Tag: Germania

  • Mărturisire inedită: Ce făcea Angela Merkel în momentul în care a fost demolat Zidul Berlinului

    “Cea mai puternică femeie din lume”, care conduce prima economie europeană de nouă ani, făcea una dintre activităţile preferate ale germanilor pe timpul iernii. “Joia mergeam întoteauna la saună împreună cu o prietenă”, le-a povestit ea recent unor elevi berlinezi.

    În acel moment, Merkel, care a crescut în fosta Republică Democratică Germană (RDG), era fizician la Academia de Ştiinţe din Berlinul de Est. În vârstă de 35 de ani şi divorţată de primul soţ, ea locuia într-un apartament cu două camere şi o bucătărie în cartierul Prenzlauer Berg de azi.

    Înainte să se ducă la saună în acea seară, o sună pe mama ei, care locuia la aproximativ 80 de kilometri de Berlin. Tocmai auzise că est-germanii sunt liberi să călătorească. Zidul era pe cale să fie demolat, dar, în acele câteva ore de confuzie, nimeni nu credea. “Nu am înţeles cu adevărat ceea ce se spunea”, a recunoscut conducătoarea conservatoare.

    “O glumă” se spunea, la acel moment, în familia ei. Dacă Zidul va fi demolat într-o bună zi, Angela Merkel o va duce pe mama ei să “mănânce stridii la Kempinski”, un hotel de lux din Berlinul de Vest. La telefon, o avertizează “atenţie, mamă, astăzi de întâmplă ceva”. Închide şi pleacă la saună.

    Iar în timp ce Angela Merkel savurează baia de aburi calzi, Istoria se accelerează. Se deschide primul punct de trecere între Est şi Vest. Dopurile vinurilor spumante sar şi este sărbătorit sfârşitul unei lumi divizate de la al Doilea Război Mondial.

    În drum spre casă “am văzut oameni care se duceau” către punctul de trecere situat la doar câteva sute de metri distanţă. “Nu voi uita niciodată asta. Era ora 22.30 sau 23.00 sau poate un pic mai târziu”, a spus ea.

    “Eram singură, dar am urmat mulţimea (…) şi, dintr-o dată, ne-am trezit în partea de vest a Berlinului”. Anonima Angela Merkel, care călătorise deja în vest, bea prima bere vest-germană într-un apartament pe ai cărui proprietari nu-i cunoaşte. “Îmi amintesc că era o bere la canetă şi nu eram obişnuită”.

    După căderea Zidului, Angela Merkel va renunţa rapid la fizică şi-şi va începe cariera politică. A fost aleasă încă din 1990 deputată a Uniunii Creştin-Democrate (CDU), condusă pe-atunci de cancelarul Reunificării Helmut Kohl. În ianuarie 1991 a obţinut primul post ministerial.

    Dar nu şi-a împlinit niciodată visul. “Nu am fost niciodată să mănânc stridii la Kempinski împreună cu mama mea”, mărturiseşte ea.

  • Grevă fără precedent la Deutsche Bahn. Traficul feroviar, puternic perturbat

    Transporturile regionale şi de periferie erau cele mai perturbate, în timp ce numeroşi germani se îndreptau către locurile de muncă.

    Greviştii din cadrul Sindicatului GDL (Gewerkschaft Deutscher Lokomotivführer) au extins greva joi dimineaţa, aşa cum au anunţat, la transportul de pasageri, după ce au declanşat acţiunea miercuri, în transportul de marfă.

    La Berlin abia o treime dintre trenurile urbane S-Bahn circula joi la prima oră, antrenând ambuteiaje matinale mai importante decât de obicei.

    Utilizatorii acestor servicii au fost avertizaţi cu privire la grevă, cea mai lungă din ultimii 20 de ani, iar cea mai mare parte era pregătită în acest sens.

    În Renania de Nord-Westfalia (vest), regiunea cel mai dens populată din Germania, în zonele oraşelor Köln şi Düsseldorf traficul regional a fost afectat puternic de grevă.

    În Bavaria (sud), cel puţin 50% dintre trenurile regionale au fost anulate, potrivit Deutsche Bahn. La München, al doilea cel mai important oraş din ţară, trenurile S-Bahn, foarte aglomerate la orele de vârf, circulau în regim de unul pe oră.

