri special pentru ratusca sa de plastic numita Willy) pana la cufarul realizat pentru un seic care dorea sa-si transporte linistit pretioasa narghilea sau cel destinat sa adaposteasca cele 200 de ceasuri ale unui colectionar, toate sunt facute dupa tehnici vechi de circa un secol si jumatate.
Fiecare astfel de comanda este realizata integral de un singur artizan, care ii dedica intre 4 si 5 luni (uneori mai mult, in functie de gradul de dificultate, dar politica firmei nu prevede o perioada mai lunga de 8 luni). Nu se stie cat a durat realizarea unui cufar creat special pentru un tort pe care o mama dorea sa-l transporte cu mare grija pentru aniversarea copilului sau, dar arata ca Louis Vuitton nu spune nu la nicio comanda, atata vreme cat este in spiritul luxului si al calatoriei, al aventurii chiar. Ce-i drept, au existat si comenzi refuzate: un toc de arma, un sicriu si o tapiterie pentru masina unei cliente inamorata de monograma firmei.Dar Asniéres este mai mult decat o manufactura – e un veritabil muzeu (desi nu accesibil publicului larg, ci doar angajatilor si invitatilor speciali).
Cum intri in vila inconjurata de o gradina de basm, plonjezi imediat in secolul 19 – mai precis in 1878, cand Louis Vuitton si sotia sa Emmeline si-au stabilit resedinta permanenta la Asniéres. Camerele mobilate elegant sunt atat de bine conservate, incat chiar si adeptii infocati ai minimalismului modern nu ar spune nu unui asemenea camin. Dupa ce reusesti sa te smulgi din sufrageria familiei Vuitton si treci si prin toata manufactura unde artizanii verifica pielea, finiseaza incuietorile si lustruiesc niste genti pentru care multe femei ar renunta la un procentaj din propriul IQ, ajungi in muzeul propriu-zis. Unde, din nou, chiar si cei care nu prea inteleg de ce lumea se calca mereu in picioare la magazinul LV din Champs-Elysées, de pilda, raman cu gura cascata. Aici se gaseste un exemplar din legendarul trunk-bed creat de Louis Vuitton la cererea exploratorului francez Pierre Savorgnan de Brazza, care a organizat mai multe expeditii in Africa, mai ales Congo – unde a si fondat orasul Brazzaville. E vorba, de fapt, despre un cufar care ascunde un pat pliant, perfect pentru orice explorator ostenit dupa marsuri lungi prin jungla sau savana.
Dar De Brazza nu a fost singurul aventurier care a apelat la Louis Vuitton – in anii 20, firma a realizat si o comanda foarte speciala pentru un preot francez care a dorit un cufar-altar, pentru slujbele pe care urma sa le tina in desert, in timpul unor sapaturi arheologice.Tot aici se afla si cufere realizate pentru actrita Mary Pickford, pentru Sharon Stone, un exemplar cerut de un american care simtea nevoia sa-si depoziteze undeva cele 1.000 de trabucuri de colectie sau Idéal, cufarul perfect creat in 1905, care putea contine 5 costume barbatesti, un pardesiu, 18 camasi, lenjerie, patru perechi de pantofi, o palarie, 3 bastoane si o umbrela.Muzeul din Asniéres este locul unde realizezi ca Louis Vuitton este mult mai mult decat un brand dupa care se dau in vant cumparatorii asiatici sau sotiile fotbalistilor englezi (si nu numai). E un brand artizanal, care a stiut sa se adapteze, sa supravietuiasca si sa devina nucleul celui mai mare grup de lux din lume. Chiar daca asta inseamna ca uneori apar comenzi pentru un cufar proiectat special pentru a transporta niste papusi Barbie.
Se spunea la un moment dat ca singurele bagaje care au supravietuit naufragiului Titanicului au fost cufere Louis Vuitton. Compania nu confirma, nici nu neaga zvonurile, dar si astazi se mai gasesc in poduri intunecate cufere centenare care au nevoie doar de un lustru pentru a fi luate iar "la purtare".
—
Acest material este inclus in suplimentul Pretul Luxului editat de catre BUSINESS Magazin, care va aparea pe piata pe 25 iunie.