    Sindicatul GDL a îndemnat la grevă mai întâi în transportul de marfă, începând de miercuri, la ora 14.00 GMT (16.00, ora României), extinsă după aceea la transpportul de pasageri începând de joi de la ora 1.00 GMT (3.00, ora României).

    Traficul feroviar urmează să revină la normal luni, începând de la ora 3.00 GMT (5.00, oar României).

    Această grevă are loc în contextul în care Germania marchează în weekend 25 de ani de la demolarea Zidului Berlinului. Aproximativ două milioane de vizitatori sunt aşteptaţi cu această ocazie în capitala germană.

    În centrul conflictului de află atât revendicări privind acordarea unei creşteri de salariu şi reducerii orelor de muncă, cât şi un diferend cu privire la reprezentativitatea sindicatului, care vrea să negocieze cu Deutsche Bahn în numele altor categorii decât conductorii. Compania refuză.

    Conflictul, care a izbucnit în septembrie, are o amploare neobişnuită în Germania, o ţară cunoscută pentru calitatea dialogului social. Presa şi reprezentanţi politici au criticat această grevă dură, care îngrijorează mediile economice într-un context fragil.

  • Berlinul aminteşte Moscovei, după scrutinele separatiştilor, că a promis să respecte unitatea Ucrainei

    “Vom judeca Rusia şi pe preşedintele (Vladimir) Putin în conformitate cu declaraţiile lor potrivit cărora unitatea Ucrainei nu va fi pusă în discuţie”, a declarat Steinmeier într-o primă reacţie faţă de scrutin, în două mesaje postate pe Twitter.

    Şeful diplomaţiei germane a apreciat totodată că acest “aşa-zis scrutin”, considerat ilegal de către Uniunea Europeană (UE), “aduce atingere literei şi spiritului Acordurilor de la Minsk” încheiate pe 5 septembrie între Kiev şi rebeli cu susţinerea comunităţii internaţionale şi Moscovei.

    Steinmeier reia asfel mesajul noii şefe a diplomaţiei UE Federica Mogherini. Ea a subliniat duminică seara că Acordurile de la Minsk rămân “mijlocul legal şi legitim” de desemnare a autorităţilor locale în partea de est a Ucrainei, controlată de către separatiştii proruşi.

    Moscova a anunţat, la rândul ei, că “respectă” rezultatele scrutinelor şi apreciază, spre deosebire de occidentali, că acest vot “constituie unul dintre punctele importante ale Acordurilor de la Minsk” şi permite “legitimarea autorităţilor” separatiste.

    Fără nicio surpriză, scrutinul organizat în aceste teritorii – aproape jumătate din regiunea Doneţk şi o mică parte din regiunea Lugansk – i-a confirmat în funcţii pe liderii rebeli instalaţi în vară la conducerea mişcărilor separatiste.

    UE a catalogat această iniţiativă drept un “nou obstacol” în calea procesului fragil de pace, după un conflict de peste şase luni care s-a soldat cu peste 4.000 de morţi, iar autorităţile de la Kiev au denunţat-o drept “o farsă”.

  • Proprietarul magazinelor Cellini oferă o soluţie pentru şoferii care se confruntă zilnic cu traficul aglomerat din Capitală

    “Am ales să mă deplasez astfel pentru că este mult mai rapid, fac o treime din timpul pe care l-aş petrece cu maşina, cel mai mare câştig fiind timpul economisit cu parcarea“,a declarat râzând Alessandro Amato, italianul care deţine în România magazinele Cellini, Gucci România şi Paul & Shark, într-un interviu anterior acordat Business Magazin. Italianul a venit la interviu pe scuter, purtând o cască ce avea aripi, în stilul lui Obelix.

    Amato conduce scutere de la vârsta de 12 ani şi a schimbat circa 12 modele, ultimul fiind un Scarabeo 250 mare, cu parbriz, care nu se mai fabrică şi care nou ar costa circa 4.000 de euro. Amato conduce scuterul în oraş pe tot parcursul anului, chiar şi iarna, evitând doar zilele cu gheaţă pe străzi, argumentele sale principale fiind economia de timp şi bani: „Consumi de patru ori mai puţin decât cu maşina“. În plus, scuterul îi permite să poarte şi cravată şi să conducă comod îmbrăcat la costum, spre deosebire de motor, unde, pe lângă nevoia de echipament adecvat, trebuie să fii mai îndemânatic.

    Amato vine din Italia, o ţară în care, potrivit spuselor sale, nu există bărbat care să nu fi condus vreodată un scuter. „La noi este mai greu, mai întâi îţi cumperi o maşină, apoi o a doua maşină, apoi, în ultimul rând, un scuter. Dacă eşti pe scuter, eşti văzut ca un om care nu are bani“, spune Amato. El face parte din cei aproximativ 105.000 de posesori de motociclete şi scutere înmatriculate, mult mai mic decât în Germania, Italia sau Spania.

    Segmentul este afectat în România, dar şi pe plan global, de criză, infrastructură şi percepţie. Lucrurile încep însă să se schimbe: deşi vânzările în piaţa de scutere şi motociclete au avut în ultimii ani un trend negativ la nivel global, marca Vespa a avut un nivel de vânzări similar cu cel din anii 2007-2008, potrivit lui Claudiu Crăciun, director comercial al Motoplus Paneuro.

    În România, compania a înregistrat o cifră de afaceri de anul trecut de 3,14 milioane de lei, faţă de 2,05 milioane de lei în 2012. Anul acesta, aşteaptă o creştere de 10% pe seama modelelor noi apărute. „Clienţii bărbaţi au între 25 şi 50 de ani, un grad de cultură ridicat, sunt moderni, cosmopoliţi, călătoresc mult şi doresc să apară întotdeauna cu ceva special. Femeile sunt din  categoria care ţin foarte mult la vestimentaţie şi accesorii şi consideră Vespa nu doar un vehicul, ci şi un obiect vestimentar care trebuie să fie asortat“, observă Crăciun.

    El încadrează în profilul utilizatorilor brandului pe care îl reprezintă bărbaţii sofisticaţi precum bancherii, avocaţii sau medicii, dar şi bărbaţii pasionaţi de stil precum actorii, fotografii sau artiştii. Clienţii preferă mai ales scuterele de 50 cc, care se pot conduce în continuare cu permis categora B, cu preţuri de circa 2.300 de euro. Crăciun a observat în rândul clienţilor persoane care folosesc scuterele pentru a se deplasa zilnic la muncă în toate sezoanele, folosind, în perioadele friguroase, accesorii care să îi ajute să scape de frig: parbriz înalt, păturică de picioare, protecţii de neopren pe manşoanele de frână şi acceleraţie.

    Totuşi, un segment important de clienţi alege scuterul ca mijloc de a se deplasa ocazional, ieşind la plimbare seara sau în weekend, feriţi de agitaţia zilnică din oraşe.

    „În România nu s-a format încă o cultură a scuterelor, fiind cumpărate mai ales ca al doilea vehicul, pentru uzul urban“, observă şi Ionuţ Batu, manager la BMW Motorrad pentru România şi Ungaria. În ce priveşte motociclismul, el crede că este în continuare privit ca un hobby şi nu din cauza costurilor de achiziţie şi exploatare, cât mai ales pentru riscurile pe care le presupune conducerea unei motociclete în România.

    „Suntem pe un loc fruntaş în Europa în topul celor mai nesigure şosele pentru motociclişti. Însă în ultimii patru ani am putut observa o creştere a nivelului de educaţie al şoferilor, care s-a reflectat şi în numărul vânzărilor“, observă Batu. Anul trecut, compania a vândut 107 motociclete şi scutere BMW, în creştere cu 40% faţă de 2012, iar ţinta propusă pentru anul acesta este de 120 de unităţi. „Ca şi profil, posesorul BMW Motorrad se bucură de confort financiar, are familie şi dă dovadă de responsabilitate şi educaţie în trafic“, observă el. Segmentul a fost grav afectat de criză, potrivit lui Batu, iar anul 2014 pare să fie primul care să aducă creşteri, fapt ce reiese atât din vânzările de pe piaţa locală, cât şi din cifrele realizate la nivel Uniunii Europene.

    În primele şase luni ale anului, au fost vândute 675.630 autovehicule motorizate, potrivit Asociaţiei Europene a Industriei Moto (ACEM), valoare care indică o creştere de 3,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Vânzările au crescut în Spania (16,9%), Anglia (11,2%), Germania (3,7%), Franţa (1,7%) şi Italia (1,1%).

    De ce s-a ivit un astfel de trend în pieţe precum Spania, unde rata şomajului a ajuns la circa 25% în perioada creşterii vânzărilor acestor vehicule? În Barcelona, preţul combustibilului pentru un scuter, pentru două săptămâni, este de doar 10 euro, în timp ce un card de călătorie cu mijloacele de transport în comun costă 54 de euro/lună, făcând scuterul cu 50% mai eficient, potrivit presei engleze. În Marea Britanie, cea mai ieftină maşină este Dacia Sandero, cu un preţ de retail de 5.995 euro, făcând investiţia într-un scuter sau o motocicletă mult mai eficientă.

    Mai mulţi manufacturieri lucrează la popularizarea scuterului electric, un nou trend fiind pe cale să apară. Anul trecut, 12 milioane de scutere electrice au fost vândute în lume: 9,4 milioane în China şi 31.338 în afara regiunii Asia-Pacific, potrivit Navigant Research. În China, scuterele electrice echipate cu acumulatoare cu plăci de plumb şi acid sulfuric au un preţ asemănător scuterelor pe benzină. În restul lumii, majoritatea scuterelor electrice au baterii din litiu şi sunt mai scumpe decât cele alimentate cu benzină.

    Scuterele electrice moderne costă circa 5.000 de euro, dar pot ajunge şi la peste 8.000 de euro în cazul celor cu motoare mai puternice. Vânzările vor creşte până la 50.000 de unităţi în UE până în 2020, iar până în 2030 ar trebui să ajungă la 30.000, potrivit ACEM. Predicţia vine ca urmare a legislaţiei care ar putea restricţiona şi mai mult vehiculele ce produc emisiile de carbon şi posibilitatea interzicerii acestora în cadrul centrelor marilor oraşe.

    Noua piaţă este condusă, potrivit Navigant Research, de chinezii de la Jiangsu Xinri E-Vehicle Co., firma australiană VMoto, japonezii Terra Motors, firma taiwaneză SYM Motors şi germanii de la Govecs. Producătorii cunoscuţi precum Honda, Yamaha, Suzuki sau Piaggio au prezentat scutere electrice în cadrul expoziţiilor internaţionale, dar nicio firmă nu a fixat o dată de distribuţie, potrivit cleanrider.com.

     

  • TAXĂ pentru şoferii străini care circulă pe autostrăzile Germaniei. Care va fi cuantumul acesteia

    Potrivit unui proiect de lege prezentat vineri de Ministerul Transporturilor, posesorii de maşini înmatriculate în Germania vor putea deduce costul noii taxe din taxa pe care o plătesc pentru autovehiculele deţinute.

    Intenţia de a taxa nerezidenţii care circulă pe autostrăzile din Germania a fost anunţată încă de anul trecut. Introducerea taxei a fost una dintre condiţiile impuse de Uniunea Creştin Socială pentru a sprijini actuala coaliţie guvernamentală condusă de Merkel.

    “Se poate vedea că suntem fideli condiţiilor descrise în tratatul pentru formarea coaliţiei. Şoferii germani nu vor fi împovăraţi suplimentar”, a declarat vineri Merkel într-o conferinţă de presă la Berlin.

    Potrivit ministrului Transporturilor Alexander Dobrindt, “suprataxa pe infrastructură”, aşa cum este denumită noua taxă, va aduce venituri anuale la buget de până la 3,7 miliarde de euro.

    Cu toate acestea, costurile cu implementarea proiectului, estimate la 195 de milioane de euro, precum şi returnările de taxe pentru şoferii rezidenţi, în valoare de 3 miliarde de euro, fac ca cifra finală să fie mult mai mică, de doar 500 milioane de euro pe an.

    Contactaţi de Bloomberg, oficialii UE au declarat că este prea devreme să se pronunţe în privinţa unei posibile încălcări a normelor europene de către Germania.

    “Va trebui să analizăm textul final al legislaţiei”, a declarat Helen Kearns, un purtător de cuvânt al Comisiei Europene.

    Germania este unul dintre pionierii autostrăzilor. În prezent, lungimea totală a reţelei de autostrăzi (Autobahn) depăşeşte 12.900 de kilometri. Autobahn, care deseori nu are limitări de viteză, a creat o cultură a automobilismului, ajutând BMW, divizia Mercedes-Benz a grupului Daimler şi brandurile Audi şi Porsche ale Volkswagen să domine piaţa maşinilor de lux.

  • Povestea lui Fritz Hoffmann, fondatorul gigantului elveţian Roche

    Fritz Hoffmann s-a născut în 1868, în oraşul Basel, într-o familie de manufacturieri şi comercianţi importanţi din industria textilă. În 1885 a început un stagiu de ucenicie la o bancă din Yverdon-les-Bains, iar patru ani mai târziu, un altul la farmacia Bohny, Hollinger & Cie. din Basel.

    În 1891 s-a mutat la Londra, iar în 1892, la Hamburg, unde a lucrat pentru compania G. Lipman & Geffcken, perioadă în care a trăit şi marea epidemie de holeră. Pentru a se proteja împotriva infecţiei, tinerii angajaţi ai companiei germane beau mari cantităţi de coniac, folosind coajă de portocală pentru a îmbunătăţi gustul acestuia.

    Această experienţă l-a inspirat ulterior pe Fritz Hoffmann să adauge aromă de portocală siropului de tuse amar Thiocol, realizând astfel produsul de succes Sirolin. În 1893 s-a întors în Basel, unde tatăl său cumpărase cu echivalentul a 200.000 de euro o parte din compania producătoare de medicamente din plante Bohny, Hollinger & Cie. Superiorii lui Fritz Hoffmann, nemulţumiţi de stilul dinamic al tânărului de a face afaceri, au propus ca el să preia conducerea micii fabrici aflate pe Grenzacherstrasse, Basel, pe propria răspundere.

    Avea 26 de ani când a preluat conducerea fabricii alături de chimistul companiei, Max Carl Traub. Astfel, la începutul anului 1884, s-a născut Hoffmann, Traub & Co., noua firmă care denumea mica fabrica dintre Rin şi Grenzacherstrasse şi care avea ca obiect de activitate producţia de extracte din plante, tincturi, alifii, pastile, firnis din ulei de in şi  ceară pentru podele.

    În 1895, Fritz Hoffmann s-a căsătorit cu Adele La Roche, iar la scurt timp s-au născut şi fiii lor, Emanuel şi Alfred. În 1896, Max Carl Traub a părăsit compania. Hoffmann a avut ideea de a face marketingul internaţional al produselor, astfel că, încă din 1897, când niciunul dintre produse nu avea succes, a stabilit subsidiare ale companiei în Italia şi Germania, pentru a-şi atinge scopul. În 1898 afacerea a fost recapitalizată, iar în acelaşi an compania a lansat pe piaţă primul produs de succes.

    Siropul a devenit rapid un bestseller datorită talentului de marketing al lui Hoffmann. În 1904, compania a lansat şi produsul pentru inimă Digalen, iar în 1909, calmantul Pantopon, acestea fiind două dintre cele mai importante inovaţii medicale ale perioadei respective.

    În 1912, grupul se extinsese deja în nouă ţări. Creşterea companiei s-a oprit însă în perioada Primului Război Mondial, ca efect al faptului că Roche se afla pe ”lista neagră„, atât în Franţa, cât şi în Germania, din cauza conexiunilor internaţionale ale companiei. Izbucnirea Revoluţiei Ruse din 1917 a lovit însă mai tare în afacerile lui Hoffmann, ţinând cont că Rusia era cea mai importantă piaţă pentru companie. După pierderea acesteia, compania a avut nevoie de o infuzie mare de capital.

    Ajutorul a venit din partea băncii Basler Handelsbank, condusă de cumnatul lui Hoffmann. Compania a fost restructurată şi transformată într-o companie cu răspundere limitată în 1919. Toate aceste evenimente au afectat sănătatea lui Hoffmann, a cărui stare s-a înrăutăţit dramatic din 1919; el a murit în 1920, la 52 de ani. Managementul companiei a fost preluat de dr. Emil Christoph Barrell, care fusese angajat pe postul de chimist în companie în 1896 şi care devenise în 1899 şeful Roche Germania.

    Barrell a schimbat strategia companiei, astfel că în 1920 au cumpărat primul produs sintetic, somniferul Allonal, iar în 1933 a cumpărat procesul de sintetizare a vitaminei C descoperit de Tadeusz Reichstein şi a început să realizeze producţia în masă a produsului, eveniment care a marcat începutul dedicării totale a companiei pe metodele de sinteză chimică. Anul trecut, F. Hoffmann-La Roche, care realizează operaţiuni la nivel global prin două divizii, de farmacecutice şi diagnostice, a ajuns la venituri de 46,7 miliarde de euro, profit operaţional de 17,9 miliarde de euro şi 85.000 de angajaţi.

  • Românul de 35 de ani care a dezvoltat BMW Seria 1, maşina cu vânzări anuale de 5 miliarde de euro

    Thomas Ebner lucrează de aproape un deceniu pentru BMW şi are biroul la sediul central din München.  Vorbeşte limba română cursiv şi spune că revine în ţară de cel puţin trei-patru ori pe an. „Este vorba de familie, de prieteni, de legături care s-au păstrat. Contactul cu România nu s-a rupt.” Thomas Ebner s-a născut la Timişoara în 1978 şi a plecat din ţară împreună cu familia în 1994, cu puţin înainte de a termina liceul. A terminat şcoala în Germania, iar ulterior s-a angajat la unul dintre cei mai cunoscuţi constructori auto germani, BMW. Acum are dublă cetăţenie, română şi germană.

    „Am plecat cu un an şi jumătate înainte să termin liceul în România, iar studiile le-am terminat în Germania. După liceu am urmat Facultatea de Economie şi Tehnologie din Reutlingen, în apropiere de Stuttgart”, povesteşte Thomas Ebner. În cadrul BMW AG, la München, timi-şoreanul a început să lucreze permanent în 2003, la aproape zece ani de când a ajuns în Germania. De ce a ales BMW? „Am ales BMW dintre ceilalţi constructori auto deoarece este cu adevărat o companie care este fan al automobilelor, este mai multă pasiune aici decât la alţii şi asta m-a atras încă de la primul contact cu firma. Toţi colegii cu care am lucrat încă la început, chiar şi cei de la logistică, erau pasionaţi de produsul final şi de performanţele acestuia”, povesteşte Thomas Ebner. Ascensiunea sa în companie a venit pas cu pas, iar din 2008 a preluat o poziţie de management cu responsabilitate foarte mare – funcţia de product manager pentru Seria 1. Managerul de origine română este acum product manager pentru Seria 2 în cadrul BMW AG şi a preluat dezvoltarea noului model, Seria 2, de anul trecut. Constructorul german a decis lărgirea gamei de modele, iar trecerea de la Seria 1 Coupé la o nouă generaţie s-a realizat prin lansarea noii Serii 2.

    „Atunci când am început să lucrăm la o nouă generaţie a Seriei 1 Coupé nici nu ne-am gândit că se va schimba numele şi din Seria 1 Coupé va deveni Seria 2. Pe parcursul dezvoltării am observat (alături de o echipă bine motivată) şi am vrut să arătăm că putem construi o maşină sport compactă şi dinamică. Plecând de la această idee toată echipa a fost motivată nu doar să îndeplinească cererile, ci şi să le depăşească”, explică Ebner.

    Seria 1, proiect coordonat de Thomas Ebner, a înregistrat anul trecut vânzări de aproape 214.000 de maşini, fiind al treilea cel mai bine vândut model al gamei BMW după Seria 3 şi Seria 5, iar acum Seria 2 vine să completeze aceste vânzări. „La început ne-am propus să lansăm a doua generaţie şi să îmbunătăţim produsul din punct de vedere economic, pentru a reduce consumul de combustibil, să-l facem mai matur şi puţin mai mare. Plecând de aici, produsul a crescut şi din punct de vedere sportiv şi totul a fost îmbunătăţit, de la design la modul cum se conduce şi se simte maşina. Pe parcursul dezvoltării ne-am depăşit în tot ce ne-am propus. Faptul că se numeşte Seria 2 nu a fost o provocare mai mare în sine, deoarece noi am pornit de la aceeaşi idee. De la început s-a evidenţiat ca un model separat deoarece vine cu un design diferit”, a spus Thomas Ebner.

    Urmând cursurile unei facultăţi tehnice, aproape de sediile centrale ale Porsche şi Mercedes-Benz din Stuttgart, a avut încă din primii ani primele contacte cu industria auto. În timpul studiilor a lucrat inclusiv la câţiva furnizori, dar şi la Porsche. În 2001, a plecat în Statele Unite, unde a fost implicat într-un proiect logistic, tot în legătură cu BMW. A stat în Statele Unite aproape opt luni şi a lucrat pe partea de logistică de piese şi after-sales.

  • Istoria banilor: Evul Mediu şi ascensiunea băncilor

    Evul Mediu a fost o perioadă în care moneda s-a diversificat, fiecare regat folosind propriul sistem monetar. Monedele bizantine şi-au păstrat puterea de circulaţie, cele create de Constantin cel Mare, milliarense, siliqua şi solidusul, la mijlocul secolului al IX-lea apărând, pe lângă monedele plane şi unele concave (skeyphate). Lumea medievală a folosit drept etalon, pe rând, dinarul, grosul şi talerul, dar statele germane au adoptat pfenigul, care în Anglia a devenit penny.

    Perperul a fost emis de împăratul Alexis I, în cadrul unei mari reforme monetare, în anii 1092 – 1093. Moneda a fost bătută până la finele domniei lui Andronic al III-lea, în 1328. În secolul XII statele germane scot piese noi, aşa numitele bactreate – bani de tinichea, foarte subţiri, care foşneau. În secolul XIII în Anglia apare sterlingul, monedă din argint, în Austria creiţarul (cu o cruce – kreutz – pe revers) iar la Florenţa florinul, de aur. Cruciadele şi sumele importante de bani necesare finanţării acestora au constituit un stimul pentru sistemul bancar european.

    În jurul anului 900 în China apar banii de hârtie, iar în 960 emisiunile de bancnote au devenit regulate. Rezultatul nu este greu de ghicit: inflaţie, cămătărie, dar şi primul tratat despre monetărie, al împăratului Hung Tsun (1149). Banii de hârtie sunt folosiţi şi de Imperiul Mongol, care după 1230 includea şi China. în următoarea sută de ani hârtia devine ban în India, Japonia şi Persia. După 1400 putem vorbi deja de hiperinflaţie – o bancnotă cu o valoare nominală de 1000 de monede ajunge să valoreze numai trei.

    Europenii află despre banii de hârtie de la Marco Polo, care a trăit în China între 1275 şi 1292.

    În 1355 Nicole Oresme, cel mai important economist al Evului Mediu publică De Origine Natura Jura et Mutationibus Monetrum, unde face conexiunea dintre cantitatea de metal preţios aflat în circulaţie şi valoarea banilor. În 1370 Oresme devine consilier al regelui Charles V al Franţei.

    Din 1400 încep să apară băncile, la Barcelona şi la Genoa în timp ce la Florenţa este legalizată modificarea dobânzilor.
    1440 însemnă inventarea tiparului, de către Gutenberg. Tiparniţa este modificată, printre alţii şi de Leonardo da Vinci, pentru a putea fi folosită la producerea banilor, cu 200 de ani înainte de apariţia primelor bancnote în lumea occidentală.

    Cincisprezece ani mai târziu chinezii renunţă la banii de hârtie, după 500 de ani de folosire a acestora. La baza deciziei pare a sta inflaţia.

    Pentru europeni urmează perioada marilor descoperiri geografice – America, drumul spre India, conchistadorii în America de Sud – iar dezvoltarea comercială care a urmat acestora a fost cât se poate de benefică dezvoltării sistemului financiar.

  • Cum a ales fiecare stat designul pentru moneda europeană

    Grecia a ales pentru unitate o cucuvea, o reproducere a celei gravate în secolul V î H pe moneda ateniană de patru drahme. Ultima sosită în zona euro, dar bătând cea mai veche monedă din lume – drahma – Atena a făcut astfel referinţă şi la personajul mitologic ce şi-a dat numele continentului – tânăra Europa răpită de Zeus împodobeşte moneda de 2 euro.

    Italia a instalat pe monede cele mai mari talente şi cele mai glorioase dintre epoci: de la Colosseum şi “Proporţiile ideale ale corpului uman” de Leonardo la “Naşterea lui Venus” de Botticelli.

    În acelaşi registru, Austria şi Spania au reţinut în metal monumente ale Vienei (catedrala Saint-Etienne, Belvedere), faţada catedralei Saint-Jacques de Compostelle şi chipul lui Miguel de Cervantes, autor al universalului “Don Quijote de la Mancha”.

    Alte ţări au ales să îşi afişeze suveranitatea: cele trei Benelux, cele mai puţin creative, şi-au reprezentat monarhii pe toate monezile: regina Beatrix a Olandei, regele belgian Albert II şi Marele Duce Henri de Luxembourg.

    Spaniolul Juan Carlos, simbol al tranziţiei democratice a anilor 1975-1981, este ilustrat pe monedele de 1 şi 2 euro, în timp ce Portugalia a ales să scoată la lumină secolul al XII-lea al independenţei sale, cu sigiliile regale de la 1134 (primul din istoria sa), 1142 şi 1144.

    Germania a imprimat pe 1 şi 2 euro vulturul său tradiţional, Franţa a păstrat-o pe tânăra Marianne iar galica Irlandă nu a renunţat la harpa celtică. Austria a făcut apel şi la “datoria ecologică”, cu cele trei flori ale Alpilor: floarea de colţ, genţiana şi ciuboţica cucului.

    Pentru a întreţine continuitatea cu monedele naţionale, Germania, Franţa şi Finlanda au reprodus binecunoscutele motive: ramura de stejar, semănătoarea sau leul heraldic.

    Austria a fost cea care a făcut alegerea cea mai simbolică deşi în detrimentul notorietăţii: moneda de 2 euro o prezintă pe Bertha von Suttner, prima femeie care a primit, în 1905, premiul Nobel pentru Pace.

  • Grevă la Lufthansa. Ce zboruri spre şi din Bucureşti vor fi afectate

    Sindiactul piloţilor din cadrul Lufthansa a anunţat o grevă pentru zborurile de lung curier, marţi, 21 octombrie, imediat după greva prevăzută pentru luni după-amiază pe liniile interne. Greva urmează să afecteze circa 2100 de zboruri şi peste 200.000 de pasageri.
    Ce zboruri din şi spre România vor fi afectate:

     

    Sosiri în Bucureşti
    – LH1422 20. Octombrie 2014
    20:20 Frankfurt 23:35 Bucureşti
    – LH1418 21. Octombrie 2014
    10:15 Frankfurt 13:30 Bucureşti
    – LH1420 21. Octombrie 2014
    13:45 Frankfurt 17:05 Bucureşti
    – LH1654 21. Octombrie 2014
    15:40 Munich 18:35 Bucureşti
    – LH1422 21. Octombrie 2014
    20:25 Frankfurt 23:40 Bucureşti
    – LH1418 22. Octombrie 2014
    10:15 Frankfurt 13:30 Bucureşti

     

    Plecari din Bucureşti
    – LH1419 20. Octombrie 2014
    14:10 Bucureşti 15:40 Frankfurt
    – LH1423 21. Octombrie 2014
    06:05 Bucureşti 07:35 Frankfurt
    – LH1657 21. Octombrie 2014
    06:40 Bucureşti 07:45 Munich
    – LH1419 21. Octombrie 2014
    14:10 Bucureşti 15:40 Frankfurt
    – LH1421 21. Octombrie 2014
    18:15 Bucureşti 19:50 Frankfurt
    – LH1423 22. Octombrie 2014
    06:05 Bucureşti 07:35 Frankfurt